770 matches
-
Neagoe, onorabila lady Johana Roth și fiii săi aveau în posesie un han de câmp, ca moștenire. Proprietatea era formată dintr-o curte pe care se afla construită o clădire din bârne de stejar în care funcționa localul și locuia hangiul, după cum mai exista un grajd ce putea adăposti 7 - 8 cai, și o șură pentru căruțe. Hanul desfăcea către clienții săi permanenți sau ocazionali, în medie 250 de vedre de vin și 9,5 vedre de rachiu. «Onor» conții și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Dimitri Șișmanov, „Literatura bulgară”, SDM, 1936, 4; Traian Georgescu, Dimitri Șișmanov, „Literatura bulgară”, „Pagini basarabene”, 1936, 4-5; Piru, Varia, I, 282; Dumitru Micu, „Dicționar de pseudonime”, CNT, 1973, 41; Marin Bucur, „Dicționar de pseudonime”, RITL, 1974, 3; Î.H. [Ion Hangiu], „Dicționar de pseudonime”, LL, 1974; Carianopol, Scriitori, ÎI, 125-136; Dicț. scriit. rom., IV, 408-410. C. Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289968_a_291297]
-
nea îndreptat pașii spre hanul unui grec numit Condorupis. Vad de oameni și căruțe, turn Babel cu toate limbile răsturnate de prin localitățile județului. Ne uitam la ei, ei la noi și speram să găsim pe cei de trebuință. Tânărul hangiu era blond, deși grecii nu prea sunt blonzi, răutăcios, zgârcit și afurisit, ca și cei zece lei pe care îi cerea pentru fiecare noapte de popas la obște. Mâncarea - altă mâncare dar nu de pește că era scump. Obștea era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
acoperite cu rogojini pe scândura goală, iar învelitul sau ceva care să țină loc de perină, te privea. Trebuia să ai grijă să dormi iepurește dar încălțat, ca să nu rămâi cu picioarele goale în câștigul celor treziți mai dimineață. Mama hangiului, doamna Condorupis, o grecoaică bătrână și bună ca pâinea caldă, ne-a ocrotit ba, măsură peste măsură, ne înapoia banii pe care îi plăteam pentru mâncat și dormit. Pentru aceasta, după aproape 60 de ani, nu-i mai putem uita
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Iași, 1976, p.226 14 Scrisoare a lui A.D. Xenopol către Iacob Negruzzi, de la 1869, în Junimea. Amintiri, studii, scrisori, documente, Editura Albatros, București, 1971, vol. II, p.p. 14-15 15 George Panu, Amintiri..., vol.II, p.10. 16 conform I. Hangiu, Dicționarul presei literare românești 1790-2000, Editura Institutului Cultural Român, București, 2004 17 George Panu, op.cit, vol.I, p.15 18 idem, p.324 19 În anii '70 ai secolului XIX, rafinarea continuă a prelecțiunilor a dus chiar la ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
O mare sinteză, CNT, 1979, 51; Z. Ornea, „Dicționarul literaturii române” - un eveniment cultural, „Era socialistă”, 1979, 24; Dicționarele literare și locul lor în cadrul culturii românești contemporane, ALIL, t. XXVII, 1979-1980; C. Trandafir, O sinteză de amploare, ATN, 1980, 1; Hangiu, Dicț. presei rom., 36, 67, 154, passim; Z. Ornea, Iudaismul în estetica lui Fundoianu, RL, 1999, 48; Paul Cornea, Fundoianu inedit, „Cahiers Benjamin Fondane”, 2000-2001, 4; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 442-443; Florin Faifer, O privire ageră, CL, 2003, 1. F. F
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
importante centre de tranzacții comerciale cu țările vecine. În 1820, la Huși desfășura activitate comercială un număr de 131 negustori, din care erau: abăgeri - 16; bacali - 17; crăsnari - 2; rachieri - 3; bogasieri - 4; pânzari - 1; chitari - 1; cafegii; pescari - 2; hangii - 1; negustori nespecificați. Stejarul de Fălciu era foarte apreciat pentru rezistența lui la acțiunile cariilor, dar din lipsă de debușee libere și de mijloace de transport, cea mai mare parte putrezea pe loc sau era prefăcută în mangal, care se
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe care o închiriază țăranilor, iar mama, Rosa, născută la Maltoni, contribuie cu salariul ei la gospodărie. Când a murit, în 1905, la vârsta de 46 de ani, istovită de muncă după o viață de devotament, Alessandro se instalează ca hangiu la Forli. Acolo a trăit cu Anna Guidi, văduva unui țăran ruinat, unul dintre acei nenumărați țărani copleșiți de datorii și impozite, care și-au pierdut tot avutul și ajung în rândurile nenumăraților braccianti, zileri nenorociți. Alessandro, cu toate că era privilegiat
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
scrie. II Pe înserat am ajuns la primul popas, de unde se intră pe via Postumia. Mi s-a dat voie să mă culc pe fânul din grajd, fiind miluit cu o strachină de fiertură de boabe și carne de berbec. Hangiul, înștiințat de mine asupra destinației, m-a trezit în zori, poftindu-mă să iau o căruță care mergea în Ceneda. Era a unor negustori romani care transportau vin. Tineri și voinici, în stare să se apere de tâlhari cu pumnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și m-au răsplătit cu mâncare și cu un culcuș. A doua zi am traversat râul Tagliamento pe o plută mare. Pe la ora trei mă aflam la popasul dinspre Meduna, în apropiere de izvoarele râului Fiume. L-am întrebat pe hangiu cum se ajunge la domeniul Ariberti. Mi-a arătat un drum care se afunda în pădure, spunându-mi: - Există scurtături, dar tu nu ești din partea locului și sigur o să te rătăcești. Fă ce-ți spun. Mergi preț de un psalm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Gundo. În schimb, stând jos, eram sub nivelul fumului înțepător și puteam cel puțin să respirăm în voie fără să tușim. Ariald a observat jegul unsuros depus pe tot ce era acolo și a strâmbat din nas. A sosit și hangiul, un albinos strabic și molâu, cu mers legănat. - Nobili longobarzi, ce pot să fac pentru voi, căci locuri de dormit nu mai sunt? ne-a întrebat. - Mâncare ai? a întrebat Ariald. Bărbatul a arătat spre vatră, unde se frigeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
meu cu donatistul. - Gând la gând cu bucurie. Eu merg la Cividale tocmai pentru a-i preveni pe duci despre apariția acestor preoți care-i ațâță la răzvrătire pe servitorii și sclavii din ducatul nostru și din alte ducate vecine. Hangiul îl bălăcărea cu glas tare pe cel care fugise, fiindcă nu-și plătise mâncarea. L-am chemat și l-am întrebat: - Ai mai avut și alții din rasa lui și îmbrăcați la fel? Mi-a răspuns: - Da, domnule, este al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fac parte Al. Bistrițeanu, Gh. Bulgăr și Emil Manu. În 1963 redactor responsabil devine Perpessicius și redactor adjunct - Emil Boldan, iar din 1965 funcția de redactor responsabil e îndeplinită succesiv de Al. Graur, Al. Dima, Boris Cazacu, Mircea Frânculescu, Ion Hangiu și Florentina Sâmihăian. Revista se adresează cadrelor didactice din învățământul mediu și superior, propunându-și să aducă „interpretări noi și, în parte, materiale necunoscute”. Rubricile obișnuite sunt „Lingvistică”, „Istorie și critică literară”, „Folclor literar”, iar în 1956 se adaugă „Texte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287815_a_289144]
-
Rebreanu după un veac, îngr. Mircea Zaciu, Cluj-Napoca, 1985; Ornea, Actualitatea, 145-150; George, Petreceri, 105-111; Niculae Gheran, Tânărul Rebreanu, București, 1986; Adrian Dinu Rachieru, Pe urmele lui Liviu Rebreanu, București, 1986; Centenar Liviu Rebreanu (1885-1985), îngr. Gheorghe Pârja, pref. Ion Hangiu, București, 1986; Râpeanu, Scriitori, 113-129; Cristea, Fereastra, 32-46; Dimisianu, Subiecte, 30-38; Drăgan, Clasici, 264-268; Popa, Clasici, 27-31; Liviu Rebreanu, îngr. și pref. Paul Dugneanu, București, 1987; Poetica romanului românesc, îngr. Mircea Regneală, pref. Radu G. Țeposu, București, 1987, 119-126, passim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
tratează nu vor trăi după dispariția lor, cum trăiesc și vor trăi întotdeauna comediile lui Molière. El a practicat cu succes și genul terifiant, de pildă în O făclie de Paște (tradusă în franceză de Ad. Clarnet, 1912), unde un hangiu prinde printr-o gaură din ușă și arde cu lampa brațul unui hoț: detaliul este imaginat și redat cu atrocitate. Drama sa Năpasta are vigoare. După Vasile Cosmovici, Gh. Bengescu-Dabija ne oferă o tragedie: Pygmalion; Al. Dorna și L. Dauș
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
împărați „întocmai cu apostolii”), cea care născută prin anii 248-249 d.Hr., la Drepanum (numit mai târziu Elenopolis, astăzi Yalova) lângă Nicomedia în Bitinia (sau la Edessa, în Mesopotamia? sau în Naissus la sud de Dunăre?) ca fiică a unui hangiu, a devenit creștină în ultimii ani ai copilăriei și i-a infuzat, probabil, credința în Hristos și fiului ei (înrâurire ce ar explica suficient faimoasa convertire a împăratului din anul 337). Elena - descoperitoare mai târziu a „sfintelor leamne” și binefăcătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în comicul spumos, ci și în naturalismul tenebros. O făclie de Paște și În vreme de război posedă un substrat asemănător, însă diferența de clasificare operată de mine se explică prin raportarea protagonistului la real. Astfel, dacă în primul caz, hangiul evreu Leiba Zibal este conștient, până în momentul declanșării nebuniei sale din final, că drama sa are loc în frontierele lumii reale, obiectul terorii sale fiind constituit de amenințarea concretă a unei foste slugi recalcitrante, Gheorghe, în al doilea caz, hangiul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
hangiul evreu Leiba Zibal este conștient, până în momentul declanșării nebuniei sale din final, că drama sa are loc în frontierele lumii reale, obiectul terorii sale fiind constituit de amenințarea concretă a unei foste slugi recalcitrante, Gheorghe, în al doilea caz, hangiul român Stavrache, chiar înainte de prăbușirea sa psihică de la sfârșit, crede că se confruntă cu o fantomă, obiectul terorii sale fiind reprezentat de apariția repetată a fratelui său, Iancu, socotit mort. În această falsă identificare rezidă, de altfel, originalitatea remarcabilă a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sală, complet imun la via reacție de dezaprobare venită, explicabil, din partea auditoriului. Ni se pare evident că această pirofobie stă la baza înspăimântătorului act sacrificial, care dobândește contururi maniacal-blasfematorii în finalul nuvelei. Proza debutează in medias res, cu imaginea unui hangiu îngândurat, în așteptarea diligenței. Cadrul static și elementele descriptive reduse proporțional favorizează evocarea: viața lui Leiba Zibal, deși lungă, nu a fost una fericită. Tinerețea i-a fost marcată de violență inexplicabilă și gratuită, iar incidentul petrecut pe când era băiat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acuzări de otrăvire prin vitriol... Dar amenințările!". Introdus printr-o conjuncție adversativă, sugerând climaxul negativ, substantivul la numărul plural "amenințările" sublimează, in nuce, motorul dramei psihologice a lui Zibal: conflictul cu sluga violentă și plină de deprinderi urâte. Dat afară de hangiu, Gheorghe, simțindu-se nedreptățit, amenință să se răzbune și-și roagă, ironic, stăpânul evreu să-l aștepte în noaptea de Paști, ca să ciocnească ouă roșii împreună. Naratorul prezintă în continuare, conform unei insolite rețete a suspansului (menționez că la fel
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
securea, dovedind, astfel, că instinctul de conservare este mai puternic decât instinctul pecuniar. Sura, soția lui, află abia acum ceea ce lectorul a știut de la bun început, anume că "Leiba e în adevăr bolnav". Deși s-a înnoptat de-a binelea, hangiul nu poate dormi. Nu știe dacă frânturile de conversație din fața porții, pe care urechea sa amăgită le percepe, sunt ale unor tâlhari, conduși de Gheorghe. Tensiunea, acumulată până la refuz în paginile precedente, atinge contururi stranii. Zgomotele monotone îl tulbură pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
multe... E desigur cineva afară, aci, foarte aproape". De vreme ce a bătut ceasul din noaptea Învierii, intrusul malefic nu poate fi decât Gheorghe. Ceata asediatorilor forțează intrarea, străpungând lemnul porții cu un sfredel. Însă, vidat de orice simț al proporțiilor, psihicul hangiului intră în colaps: "Unealta, învârtindu-se mereu, creștea la infinit [...]. Ceea ce se petrecea în acel creier ieșea din sfera gândirii umane: viața se ridicase la o treaptă de exaltare din care toate se vedeau, se auzeau, se pipăiau enorme, de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lemn moartă, sfredelul în osul viu al pieptului, adânc, mai adânc, până să atingă inima, pe care s-o oprească din zvâcniturile-i nebune și s-o țintuiască pe loc". Refrenul acesta, desprins dintr-o teamă inițial paralizantă, galvanizează intențiile hangiului: "da! s-o țintuiască pe loc". Metamorfoza psihosomatică este completă: "tremurătura lui se opri, abaterea dispăru și figura-i [...] luă o bizară seninătate". Personajul este gata de acțiune: "El se ridică drept, cu siguranța unui om sănătos și puternic". Odată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Ucigașul i-a căzut deja în capcană; ceea ce urmează constituie doar o formalitate: "Zibal dete drumul ochiului și, apucând repede cu amândouă mâinile căpătâiul liber, cu o smucitură supremă trase înăuntru brațul întreg". În timp ce acoliții slugii se grăbesc să dispară, hangiul rămâne să-și pregătească în solitudine răzbunarea, care se desface migălos, în falduri tenebroase. Sub povara efortului și a strânsorii, "[m]âna era umflată și degetele încovoiate". Contemplând-o la lumina lămpii, Leiba "atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte: o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
strânsorii, "[m]âna era umflată și degetele încovoiate". Contemplând-o la lumina lămpii, Leiba "atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte: o crispație violentă a degetelor se produse urmată de un vaier surd...". Hohotul de râs alienat care-l zguduie pe hangiu este semnalul materializării revanșei. Ca un regizor dramatic experimentat, chiar înainte de consumarea propriu-zisă a climaxului, naratorul mută focusul asupra soției lui Zibal, care se trezește, brusc, din somn, pentru a descoperi că Leiba, bolnav deja recunoscut ca atare, nu-i
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]