748 matches
-
ca și În engleză, numele de „chinezesc”. În afara orașului, un caravanserai la umbra curmalilor. Un zid dreptunghiular, turnulețe de veghe, o curte exterioară pentru animale și mărfuri, o curte interioară mărginită de cămăruțe. Omar ar dori să Închirieze una, dar hangiul e adânc mâhnit: nici una nu e liberă pentru la noapte, tocmai au sosit niște neguțători bogați din Isfahan, cu copii și cu slugi. Ca să-i verifice spusele, nimeni n-are nevoie să consulte un registru. Locul geme de rândași gălăgioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de fală. În ciuda iernii care Începe, Omar s-ar fi culcat sub cerul liber, dar scorpionii din Kashan sunt aproape la fel vestiți ca și faianța din partea locului. — Chiar nu există nici un colțișor unde să-mi Întind rogojina până În zori? Hangiul Își scarpină tâmplele. Se Întunecă, nu-i poate refuza unui musulman adăpostul: — Am o odăiță pe colț, ocupată de un student, cere-i să-ți facă loc. Se Îndreaptă Într-acolo, ușa e Închisă. Hangiul o Întredeschide fără să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-mi Întind rogojina până În zori? Hangiul Își scarpină tâmplele. Se Întunecă, nu-i poate refuza unui musulman adăpostul: — Am o odăiță pe colț, ocupată de un student, cere-i să-ți facă loc. Se Îndreaptă Într-acolo, ușa e Închisă. Hangiul o Întredeschide fără să bată, o lumânare pâlpâie, o carte se Închide În grabă. Acest nobil călător a pornit din Samarkand acum mai bine de trei luni, m-am gândit că puteți Împărți odaia. Dacă tânărul este nedumerit, evită s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
grădina lui..., tot un drac! Felicitări, tăticule! Pater familias! Ce-ai găsit, al tău să fie! Voi n-ați terminat cu logoreea? se rățoiește Bursucul la ei, autoritar. Vorbiți mult prea mult și prea fără de noimă. Ați fi fost niște hangii a-ntâia! Aveți limbariță, nu glumă! Nu v-ar strica niște cârcei, aicea, sus, la gât. Lăsați-l pe Arhanghel, să-și continue spusa! Îngere...! Aceasta este Fiara! zice Arhanghelul. Și face o pauză. Lunguță-lunguță. (Ca un predicator mesianic cosmopolit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Moșilor, unde Petre avea un cunoscut bun, de la Costești, care ținea un han și care-i va găzdui mai ieftin. Îmbucară din merindele de acasă și iar se sfătuiră până târziu noaptea, în odaia de lângă bucătărie ce le-o dăduse hangiul. Și a doua zi, cum se lumină, se cărăbăniră la Ministerul Domeniilor. Trebuiră să aștepte în curte. "Numai după unsprezece e voie să intre publicul", le-a strigat, printre gratiile ușii, un glas cu barba neagră. Mai veniră și alți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu toți ai mei, mănânc din acele bucate pe care le pot avea aici, în casa asta de țară, și din puținul pe care îl am. Iar după ce am mâncat mă înapoiez la han; aici îl găsesc de obicei pe hangiu, și tot aici se mai află un măcelar, un morar, doi lucrători la cuptoarele de cărămizi. Cu aceștia îmi pierd vremea prostește tot restul zilei, jucând cărți sau dând cu zarurile, și între noi se iscă nenumărate certuri și supărări
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
turnat peste ele untdelemn și vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, și a îngrijit de el. 35. A doua zi, cînd a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, și i-a zis: "Ai grijă de el, și orice vei mai cheltui, îți voi da înapoi la întoarcere. 36. Care dintre acești trei ți se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tîlhari?" 37
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
nea îndreptat pașii spre hanul unui grec numit Condorupis. Vad de oameni și căruțe, turn Babel cu toate limbile răsturnate de prin localitățile județului. Ne uitam la ei, ei la noi și speram să găsim pe cei de trebuință. Tânărul hangiu era blond, deși grecii nu prea sunt blonzi, răutăcios, zgârcit și afurisit, ca și cei zece lei pe care îi cerea pentru fiecare noapte de popas la obște. Mâncarea - altă mâncare dar nu de pește că era scump. Obștea era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
acoperite cu rogojini pe scândura goală, iar învelitul sau ceva care să țină loc de perină, te privea. Trebuia să ai grijă să dormi iepurește dar încălțat, ca să nu rămâi cu picioarele goale în câștigul celor treziți mai dimineață. Mama hangiului, doamna Condorupis, o grecoaică bătrână și bună ca pâinea caldă, ne-a ocrotit ba, măsură peste măsură, ne înapoia banii pe care îi plăteam pentru mâncat și dormit. Pentru aceasta, după aproape 60 de ani, nu-i mai putem uita
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Mai este cartea spaniolilor despre Cavalerul Tristei Figuri. Un sărman celibatar care înnebunește după ce citește genul de cărți în care tu ai dori să fii, cu eroi care triumfă aici și acum. își părăsește casa și luptă cu țărani și hangii pentru frumusețea care nu este niciodată aici și acum, și toată lumea își bate joc de el și-l rănește. Pe patul de moarte se înzdrăvenește și-și avertizează prietenii să se ferească de beția literaturii. Mai este cartea englezilor despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și obrajii congestionați o făceau să semene cu o bătrână alcoolică. Îi amintea o gravură de epocă, englezească din casa soacră-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace înăbușită peste masă. În spate se văd pălării înalte. Hangiul, de o veselie agresivă, o arată cu degetul conducătorului diligentei. Un cocoșat râde, vânzătoarea de castane privește în gol... "O gravură de domnul Hogarth, dacă memoria nu te înșală. Ceva absolut deprimant... Cred că Florence trece prin momente extrem de grele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scris rîndurile acestea/în amintirea orelor de șah/în codru-n care l-am citit pe Nietzsche” (Vinea, „Dintr-o vară“). „Călare o să mergem zile întregi/ O să poposim în hanurile sure/ Acolo legi multe prietenii/ Te culci noaptea cu fata hangiului.// Sub nuci - pe unde trece vîntul greu ca o grădină de fîntîni/ O să jucăm șah ca doi farmaciști bătrîni/ Și soră-mea o să citească gazetele în hamac...// Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală/ Să se scandalizeze preotul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Review, nr. 322-23024/1967 Groys, Boris, Despre nou. Eseu de economie culturală, traducere de Aurel Codoban, Editura Idea, Cluj-Napoca, 2003 Guglielmi, Angelo, „Avangardă și experimentalism”, în Cornel Mihai Ionescu, Generația lui Neptun (Grupul 63), Editura pentru Literatură Universală, București, 1967 Hangiu, Ion, Dicționarul presei literare românești 1790-2000, ediția a III-a, Editura Institutului Cultural Român, București, 2004 Hocke, Gustav Réné, Manierismul în literatură. Alchimie a limbii și artă combinatorie esoterică. Contribuții la literatura comparată europeană, în românește de Herta Spuhn, Prefață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scrie. II Pe înserat am ajuns la primul popas, de unde se intră pe via Postumia. Mi s-a dat voie să mă culc pe fânul din grajd, fiind miluit cu o strachină de fiertură de boabe și carne de berbec. Hangiul, înștiințat de mine asupra destinației, m-a trezit în zori, poftindu-mă să iau o căruță care mergea în Ceneda. Era a unor negustori romani care transportau vin. Tineri și voinici, în stare să se apere de tâlhari cu pumnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și m-au răsplătit cu mâncare și cu un culcuș. A doua zi am traversat râul Tagliamento pe o plută mare. Pe la ora trei mă aflam la popasul dinspre Meduna, în apropiere de izvoarele râului Fiume. L-am întrebat pe hangiu cum se ajunge la domeniul Ariberti. Mi-a arătat un drum care se afunda în pădure, spunându-mi: - Există scurtături, dar tu nu ești din partea locului și sigur o să te rătăcești. Fă ce-ți spun. Mergi preț de un psalm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Gundo. În schimb, stând jos, eram sub nivelul fumului înțepător și puteam cel puțin să respirăm în voie fără să tușim. Ariald a observat jegul unsuros depus pe tot ce era acolo și a strâmbat din nas. A sosit și hangiul, un albinos strabic și molâu, cu mers legănat. - Nobili longobarzi, ce pot să fac pentru voi, căci locuri de dormit nu mai sunt? ne-a întrebat. - Mâncare ai? a întrebat Ariald. Bărbatul a arătat spre vatră, unde se frigeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
meu cu donatistul. - Gând la gând cu bucurie. Eu merg la Cividale tocmai pentru a-i preveni pe duci despre apariția acestor preoți care-i ațâță la răzvrătire pe servitorii și sclavii din ducatul nostru și din alte ducate vecine. Hangiul îl bălăcărea cu glas tare pe cel care fugise, fiindcă nu-și plătise mâncarea. L-am chemat și l-am întrebat: - Ai mai avut și alții din rasa lui și îmbrăcați la fel? Mi-a răspuns: - Da, domnule, este al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
altul cumpăra, cum s-ar 64 zice, nu era degeaba. Împrejur, numai negustori, fuduli și ghiftuiți, cu obrazul plin, duhnind și înjurîndu-se. Tot Cațaveiul, Ggîrlea, Buzeștii, din Dealul Spirii, de la Mandravela, Zece Mese, din Rahova și Foișorul de Foc. Slugile hangiului cărau băutura în ulcele de pământ ars, smălțuite pe afară, cu toarte vechi de alamă. Împrejur, se adunaseră vreo câțiva câini trăiți bine, flocoși și obraznici, tîrîndu-se pe sub mese, chelălăind și apucând oasele aruncate. Jos, la picioarele stâlpilor verzi, decolorați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aduși de vânt. Întâi răbufni o furtună ridicând praful și măturând târgul. Frunzele uscate ale acoperișului foșniră și o ploaie galbenă de crengi smulse pică peste mesele umede și părăsite. Nu mai rămăseseră decât câțiva clienți care beau grăbiți. Slugile hangiului strângeau ulcelele golite și resturile din farfurii. - Și-acum, hai în petrecere! rosti mulțumit Bozoncea. Cocîrță îi dădu banii legați într-o basma muierească. - Na, Stăpîne! Asta am luat, asta ți-am dat! Fă-i tu în parte... Starostele vîrî
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pui, p-asta și p-asta. Să n-avem vorbe! Cu mine nu se-nghite! Slugile au spălat măruntaiele din care mai picura grăsimea și sângele, au încins un grătar și și-au văzut de treabă. Doamne ferește de așa mușterii! Hangiul striga la ele vesel și cu oarecare îngrijorare. Bozoncea chemase lăutarii la masa lor și-i judeca: - Mă, care sînteți? Ia să-mi spuneți. - Taraful lui Mitică Ciolan, de-a cântat la granguri și la fețe bogate, zise unul. Erau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câte două fleici. Oacă îl înghiontea: - Bă, n-or să te mai ție balamalele... - N-avea tu grija asta, răspunse el netulburat. Îmi știu eu măsura. Și iar mai întingea un miez de pâine în sângele proaspăt al fripturilor, dumicând. Hangiul aduse și niște ulcele cu vin roșu, de avea o undă fierbinte și un gust acrișor. Lăutarii își făceau treaba. Mitică trase din oblon la ceilalți și zise iar: Să-mi dai drumul la nămiaz, Să-ți aduc bătrân și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prea se îndemnau. - Las', că luăm alături, făcu Neacșu, nădușit tot. - Nu, aici, cu mine să stați, se rățoi starostele și ceru slugilor să le pună dinainte. Pe la cinci după masă, erau chiauni. Afară se mai luminase. Stătuse și ploaia. Hangiul deschise ușile și aerul rece pătrunse înăuntru. Dumitru tot mai bătea coardele țambalului și Mitică răgușise: Ia dă drumul, fă nevastă, C-afară plouă și varsă, Și-am scăpat de la pedeapsă... zicea buzatul, și Anghel, gata cu arcușul în paharul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cuvinte doar pe jumătate înțelese senzația confuză pe care o încerca în fața broderiilor lucrate de maică-sa, amestecată cu o dorință de a pleca departe; și totuși cu aproape o jumătate de oră în urmă adormise cu capul pe masa hangiului în timp ce îmbuca dumicate de pâine și brânză aduse de-acasă. Maică-sa pusese în traistă și nuci pe care Geronimo le spărgea strivindu-le între arătător și degetul mare. În zori fusese sculat de taică-său. Târgul era deja plin
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-i vezi întregi decât pe ceilalți, nu poți vedea rotundă decât lumea din jur. Adică trebuie o distanță, ca să faci loc unde lumea să se reîntregească. — Uită-te într-o oglindă... — Degeaba, suspină Coltuc. Oglinzile n-au ținere de minte... Hangiul le puse la mijloc cartonul cu cei șase mititei, muștarul, scobitorile și pâinea. Rămase în picioare până ce Costică se scobi în toate buzunarele, încropind suma cuvenită. — Ce te-oi fi încoțopenind așa, cu mâna întinsă ? îl bombăni Ologu, privind cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jurnal de front, cât și mai ales la o anumită stare confuză, haotică, greu de controlat, care, de fapt, se instalează și în conștiința culpabilizată a lui Stavrache, personajul central al operei. Studiul sentimentului de groază al cărui protagonist este hangiul Stavrache, întemeiat în spirit balzacian, pe elementele cupidității dezumanizante, se abate brusc din albia observației metodice, cu aspect de fișă clinică, înscriindu-se, fascinant și acut, pe traiectoria coșmarului oniric. Subiectul are în vedere următoarea desfășurare a nuvelei: un popă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]