628 matches
-
a demonstra apartenența poeziei și a prozei eminesciene la o tendință formalizantă, estetizantă, decadentă. Explorând nuanțat lucrarea "Fragmentarium", dar și multe poeme postume eminesciene, Maria-Ana Tupan insistă asupra gândirii net kantiene a poetului, la polul opus gândirii absolutiste, învecinate narcisismului hegelian. Traducându-l și comentându-l pe Kant, poetul se va încrede doar în conștiința ce își este sieși propria lume, aptă să degaje visul poetic și estetica formei. Eul romantic, asfixiat prin supralicitare, se deplasează spre structurile alterității, ale mundanizării
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și la stricătorii de limbă, "beția de cuvinte". Susținea introducerea alfabetului latin și principiul ortografiei fonetice, îmbogățirea vocabularului cu neologime, folclorul românesc, un model pentru literatura cultă, deoarece în el nu există simulare, răceală, notă forțată. CONCLUZII Maiorescu a fost hegelian în înțelegerea poeziei ca sensibilizare a ideii, schopenhauerian în explicarea folosului artei, clasicist prin simțul dezvoltat al armoniei și echilibrului, romantic prin alte elemente ale concepției estetice (E. Simion). Critica maioresciană devenise un instrument al adevărului, tinzând spre impersonalitate, adică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
anul trecut, în plină degringoladă a ideologiilor totalitare, a atras cel mult atenția, relansând interogativ problema unui sfârșit al istoriei (The End of History?), sfârșit pe care autorul îl plasează în ordinea imanentă, chiar dacă pe sema unor concepte de sursă hegeliană. Ideea autorului e că s-a ajuns, în lumea contemporană, la un grad destul de înalt de generalizare a valorilor democrației pluraliste pentru a se putea vorbi de începutul unei ere noi, nu lipsită de fricțiuni, care e postistoria. Era un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
uman al noii ere? S-au făcut deja speculații multiple, iar Fukuyama însuși admite că s-ar putea instala în lume un "plictis postistoric", care să provoace finalmente la existență, reactiv, o nouă istoricitate, un alt ciclu de "evenimente". Schema hegeliană, simplificatoare, este evidentă și urmările acestei reducții de tip raționalist au fost deja sesizate de comentatori 7. Ca istoric, sunt ispitit să mă întreb dacă universalizarea unui sistem, fie acesta și cu tentă precumpănitor economică, e un fenomen ce rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
prin frică, prin deznădejde. Putem atunci, cu ajutorul termenilor kierkegaardieni, să Înțelegem mai bine comportamentul Cătălinei atunci cînd este golită de „setea de luceferi”. Iată ce scrie Lucia Dumitrescu Codreanu o exegetă pasionată de filozofia lui Soren: „ ... angajîndu se după modelul hegelian la o fenomenologie a pasiunii Kierkegaard instituie anumite cadențe și ordonări. Demersul său se Înscrie pe făgașe disciplinate de o logica a inimii, ea prescrie pasiunii legea armoniei și gradației. Kierkegaard face gradat trecerea de la starea pasională nudă, zugrăvită nemijlocit
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
romantici în punctul de convergență reprezentat de lucidi tatea receptării propriei condițiii istorice, dar și în zona localizată cu ajutorul simbolurilor în proximitatea mitului. Apropierea Eminescu-Hegel, în fapt, contrară distanțării teoretice exprimate de poetul român față de exuberanța frazeologică dictată de optimismul hegelian, atrage discursul critic mai mult decât influența schopenhaueriană exercitată asupra operei eminesciene: "deși creația eminesciană cunoaște unele momente ce se înscriu sub semnul ironiei romantice (parțial Sărmanul Dionis), totuși în poetica eminesciană ironia nu e resimțită ca manifestare a libertății
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
libertății demiurgice a spiritului, ci ca nesubstanțialitate. Din acest punct de vedere, atitudinea eminesciană se apropie mai mult de cea a lui Hegel decât de cea a teoreticienilor romantici ai ironiei" (ibidem, pp. 71-72). Cercetătoarea clujeană susține prezența unor elemente hegeliene în gândirea emines ciană, în ciuda infirmărilor pe care le aduce G. Călinescu. Autorul Istoriei literaturii române... remarca faptul că, dacă maniera lui Schopenhauer este vizibilă pretutindeni la Eminescu, aceea a lui Hegel rămâne complet străină. Printr-o răsturnare a perspectivei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui Schopenhauer este vizibilă pretutindeni la Eminescu, aceea a lui Hegel rămâne complet străină. Printr-o răsturnare a perspectivei, operată de Ioana Em.Petrescu, influența cea mai vizibilă se dovedește utilă doar la nivelul structurii de suprafață, iar înrâurirea contestată, hegeliană, devine o componentă care acționează la un nivel profund: obiecțiile antihegeliene se desfășoară astfel, în gândirea eminesciană, pe teren hegelian (pp. 74-76). Nesubstanțialității exprimate ironic i se opune substanțialitatea: înfățișarea simbolică a artei se realizează prin oglinda de aur și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de Ioana Em.Petrescu, influența cea mai vizibilă se dovedește utilă doar la nivelul structurii de suprafață, iar înrâurirea contestată, hegeliană, devine o componentă care acționează la un nivel profund: obiecțiile antihegeliene se desfășoară astfel, în gândirea eminesciană, pe teren hegelian (pp. 74-76). Nesubstanțialității exprimate ironic i se opune substanțialitatea: înfățișarea simbolică a artei se realizează prin oglinda de aur și prin hieroglifă. O imensă oglindă de aur este, în [Avatarii faraonului Tlà], pardoseala sălii în care faraonul-mag o forțează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu identitatea ab origine, mediată de empiric. Astfel, stipulează Adorno, în toate dimensiunile propriului proces productiv, arta are o condiție dublă, fiind simultan entitate independentă și fapt social, în sensul durkheimian al termenului. O idee, să recunoaștem, care pune idealismul hegelian în joncțiune cu pragmatismul marxist. Adorno face, de altfel, în estetica sa, o veritabilă istorie implicită a teoriilor asupra artei, punînd în contrast filozofi și gînditori, destul de greu de relaționat, în condiții obișnuite (legătura dintre "dezinteresul" artistului, con ceptualizat de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
greșit și până când? Oul perfect tăiat în două,/ s-a rupt în cer și în pământ/ Însingurând deodată-o lume -/ Ți-aduci aminte cât de nouă? Iar larma străbate prin mijloc,/ reinventându-ne pe rând". (Oul) Întruchipare a "Ideii în sens hegelian, pe care și Barbu o împrumută, a Ideii obiectivate, întruchipate în materie"134, nașterea "de pe urma unei asemenea nunți fenomenalizează inefabilul în moduri diferite"135. Unul dintre moduri este însingurarea, iar altul interiorizarea, care este tot un fel de însingurare. Destrămarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
implicit, în timp ce al doilea în mod explicit. De asemenea, unii critici afirmă existența a două tipuri de postmodernism: un postmodernism structuralist și un postmodernism poststructuralist, care, de exemplu, din perspectiva istoriei, afirmă fie credința într-un proces istoric de tip hegelian și în continuitate, fie în opusul acesteia (al doilea tip de postmodernism fiind asociat în mod particular cu Foucault sau Derrida). În încercarea de a disocia între trei sensuri ale postmodernismului postmodernismul ca stil, ca metodă și ca epocă -, Michael
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sănătatea morală (...) așa cum vînturile împiedică putrezirea apelor lacurilor"27. Kant spera, dimpotrivă, ca prin cooperare să se ajungă la pace, dîndu-se statelor o nouă rațiune de a fi. Istoria europeană, după ce pentru o lungă perioadă de timp a confirmat pesimismul hegelian, încercă de la jumătatea secolului XX să dea dreptate idealismului kantian. Dar nimic nu este sigur niciodată. Pentru moment este vorba de a menține echilibrul precar, de a evita ca prea multă centralizare să asfixieze cetățeniile naționale și ca prea multe
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
criza și oportunitatea noastră educativă". (12, p. 285, p. 286) Concluzie repede infirmată de către un alt american, Fukuyama, care susținea un iminent "sfârșit al istoriei". Afirmația lui Bloom este contrazisă prin negația ei. Cam aceasta a fost regula liberalismului până la hegeliana "negare a negației", preluată de unul dintre "tinerii hegelieni" germani, apoi de "omul revoltat" rus, reprezentat de V.I. Lenin. Dedicată educației înalte prin intermediul universității, partea a treia se compune din trei secțiuni inegale ca întindere. Prima și cea mai extinsă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
286) Concluzie repede infirmată de către un alt american, Fukuyama, care susținea un iminent "sfârșit al istoriei". Afirmația lui Bloom este contrazisă prin negația ei. Cam aceasta a fost regula liberalismului până la hegeliana "negare a negației", preluată de unul dintre "tinerii hegelieni" germani, apoi de "omul revoltat" rus, reprezentat de V.I. Lenin. Dedicată educației înalte prin intermediul universității, partea a treia se compune din trei secțiuni inegale ca întindere. Prima și cea mai extinsă are un titlu la care revine în cuprins: "De la
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se manifestă prin străbaterea instantanee a distanțelor, fără intermediari, acceptată și de fizica actuală) și prin gnoză (cunoașterea numită de moderni comprehensiune, iar de către logicieni, cunoașterea cu terțul inclus, cum propunea Ș. Lupașcu prin 1960, a tetradei care exclude sinteza hegeliană producătoare de moarte; tetrada este al patrulea termen, pe lângă teză, antiteză și mediatorul ce menține unitatea primelor două, adică coerența antagonismelor). Paracelsus a extins similitudinea în medicină, punând în evidență influența "astrală" a mineralelor, a aerului în vindecarea rănilor, precum și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
însă pe aspectele gnoseologico-metodologice ale hermetismului, omițând sensurile sale politice, cum au fost cele anti-teocratice din Münster și din cantonul Berna, de exemplu. El considera că Guénon în (9a) "n-a văzut că redresarea nu reprezintă o antiteză de tip hegelian, ci tocmai o "saturație" paroxistică ce produce ea însăși și potrivit însuși principiului similitudinii propria răsturnare axiologică. Hermetismul este bine îmbarcat în senzorialismul epocilor de criză în care apare, dar el radicalizează acest caracter prin procedura intuiției empirice generalizate: el
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cum au apărut idiosincrasiile discursului moral contemporan de fiecare zi și cum a reușit sinele emotivist să-și găsească un mijloc de expresie". (26, p. 62) Istorismul la care filosoful aderă este precizat prin delimitări critice față de transcendentalismul kantian, absolutismul hegelian și "pseudoștiința socială marxistă", cum numea teoria ideologiei propusă de Marx și Engels, în proximitatea filosofiei științelor sociale "de tip nou" cum se spunea cândva pe la noi. Despre această teorie, MacIntyre scria că "nu numai că denaturează forma descoperirilor reale
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Ioan Alexandru Tofan (n. 1979) este lector dr. în cadrul Facultății de Filozofie și Științe Social-Politice, Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iași. A publicat cartea Logica și filozofia religiei. O relectură a prelegerilor hegeliene (Editura Academiei Române, București, 2010), precum și numeroase studii în reviste și lucrări de specia litate pe teme privind filozofia clasică germană, filozofia religiei, teoria critică sau teoriile secularizării. Din 2009 se preocupă de scrierile lui Walter Benjamin, pe care îl citește
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Fichte este că aceasta vede universalul în manieră ideală, ca opus realității particulare, dar „interesante“ a lumii. Eul lui Fichte se cunoaște doar formal pe sine, iar apoi „deduce“ lumea, fără însă a se regăsi cu adevărat în ea. Soluția hegeliană este multiplă, iar la început ea rezonează cu cea romantică. Este vorba de descoperirea infinitului ca mediere (Vermittlung) infinită a spiritului. În același sens procedează și Schlegel, arată Benjamin, definind absolutul ca „mediu al reflecției“, altfel spus ca generare a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Passagen-Werk conține în esență răspunsul la această problemă. În primul rând, este vorba de justificarea faptului că dia lectica istorică a secolului al XIX-lea capătă caracterul unei ima gini, nu al unui „discurs“ sau al unei „argumentații“. Dia lectica hegeliană, de exemplu, stă sub o altă presupoziție: aceea a devenirii conceptului în forma judecății. Desfășurarea dialectică este justificată la Hegel de necesitatea „încheierii“ ei spe culative. Raționalul nu este văzut, în logica speculativă, ca iden titate abstractă a determinațiilor opuse
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în legătură cu acest aspect. Prin această distincție, Benjamin afirmă caracterul mediat, dialectic al experienței, sustras intenționalității subiectului și, deopotrivă, imobilității temporale a conceptului unui obiect. O apropiere nu lipsită de pericole se conturează între conceptul de experiență la Benjamin și cel, hegelian, de cu noaștere speculativă. Medierea la Benjamin este însă una finită, ea însăși istorică, o rememorare salvatoare a trecutului petrecută, după cum voi încerca să arăt în capitolul al doilea, „în momentul crizei“. Îi lipsește acestei medieri caracterul anticipativ al speculativului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
slabă a trecutului găsește astfel un corespondent în privirea recuperatorie a prezentului și ambele se susțin în motivul ontologic al fragilității materiei, esențială condiție de posibilitate a memoriei. Ceea ce este în măsură să fie salvat este „rămășița“ pe care dialectica hegeliană o condamnă, triumfătoare, la tăcere. Ruina reprezintă condiția lucrului lăsat în urmă de armatele triumfătoare ale istoriei și care transformă înfrângerea în profeție. E singura care o poate face și, prin urmare, singura care are privilegiul de a-l primi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mai mare cu cît vulgata sociologică de atunci ne asigura că dezvoltarea industrială consolidează societățile, atenuînd progresiv sursele de tensiune, conflict și criză ale acestora. Crizele din 1968 arată, dimpotrivă, că subsolul sociologic era găunos și că, asemenea vechii confuzii hegeliene, departe de a consolida temeliile, noul curs civilizațional le submina încă și mai mult. 4 Fragilitate 1973. Războiul de Yom Kippur* are repercusiuni în lanț. Statele arabe din Orientul Mijlociu opresc livrările de petrol către Vestul european, care trăiește un soi
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
lecturând memoriile lui Panu, ale lui Negruzzi, ba chiar fragmente din însemnările zilnice ale lui Maiorescu, o formidabilă "foame și sete" de Celălalt, fie el înțeles într-o tentă creștină, ca semen/ aproape al tău, așadar, fie, într-o manieră hegeliană de a privi problema, ca subiect/conștiință de a cărui întâlnire ai nevoie pentru a te defini, pentru a te confirma. Una erau reacțiile relaxate ale junimiștilor, ludice și neprotocolare, altceva însemna să simți feed-back-ul favorabil, freamătul aprobativ al unei
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]