936 matches
-
unui nou element, necunoscut până atunci, pe care el l-a numit . În 1903, mari rezerve de heliu au fost găsite în rezervele de gaz natural din Statele Unite ale Americii, care este de departe cel mai mare furnizor de gaze. Heliul este utilizat în criogenie, în dispozitive de resiprat sub apă, pentru răcirea magneților, în datarea cu heliu, pentru baloanele și dirijabilele cu heliu, pentru a înaltă aeroplanele și nave spațiale și că un gaz protector în multe întrebuințări industriale (că
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
heliu au fost găsite în rezervele de gaz natural din Statele Unite ale Americii, care este de departe cel mai mare furnizor de gaze. Heliul este utilizat în criogenie, în dispozitive de resiprat sub apă, pentru răcirea magneților, în datarea cu heliu, pentru baloanele și dirijabilele cu heliu, pentru a înaltă aeroplanele și nave spațiale și că un gaz protector în multe întrebuințări industriale (că sudarea cu arc). Inhalând un volum mic de heliu, timbrul vocal uman se subțiază. Comportamentul Heliului-4 lichid
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
de gaz natural din Statele Unite ale Americii, care este de departe cel mai mare furnizor de gaze. Heliul este utilizat în criogenie, în dispozitive de resiprat sub apă, pentru răcirea magneților, în datarea cu heliu, pentru baloanele și dirijabilele cu heliu, pentru a înaltă aeroplanele și nave spațiale și că un gaz protector în multe întrebuințări industriale (că sudarea cu arc). Inhalând un volum mic de heliu, timbrul vocal uman se subțiază. Comportamentul Heliului-4 lichid este important pentru oamenii de știință
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
sub apă, pentru răcirea magneților, în datarea cu heliu, pentru baloanele și dirijabilele cu heliu, pentru a înaltă aeroplanele și nave spațiale și că un gaz protector în multe întrebuințări industriale (că sudarea cu arc). Inhalând un volum mic de heliu, timbrul vocal uman se subțiază. Comportamentul Heliului-4 lichid este important pentru oamenii de știință care studiază mecanica cuantică (în particular fenomenul de superfluiditate) și pentru cei care studiază efectele pe care le are materia aproape de punctul zero absolut (precum superconductibilitatea
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
timbrul vocal uman se subțiază. Comportamentul Heliului-4 lichid este important pentru oamenii de știință care studiază mecanica cuantică (în particular fenomenul de superfluiditate) și pentru cei care studiază efectele pe care le are materia aproape de punctul zero absolut (precum superconductibilitatea). Heliul este al doilea element ușor și al doilea cel mai abundent element chimic în universul observabil, fiind prezent în univers în cantități de 12 ori mai mari decât ale celorlalte elemente mai grele că heliul combinate. Abundență heliului este, de
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
punctul zero absolut (precum superconductibilitatea). Heliul este al doilea element ușor și al doilea cel mai abundent element chimic în universul observabil, fiind prezent în univers în cantități de 12 ori mai mari decât ale celorlalte elemente mai grele că heliul combinate. Abundență heliului este, de asemenea, similară cu cea de pe Soare și Jupiter. Această mare abundență se datoreaza foarte înaltei energii de legătură pe care o are heliul-4 (per nucleon) în comparație cu cele trei elemente ce urmeaza heliului (litiu, beriliu și
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
precum superconductibilitatea). Heliul este al doilea element ușor și al doilea cel mai abundent element chimic în universul observabil, fiind prezent în univers în cantități de 12 ori mai mari decât ale celorlalte elemente mai grele că heliul combinate. Abundență heliului este, de asemenea, similară cu cea de pe Soare și Jupiter. Această mare abundență se datoreaza foarte înaltei energii de legătură pe care o are heliul-4 (per nucleon) în comparație cu cele trei elemente ce urmeaza heliului (litiu, beriliu și bor). Această energie
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
mai grele că heliul combinate. Abundență heliului este, de asemenea, similară cu cea de pe Soare și Jupiter. Această mare abundență se datoreaza foarte înaltei energii de legătură pe care o are heliul-4 (per nucleon) în comparație cu cele trei elemente ce urmeaza heliului (litiu, beriliu și bor). Această energie de legătură explică frecvență existenței sale ca produs atât în fuziunea nucleară, cât și în dezintegrarea radioactivă. Heliul în univers este în majoritate heliu-4 și s-a format în timpul originarului Big Bang. Cantități de
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
energii de legătură pe care o are heliul-4 (per nucleon) în comparație cu cele trei elemente ce urmeaza heliului (litiu, beriliu și bor). Această energie de legătură explică frecvență existenței sale ca produs atât în fuziunea nucleară, cât și în dezintegrarea radioactivă. Heliul în univers este în majoritate heliu-4 și s-a format în timpul originarului Big Bang. Cantități de heliu sunt create actualmente ca rezultat al fuziunii nucleare a hidrogenului, în toate stelele, în afară de cele foarte grele, unde heliul fusionează în elemente mai
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
litiu, beriliu și bor). Această energie de legătură explică frecvență existenței sale ca produs atât în fuziunea nucleară, cât și în dezintegrarea radioactivă. Heliul în univers este în majoritate heliu-4 și s-a format în timpul originarului Big Bang. Cantități de heliu sunt create actualmente ca rezultat al fuziunii nucleare a hidrogenului, în toate stelele, în afară de cele foarte grele, unde heliul fusionează în elemente mai grele spre sfârșitul vieții lor.(vezi versiunea recentă în lb.eng.) Pe pământ, greutatea redusă a heliului
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
și în dezintegrarea radioactivă. Heliul în univers este în majoritate heliu-4 și s-a format în timpul originarului Big Bang. Cantități de heliu sunt create actualmente ca rezultat al fuziunii nucleare a hidrogenului, în toate stelele, în afară de cele foarte grele, unde heliul fusionează în elemente mai grele spre sfârșitul vieții lor.(vezi versiunea recentă în lb.eng.) Pe pământ, greutatea redusă a heliului a cauzat evaporarea din norul de gaze și praf din care planetă s-a condensat, si, de aceea,este
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
heliu sunt create actualmente ca rezultat al fuziunii nucleare a hidrogenului, în toate stelele, în afară de cele foarte grele, unde heliul fusionează în elemente mai grele spre sfârșitul vieții lor.(vezi versiunea recentă în lb.eng.) Pe pământ, greutatea redusă a heliului a cauzat evaporarea din norul de gaze și praf din care planetă s-a condensat, si, de aceea,este relativ rar. Heliul prezent astăzi este în principal creat prin dezintegrarea radioactivă naturală a unor elemente radioactive grele (toriul și uraniul
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
elemente mai grele spre sfârșitul vieții lor.(vezi versiunea recentă în lb.eng.) Pe pământ, greutatea redusă a heliului a cauzat evaporarea din norul de gaze și praf din care planetă s-a condensat, si, de aceea,este relativ rar. Heliul prezent astăzi este în principal creat prin dezintegrarea radioactivă naturală a unor elemente radioactive grele (toriul și uraniul), dat fiind că particulele alpha emise într-o astfel de dezintegrare constă în nuclei de heliu-4 . Acest heliu radiogen este cuprins în
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
aceea,este relativ rar. Heliul prezent astăzi este în principal creat prin dezintegrarea radioactivă naturală a unor elemente radioactive grele (toriul și uraniul), dat fiind că particulele alpha emise într-o astfel de dezintegrare constă în nuclei de heliu-4 . Acest heliu radiogen este cuprins în gaze naturale, în concentrații de până la 7 procente din volum, de unde se extrage industrial, printr-un proces de separare la temperaturi scăzute, denumit distilare fracționala. Prezența heliului a fost observată pentru prima dată pe 18 august
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
astfel de dezintegrare constă în nuclei de heliu-4 . Acest heliu radiogen este cuprins în gaze naturale, în concentrații de până la 7 procente din volum, de unde se extrage industrial, printr-un proces de separare la temperaturi scăzute, denumit distilare fracționala. Prezența heliului a fost observată pentru prima dată pe 18 august 1868 sub forma unei linii spectrale de un galben intens în cadrul cromosferei Soarelui, având o lungime de undă de 587.49 nanometri, fiind detectată de către astronomul francez Pierre Janssen în timpul unei
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
cauzată de un element existent în Soare și necunoscut pe Pământ. Lockyer și chimistul englez Edward Frankland au denumit elementul prin termenul grecesc pentru Soare, ἥλιος ("helios")." La data de 26 martie 1895, chimistul britanic Șir William Ramsay a izolat heliul prin tratarea unui mineral numit cleveit (o varietate a uraninitului ce conține cel putin 10% din pământurile rare) cu acizi minerali. Ramsay dorea să obțină argonul, însă după ce separase oxigenul și azotul din gazul eliberat de acidul sulfuric, a observat
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
obțină argonul, însă după ce separase oxigenul și azotul din gazul eliberat de acidul sulfuric, a observat o fâșie intensă de culoare galbenă ce se potrivea cu fâșia de D observată în spectrul solar. Aceste mostre au fost identificate ca fiind heliu de către Lockyer și fizicianul britanic William Crookes. A fost izolat independent din cleveit în același an de către chimiștii Per Teodor Cleve și Abraham Langlet în Uppsala, Sweden, care au colectat destul gaz, suficient cât să poată determina cu acuratețe masă
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
fizicianul britanic William Crookes. A fost izolat independent din cleveit în același an de către chimiștii Per Teodor Cleve și Abraham Langlet în Uppsala, Sweden, care au colectat destul gaz, suficient cât să poată determina cu acuratețe masă atomică a acestuia. Heliul a fost de asemenea izolat de către geochimistul american William Francis Hillebrand înaintea descoperirii lui Ramsay, când acesta observase niște linii spectrale neobișnuite în timp ce studia o mostră din uraninit. Totuși, Hillebrand a atribuit aceste linii azotului. Scrisoarea să de mulțumire adresată
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
din uraninit. Totuși, Hillebrand a atribuit aceste linii azotului. Scrisoarea să de mulțumire adresată lui Ramsay a relevat un caz interesant de descoperire în știință. În 1907, Ernest Rutherford și Thomas Royds au demonstrat că particulele alfa sunt nuclei de heliu prin penetrarea unui perete subțire de sticlă al unui tub evacuat, apoi creând o descărcare în tub pentru a studia spectrul noului gaz. În 1908, heliul a fost lichefiat pentru prima dată de către fizicianul olandez Heike Kamerlingh Onnes prin răcirea
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
1907, Ernest Rutherford și Thomas Royds au demonstrat că particulele alfa sunt nuclei de heliu prin penetrarea unui perete subțire de sticlă al unui tub evacuat, apoi creând o descărcare în tub pentru a studia spectrul noului gaz. În 1908, heliul a fost lichefiat pentru prima dată de către fizicianul olandez Heike Kamerlingh Onnes prin răcirea gazului la o temperatură mai mică decât un kelvin. A încercat să îl solidifice prin continuarea reducerii temperaturii, însă a eșuat deoarece heliul nu are un
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
gaz. În 1908, heliul a fost lichefiat pentru prima dată de către fizicianul olandez Heike Kamerlingh Onnes prin răcirea gazului la o temperatură mai mică decât un kelvin. A încercat să îl solidifice prin continuarea reducerii temperaturii, însă a eșuat deoarece heliul nu are un punct triplu al temperaturii (la care starea de agregare solidă, lichidă și gazoasa sunt la echilibru). Studentul lui Onnes, Willem Hendrik Keesom, a reușit în cele din urmă să solidifice 1 cm de heliu în 1926. În
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
a eșuat deoarece heliul nu are un punct triplu al temperaturii (la care starea de agregare solidă, lichidă și gazoasa sunt la echilibru). Studentul lui Onnes, Willem Hendrik Keesom, a reușit în cele din urmă să solidifice 1 cm de heliu în 1926. În 1938, fizicianul rus Pyotr Leonidovich Kapitsa a descoperit că heliu-4(He sau He, izotop ușor și non-radioactiv al heliului) nu este vâscos la temperaturi absolute, fenomen numit superfluiditate. Acest fenomen este corelat cu condensarea Bose-Einstein. În 1972
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
echilibru). Studentul lui Onnes, Willem Hendrik Keesom, a reușit în cele din urmă să solidifice 1 cm de heliu în 1926. În 1938, fizicianul rus Pyotr Leonidovich Kapitsa a descoperit că heliu-4(He sau He, izotop ușor și non-radioactiv al heliului) nu este vâscos la temperaturi absolute, fenomen numit superfluiditate. Acest fenomen este corelat cu condensarea Bose-Einstein. În 1972, acelasi fenomen a fost observat la heliu-3, însă la temperaturi aproape de zero absolut, de către fizicienii americani Douglas D. Osheroff, David M. Lee
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
zero absolut, de către fizicienii americani Douglas D. Osheroff, David M. Lee și Robert C. Richardson. Se crede că fenomenul este legat de împerecherea unui fermion al heliului-3 pentru obținerea bozonilor, în analogie cu perechile Cooper de electroni pentru producerea superconductivității. Heliul are în alcătuirea să 2 electroni care orbitează în jurul unui nucleu ce conține doi protoni și între doi și 10 neutroni (în funcție de izotop). Mecanică clasică nu poate descrie structura atomului de heliu deoarece nu se poate scrie o ecuație pentru
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
cu perechile Cooper de electroni pentru producerea superconductivității. Heliul are în alcătuirea să 2 electroni care orbitează în jurul unui nucleu ce conține doi protoni și între doi și 10 neutroni (în funcție de izotop). Mecanică clasică nu poate descrie structura atomului de heliu deoarece nu se poate scrie o ecuație pentru două particule utilizând regulile acesteia. Însă există metode în mecanica cuantică ce explică compoziția să, valorile determinate astfel având o eroare mai mică de 2% fațăa de cele obținute experimental. În aceste
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]