934 matches
-
gaz. În 1908, heliul a fost lichefiat pentru prima dată de către fizicianul olandez Heike Kamerlingh Onnes prin răcirea gazului la o temperatură mai mică decât un kelvin. A încercat să îl solidifice prin continuarea reducerii temperaturii, însă a eșuat deoarece heliul nu are un punct triplu al temperaturii (la care starea de agregare solidă, lichidă și gazoasa sunt la echilibru). Studentul lui Onnes, Willem Hendrik Keesom, a reușit în cele din urmă să solidifice 1 cm de heliu în 1926. În
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
a eșuat deoarece heliul nu are un punct triplu al temperaturii (la care starea de agregare solidă, lichidă și gazoasa sunt la echilibru). Studentul lui Onnes, Willem Hendrik Keesom, a reușit în cele din urmă să solidifice 1 cm de heliu în 1926. În 1938, fizicianul rus Pyotr Leonidovich Kapitsa a descoperit că heliu-4(He sau He, izotop ușor și non-radioactiv al heliului) nu este vâscos la temperaturi absolute, fenomen numit superfluiditate. Acest fenomen este corelat cu condensarea Bose-Einstein. În 1972
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
echilibru). Studentul lui Onnes, Willem Hendrik Keesom, a reușit în cele din urmă să solidifice 1 cm de heliu în 1926. În 1938, fizicianul rus Pyotr Leonidovich Kapitsa a descoperit că heliu-4(He sau He, izotop ușor și non-radioactiv al heliului) nu este vâscos la temperaturi absolute, fenomen numit superfluiditate. Acest fenomen este corelat cu condensarea Bose-Einstein. În 1972, acelasi fenomen a fost observat la heliu-3, însă la temperaturi aproape de zero absolut, de către fizicienii americani Douglas D. Osheroff, David M. Lee
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
zero absolut, de către fizicienii americani Douglas D. Osheroff, David M. Lee și Robert C. Richardson. Se crede că fenomenul este legat de împerecherea unui fermion al heliului-3 pentru obținerea bozonilor, în analogie cu perechile Cooper de electroni pentru producerea superconductivității. Heliul are în alcătuirea să 2 electroni care orbitează în jurul unui nucleu ce conține doi protoni și între doi și 10 neutroni (în funcție de izotop). Mecanică clasică nu poate descrie structura atomului de heliu deoarece nu se poate scrie o ecuație pentru
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
cu perechile Cooper de electroni pentru producerea superconductivității. Heliul are în alcătuirea să 2 electroni care orbitează în jurul unui nucleu ce conține doi protoni și între doi și 10 neutroni (în funcție de izotop). Mecanică clasică nu poate descrie structura atomului de heliu deoarece nu se poate scrie o ecuație pentru două particule utilizând regulile acesteia. Însă există metode în mecanica cuantică ce explică compoziția să, valorile determinate astfel având o eroare mai mică de 2% fațăa de cele obținute experimental. În aceste
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
eroare mai mică de 2% fațăa de cele obținute experimental. În aceste modele, electronii sunt ecranați, astfel că sarcina nucleară efectivă a fiecăreia este de 1,69 unități față de 2 unități, valoare ce reprezinta sarcina nucleară efectivă a nucleului de heliu fără a se fi luat în considerare cei doi electroni. Nucleu atomului de heliu-4, care este identic cu o particulă alfa, prezintă un interes deosebit deoarece sarcina să scade exponențial de la un maxim în punctul central, exact la fel ca
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
cei doi electroni. Nucleu atomului de heliu-4, care este identic cu o particulă alfa, prezintă un interes deosebit deoarece sarcina să scade exponențial de la un maxim în punctul central, exact la fel ca densitatea sarcinii propriului nor de electroni al heliului. Motivul acestei simetrii este simplu: perechea de neutroni și perechea de electroni din nucleu se supun exact acelorași reguli de mecanica cuantică că și perechea de electroni ai heliului (deși particulele nucleare se supun unor potențiale de legătură diferite), astfel
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
exact la fel ca densitatea sarcinii propriului nor de electroni al heliului. Motivul acestei simetrii este simplu: perechea de neutroni și perechea de electroni din nucleu se supun exact acelorași reguli de mecanica cuantică că și perechea de electroni ai heliului (deși particulele nucleare se supun unor potențiale de legătură diferite), astfel că toți acești fermioni ocupă complet stratul 1s în perechi nici unul neavând un moment orbital angular, fiecare anulându-și reciproc spin-ul intrinsec. Această aranjare este extrem de stabilă energetic
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
că toți acești fermioni ocupă complet stratul 1s în perechi nici unul neavând un moment orbital angular, fiecare anulându-și reciproc spin-ul intrinsec. Această aranjare este extrem de stabilă energetic pentru toate particulele, si aceasta stabilitate explică multe caracteristici cruciale ale heliului în natură. De exemplu, stabilitatea și energia joasă a norului elecronic al heliului explică faptul că este cel mai inert element chimic, si de asemenea lipsa de interactiune a atomilor de heliu între ei, fapt care determină punctul cel mai
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
moment orbital angular, fiecare anulându-și reciproc spin-ul intrinsec. Această aranjare este extrem de stabilă energetic pentru toate particulele, si aceasta stabilitate explică multe caracteristici cruciale ale heliului în natură. De exemplu, stabilitatea și energia joasă a norului elecronic al heliului explică faptul că este cel mai inert element chimic, si de asemenea lipsa de interactiune a atomilor de heliu între ei, fapt care determină punctul cel mai scăzut de topire, respectiv de fierbere, dintre toate elementele chimice cunoscute. Într-un
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
si aceasta stabilitate explică multe caracteristici cruciale ale heliului în natură. De exemplu, stabilitatea și energia joasă a norului elecronic al heliului explică faptul că este cel mai inert element chimic, si de asemenea lipsa de interactiune a atomilor de heliu între ei, fapt care determină punctul cel mai scăzut de topire, respectiv de fierbere, dintre toate elementele chimice cunoscute. Într-un mod similar, stabilitatea energetică particulară a nucleului de heliului-4, produs de efecte similare, se ia în calcul pentru producerea
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
în particule beta , lăsând foarte puțini care să mai creeze litiu, beriliu, sau bor. Legătură nucleară a heliului-4 este mai puternică decât a altor elemente (vezi nucleogeneza și energia de legătură) și astfel nici o descărcare energetică nu era disponibilă, cănd heliul s-a format, a format și elementele 3, 4 și 5. Acest lucru a fost favorabil din punct de vedere energetic pentru heliu pentru a fuziona cu elementul următor, cu o energie mai mică pe nucleon, cu carbonul. Cu toate
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
altor elemente (vezi nucleogeneza și energia de legătură) și astfel nici o descărcare energetică nu era disponibilă, cănd heliul s-a format, a format și elementele 3, 4 și 5. Acest lucru a fost favorabil din punct de vedere energetic pentru heliu pentru a fuziona cu elementul următor, cu o energie mai mică pe nucleon, cu carbonul. Cu toate acestea, din cauza lipsei de elemente intermediară, acest proces ar lua trei nuclee de heliu lovindu-se reciproc aproape simultan (a se vedea "procesul
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
a fost favorabil din punct de vedere energetic pentru heliu pentru a fuziona cu elementul următor, cu o energie mai mică pe nucleon, cu carbonul. Cu toate acestea, din cauza lipsei de elemente intermediară, acest proces ar lua trei nuclee de heliu lovindu-se reciproc aproape simultan (a se vedea "procesul alfa triplu"). Nu a fost, astfel, nici un moment pentru carbonul semnificativ să fie format în Big Bang, înainte de extinderea timpurie a universului răcit într-un timp de ordinul minutelor la o
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
alfa triplu"). Nu a fost, astfel, nici un moment pentru carbonul semnificativ să fie format în Big Bang, înainte de extinderea timpurie a universului răcit într-un timp de ordinul minutelor la o temperatură și presiune la care punctul de fuziune a heliului cu carbonul nu mai era posibil. Acest lucru a lăsat universul timpuriu, cu un raport hidrogen-heliu similar celui actual (3 părți hidrogen la 1 parte heliu-4), cu aproape toți neutronii în univers (chiar așa cum există astăzi), prinși în heliu-4. Toate
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
pentru viața bazată de carbon sau de altă natură), au trebuit astfel să fie create după Big Bang, în stele care erau suficient de fierbinți pentru a arde nu doar pe bază de hidrogen (pentru aceasta, se produce mai mult heliu), dar suficient de fierbinți pentru a arde heliul. Astfel de stele masive sunt rare și, prin urmare, toate celelalte elemente chimice de dupa hidrogen și heliu cântăresc numai 2% din masa de materie atomică a Universului. Heliu-4, prin contrast, constituie aproximativ
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
natură), au trebuit astfel să fie create după Big Bang, în stele care erau suficient de fierbinți pentru a arde nu doar pe bază de hidrogen (pentru aceasta, se produce mai mult heliu), dar suficient de fierbinți pentru a arde heliul. Astfel de stele masive sunt rare și, prin urmare, toate celelalte elemente chimice de dupa hidrogen și heliu cântăresc numai 2% din masa de materie atomică a Universului. Heliu-4, prin contrast, constituie aproximativ 23% din materia universului obișnuit, aproape toată materia
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
pentru a arde nu doar pe bază de hidrogen (pentru aceasta, se produce mai mult heliu), dar suficient de fierbinți pentru a arde heliul. Astfel de stele masive sunt rare și, prin urmare, toate celelalte elemente chimice de dupa hidrogen și heliu cântăresc numai 2% din masa de materie atomică a Universului. Heliu-4, prin contrast, constituie aproximativ 23% din materia universului obișnuit, aproape toată materia obișnuită care nu este hidrogen. Există opt izotopi cunoscuți de heliu, dar numai heliu-3 și heliu-4 sunt
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
celelalte elemente chimice de dupa hidrogen și heliu cântăresc numai 2% din masa de materie atomică a Universului. Heliu-4, prin contrast, constituie aproximativ 23% din materia universului obișnuit, aproape toată materia obișnuită care nu este hidrogen. Există opt izotopi cunoscuți de heliu, dar numai heliu-3 și heliu-4 sunt izotopi stabili. În atmosferă Pământului, există un atom de heliu-3 la un milion de atomi de heliu-4. Spre deosebire de cele mai multe elemente, abundență izotopică a heliului variază foarte mult de origine, ca urmare a proceselor de
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
obișnuită care nu este hidrogen. Există opt izotopi cunoscuți de heliu, dar numai heliu-3 și heliu-4 sunt izotopi stabili. În atmosferă Pământului, există un atom de heliu-3 la un milion de atomi de heliu-4. Spre deosebire de cele mai multe elemente, abundență izotopică a heliului variază foarte mult de origine, ca urmare a proceselor de formare diferite. Izotopul cel mai frecvent, heliu-4, este produs pe Pamant de către dezintegrare alfa de elemente radioactive mai grele; particulele alfa care apar sunt complet ionizate de nucleele heliu-4. Heliu-4
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
urmat diferite statistici cuantice: atomii de heliu-4 sunt bosonii e în timp ce atomii de heliu-3 sunt fermioni) Este utilizat frigiderul de diluare pentru acest caracter imiscibil pentru a atinge temperaturi de câteva millikelvins. Este posibil să se producă izotopi exotici de heliu, care se dezintegrează rapid în alte substanțe. Izotopul de heliu cu cea mai scurtă durată de viață este heliu-5 cu o înjumătățire de 7.6 e|-22 secunde. Heliul-6 dezintegrează prin emiterea unei particule beta și are un timp de
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
în timp ce atomii de heliu-3 sunt fermioni) Este utilizat frigiderul de diluare pentru acest caracter imiscibil pentru a atinge temperaturi de câteva millikelvins. Este posibil să se producă izotopi exotici de heliu, care se dezintegrează rapid în alte substanțe. Izotopul de heliu cu cea mai scurtă durată de viață este heliu-5 cu o înjumătățire de 7.6 e|-22 secunde. Heliul-6 dezintegrează prin emiterea unei particule beta și are un timp de înjumătățire de 0,8 secunde. Heliul-7 emite, de asemenea, o
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
de 3 secunde.. Nucleu atomului de heliu-4, care este identic cu o particulă alfa, prezintă un interes deosebit deoarece sarcina să scade exponențial de la un maxim în punctul central, exact la fel ca densitatea sarcinii propriului nor de electroni al heliului. Motivul acestei simetrii este simplu: perechea de neutroni și perechea de electroni din nucleu se supun exact acelorași reguli de mecanica cuantică că și perechea de electroni ai heliului (deși particulele nucleare se supun unor potențiale de legătură diferite), astfel
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
exact la fel ca densitatea sarcinii propriului nor de electroni al heliului. Motivul acestei simetrii este simplu: perechea de neutroni și perechea de electroni din nucleu se supun exact acelorași reguli de mecanica cuantică că și perechea de electroni ai heliului (deși particulele nucleare se supun unor potențiale de legătură diferite), astfel că toți acești fermioni ocupă complet stratul 1s în perechi nici unul neavând un moment orbital angular, fiecare anulându-și reciproc spin-ul intrinsec. Această aranjare este extrem de stabilă energetic
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
că toți acești fermioni ocupă complet stratul 1s în perechi nici unul neavând un moment orbital angular, fiecare anulându-și reciproc spin-ul intrinsec. Această aranjare este extrem de stabilă energetic pentru toate particulele, si aceasta stabilitate explică multe caracteristici cruciale ale heliului în natură. De exemplu, stabilitatea și energia joasă a norului elecronic al heliului explică faptul că este cel mai inert element chimic, si de asemenea lipsa de interactiune a atomilor de heliu între ei, fapt care determină punctul cel mai
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]