823 matches
-
ore sau cu THAM În perfuzie 0,5 ml/kgc. ¾ Valoarea pH-ului urinar după 1 oră cel puțin 7,5 8. ¾ Trebuie monitorizat pH-ul arterial, corectat eventualul deficit de potasiu și modificările altor electroliți plasmatici; supraveghere clinică și hemodinamică (FC, TA, PVC, eventual cateter pulmonar). ¾ Trebuie monitorizată concentrația drogului În sânge, pentru a evalua efectul procedurii. Complicații 1.Supraîncărcare volemică cu EPA, mai ales În caz de IR sau IC prealabilă. 2.Edemul cerebral. 3.Diselectrolitemia (hipomagneziemie, hipopotasemie, hiper-
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
toxic - metanol, etilenglicol. În această situație este obligatorie și asocierea tratamentului antidot. 3.Intoxicația cu salicilați, fenobarbital, litiu sau teofilină când concentrația lor sanguină este ridicată și pacientul nu răspunde la măsurile de terapie intensivă clasice (tulburări metabolice importante, instabilitate hemodinamică, neurotoxicitate, stare de rău convulsiv, aritmii rebele). Complicații 1.Hipotensiune. 2.Dezechilibru electrolitic și osmolar. 3.Hipoxemie. 4.Sângerare spontană sau tromboză la locul de acces. 5.Embolie gazoasă. 6.Tulburări de ritm cardiac. 7.Risc de infecție. 8.Angioedem
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
diagnosticului pozitiv și deferențial, În urmărirea evoluției sub tratament, dar nu reprezintă un element predictiv al duratei sau severității intoxicației. 3. Tratamentul intoxicației cu barbiturice este predominant suportiv. 4. Măsurile de decontaminare și grăbirea eliminării toxicului se instituie după stabilizare hemodinamică și respiratorie. 53 5. Diureza alcalină nu este necesară În caz de intoxicație cu barbiturice cu efect scurt. 6. Alcalinizarea urinii nu este efectivă În caz de kaliemie sub 4 mEq/l. Bibliografie 1. Bologa C., Frasin M., Hurjui V.
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
1. Manifestările clinice Întâlnite În intoxicația acută cu salicilați Manifestări respiratorii: Tahipnee, respirație Küssmaul, edem pulmonar acut necardiogen, apnee, pneumonie de aspirație stop respirator. Manifestări cardiovasculare: Tahicardie, aritmii (ex. tahicardie ventriculară, fibrilație ventriculară, extrasistolie ventriculară), asistolă, hipotensiune arterială și degradare hemodinamică subită (secundară depresiei respiratorii). Cefalee, vertij, vâjâituri În urechi, surditate tranzitorie, scăderea acuității vizuale, ambliopie, fotofobie și tremurături. Manifestări neurologice: 1. “Beția salicilică” 2. Encefalopatie (În formele severe) 3. Coma salicilică Letargie, agitație, delir Însoțit de halucinații vizuale și auditive
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
alungirea intervalului QT (prin efect stabilizant de membrană); 2. Radiografia toracică - pentru cazurile cu edem pulmonar acut. 3. Laborator: hipoglicemie; hiperpotasemie; creșterea creatininei serice; creșterea transaminazelor; determinarea enzimelor cardiace pentru a exclude infarctul acut de miocard la pacientul cu instabilitate hemodinamică; dozarea beta-blocantelor În sânge (fără o corelație clară Între concentrația sanguină și toxicitate). Complicații Cea mai de temut complicație o reprezintă disociația electromecanică. Alte complicații sunt cele ale colapsului cardiovascular sau ale unei spitalizări prelungite În unitatea de terapie intensivă
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
medicului de familie. La pacienții cu intoxicație cronică și fără simptome cardiace, după corecția factorilor care au condus la toxicitate și după Întreruperea digitalicelor, pacientul poate fi urmărit În continuare de medicul de familie. Criterii pentru admiterea În spital: instabilitate hemodinamică; tulburări de ritm și de conducere refractare; tulburări electrolitice severe; deshidratare; tentativă de suicid. Pacienții cu tentativă de suicid trebuie să beneficieze de asistență psihiatrică. DE REȚINUT! 1. Fereastra terapeutică foarte mică reprezintă o problemă a terapiei digitalice. 2. Trebuie
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
deoarece constituie un factor de risc independent. Pentru pacienții cu vârste între 60 și 75 de ani se consideră că valorile > 13 m/s sunt patologice (51). Rigidizarea arterială are consecințe multiple funcționale, în principal creș- terea TA centrale, modificarea hemodinamicii arteriale locale cerebrale și renale, afectarea structurii și funcției cardiace. În esență, rigidizarea arterială produce reflexia precoce a undei de puls din protodiastolă în telesistolă ( figura 3.3). Consecința este amplificarea TAS aortice, cu efect direct asupra cuplului cord vas
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
centrală care reflectă adevărata vârstă arterială. Clasificarea HTA în populația geriatrică numai după nivelurile TAS/TAD supraestimează rezistența vasculară periferică și subestimează RA. De aceea, caracterizarea optimă rămâne TA diferențială aortică, alături de scăderea TAD. 3.4.2. Modificarea funcției și hemodinamicii renale (1,52-54) Este consecința rigidizării arteriale cu creșterea locală a presiunii pulsului și a modificărilor degenerative de arterioscleroză a arterelor interlobulare. Se produce scăderea distensibilității aparatului juxtaglomerular și reducerea capacității de a produce renină la orice nivel de aport
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
silențioase la hipertensivul vârstnic (83). Anevrismele Bouchard coexistă cu HTA la 43,2% dintre vârstnici, asociere predictivă pentru AVC hemoragice (84). Interesantă este și frecventa asociere a complicațiilor cerebrovasculare cu afectarea funcției renale (nivelul microalbuminuriei, creatininei serice), probabil consecința modificării hemodinamicii locale prin creșterea locală a presiunii pulsului (85). Majoritatea studiilor susțin beneficiul reducerii TAS, redu - cerea cu 10 mmHg fiind însoțită de reducerea cu 20-30% a riscului de AVC la vârstnicii peste 70 de ani (1). Meta-analiza a 31 de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
profilaxia mamei. Evoluția a fost nefavorabilă, cu deces în ziua a 5-a de la debutul bolii. Diagnosticul necropsiei: meningită leucocitară, encefalită virotică focală, leziuni tegumentare herpetiforme, necroză hemoragică de suprarenale. Concluzii 1. SWF trebuie suspicionat la orice pacient cu instabilitate hemodinamică, purpură și tulburări de coagulare, apărute în context infecțios și impune inițierea cât mai rapidă a susținerii funcțiilor vitale, antibioterapia și corticoterapia. 2. În acest caz, necropsia a evidențiat leziuni de meningoencefalită și necroza suprarenalelor, fără a fi identificat agentul
CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Ioana Bența, Daniela Mitrofan, Daniel Nour, Daniela Dreghiciu, Florina Saşcă, Elena Chintoan, Lucia Cinezan () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1085]
-
cel mai puternic din corp; funcționează ca o pompă de forță perfectă, comprimând ficatul, splina, intestinele și stimulând întreaga circulație abdominală și portală. Numărul de mișcări pe minut ale diafragmei reprezintă un sfert din numărul mișcărilor inimii. Dar puterea sa hemodinamică este mult mai mare decât cea a contracțiilor cardiace, deoarece suprafața pompei de forță e mult mai mare și puterea ei de propulsare este superioară celei a inimii. Nu trebuie decât să vizualizăm suprafața diafragmei pentru a accepta realitatea că
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
în sectorul venos al arborelui vascular. În timp ce arterele conțin doar 750 ml sânge, venele depozitează cam 2500 ml. Variații în plus sau în minus pot apărea în funcție de gradul de extensibilitate și contractilitate a sistemului venos. II.2.5. ELEMENTE DE HEMODINAMICĂ VASCULARĂ Fenomenul de deplasare a sângelui în sistemul vascular este supus legilor hidrodinamicii din fizica clasică, care au stabilit următoarea relație între debit (D), presiune (P) și rezistență (R): D=P/R. Mai exact, deplasarea lichidiană depinde nu de presiune
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acesta, variațiile de conductanță și complianța devin mijloace fizice eficiente de adaptare a sistemului vascular închis la condițiile de suprasolicitare a funcției circulatorii, pe seama modificărilor de presiune, volum și rezistență vasculară. La rândul său, factorul sanguin reprezentat de vâscozitate influențează hemodinamica atât ca factor vascular, cât și ca și component sanguin. Creșterea concentrației globulelor roșii din sânge intensifică procesul de fricțiune dintre acestea și pereții vaselor, obligând cordul la un efort suplimentar pentru a asigura un flux sanguin normal la periferie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
forța de contracție va fi mai mare și debitul sistolic mai crescut, cu răsunet corespunzător asupra debitului cardiac și presiunii arteriale. Scăderea forței de contracție a inimii în insuficiența cardiacă, reducând debitul bătaie, va predispune la hipotensiune, paralel cu tulburarea hemodinamicii circulatorii. Creșterea debitului cardiac produs de efort sau tahicardia emotivă predispun, dimpotrivă, la hipertensiune arterială. La rândul său, întoarcerea venoasă, asigurând umplerea diastolică, deține un rol important în producerea variațiilor de debit sistolic și, prin intermediul acestuia, ale presiunii sanguine sistolo-diastolice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin vasa recta, ele joacă un rol important în procesul de concentrare a urinei. II.5.2. FORMAREA URINEI Formarea urinei se realizează prin trei procese renale fundamentale: filtrare glomerulară, reabsorbție și excreție tubulară. a) Filtrarea glomerulară depinde de factorii hemodinamici presionali și volemici pe de o parte și de integritatea membranei filtrante pe de alta. În condițiile unei presiuni efective normale de filtrare (35-40mmHg), rezultată din diferența dintre valoarea presiunii hidrostatice (70-75 mmHg) și suma forțelor oponente (25 mmHg - presiunea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
indirect prin intermediul sistemului neurohormonal hipotalamo-hipofizar. Controlul nervos direct este asigurat de bogata inervație simpatică cu origine în segmentele medulare T12-L2. Pe calea micului splanhnic și a plexului periarterial, fibrele simpatice postganglionare se distribuie arteriolei aferente, eferente și aparatului juxtaglomerular, influențând hemodinamica renală. Stimularea spanhnicului provoacă vasoconstricția arteriolelor preglomerulare, iar secționarea lui mărește numărul glomerulilor activi. Adrenalina de asemenea scoate din circulație până la 95% din glomeruli, determinând oligurie prin vasoconstricția simpatico-adrenergică realizată. Efectele stimulării simpatice sunt diferite în funcție de intensitatea stimulării. În cazul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
diminuarea transportului de apă, sodiu și alte substanțe din spațiul interstițial în capilarele peritubulare. În cazul creșterii intensității procesului de reabsorbție în capilarele peritubulare peste valoarea normală are loc scăderea presiunii hidrostatice interstițiale însoțită de creșterea presiunii coloid-osmotice. Astfel, variațiile hemodinamicii renale care cresc sau scad reabsorbția în capilarele peritubulare determină variații în același sens ale reabsorbției tubulare. Reglarea volumelor lichidiene și concentrației sodiului și principalilor electroliți este realizată de intervenția anumitor hormoni care asigură echilibrul între procesele de reabsorbție și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Evidențiată pentru prima dată în cardiomiocitele atriale, sinteza factorului natriuretic atrial (ANF) a fost identificată apoi și în sistemul nervos și chiar în rinichi. Aceste peptide, cu structură și denumire diferite în funcție de locul de sinteză, intervin în principal în homeostazia hemodinamicii organismului. Intervenția peptidelor natriuretice în procesul amintit se realizează, pe de o parte, prin implicarea lor în mecanismele de reglare a metabolismului hidroelectrolitic, iar pe de altă parte, prin variații ale tonusului vascular. . Departe de a fi elucidate toate implicațiile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Tensiunea arterială medie, în lumina datelor oscilante crește cu 10-20m/Hg și rareori scade, la fotbaliștii cu reacții nefavorabile la efort și din partea altor sisteme sau aparate ale organismului. Studiile aprofundate ale majorității specialiștilor, în vederea stabilirii modificărilor fine ale indicilor hemodinamici care caracterizează starea funcțională a fotbaliștilor, a evidențiat o rezistență elastică a oaselor de 657dyne s/cm, ceea ce încadrează în valori normale, chiar ceva sub nivelul normal, în timp ce rezistența periferică totală este mult mai crescută. Autorii comentează această creștere ca
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
mult mai crescută. Autorii comentează această creștere ca un element ce pune in evidență centralizarea circulației la sportivi fapt care face ca raportul de amortizare să fie net subunitar. Viteza unei pulsații a fost găsită la 6,09m/sec. Indicii hemodinamici care pun în evidență munca inimii în repaus arată valori mult mai mici decât la cei neantrenați, de aceeași vârstă. Astfel, volumul sistolic de repaus a fost de 54,9 ml, debitul cardiac de 3,1 l/min și se
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
decât la cei neantrenați. În concluzie, aparatul cardiovascular prezintă modificări acute mari, determinate de efortul din timpul antrenamentului și competițiilor fotbalistice. În fotbalul modern creșterea pulsului, a tensiunii sistolice, a volumului sistolic și a debitului cardiac, precum și a altor indici hemodinamici și electrocardiografici nu depinde de postul ocupat în echipă, ci de gradul angajamentului fizic al fiecărui jucător, de volumul și intensitatea efortului prin care se participă la acțiunile tactice de atac și de apărare. Participarea sistematică a unui fotbalist la
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
pe baza cărora se produce circulația sângelui. Aceasta poate fi explicată pe baza legilor fizice ale mecanicii fluidelor, care explică curgerea unui fluid cu proprietăți caracteristice într-un sistem de conducte. Capitolul fiziologiei care studiază acest lucru poartă numele de hemodinamică. NOȚIUNI DE HEMODINAMICĂ Relația dintre viteză și flux Viteza de circulație exprimă rata deplasării coloanei de sânge pe unitatea de timp, în hemodinamică fiind măsurată în cm/s. Fluxul circulator (debitul) reprezintă volumul de sânge care traversează un anumit teritoriu
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
se produce circulația sângelui. Aceasta poate fi explicată pe baza legilor fizice ale mecanicii fluidelor, care explică curgerea unui fluid cu proprietăți caracteristice într-un sistem de conducte. Capitolul fiziologiei care studiază acest lucru poartă numele de hemodinamică. NOȚIUNI DE HEMODINAMICĂ Relația dintre viteză și flux Viteza de circulație exprimă rata deplasării coloanei de sânge pe unitatea de timp, în hemodinamică fiind măsurată în cm/s. Fluxul circulator (debitul) reprezintă volumul de sânge care traversează un anumit teritoriu pe unitatea de
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
cu proprietăți caracteristice într-un sistem de conducte. Capitolul fiziologiei care studiază acest lucru poartă numele de hemodinamică. NOȚIUNI DE HEMODINAMICĂ Relația dintre viteză și flux Viteza de circulație exprimă rata deplasării coloanei de sânge pe unitatea de timp, în hemodinamică fiind măsurată în cm/s. Fluxul circulator (debitul) reprezintă volumul de sânge care traversează un anumit teritoriu pe unitatea de timp, fiind măsurat în cm3/s. Rezultă că la un flux constant, viteza de circulație este invers proporțională cu aria
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
-se la acest nivel prezența de sufluri, sau prin ecografie Doppler (fig. 5.29). Relația presiune-viteză Presiunea reprezintă forța exercitată de coloana de sânge pe unitatea de suprafață a peretelui vascular. Măsurarea presiunii se face în fizică în dyne/cm2, hemodinamica utilizând însă pentru exprimarea presiunii înălțimea coloanei de lichid care poate fi ridicată de forța exercitată de sânge măsurată în mmHg sau cm H2O. Relația dintre diferitele tipuri de unități de măsură folosite pentru exprimarea presiunii este: 1 mmHg = 1
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]