952 matches
-
să rămână viu atâta vreme cât ne lovim frecvent de incapacitatea lumii de a explica „inexplicabilul”. Ficțiunea (mito-ficțiunea) permite omului alocarea unui sens asociat lumii. Omul se poate bizui aici numai pe o imagine care oferă mereu soluții și dispune de resurse hermeneutice practic nelimitate. Mitoimaginea este, în acest context, expresia revoltei spiritului contra neputințelor logos-ului. Imaginea este suportul și premisa oricărei hermeneutici „instaurative” și astfel, a recuperării arhetipalului pe care o operează. Puterea politică se abilitează sacral în orizontul unei simbolistici
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de eikôn are un înțeles mult mai larg decât cel acreditat prin conotațiile sale moderne. Această manieră de a privi lucrurile creează o impresie de identitate, cât se poate de falsă între un sens lexical al semnului și un sens hermeneutic care se fixează la nivelul conștiințelor. Dar litera scrisă nu poate garanta o descifrare în cheie algoritmică a sensurilor, chiar dacă oferă o relativă limitare a lor. Acest lucru nu este lipsit de efecte imediate în planul mai larg al renegocierii
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
orizontul politicului. Practic, indiferent de forma mesajului asumat, omul trăiește clipă de clipă sub condiționările ireductibile ale unei politizări tacite. Existența contează în ordinea umanului prin semnificațiile sale. Omul nu se poate sustrage sub nici o formă acestei impuneri socio-istorice. Efortul hermeneutic este o sarcină absolută a omului abandonat de zei tăcuți în interiorul lumii sale (aparent) fără destin. Expus acestei relații de impunere omul este obligat să recunoască faptul că viața sa, în cele mai mărunte detalii, ia permanent în considerație o
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și sceptic ... [...] ... e ruptura dintre lumea bulgărului și lumea ideii." (Scrisoare către I. Negruzzi). Ceea ce pare să releve opera de artă pentru poet și filosof este "un moment particular de dez-fondare a istoricității, care se anunță ca suspendare a continuității hermeneutice a subiectului cu sine însuși și cu istoria"42: "Pământ nesimțitor și rece / De ce iluziile sfermi? De ce ne-arați că adorarăm. / Un vas de lut, un sac de viermi?" Iar fața ta e străvezie). Observația lui G. Vattimo trimite către
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în care este în joc destinul nostru, are nevoie să fie interpretat. Dacă n-ar fi interpretat, ar rămâne fără efect, nici o apropiere n-ar fi posibilă".27 Și mai departe exegetul vorbește despre "traducerea" interpretului ca despre un "exercițiu hermeneutic", care trebuie să îndepărteze pericolul alunecării "figurii visătorului" fără discontinuitate în aceea a "vizionarului". În esență, "interpretul" trebuie să reveleze (din semnele cărților sau din vise) "nu lumea nălucirilor și fantasmelor ce exprimă sfâșierile eului fără ca eul să-și poată
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
voinței de a fi, primesc înfățișare de călugări, reamintind idealul etic schopenhaeurian al ascetului...". Ascetul contrastează însă cu privirea înghețată eminesciană, cu acei ochi ce "scânteie-n afară". Imaginea are ceva derutant, aproape "vampirică" spune cercetătoarea Svetlana Paleologu-Matta în Jurnal hermeneutic (POESIS, nr. 6-7-8, 1994): "frumusețea eroului în diverse ipostaze sperie", nu atrage, nu liniștește. (Exemple: Luceafărul, Arald, Sarmis nebunul etc.). Ea motivează această imagine printr-un gând pascalian: omul este un "monstru incomprehensibil" (Pensees), pentru că dependent fiind, prea mult dorește
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ar însemna un simț al integrării ca persoană. Spre deosebire de cele două tipuri de răspunsuri estetice, cel orientat-către-conținut și cel orientat-către-afect, o mare parte a răspunsurilor nonestetice în raport cu o lucrare de artă ar putea fi grupate, potrivit lui Carroll, sub categoria răspunsurilor hermeneutice, câtă vreme artiștii includ sau sugerează adesea semnificații și tematici pe care publicul caută să le descopere, răspunzând astfel provocării prin exersarea deprinderilor și a ingenuității, a puterii de observație, asociere și sinteză. În accepția lui Noël Carroll, relația spectatorului
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
puterii de observație, asociere și sinteză. În accepția lui Noël Carroll, relația spectatorului cu lucrarea de artă este asemenea unui joc. Având scopul de a descoperi tema "oblică" sau "ascunsă" a lucrării de artă, spectatorul folosește o serie de strategii hermeneutice care impun anumite constrângeri epistemologice activității sale. Însă, alături de identificarea semnificațiilor "ascunse", aceste răspunsuri nonestetice interpretative presupun și discriminarea structurilor latente, ambele acțiuni funcționând drept criterii ale interacțiunii cu arta. Excluderea jocului interpretativ din experiența artei ar face parte din
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de teorii care activează în diversitatea câmpurilor de cunoaștere și de activitate umană. Aplicate în zona de influență a studiilor, în general, culturale, în particular, vizuale, aceste teorii pot fi înțelese și, ca atare, utilizate ca intrumentare operaționale critic și hermeneutic pentru a reconfigura atitudinile și practicile artistice actuale. Simplificarea metodologică a complexului teoretic la o teorie deschisă a post-esteticii studiilor vizuale contemporane permite analiza dinamică a protocoalelor de observație și de reflecție realizate de către o serie de teoreticieni ce propun
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
îmbunătăți critic ordinea realului. Delimitându-se ideologic de legitimare, conceptul de integrare politică a studiilor vizuale contemporane în rețeaua teoriilor artei actuale solicită un punct de vedere neo-pragmatic care să disocieze între diferite strategii post-estetice: contingente, contextuale, circumstanțiale, pe larg, hermeneutice, uzând de cele trei tipuri de subtilități: a înțelegerii, a explicării și a aplicării. În zilele noastre, problema metodologiei pare a fi dominată de paradigma "mobilității". Descriind această paradigmă, Geert Lovink vorbește despre manifestarea contemporană a unei anumite dorințe și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
estetice ale operelor prin activarea judecății de gust, în secolul al XXI-lea atitudinea și poziția critică se aplică conținutului operelor abordate prin intermediul judecății interpretative. Astfel, de pildă, căutarea "sensului" înlocuiește aprecierea "frumosului". Această conjugare a polului evaluativ cu cel hermeneutic în actul critic ridică problema raportului dintre estetică și critica de artă. Depășirea interesului pentru estetică, respectiv a limitării aprecierii artei doar în funcție de situația experienței estetice, se realizează prin apelarea și punerea la lucru a teoriei critice a artei care
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
tradiționaliști au neglijat acest gen de izvoare, considerate nesigure, deoarece au fost interesați În primul rând de consemnarea faptelor, și prea puțin de Înțelegerea și explicarea lor, crezând, În mod naiv, că faptele vorbesc singure, de la sine, În absența efortului hermeneutic al istoricului. Din această perspectivă, asemenea informații memorialistice, subiective, păreau suspecte, lipsite de importanță, pline de exagerările celor care le-au scris pentru a se disculpa sau pentru a acuza. Este adevărat, ele nu ne folosesc prea mult În ceea ce privește reconstituirea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a „falsității” sale. Citez acest exemplu după Liviu Antonesei, „Autocunoașterea și inter-cunoașterea”, În Comportament și civilizație, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987, p. 167. Semnificativă pentru plasarea acestor interacțiuni Într-o perspectivă filosofică mai amplă mi se pare imaginea „cercului hermeneutic” al lui Heidegger: „cunoașterea lumii de către om și comprehensiunea de sine a omului se presupun reciproc, Încât cunoașterea include o anumită comprehensiune de sine, iar aceasta din urmă o anumită perspectivă asupra lumii” (apud Andrei Marga, op. cit., p. 217). Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sintetică, deoarece În formă analitică ele au fost prezentate constant și repetitiv. Vladimir Tismăneanu: Să ne aducem aminte câtă cerneală semantică a fost vărsată inutil În jurul interpretării sintagmei „economie funcțională de piață”. Este sau nu este? Toate exercițiile gramaticale și hermeneutice au fost parcurse pentru a demonstra că Uniunea Europeană afirmase exact opusul. Ce rost are, când ți se spune foarte clar În față că trebuie să-ți pui alte dioptrii, că felul În care folosești acești ochelari Îți distruge ochii și
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
fi exhaustivă atunci când încearcă să epuizeze calitățile obiectului/persoanei ce se constituie în subiectul ei, folosind toate compartimentele limbajului specializat 35. De cealaltă parte, intenția decriptivă transformă descrierea dintr-o simplă enumerare a mărcilor distinctive ale referentului într-un act hermeneutic ce devoalează realitatea din spatele realului 36. Phillipe Hamon indică trei funcții ale descriptivului într-un text: funcția de clasificare ("nommer"), funcția de identificare (dénomination) și cea de exaltare ("exalter")37. Cele trei funcții motivează existența practicii descriptive fie la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
al referinței picturale este acela de a reprezenta teroarea obiectelor (cum se întâmplă în Noul Roman Francez), ci de a descrie de dragul descrierii, fără ca acest discurs să aibă o miză narativă. Nefiind referințe sau descrieri ekphrastice care au un scop hermeneutic, observabil în construcția narațiunii sau a personajelor, dar neîndeplinind niciun rol ornamental, referințele și descrierea ekphrastică serveste drept instrument de parazitare a intrigii, de anulare a acțiunii, constituindu-se în digresiuni perfecte. Comparabile cu cele inserate de Odobescu în Pseudokynegeticos
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
două arte. Receptarea textului literar, mai exact, a măsurii în care imaginea influențează lectura, nu se regăsește printre subiectele de interes în critica românească. Singure studiile semnate de Zoe Dumitrescu Bușulenga și Ion Bogdan Lefter creează premisele pentru un interes hermeneutic susținut în domeniul interferențelor text/imagine, preocupare de altfel concretizată după anul 2000 prin publicarea câtorva volume ce râmân în continuare un reper al cercetării românești în domeniu: Dan Grigorescu (Povestea artelor surori: relațiile dintre literatura și artele vizuale, 2001
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
fragmentul ekphrastic se încheie cu evaluarea reacției lui Chiril. Comentariul Rekăi are asupra lui Chiril un efect persuasiv: după expozeul acesteia, Chiril își însușește poziția ei, însă nu atât în ceea ce privește explicit raportul de forțe din tablou, cât în fața marii disponibilități hermeneutice pe care pânza o are: Chiril, vorbind, constata mirat că vedea acum altfel tabloul, parcă prin ochii Retei, deși ea nu făcuse nici un comentariu; se uita numai, scoțând din când în când exclamații de încântare, dar ea îl stimula să
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
fel gândurile. Mai bine i le-aș fi arătat pe astea, își spuse surprinsă de de descoperire. Poate m-ar fi scutit de întrebări 9. Selecția în referințele picturale privilegiază tabloul artistului norvegian și se constituie astfel într-un instrument hermeneutic. Recursul repetat la tabloul lui Munch indică în fapt adevărata boală a personajului feminin, care nu e nebunia - deși e internată la psihiatrie -, ci singurătatea. Jocul referințelor ekphrastice creează un imaginar pictural în care dominantă este starea de insolitare și
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
cea orală. Ea este mult mai vie pentru respectivele comunități. Prin urmare, am toată convingerea că și astăzi se impune din partea sociologului completarea datelor statistice și sociografice cu analize calitative și interpretări ale fenomenului religios. altfel spus, familiarizarea cu actul hermeneutic este absolut necesară pentru un sociolog modern al religiilor. De aceea este necesar să precizăm și să știm ce înseamnă hermeneutica și, în special, hermeneutica fenomenului religios. În ciuda simțului comun, hermeneutica nu se identifică cu interpre tarea. În sens heideggerian
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Grecia antica fino ad Alessandro, susține primatul istoriei. Orice phainomenon este, în același timp, și un genomenon. Ca urmare, specialistul trebuie să aibă în atenție „originea” și devenirea unei forme religioase. riscul ar consta, după M. Eliade, în reducerea actului hermeneutic la un travaliu pur istoriografic. Ca urmare, cercetarea sacrului s-ar pune pe același plan cu epigrafia, cercetarea vestigiilor, literatura etc. Istoria religiilor și-ar pierde astfel autonomia. Pettazzoni va înțelege acest risc, iar spre sfârșitul vieții va admite complementaritatea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
marea varietate de abordări pe care aceste mișcări le reclamă”. Termenul „fundamentalism” și-a Îmbogățit semantica fără precedent, dar oferă și posibilitatea unor abordări transdisciplinare. XXV.3. Interpretarea fractalică a fundamentalismului religios Teza noastră este aceea că una dintre variantele hermeneutice de abordare a fundamen talismului este cea de tip binaro-fractalic. Așa cum am mai menționat, metoda pe care o aplicăm în cercetarea ipostazelor fundamentalismului este inspirată din scrierile lui Ioan Petru Culianu de după 1986. Am mai aplicat-o în timp și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în spațiul Hilbert”. Un asemenea fractal este o realitate care se subsumează unei reguli. Regula ar fi una simplă: „Există fundamentalism”. Odată enunțată, ea face cu putință un adevărat joc al interpretărilor. Am ilustrat jocul interpretărilor cu șapte asemenea versiuni hermeneutice. Spațiul Hilbert este un spațiu cu mai multe dimensiuni. Toate sunt ocupate în timp de versiunile interpretative ale fundamentalismului. așa cum am menționat deja, genetic și funcțional toate modelele fundamentalismului sunt reale și egale. istoric, cultural, moral și teologic, doar una
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
raporteze studiul formelor de punere în discurs la conținutul discursului" (2004: 197) și riscurile comentariului tradițional pe care-l definește ca pe "o hermeneutică ce a uitat de filologie" (id.). Acest deficit, pe care Rastier îl consideră drept un "deficit hermeneutic al științelor limbajului" (2001: 102) este foarte bine descris de Cossutta: Analiza discursului se definește prin articularea descrierii și explicării fenomenelor discursive și prin refuzul corelativ al interpretării. Acest refuz este condiția unui demers obiectiv al fenomenelor textuale într-un
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
discursiv al textului, atunci categoria de interpretare este susceptibilă de a fi reabilitată din punctul de vedere al analizei discursului. Dar atunci trebuie ca în prealabil să se disocieze interpretarea de înțelegere. S-ar contribui astfel la un demers non hermeneutic al interpretării. (2004: 189) Ca și Rastier, el se referă la hermeneutica materială a lui Szondi, adică la o hermeneutică ce se distinge de hermeneutica teologică și filologică: Refuzul unei poziții teologice în principiul ei, pe care o putem considera
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]