660 matches
-
wa-yo’mer YHWH ’ElohQy Yiœer"’Ql Yoše> hakkeru>m... (2Rg 19,15; cf. Is 37,16; Ps 80/79,2; 99,1): „Și s-a rugat Iezekia înaintea fetei Domnului și a zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi...” Prin extensie, YHWH este Yoše> ȚyyÄn, „Cel care locuiește în Sion” (Ps 9,12a), Yoše> tehillÄÖ Yiœer"’Ql, „Cel care locuiește în laudele lui Israel” (Ps 22,4). Semnificație de bază: prezent în locul de cult (+ analogie antropomorfizantă). 3.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
7.1.) riscă să semnifice, pentru cititorul neavizat, doar desăvârșirea morală. Yoše> hakkeru>m (3.1.6.7.), denotând divinitatea prezenta în mod tainic pe chivotul legământului, în Sfântă Sfintelor, este perceput că denotând mai ales transcendență: se știe că heruvimii sunt îngeri și că locul lor este în cer (creștinilor le poate sugera imaginea tronului lui Dumnezeu din Apocalips, înconjurat de îngeri). La BÄrQ’ (3.1.10.1.), „Creator”, se pierde conotația „din nimic”, neexistând în românește un verb echivalent
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Beer-Șeba, si a fost înțeles că exprimând veșnicia lui Dumnezeu. 4.4.4. Yoše> hakkeru>m (3.1.6.7.) este un nume divin prezent doar la poporul evreu și anume în cultul legat de chivotul legământului cu cei doi heruvimi de pe capac. El exprimă credință că Dumnezeu, cel prezent pretutindeni, i-a dat întâlnire omului în lăcașul construit de acesta. 4.4.5. ’!>r Ya‘aqo>/Yiœer"’Ql (3.1.7.4.). Și acesta este un nume divin ce exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
numeroaselor participii prezente care nu au corespondent în limba română și sunt adesea traduse cu structuri relative: nume coranice că al-Baœr („Cel care vede”), al-Sam‘ („Cel care aude”) și nume biblice că Yoše> hakkeru>m („Cel ce sade pe heruvimi”), ho parakalÄÎn („Cel care mângâie”), ho Äîn kaì ho QÎn kaì ho erchómenos („Cel care este, care era și care vine”). Însă, în majoritatea cazurilor, o structură incorporanta că participiul prezent este tradusă cu o altă structura incorporanta care este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
deloc sentimental sau tânguitor, trece repede peste clișeele elegiace și idilele lui de dragoste devin imnuri închinate căsniciei. Singular în poezia românească din prima jumătate a secolului al XIX-lea este H.-R. prin simbolizarea pornirilor interioare contradictorii (Serafimul și heruvimul, Visul). Odată cu primele înrâuriri ale creației lui Victor Hugo, cu care avea puternice afinități, poetul român evoluează spre o gesticulație romantică, declamatorie, de tip mesianic, plină de grandilocvență, de simboluri și de alegorii. Poemele capătă treptat o coloratură socială și
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
o creație unitară. Artificial și discursiv, scris într-o limbă neologistică bizară, poemul impune, totuși, prin amploarea viziunilor cosmice și prin tendința de a reînvia mituri străvechi. Fade și lipsite de culoare în descrierea tărâmurilor cerești populate de îngeri și heruvimi, versurile capătă energie și pregnanță în sugerarea marilor tulburări cosmice, provocate de căderea forțelor infernale. H.-R. este în literatura română primul poet care aspiră să realizeze o panoramă romantică și fără îndoială că unul din izvoarele marilor poeme eminesciene
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
și naționale se pledează pentru un repertoriu „clasic” (drame, tragedii) și împotriva vodevilurilor și melodramelor. Articolele și cronicile dramatice de aici constituie primele manifestări importante ale criticii teatrale românești. La rubrica de critică, Heliade plasează un amplu comentariu („Serafimul și Heruvimul” și „Visul”) la două din poeziile sale. Fiecare număr este întregit de scurte note ale redactorului și de corespondențe despre teatrul din Moldova. L.V.
GAZETA TEATRULUI NAŢIONAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287207_a_288536]
-
mai de jos. Într-adevăr, există nouă grade ale naturilor cerești, împărțite în trei ordine, iar tratatul conține numele și calitățile acestora. Din primul ordin fac parte, pornind de sus (însă autorul prezintă fiecare ordin de jos în sus), serafimii, heruvimii, tronurile; din al doilea, stăpânirile, virtuțile, puterile; din al treilea, principatele, arhanghelii, îngerii. Marii sacerdoți de pe pământ care formează primul nivel al ierarhiei Bisericii (a se vedea mai jos), sunt inițiați de către îngeri și pot fi numiți chiar ei îngeri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anterior personajelor ale căror nume abia le-am menționat: într-adevăr, într-un papirus din secolul al patrulea au fost descoperite trei tropare anonime pentru Bobotează. Așa stau lucrurile și cu imnurile din liturghia lui Ioan Hrisostomul, și anume Imnul Heruvimilor și Participarea la cina mistică. În secolul al șaselea, în sfârșit, ar fi fost compuse trei tropare scurte de către Simion Stâlpnicul, în urma cutremurului din 577; mai este cunoscut totodată cel intitulat Unul-Născut, compus de împăratul Justinian I (527-565) în 536
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
gradul cel mai de jos. Există nouă grade ale naturilor cerești, împărțite în trei ordine, iar tratatul conține numele și calitățile acestora. Din primul ordin fac parte, pornind de sus (însă autorul prezintă fiecare ordin de jos în sus), serafimii, heruvimii, tronurile; din al doilea, stăpînirile, virtuțile, puterile; din al treilea, principatele, arhanghelii, îngerii. Marii sacerdoți de pe pămînt, care formează primul nivel al ierarhiei Bisericii (cf. infra), sînt inițiați de către îngeri și pot fi numiți ei înșiși îngeri deoarece, așa cum se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și el - anterior personajelor ale căror nume le-am menționat: într-un papirus din secolul al IV-lea au fost descoperite trei tropare anonime pentru Bobotează. Așa stau lucrurile și cu imnurile din liturghia lui Ioan Hrisostomul, și anume Imnul Heruvimilor și Participarea la cina mistică. în secolul al VI-lea, în sfîrșit, ar fi fost compuse trei tropare scurte de către Simion Stîlpnicul, în urma cutremurului din 577; mai este cunoscut și cel intitulat Unul-născut, compus de împăratul Iustinian I (527-565) în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este închinată Fecioarei Maria care se rostește la sfârșitul zilei, sau a unei activități importante. „ Cuvine‐se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu‐Cuvântul ai născut, pe Tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Mai sunt foarte multe rugăciuni dar acestea trebuie să fie nelipsite din viața fiecărui creștin
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
București, 1936; Au doborât un uriaș, București, 1936; Ceasul de amiază, București, 1936; Marmoreele, București, 1936; Umbra platanilor, București, 1936; Anotimpuri în tăcere, București, 1937; Luminătorul din ape, București, 1937; Zeița cu podoabe de aur, București, 1937; Har, București, 1937; Heruvim lăuntric, București, 1938; Mătrăgună, București, 1938; Cloșca cu puii de aur, București, 1938; Pygmalion, București, 1939; Inima munților, București, 1939; Clopotnița mică, București, 1939; Moise, București, 1939; Mihail Eminescu, București, 1939; Neguțătorul de inimi, București, 1939; Dansul dryadelor, București, 1940
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
reducând suavele ființe aripate la rostul de element decorativ. Există însă și situații în care îngerii, departe de materialitatea carnală din Cântec pentru dezbrăcare, sunt dematerializați până la abstractizare. Dând în vis „ocol grădinii sfinte”, poetul vede cu dezolare că „focosul heruvim flăcărător” nu îi „arată poarta, ca-nainte”. Exasperat de prea multe gânduri nepioase, ce alcătuiesc „un codru de stafii”, el cere Domnului să trimită „un pâlc de îngeri, în spate cu securi”, iar altcândva îngerul lovește în pereții sufletului cu
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Izvorau din ea alte luni, alte luni, un alai”. În vis poetul își recuperează eul profund, acela de „stelar”, de arhanghel al stelelor, de Lucifer: „Ce minunat Lucifer eram/ Lângă șoldurile de lună”, în timp ce în spațiul profan poetul e un „heruvim” suferind, un „înger” damnat, pierdut între declasați, „nedorind decât sărutul bolnav al Morții, / Sărutul cald al Morții”, și doar Iuda îl identifică sub această mască mortuară pe Mesia: „Doamne, Stelaru Cristoase,/ Sub banca din parc mai e loc/ Și pentru
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
evidente în amestecul de intimism melancolic și sugestivitate căutată. De altfel, V. se remarcă prin culorile, parfumurile, artificiile punerii în pagină („Splendoarea lumii pe zilele de soare / Pe trandafirii rozalii, sublimi, / Pudră căzând în marmore ușoare, / În muguri răcoroși de heruvimi”), iar realul este adesea transfigurat într-o manieră prin care prozaicul capătă farmec. Ultimele scrisori (1976), Cogitatum (1984) conțin versuri grațioase, cu accent pe decorativ, ca și placheta Transparențe (1997). Eul liric caută răspuns la neliniștile privind existența, cum se
VOINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]
-
de obicei, în trăirea iubirii, în amărăciunea neajungerilor și sub povara timpului - apare, în fața ritmurilor „inimii lumii”, fie, până la extrem, efasată (Elegie, Absentă), fie incorporată în rit și, în consecință, dez-individualizată, proiectată în tipare (Prințul pornește spre legendă, Sfârșit de heruvim: „Frânghii de ierburi îmi leagă picioarele goale,/ Rece, apa mi-a intrat în sandale,/ Îmi vestejesc aripile și căzând sună/ Ca un fluier cu găuri de lună”). Sugestia regăsirii dimensiunii sacre a existenței prin moarte, prin creație și jertfă, cuprinderea
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
Revoluției antitotalitare și-a consumat ultimul act. Prin urmare, omul recent n-a făcut nici măcar efortul de a se naște. El se târăște buimac printre vestigiile culturii tradiționale. Arhetipul antropologic al creștinismului medieval fusese sfântul: bipedul vertical, cu aripi de heruvim și nostalgii orbitoare, dar realizate. Arhetipul antropologic al postmodernității este larva fără memorie: un ins inițiat în mistica neputinței, în arta plictisului și retorica ignoranței. Semn al sfârșitului, el este apoteoza sfârșelii. Omul recent a încetat să mai creadă în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
iar În sus, la lumină și la aer. Cele trei scufundări duraseră câtva timp. Apa nu era numai Întunecată; era și caldă. Așadar, când am fost ridicat pentru a treia oară, Într-adevăr renăscusem: ca fântână. Dintre piciorușele mele de heruvim țâșni În aer un fir de lichid cristalin. Luminat cum era de cupola de deasupra, scânteierea sa gălbuie atrase atenția tuturor. Jetul se ridică Într-un arc. Propulsat de o vezică plină, trecu peste marginea cristelniței. Și, Înainte ca nouno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ezechia a luat scrisoarea din mîna solilor, și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului, 15. și i-a făcut următoarea rugăciune: 16. "Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pămîntului! Tu ai făcut cerurile și pămîntul! 17. Doamne, pleacă-Ți urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii și privește! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib ca să batjocorească pe Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
bătuți astăzi de Filisteni? Haidem să luăm de la Silo chivotul legămîntului Domnului ca să vină în mijlocul nostru, și să ne izbăvească din mîna vrăjmașilor noștri." 4. Poporul a trimis la Silo, de unde au adus chivotul legămîntului Domnului oștirilor, care șade între heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, erau acolo, împreună cu chivotul legămîntului lui Dumnezeu. 5. Cînd a intrat chivotul legămîntului Domnului în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie, de s-a cutremurat pămîntul. 6. Răsunetul acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
existența sa de adult, de a scormoni cu degetul arătător în scrumierele încărcate, împingând la o parte mucurile și zâmbind cu gura până la urechi, de parcă s-ar fi așteptat să-l găsească pe însuși Iisus cuibărit în scrum ca un heruvim și, după această operație, nu părea niciodată dezamăgit.) Purta deci amprenta religioșilor avansați, nesectariști (și în definiția „religios avansat“ includ, cu grație, oricât de odioasă ar părea fraza, pe toți creștinii, în termenii marelui Vivekananda, adică: „Dacă-l vezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de cărămidă roșie, suspendat În arcade și turnuri care se arătau peste coroanele unui pîlc de platani, În contururi de catedrală. Am lăsat taxiul să plece și am pătruns Într-o grădină Înfrunzită, semănată cu fîntîni din care se iveau heruvimi uzi și Împletită cu poteci de piatră care se tîrau printre arbori. Fermín mă puse la curent În privința instituției Într-una din magistralele sale lecții de istorie socială. — Cu toate că acum ți s-ar putea părea că e mausoleul lui Rasputin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ales cu gândul la viitoarea călătorie cu trenul, care tocmai îi fusese promisă. Ziua crucii Deși era liniște, micuței îi mai răsuna încă în auz cântecul religios cu care dascălul Bezedei încheiase slujba. Toată lumea spunea că dascălul cântă ca un heruvim; Angelina nu știa cum cântă aceștia, dar glasul acela pătrunzător și melodios o făcea să simtă că Dumnezeu trecea prin sufletul său, lăsând în urmă pace și armonie. Alături de bunica ieși din biserică, în ușa căreia le aștepta tatăl său
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
credința până la strigătul din urmă și ceasul de apoi, neîngenunchiați, cu fruntea la cer, ocrotiți de Mihail, Ahanghelul Dreptății. Despre osânda și pătimirea noastră vor vorbi și pietrele! Vuind, cumplita urgie se va înfrunta veșnic cu neînvinsa IUBIRE, până când tulnicele heruvimilor vor suna chemarea din urmă. Atunci, nici o putere din negrul infern nu va putea acoperi sudoarea frunții noastre, faptele noastre și însângeratele noastre patimi. „Astăzi și în zilele care vor urma, nu este decât un fel de a nu fi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]