481 matches
-
aici Greenpeace își dădu verdictul: până la urmă, se acceptă orice fel de aprindere, cu modificări, adăugiri, strâmbări din nas, comisioane, închideri de ochi, relații sus-puse, nepotisme care, vrând-nevrând, au trebuit incluse în circuitul afacerilor cu impozit, în funcție de zonă, sex, naționalitate, hibridare, precum și de durata materialului folosit pentru aprindere. S-au mai acceptat și forme de aprindere neconvențională: dragostea de meserie, care la brăileanul de oraș lipsea, dar excela la țăranul de Brăila, producând o constelație de scântei cu mult superioară celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fac să ne gândim la o simplă “mecanică funcționând îndărătul viului”, căci “devierea vieții în direcția mecanicii constituie adevărata cauză a râsului”. Din aceeași sferă ar face parte și transfigurarea momentană a unei persoane în obiect, clowneriile ce lasă impresia hibridării om-obiect sunt de asemenea rizibile, cu condiția ca identificarea să nu meargă până la capăt. Comicul ridiculizării nu are nici o reținere față de demnitatea sau meritele unei persoane (râdem de cel care a căzut înainte de a ne întreba dacă merita să i
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
vom fi duși cu pluta. Unii am venit în secolul nostru cu grotă cu tot. În satul global, vom fi foarte mulți și foarte singuri. Internetul este generator de geniu și ucigaș de sublim. Globalizarea ar putea însemna o splendidă hibridare culturală a omului actual. Marile puteri mor de ghiftuială. Știința e un soi de Ianus. Misiunea omului e să stimuleze îngerul, nu fiara din ea. Oare visul cibernetic va fi tot războinic? Resursele alimentare ale planetei noastre nu s-au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o totală transparență, vom scoate la licitație semănatu, irigatu, udatu și plantatu, aho!, pardon, Alo? ... Mă sună Palatu. Palatul Victoria? Nu, palatul care e conacul, adică micuța și modesta locuință de serviciu a familiei unde, în timpul liber, ne ocupăm de hibridarea și altoirea cactușilor. Cactușilor? Da. Conform literaturii de specialitate, aceste plante clorofirice alungă spiritele rele și în general necazul, și cum noi avem foarte multe de alungat, vom crea ferme extinse cu acest gen de cultură, pentru care am și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
celelalte mijloace să descopere strategii de reajustare. Consumul televizual, prin zapping, ar favoriza observau, în 1991, Jean-Louis Chabrol și Pascal Perin instabilitatea audienței dar și autonomia (crescătoare) a publicului. În plus, efortul scenarizării, gustul pentru reality shows propun o nesfîrșită hibridare, un joc ambiguu la frontiera dintre ficțional și factual. Se vorbește de o "realitate compozită" (Phillippe Quéau, 1993), ceea ce zdruncină supremația imaginilor analogice, implicit statutul lor indicial. Prin vizualizare, să recunoaștem, poate fi cu ușurință, chiar falsificată ierarhia evenimentelor. Și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
abia mai târziu să exploateze acest filon nou. Nu este vorba despre romane istorice, fiindcă Londra este străbătută de idei bizare, de obiecte stranii sau de evenimente imposibil de trăit în perioada respectivă. Londra servește drept decor și permite numeroase hibridări. În La Lune seule le sait / Numai Luna știe (2002), Johan Heliot își imaginează o întâlnire cu Jules Verne și Louise Michel ambii morți în 1905 într-un univers unde, în 1870, Napoleon al III-lea, alături de niște ET siniștri
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
este totuși o ucronie, deoarece nu asistăm la virtualități desfășurându-se după un punct de derapaj din prezentul sau în istoria noastră. Am putea, în continuare, apropia aceste romane steampunk de călătoriile în timp, dar nici aici nu găsim patina hibridărilor din perioada respectivă, percepute concomitent, element de altfel specific steampunk-ului. Referințele la epoca victoriană sunt uneori prezente din titlu, asemenea referinței la Thomas De Quincey care le dă valoare de steampunk romanului Confessions d'un automate mangeur d'opium / Confesiunile
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
precogniție), ba chiar diverse tipuri de extratereștri, diferiți unii de ceilalți prin formă sau comportament. Articularea unor contexte inedite (post-cataclismic pe o viitoare Terra, pe alte planete, în lumi paralele) în jurul acestor personaje oferă posibilități combinatorii foarte numeroase. Dacă adăugăm hibridarea temelor, un joc de-a tonurile și stilurile narative, se observă că SF-ul poate fi bogat în invenții, în posibilități de a crea și de a pune probleme. Intrigile, în schimb, nu sunt întotdeauna foarte originale: regăsim îndeosebi în
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
care intervin știința și tehnica, explorarea și războiul, totul orientat către stele, dar sugerând o invadare a Pământului. Știința este legată de tema puterii, roboții sunt prezenți, și întâlnim chiar o călătorie în timp. Fără să mai socotim încrucișările și hibridările acestor teme în cadrul aceluiași câmp imaginar, care devine un loc unde se articulează fantasme personale și o ideologie a progresului științific. Aceste titluri sunt un îndemn la reverii, prin faptele și obiectele pe care le evocă; ele evocă, de asemenea
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
unui sistem de valori de la o disciplină la alta, transformarea valorilor în modele atitudinale și comportamentale. Acest demers trebuie promovat mai activ pentru că noi suntem pe cale de a ne regăsi reperele axiologice necesare construirii unei societăți democratice; e) interdisciplinaritatea limitrofă ( hibridarea) - are la bază specializarea la intersecția a două sau mai multe discipline, conducând la apariția unor noi discipline (biofizica, chimiafizica, astrologia etc); f) interdisciplinaritatea de tip integrativ - o formă superioară a interdisciplinarității care conduce la construirea unor discipline precum cibernetica
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
mereu același tipar, toate reiterările formei sunt teoretic identice". (Ritzer, Globalizarea nimicului, 2010, p. 128) 4.3. Școala ca "loc minunat" Dar, cum aminteam, pentru George Ritzer, globalizarea nu este identică cu grobalizarea, cuprinzând și un proces numit glocalizare sau hibridare și care presupune îmbinarea unică dintre elementele gobale și cele locale; efectul glocalizării este apariția și cultivarea diferențelor, ceea ce presupune, pe axa nimic-ceva o deplasare dinspre polul nimicului (uniformizarea) către polul ceva-ului (diferențierea, preeminența unicului, a individualului). Altfel spus
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
identitate situată temporal și spațial, în mod contingent și procesual, este construită și negociată la limita dintre ficțiune și fapt. De pildă, în viața online, identitatea, fracturată și plurală, este surprinsă în conjuncturi ale antagonismului și ale schimbării. Metamorfozele și hibridările devin de data aceasta corporealitățile identității online în contextele rețelei în care intersecția și nodalitatea dintre aspecte și valențe multiple sunt definitorii (de la autobiografismul și multimedialitatea din paginile web la conectivitatea și navigaționismul artei netă. O serie de locuri comune
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a diferenței sau a virtualității înseși. Atât antropologia, cât și psihosociologia vor trebui să ia în considerare problemele percepției asupra celuilalt în spațiul virtual al mistificărilor, dedublărilor și imaginărilor multiple. Alteritatea online devine sinonimă cu virtualitatea, grație trăsăturilor comune ale hibridării, ale întrepătrunderii și ale coexistenței dintre identități și corporalități. Avataritatea se află în corespondență și în dependență de procesul de permanentă devenire a ființei umane. Precum virtualitatea este o conviețuire între fizic și digital, alteritatea este o confluență a identicului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
al corpului, al identității, al culturii și al artei. Performările sale constau în transmiterea video a operațiilor chirurgicale, în lectura unor texte simbolice și în dialogul cu privitorii, dar și în expunerea imaginilor generate pe computer ale propriului chip prin hibridare cu augmentările pe filieră artistică și mitologică. Artista din Franța încearcă astfel să dovedească că idealul ține de practica imaginii corpului, nu de corpul în sine. Pe de o parte, aceste reconfigurări faciale ilustrează modelul baudrillardian al imaginii-simulacru, chipul artistei
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
hiperumanulă, în accepție baudrillardiană, se întoarce împotriva umanului și a umanității, este inuman, dar și antiuman, o palidă supraviețuire prin tehnică. Pornit în salvarea umanului de imixtiunea inumanului (fie ca obiect, animal, fie ca mașină sau artificiuă, gânditorul nesocotește beneficiile hibridării postumane. Vom vedea însă, în capitolul ce urmează, o problematizare mai diversificată a postumanului, ca întrețesere complexă între uman și nonuman. Condiția postumană înseamnă atât coexistența utopiilor și a distopiilor uman-tehnologice, cât și asumarea unui punct de vedere liminal, temperat-critic
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
actanțială și a mașinismului (a conectivismului de tipul „mașinilor dezirante”Ă, a culturii simulării cu tehnoștiința materialității. O perspectivă postumană moderată va putea permite conviețuirea punctelor de vedere merleau-pontyene, deleuzo-guattariene, baudrillardiene și transumane într-un spațiu al diferențelor și al hibridărilor, al tensiunilor existențiale și epistemologice, culturale și sociale. De pildă, fenomenologia poate contrabalansa umanul material-corporal, concret-perceptiv, cu identitatea mediată tehnologic, fără ca acest lucru să fie considerat un paradox inacceptabil. Un fenomenolog umanist precum Virilio deplânge dispariția trăirii nemijlocite, anularea naturaleței
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
umane drept centru al identității și promovează corpul ca pe o proteză biologică care poate fi înlocuită ea însăși cu proteze cibernetice, pentru poziția postumană moderară a acestui capitol corpul rămâne în continuare „fundamentul” ființei, finit, material și complex, deschis hibridărilor tehnologice. Hayles (1999Ă merge însă mai departe și observă dependența dintre tehnologie și percepție, ambele virtuale: percepția condiției virtuale mijlocește dezvoltarea tehnologiilor virtuale, pe când tehnologiile însele facilitează percepția. Această dependență mutuală, ontologic-cognitivă, nu rămâne fără multiple problematici sociale, morale, politice
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prin implanturi și proteze electronice sau avatar prin intermediul reprezentărilor computaționale de la interfață, ci și o creatură transgenică prin dezvoltările geneticii, un organism care poate avea material genetic străin în propriul corp. Prin urmare, intervenția asupra viului înseamnă, în arta transgenică, hibridarea ființelor, mai degrabă decât melanjul imaginilor. În acest context ontologico-științific, arta transgenică este legitimată să exprime spiritul tehnocultural al vremii, să creeze mutații și experimente artistice, să mediteze metaforic și practic asupra condiției și speciei (transăumane. Artistul nu vede în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dorinței senzorial-viscerale. Determinismul biologic (binară al genului masculin și feminin pare a fi înlocuit de un nou determinism, unul tehnocultural, care propune apariția unui al treilea gen: genul neutru al cyborgului (fie în sensul unui soi de femimasculism, adică o hibridare de gen, fie în sensul unei maculări a genuluiă. Utilizarea tehnologiilor virtuale capătă importanță majoră în aceste condiții întrucât conectarea tehnoculturală devine necesară pentru reformularea ontologiei și pentru generarea unei noi ideologii sociopolitice. Astfel, pe de o parte, cyberfeminismul continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
figura „monstruoasă”, hibridă și postumană a cyborgului pot fi instrumentate de cyberfeminism întrucât ambele stabilesc o legătură între uman și non-uman (transumană, între imanent și transcendent sau între material și spiritual. Ambele iconuri chestionează noțiunea de puritate ontologică în condițiile hibridării ființei și sfidează conceptele de uman și de masculin, de normă (divină sau militară, guvernamentală, medicală etc.Ă și de umanism occidental. De asemenea, ambele modele corporal-identitare și social-politice sunt mărci ale liminalității existențiale și culturale, ale ființei intermediare între
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Dogan și Robert Pahre (3), descriind procesul nașterii noilor discipline. Multe sugestii ale autorilor se potrivesc și în cazul comunicării politice, care, la nivel teoretic, apare în urma specializărilor din teoria comunicării și a științelor politice, urmate de un proces de hibridare, pentru a utiliza termenii celor doi. Conform teoriei lor, apariția unei noi discipline sau subdiscipline se bazează pe faptul că specializarea strictă lasă un vid între subdiscipline, care trebuie umplut. Din pricina mărimii patrimoniilor științifice, specializarea se dovedește inevitabilă. Specializarea științelor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
că specializarea strictă lasă un vid între subdiscipline, care trebuie umplut. Din pricina mărimii patrimoniilor științifice, specializarea se dovedește inevitabilă. Specializarea științelor este prima etapă a procesului de inovare, producînd, în același timp, o fragmentare în interiorul lor. Nu putem vorbi de hibridare în absența fragmentării anterioare, chiar dacă nu toate fragmentele rezultate se hibridează. Recombinarea sectoarelor specializate în domenii hibride, dincolo de disciplinele formale, este a doua etapă. Ea nu are sens decît dacă se sprijină în mod solid pe progresele celor două discipline
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
teoretică evoluează între incertitudinea obiectului de studiu și cîmpul teoretic concurențial, pluralist care ar putea servi drept fundament înțelegerii procesului de comunicare politică. În prima instanță, autorul încearcă să deceleze între moștenirea teoriilor comunicării și cea a științelor politice în hibridarea proaspetei discipline, distingînd, pe de o parte, abordarea care disociază comunicarea și politica, dînd prioritate primului concept în înțelegerea procesului de comunicare politică, iar, pe de altă parte, abordarea care insistă asupra consubstanțialității politicii și comunicării, semnalînd practic o zonă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
coordonat formând situsul de legare a epitopului. Secvențierea completă a catenelor imunoglobulinice umane a permis evidențierea existenței unor poziții invariabile în treimile N și C terminale ale catenelor grele. Asemenea restricții structurale au fost conservate în decursul evoluției. Datele de hibridare moleculară evidențiază absența secvențelor respective la nivelul genelor imunoglobulinice, dar susțin implicarea fenomenului duplicației genice. Secvența de aminoacizi a catenelor L și H ale tetramerului imunoglobulinic prezintă regularități în poziția resturilor cisteină între care se pot stabili punți disulfidice, ceea ce
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
14). Genele HLA prezintă dispunerea cea mai probabilă D-B-C-A. În aceiași regiune cromozomală se află dispuse și genele care codifică pentru factorii complementului desemnate C2, C4, C8 și Bl. Aceste date de cartare genică au fost obținute prin utilizarea tehnicii hibridării de celule somatice, exploatându-se lincajul genic dintre CMH și PGM3. La om, regiunea genică CMH clasa II se află înspre zona centromerică și conține genele structurale pentru catenele α și β ale moleculelor CMH clasa II. Această regiune a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]