872 matches
-
e greu să distingem unde se află continuitatea croielii. Mai mult: cînd pică iarna, trupeții (dar și ofițerii) poartă niște căciuli care ne bagă frica-n oase. Sigur, n-o să le pretindem să poarte cușma lui Peneș Curcanul, dar nici hidoasa căciulă cu urechi rusești nu-i soluția care să ne liniștească odată pentru totdeauna. Cînd vezi căciula asta, auzi Katiușa. Există fotografia unei "ședințe" la vechea Academie Română, cu Rebreanu, Brătescu-Voinești, Iorga, Cantacuzino, și încă alții, în "uniforma" nobil-distinctă a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
uitată undeva, între bălăriile unui maidan sordid! Două exemplare umane, unul al gîndirii libere, casante, pentru care a înfundat pușcăriile comuniste, celălalt, părintele însuși al gîndirii inchizitoriale. Veșnicia înțeleaptă și blîndă. Efemerul primar și agresiv. E foarte bine că în locul hidoasei statui a ostașului eliberator, de la Copou, mutată, mă rog, respectuos, în Eternitate, nu s-a pus nimic. De obicei se găsesc soluții neinspirate: să topim opera lui Ceaușescu și din ea să tipărim opera lui Eminescu; să dăm jos statuia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sticla cu țeasta ei zburlită, ce scenă! ce dracu mă ține pe loc? e un fel de hipnoză morbidă, o capcană din care, uite, nu pot ieși, ce-i asta? ce mi se-ntîmplă? a, da, o scapă din labele lui hidoase, ea vrea s-o șteargă-n gang, se-mpiedică și cade pe asfaltul năpîrlit, o ajunge, stă deasupra ei, pune-un picior pe pletele ei negre, rare, o ține sub talpă ca pe-un vînat proaspăt, cald. Gata! Nu mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
clădiri temeinic zidite, constrîngînd retina să le rețină. Ce încîntare toate aceste case, cu aerul lor înstărit, în care s-a plămădit, pînă la instalarea dictaturii, societatea liberală a tuturor posibilităților! Clipe reconfortante pe arterele neatinse, minune! de proiectanții plombelor hidoase, burdușite cu clientela regimului, pleava orașelor, și cu țăranii aduși în nesăbuita industrie socialistă. În lumina apusului, între două grindine, schimbarea gărzii la Palat (Palatul cui?). O urmăresc, nu fără amuzament, știind cum se developă cea de la palatul Buckingham. E
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care ți-au convenit (prin obîrșia ta, modestă, prin umanismul tău... structural etc.), dar mi se pare absolut obligatoriu pentru un spirit cît de cît viu să-și dorească, la un moment dat, să facă și altceva. Radical altceva. După hidosul interstițiu totalitar, nu știu, dar spiritul parcă vrea ceva frumos, ceva un pic mai frumos, or, a merge, iată, la senectute, tot pe mîna social-democraților noștri de peste noapte mi se pare... inestetic. Pauză. Am mai dat un timp șuturi ușoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de civilizație nu se gîndea la sensul profund al maliției sale. Consumată într-un moment crucial al istoriei contemporane. Succedînd hazeaicelor informe ale monștrilor care l-au precedat pe Gorbaciov la Kremlin, Raisa marca definitiv chiar dacă verbios abolirea unui sistem hidos, dăinuind de aproape un secol, căruia chiar dacă împotriva convingerilor comuniste soțul său îi semnase decesul. Vede monstruos și rîde enorm. E Magda Ursache, fosta mea colegă de la Cronica. Nu bănuiam, în anii aceia lugubri, cînd antidotul nostru redacțional era hlizeala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trei importante universități: Iași, București, Cluj, acestea asumîndu-și, în timp tocmai prin unicitatea lor prestigiul asemănător celor din partea selectă a Europei. Subsumîndu-se sistemului comunist de exterminare a elitei românești, proliferarea prostească a așa-ziselor universități era, de fapt, aceeași față hidoasă a bagatelizării, a uniformizării de inspirație bolșevică. Procesul era după chipul și asemănarea celor doi ignari dictatori postbelici. Nu prea departe de aceștia (cu, totuși, achizițiile iluministe postdecembriste), cel ce avea să le preia, în substanță, idealurile, n-avea de ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu indefinibilul: aiurea! Vizavi, ceva mai sus, cinematograful ce-și trăgea numele de la faimosul circ Sidoli avea niște balcoane în a căror beznă se puteau foarte bine executa amoruri nepîndite de vigilență milițiană. Firescul concluziei: dacă în inconștient-fericitele sustrageri din hidosul sistem, tinerețea tip 2 Mai își impunea atît de imperios vitalitatea, atunci fetele și băieții de azi în totala lor libertate ar trebui să fie dublu, triplu fericiți. Sînt oare? Gata, fug la Ciric. Pentru ce? 26 aprilie Recenta expoziție
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
identitatea și încă se lăsa prostită de reziduurile comuniste, se ivea în preajma unor seniori ai celeilalte Românii, cea antebelică, meniți a-i readuce acesteia demnitatea furată un tînăr de o ținută perfectă și de o dicție la fel de perfectă. Dacă regimul hidos al mineriadelor nu ar fi acaparat totul, atunci tînărul om politic ar fi cunoscut altă traiectorie. Așa, în conul de umbră al confuziilor și minciunilor, n-a mai avut decît șansa perpetuării unui liberalism consecvent, atît în limitele partidului, cît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însă a suscitat interesul literaților din Londra, precum Charles Lamb, care a rămas cu impresia că acuarelele lui Blake erau meritorii, "minunate și stranii", "viziuni cerebrale" autentice. Robert Southey a fost mai puțin entuziast, calificînd unele dintre desene ca fiind "hidoase", mai ales cele despre care Blake spunea că ar fi fost cele mai supranaturale; nebunia ar fi fost singurul lucru care l-ar fi împiedicat pe Blake să devină "cel mai sublim pictor" din lumea întreagă. După această expoziție reputația
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bucuri. ș...ț acum nu-ți dai seama. Dar Într-o zi, când ai să fii bătrân și zbârcit, și urât, când gândurile Îți vor fi veștejit fruntea umplând-o de cute, iar pasiunile Îți vor fi pus pe buze hidoasele lor peceți de foc, ai să-ți dai seama, Îți vei da seama Într-un chip sfâșietor. Astăzi, oriunde te duci, farmeci pe toată lumea. Totdeauna are să fie așa?... Ai o față minunat de frumoasă, domnule Gray. Nu te Încrunta. Așa
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
marilor seniori au prilejul să se familiarizeze cu rudimentele științei noastre, astfel Încât ar trebui să aibă o fire teribil de aspră ca să nu cedeze acestei fețe mereu surâzătoare a lucrurilor cu adevărat frumoase Așa se face că spectacolul cel mai hidos pentru populație este atunci când cineva important decade sub nivelul unui burghez. Dacă nu toate inteligențele sunt egale, cel mai adesea simțurile noastre sunt comparabile: căci inteligența este expresia unei perfecțiuni interioare; or, cu cât forma e mai extinsă, cu atât
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
încă câteva milioane pe timp de pace. Probabil că Marx, dacă ar fi știut ce se va construi pe vorbele sale și le-ar fi înghițit la timpul potrivit. În spatele luptei de clasă va sta ascuns pentru mulți ani chipul hidos al analfabetului, al primitivului care dorește să conducă lumea. Socialismul a creat chiar un mit al omului "curat" ca origine socială și care dorește să schimbe lumea. În realitate au existat oameni rătăciți prin birouri, cu funcții de maximă răspundere
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
după „sistemul metric”, pentru marionetele succesului (Asasinarea unui mort, Păunul genial, Pentru glorie și franci). Altele osândesc mecanica dogmei și fățărnicia clerului ori procesele sociale nocive: lichelismul, paralizarea energiilor țării (Ploșnițele, Năpârca, Baroane, Omul cu ochii vineți). Desfigurarea bestială sau hidoasă a omului, traducând-o pe cea morală, paiațele anapoda, colajele eterogene, arătările cu o morfologie cvasifantastică, vermina foșgăitoare din pamflete trec în sfera vastei teme argheziene a apocalipsei. A. a realizat cea mai cutremurătoare panoramă a „materiei care se îneacă
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
-l invidiez pe acest vânător de trupuri femeiești. Și să mă urăsc. Și să mă alătur femeii distruse, strivite de o masă de carne nădușită. Și să ghicesc ultimul ei gând limpede: gândul morții care va urma după împerecherea aceea hidoasă. Și să năzuiesc să mor deodată cu ea. Căci nu poți continua să trăiești purtând în tine acel dublu care îl admiră pe Beria... Da, eram rus. Înțelegeam acum, încă destul de confuz, ce însemna asta. Să porți în suflet toate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
te miri, crăiasă, când tu zâmbești, că tac? Ce ești tu pentru mine - idol frumos de tot, Dar idolului mândru cu mintea ochii-i scot. Și pielea de deasupra și buzele îi tai Și ce rămîne-atuncea naintea minți-mi - vai! Hidoasa căpățână de păru-i despoiată Din sânge și din flegmă scârbos e închegată. Tu crezi că poți pe Roman să-l miști vodinioară Pentru că porți pe oase un obrăzar de ceară? O, tu! cu suflet putred, cu gânduri rele, sterpe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
labirintul. Comentând o gravură a lui Albrecht Dürer, Lupta Sf. Mihail cu balaurul, Edgar Papu scrie : Lucrarea înfățișează o înfruntare încordată și penibilă cu multiplele, aproape infinitele componente organice ale acelei bestii, în cuprin- sul unui colcăitor labirint de capete hidoase, de membrane respin- gătoare, de gheare uriașe și de țesături cutanee reptilice, încrețite în mișcări spasmodice (123). Vezi și legenda cosmogonică românească, deja citată, cu șarpele primordial plasat de zeul demiurg în Cosmos sub formă spiralat- -labirintică (5, p. 245
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ni se povestește cu ceea ce afirmă d. I. Brătianu despre amicul său se potrivește de minune una cu alta. Dar să nu crează că amăgește pe cineva. Precum d-sa urăște pe român, așa românul [î]l urăște pe el. "Hidoasa pocitură" zice Alecsandri, "spirit infernal" zic marginile Bucureștilor, și, daca țăranul n-a ajuns să zică nimic, e că nici știe de existența acestei caricaturi. 50 {EminescuOpXIII 51} Crede poate d. C. A. Rosetti că-l urâm pentru aceasta? Nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
tot ce zic acești oameni. Pușcăria și carantina propuse de fostul lor prezident de Consiliu și fost prezident de Cameră, de fratele drept al actualului prim ministru, iată ce merită acești oameni, iar nu să dicteze legile unei țări. Zilnic hidoasa pocitură, precum numește nemuritorul Alecsandri pe reptilul care a mușcat țara aceasta de călcâiul ei achilic, ne vine cu rețete revizioniste în "Pseudo - românul ", adecă ar vrea să discute. Ca și când oameni ca pocitura, al căror creier, prin preformațiune ereditară, e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ce e mai bun, cinstea taților și a mamelor; iar puterea, cu răul său, care le-ar fi justificat existența, era atât de încifrată și de îndepărtată, încât nu avea nici o importanță reală în viața lor. Acum, când totul este hidos și străbătut de un sentiment monstruos de vinovăție, iar băiețandrii urâți, palizi și nevrotici au rupt izolarea la care îi condamna gelozia taților, năvălind nătângi, înfumurați și rânjind în lumea pe care au luat-o în stăpânire și obligându-i
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
altfel liber/ decât atunci când ești gata să-ți dai singur moartea./ O amenințare surdă până și în cearceaful care m-acoperă,/ până și în lumina lumânării la care scriu./ Deși n-am făcut nimic/ care să merite atâta ură,/ atâta hidoasă voință de a strivi” (Mesajul Annei). Cu toate acestea, Atelierele... e poate cea mai bună carte a autoarei, cu o structură de ansamblu atent studiată; astfel, cele trei secțiuni componente (La întretăierea drumurilor comerciale, Elegii și Atelierele) ar putea fi
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
fragmentului, am dori să remarcăm următorul aspect. Capitolul 12 adusese în scenă figura balaurului, monstru divin, al cărui sălaș originar se afla în ceruri. Capitolul 13 evocă cele două fiare, una țâșnind din apele mării, cealaltă crescând ca o plantă hidoasă din pământ. Autorul viziunii poartă în subconștient imaginea arhetipală a întregului cosmos, care se va afla la sfârșitul veacurilor în stăpânirea răului. Într‑adevăr, fiecare dintre cele trei zone ale cosmosului - potrivit imaginarului anticilor - se află sub stăpânirea temporară a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
foști mineri ilegaliști, foști ocnași) plecând la studii în URSS, imnuri pentru Hristo Botev, Iannis Ritsos sau Nazim Hikmet, imprecarea Wall-Street-ului, ura de clasă („și versul tău să fie fără milă”), conjugată cu „alianța dintre clasa muncitoare și țărănime”, chipul hidos al speculantului, al chiaburului („...vor chiaburi să-ndese-n cota lor/ nisip și grâu hoțește, la grămadă”; „Dar iată-ți scărmănarăm noi cojocul,/ Mineri, strungari, mulțimea de țărani”), mai apoi țăranul mijlocaș în frământarea tonică a aderării la colectiv, miciuriniștii
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
pătimirile unei cochete. Răsfățată și egoistă, Dyonisiei, căreia îi place să fie dorită, viața îi rezervă o lecție dură. Un accident stupid o desfigurează, și pentru atrăgătoarea ușuratică din acea clipă începe calvarul. Abia acum, când arată ca o „iazmă hidoasă”, înțelege ea prețul dragostei. O operație de chirurgie plastică îi redă splendoarea și, deci, speranța, însă excesele unei nopți de amor provoacă iarăși un dezastru, sluțindu-i chipul. Dyonisia se sinucide, nemaiputând îndura coșmarul unei existențe fără sens. Sexualitatea, ca
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
dughenelor negustorilor de ulei? Ele sînt îndeobște niște balene tip Richard al III-lea, prevăzute cu cocoașe de dromader și cu o înfățișare fioroasă, care consumă la micul dejun cîte trei-patru plăcinte marinărești, adică ambarcațiuni pline de marinari; monștrii aceștia hidoși plutesc pe mări de sînge și de vopsea albastră. Dar toate aceste numeroase erori nu sînt, la urma urmei, de mirare. Gîndiți-vă numai! Majoritatea desenelor științifice au fost făcute după modelul unor balene eșuate la țărm? ele sînt la fel de corecte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]