669 matches
-
spre trecut, adevărată punere în paranteză a prezentului ingrat. Copilăria și tinerețea, vârste paradisiace ale candorii și elanurilor pierdute („Oh! sufletul! - curatul argint de odinioară”), devin tărâmul sacru al pelerinajelor memoriei (Rondelul trecutului, O umbră de dincolo de Styx). Grațioase sau hieratice gravuri pe motive antichizante evocă un timp legendar, al omului semizeu, pretext de abandonare în ficțiune a convențiilor lumii moderne, de exaltare a unei vitalități fruste, estetizată prin stilizarea mitologic-idilică sau prin sculpturalitate parnasiană: „Pe-armăsarul meu de stepă, ca
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
bună cunoaștere a deschiderilor teoretice oferite de experiența marii poezii moderne, poetul adoptă o atitudine lirică romantică, în care reluarea unor teme la prima vedere învechite - precum aceea a poetului-profet îmbrăcat în veșminte de ceremonie și binecuvântând lumea cu gesturi hieratice - este învestită cu o nouă semnificație în lumina unui limbaj modern, intens metaforic, și a unei structuri poematice respirând din plin libertatea dobândită în urma revoluțiilor formale din literatura începutului de secol XX. Ca și în cazul altor scriitori moderni, lirismul
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
generației de lirici în care intrau Andrei Tudor, Simion Stolnicu, Vladimir Cavarnali ș.a. S. se distinge prin pasiunea cu care a urmat, în poezie, „aproape de sine”, dar reducând totul la esențe, drumul către sunetul pur, evocator al unei „necesare Lipse”: hieratica ordine spirituală. El poate fi considerat, în fapt, autorul unei singure cărți, Arca lui Noe, un volum concentrat și original prin aliajul de intelectualizare și arhetipal, tendințe mai dificil convergente. Aici o reală „putere de ideație” și imaginea rară coexistă
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
hilare, savuroase, susținute de o oralitate neaoș arhaică. Socotit al patrulea baladist al Cercului Literar la apariția Străzii care urcă la cer (în echivalență proprie, Himmelsberggasse sau La Rue qui monte au ciel), S. se deosebește însă de tonul solemn hieratic, neoromantic în fond, caracteristic lui Ștefan Aug. Doinaș sau vărului său Radu Stanca. Evocând Strada Dealului și Orăștia copilăriei, emblemă, de fapt, a provinciei patriarhale interbelice, poetul se apropie mai curând, prin prozaismul intenționat, de Ioanichie Olteanu. Acest spațiu sacralizat
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
trei hipostaze și trei aniversări din istorie și după, Roma, 1970; Trei peisagii, alte poeme și parapoezie, Roma, 1971; Kairos, Madrid, 1974; ed. postfață Gheorghe Grigurcu, București, 1995; Jurnal, Salamanca, 1976; Timp și literatură, München, 1977; Între utopia orfică și hieraticul mioritic, München, 1979; Imperiul, Paris, 1981; ed. București, 1996; Ego Zenovius, îngr. și pref. Nicolae Florescu, București, 2001. Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, „Memnon”, F, 1934, 4; Șerban Cioculescu, „Memnon”, RFR, 1934, 9; Eugen Ionescu, „Memnon”, „Credința”, 1934, 190; Șerban Cioculescu
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
din Ferestre luminate ilustrează confluența simbolismului cu parnasianismul și primul modernism, unde confesiunea e saturată de artefact cultural și clișee estetizante. Forma și prețiozitatea artistă sunt ale sonetului de școală parnasiană (Hérédia, la noi Al. Macedonski): „Ci vreau ca-n hieratică găteală/ Sub valuri de brocarturi și mărgele,/ Simțirea mea s-apară ideală”, iar imagismul reificat abundă: „camee”, cupe de ametist, trupuri de chihlimbar cu sânge de rubine, „cerul de zmalț albastru”, apusuri de mărgean. Dar la fel de prezente sunt și elementele
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
în generație, și croitorii (acceptând modelele fixate, adaptând croielile și, mai ales, selectând aceleași materiale și conservând o stereotipie cu rezultate previzibile și recognoscibile), și zugravii, obsedați de veșmântul de aparat, reproducând cu exactitate un costum parcă unic, aceleași chipuri hieratice, neatenți la fizionomiile reale și deloc preocupați de mișcare. Când se întâmplă - rar, ce e drept - ca trăsăturile impuse de această „serialitate” seculară să nu covârșească, cercetătorii, înregistrând abaterile (minore uneori), vorbesc despre insinuarea ideii de veșmânt „neoficial”. O pildă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vreme de un pătrar de veac (2003). Retrăind Antichitatea filtrată prin cultura secolului al XX-lea, S. oferă în prima sa carte, Elogii (1986), un florilegiu de versuri clasice în concepție, dar moderne ca factură, unde se asociază tonalitatea ceremonios hieratică, stilul lapidar oracular, construcția atentă, ritmurile și chiar prozodia hexametrilor sau endecasilabilor din poezia latină cu subversiunea ironică sau cu spiritul ludic, practicate de optzeciști. Fie că e vorba despre poezii de dragoste, în care erosul este înțeles ca modalitate
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
jur/ întunecăm mocirlele diametral/ și ghemul de mătase din obscur/ desfacem, unduind misterul ancestral/ am creionat pe-abecedar un paradis.../ acum privește-te cât vrei în noi, Narcis”. De la maladiv și coșmaresc T. trece, în Zbor prin subcuvinte (1974), la hieratic, mitologic și metafizic. Poetul se „caută” sub povara regnului animal, vrea „subcuvintele”, cele care oficiază „sardanapalice chimii/ dând fiori și muguri adâncurilor vii/ și fructe noi, ascunse gurilor tirane” (Punctul cunoașterii). Găsind „semne” noi la intersecții mute, de cântec, zbor
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
clasic, creează, pe linia sentimentalismului minor, o atmosferă de limpiditate și echilibru. Lirica lui emană o senzație de liniște și mulțumire, rar înfiorată de întrebări sau de îndoieli. Prohod pentru zi relevă aceeași apetență pentru imaginile clare, luminoase, trasând contururi hieratice în decor de alb imaculat, dar accentuează latura angoasată, exprimând, în manieră bacoviană, nostalgia edenului pierdut - copilăria - sau tristețea „iubirilor ucise în toamna putredă”. Ceea ce diferențiază acest volum e accentuarea situării tradiționaliste și implicit potențarea anumitor particularități de limbaj. Abundă
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
următor ca o voce distinctă în concertul unui „prim val de poezie nouă” (Marin Bucur), care redescoperă teritoriile lirismului, ale confesiunii: A. E. Baconsky, Ion Horea, Alexandru Andrițoiu, Aurel Rău, Petre Stoica ș.a. Noutatea acestei voci constă în solidarizarea gestului hieratic cu cel grațios și suav, a concreteței materiale cu inefabilul, a obișnuitului existenței cu partea ei, ascunsă, de miracol. Pe măsură ce se maturizează, lirismul lui U. câștigă în substanță și se decantează. Acest fenomen se produce chiar și în poezia patriotică
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
în munți”; „Într-o poiană frumoasă ca o pânză de in/Dorul meu moare lin/ca iarba de coasă” (Coasa de argint). Caracteristică e delicata cizelare a frazei, combinația vocabulelor ce sugerează palpitul, prospețimea tărâmului originar, cu un ușor aer hieratic. Următoarele cărți, Marginea lacrimei, Cetăți și călătorii, Templul de sticlă, dar și Extaze, Brocarturi și pănură, Pod în Balcani, vorbesc despre această umanitate voievodală care trăiește prin mituri, ca formă de manifestare a destinului. Nici romanele lui V. nu sunt
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
ideilor cu apetența pentru sensurile etice și valorizează atât sursele foclorului, cât și modele poetice moderne. Voce înzestrată cu o anume gravitate, S. cartografiază traseele ascunse prin care lirismul epic, cu ecouri din Walt Whitman, transformă realitatea într-o configurație hieratică, după cum mărturisește în Ipostază: „Mai pot să mă reîntorc neauzit ca un șarpe, / Domol ca o arătare lunară plutind peste lanuri de porumb / Când în lumina cenușie cârtițele își fac rugăciunea”. SCRIERI: Pentru a iubi, București, 1967; Așteptarea coralilor, București
SURU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
când era culoarea nouă și nu crăpase”. În schimb, Apă vie, apă moartă este o suită de variațiuni în jurul formei fixe a sonetului, apariție stranie într-un veac de degringoladă a structurilor poetice canonice. În alcătuiri de o limpezime aproape hieratică, într-un mod parabolic, oblic, răsfrânt ca într-o oglindă, se vorbește, în fond, tot despre moarte, înțeleasă ca cealaltă față a vieții. Un poem se numește, simptomatic, Plecarea în oglindă, în poezie și în teatru oglinda fiind unul din
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
criptografieitc "5.2. Scurt istoric al criptografiei" Scrierea secretă s-a întâlnit sub diverse forme în urmă cu 5.000 de ani, la egipteni, prin scrierea hieroglifică, în greacă având semnificația de gravare sacră. Hieroglifele s-au transformat în scrieri hieratice, formă stilizată de prezentare, mult mai simplu de utilizat. Cam cu 400 de ani î.Hr., spartanii au folosit criptografia militară sub forma unei fâșii de papirus sau pergament înfășurată în jurul unui băț. Mesajul de codificat se scria de-a lungul
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
pe mosor / firul de sânge / vei ajunge până la suflet”). Expresie a disperării existențiale și metafizice, versul lui P. sfârșește - cu mențiunea că acesta e un „sfârșit continuu” - în experiența integrării cosmice și a salvării. În plină epocă postmodernă, lirica lui hieratică reabilitează virtuțile fondatoare ale marii poezii. SCRIERI: Furnicile și oglinda, pref. Constantin Abăluță, București, 1993; Războinicul cu ciorapi de piele, București, 1996; Ultimele pătrate de frig, București, 1998; Camera de subsol sau Răscumpărarea, București, 2001. Repere bibliografice: Cezar Ivănescu, Valeriu
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
lăncile sunetelor „fruntea furtunilor ce s-au întors”, să calce „din tunete-n sunete” etc. Măsura relativă a talentului o dau însă versurile care consemnează, ca într-un jurnal de front, impresii de pe câmpul de luptă. Cu inima ca o „hieratică rană”, P. nu observă latura spectaculară a războiului, faptele de eroism, ci aspectele tragice: „moartea calcă dreaptă peste trupuri/unindu-ne prin foc cu inamicul”. Este sensibil la „frunțile enigmatice de soldați”, la oamenii care nu înțeleg ce se întâmplă
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
în subiecte de meditație asupra rosturilor existenței umane, îndeamnă la o lectură atentă, în consonanță cu sobrietatea manifestă a tonalității lirice. Versurile din Șoimul în iarnă (1986), cel mai realizat volum al lui R., continuă acest tip de viziune; atitudinea hieratică a poetului, oficiant al misiunii sale sacre - de martor al „trecerii zeului” -, este susținută de un limbaj intens metaforic, a cărui gravitate, asemănătoare sunetului unui violoncel, pune în lumină ritmul lent al clipei de grație, într-un montaj scenografic și
RADOF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289092_a_290421]
-
și plin de umilință, pregătit de orice sacrificiu pentru un stăpân a cărui autoritate copleșitoare se constituie în semnul paralizant al absenței oricărei dimensiuni umane. Verosimile ca personaje sunt Matei Boiu-Dorcani - boierul de viță veche, anacronic și demn precum reprezentările hieratice dintr-un tablou votiv, salutat la unison de cronicile interbelice drept unica reușită tipologică a Sufletelor tari - și mai cu seamă Danton - revoluționarul bonom și plin de pătrundere a antinomiilor vieții sufletești -, al cărui realism psihologic, determinat de resorturile unei
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
până la Anton Pann, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Mihail Chirnoagă, Basoreliefuri, pref. edit., Cluj-Napoca, 1977. Repere bibliografice: Marian Papahagi, „ Echinox” - alte opt nume, AFT, 1976, 6; Piru, Critici, 302-303; Sanda Cordoș, Literatura generației optzeciste, CC, 1996, 9-10; Radu G. Țeposu, Ariel, scribul hieratic, VTRA, 1997, 3; Ion Pop, „Scriitori români postmoderni”, VTRA, 1997, 3; Virgil Podoabă, Cartea clasică despre optzeciști, VTRA, 1997, 3; Mihaela Ursa, „Optzecism” sau postmodernism, ECH, 1997, 4-6; Horea Poenar, „Scriitori români postmoderni”, ECH, 1997, 4-6; Doru George Burlacu, Voci
PERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288759_a_290088]
-
dar pe temeiul unei nostalgii, e drept, acum senină. Dacă mai înainte își obliga poezia să intre în mit și legendă, aici o lasă liberă, primind-o în propria-i intimitate. Mai demult crea tablouri de legendă, în care personaje hieratice, eterate, se mișcau controlat („Păduri întrepătrunse de hățișuri,/ pe trunchiuri verzi reptile care dorm/ nutresc otrăvuri dulci sub învelișuri/ și arborii exală cloroform,/ se înfășoară simultan pe gleznă/ din plante lipicioși miriapozi”), de data aceasta tinde să se exprime confesiv
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
Singura mișcare/ Sunt marile păsări/ Născute din alb orbitor/ Și din multă grație.../ Extaz înflorit/ Din supremă lumină” (Soarele). Ca la Lucian Blaga, văzduhul se populează de păsări și de zboruri diafane, de îngeri care palpită în eter, de luceferi hieratici, sub un cer tainic, scăldat de iubire. Erosul, dominant în poemele de-acum, se înfățișează sub varii motive incantatorii, într-un metaforism concentrat până la esență. Solaritatea registrului liric, neexcluzând dialogul cu nocturnul, este tulburată de obsesia acvaticului, care devine esențială
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
ceaiul dat de flori”, iar ele, într-o metamorfozare antropomorfă nepretențioasă, „se vor șterge grațios la gură de fărâmituri de soare”. Timpul își pierde din dramatism, senzualitatea e sublimată în „mici fericiri”, aproape abstracte. Poemele împrumută ceva din naivitatea și hieraticul din Cântarea Cântărilor, în formulări în care aluzia culturală se integrează suplu, cu naturalețe: „Stau în fața ta/ Mai curată decât crinii,/ Cu inima dulce”. Decantarea instrumentelor textuale, în sensul unei aspirații spre simplitate, continuă în Mai mult pasăre decât înger
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
el, de alți cărturari români din prima jumătate a secolului al XVI-lea și de mai târziu. Într-o lume precum cea românească, profund atașată tradiției, viețuind (paradoxal s-a zis, dar este un paradox al întregului Ev Mediu) între hieratic (hieratismul celor ce se roagă - oratores) și dinamic (dinamismul luptătorilor - bellatores), între idealul ascetic și pornirea epicureică, cărturarii români își însușeau viziunea religioasă prin lecturi și prin celelalte informații la care aveau acces, pentru că aceasta domina firesc codul și limbajul
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
întrucât mizează pe un lirism care își va dovedi rostul abia atunci când va fi trecut în poezie. Exceptând culegerea de început: Schituri cu soare - exerciții tinerești de acomodare cu o tehnică poetică dificilă - și volumul Inimi sub săbii, unde lirismul hieratic tinde să construiască o viziune fabuloasă, poezia lui Eugen Jebeleanu se constituie în jurul a două mituri: adevărul și istoria. E vorba, mai întâi, de o concepție morală a poeziei (voce a tribului!), dar și de un ideal liric mai înalt
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]