681 matches
-
meargă mai toți turiștii? Mergeam și la kabuki și Îi apreciam foarte mult teatralitatea și inventivitatea infinită, dar În magia și transcendența Nô-ului găseam o experiență care rezona În mine profund, greu de explicat În cuvinte. Mișcările nerealiste și muzica hieratică Îmi transmiteau un sentiment adânc de liniște, de echilibru interior, și astfel parcă Înțelegeam În trup ceea ce mintea nu putea să descrie. Melodie, dans și dramă, din care drama contează cel mai puțin, interesul fiind de a reține, de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
subiectului era mai puțin evident, deși finalul operei celebra reconcilierea conflictelor pe melodia senină, armonioasă a corului care, Îmbrăcat În alb, crea o punte Între sală și scenă. Soliștii și actorii, adunați În jurul Mesei Tăcerii a lui Brâncuși, executau mișcări hieratice și liniștitoare, ca pe un ritual În care toate contradicțiile Își găseau rezolvarea la un nivel mai subtil. Mi s-a părut potrivit atunci să dau muzicii disonante, angoasate, moderne, care conduce spre acest final, un echivalent vizual pe măsură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui Peter Brook - „spațiul vid“ -, prezent În fiecare din spectacolele sale. „Spațiul vid“ este, de altfel, titlul unei cărți celebre scrise de Peter Brook. Același fapt poate fi afirmat privind creația altui mare creator contemporan, Robert Wilson, marcată de tablouri hieratice și de lentoarea inconfundabilă a mișcării corpurilor actorilor. Dar aproape nimeni nu poate recunoaște, după câteva scene, o montare a lui Andrei Șerban. Exprimat În mod abrupt, Andrei Șerban nu are o „marcă de producție“. Spațiul său este, În mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-o, ele uită în egală măsură (dar nu și regizorul, dar nu și noi) de cauzele și scopurile pedepsei, trăind ca vrăjite exclusiv într-un prezent al torturii. Distanța dintre oameni crește enorm, și nici în vechime faraonul cel mai hieratic și stelar nu avea asupra celui mai mizer supus al său mai multe prerogative decât, în acest film, un consătean asupra altuia, dacă primul a îmbrăcat uniforma de jandarm, iar celălalt e prizonierul său. Dar printr-un foc de armă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nocturne. Mergeam desculț prin iarbă, urmând fără să mă opresc poteca aceea ce se înfunda în inima pădurii și se termina brusc, ajungând într-o poiană largă. Acolo, în acea zonă secretă, am zărit deodată doi cerbi ce se luptau hieratic între ei cu coarnele încleștate: se înfruntau demonstrativ ca să cucerească o femelă. Căprioara tânără privea neutră, stând retrasă mai la distanță. Am rămas grozav de surprins când am văzut-o apoi alergând îngrijorată să lingă rănile cerbului care pierduse lupta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
locul arborilor, substituindu-se peisajului natural. În fiece sanctuar sunt făclii aprinse care accentuează intensitatea liturgică a meditației. Am observat și unele locuri sub cerul liber în care tineri și tinere, îmbrăcați și ei tot în in alb, se înșiruiau hieratic în fața unui maestru care-i învăța doctrina lui Zalmoxis. Dintre acești novici aveau să se aleagă apoi viitorii preoți, îmi spusese Aia la Tomis. Eram atent să nu-mi scape nici un amănunt: pe chipul tuturor era zugrăvită o seninătate solemnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
afumată la Crăciun, [care atârna] tot anul de grindă și din care fiecare Își tăia, cu brișca de la șerpar, după pofta inimii. Aici mai trăia până mai acum douăzeci de ani, Încă trăgând voinicește cu coasa, În ritmuri largi și hieratice, cum mi-a apărut dintr odată, de departe și după mai mulți ani, Înaltul de stat și cu plete dacice, bunul la suflet neica losif, fratele mamii, cătană la Solferino pentru drăguțul de-mpărat: La Solferino devale Mere-un ghinărar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
brăcinar, În șerpar sau de-a dreptul la sânul lui cel flocos - [pungu lițele acestea] sunt opera mâinilor tăbăcite de lucru și de bătrâneți ale celui din urmă meșter cojocar din Ploiești. Iar ducipalii mei de ceramică țărănească, atât de hieratici, smălțuiți În verde de aramă coclită, la fel ca și faraonoaicele mele de legendă, jumătate om, jumătate pește, la fel ca și zăvizii mei fioroși și cu fluier În coada lor bârligată, la fel ca și solnițele mele cu figurații
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a împleti ciorapi, precum și o bucătăreasă, tot Fiokla și tot surdă! În sfîrșit, regăsim și un iubit (la Pușkin, deghizat în femeie și tocmit ca bucătăreasă în locul decedatei Fioklaă sub același acoperiș. Iar visările Nastenkăi nu mai sînt atît de hieratice, ele avînd, de fapt, un singur final posibil: căsătoria (mai întîi cu un prinț chinez și apoi cu tînărul chiriaș de la mansardăă. Peste toate acestea plutește aburul destul de frivol al Bărbierului din Sevilla (primul spectacol pe care îl vizionează Nastenkaă
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
pantofi, cocoțat pe un pod de lemn oferă imaginea deplo- rabilă a unei destituiri teribile a umanului. Nimic din toate acestea la Caragiale ! Dacă nu ar exista comentariul, am avea ceva dintr-un tablou naturalist, crud, de o sărăcie severă, hieratică, așa cum apare în câteva din cadrele lui Haneke din Banda albă desprinse parcă din tradiția răs- tignirilor unui Matthias Grünewald. Discursul lacrimogen al amicului este însoțit de rumegatul placid al unei vaci. Imaginea care-i adună pe principalii actori epuizați
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Acea linie e de fapt o parabolă, care caută mereu vârful trunchiului fără a-l atinge vreodată. E, dacă vreți, simbolul infinitului. Dar, pentru inginer, e ceea ce se cheamă “solid de egală rezistență”, iar inginerul Eiffel i-a copiat ținuta hieratică pentru celebrul său turn. Atâtea dovezi de negentropie au determinat pe strămoșii noștri să sacralizeze bradul. L’au Închinat zeilor, chiar ca ofrandă de Anul Nou, arzând În noaptea solstițiului, când Soarele epuizat are nevoie de ajutor, o crăcană unind
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
strălucit. Cortegiul spre capelă era precedat de șase negri înalți, îmbrăcați cu haine încorsetate pe corp, gen Ludovic al XV-lea, purtînd turbane aurite cu pene și cercei enormi, lunecînd în niște papuci multicolori, cu mîinile încrucișate într-un gest hieratic. Prințul Solticov, în uniformă ultra brodată cu fir de aur, agitînd un baston de fildeș cu vulturul bicefal la capăt, anunța pe împărat și familia imperială. Alexandru al III-lea, deja atins de boala lui Bright, care urma să-l
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Singura mișcare/ Sunt marile păsări/ Născute din alb orbitor/ Și din multă grație.../ Extaz înflorit/ Din supremă lumină” (Soarele). Ca la Lucian Blaga, văzduhul se populează de păsări și de zboruri diafane, de îngeri care palpită în eter, de luceferi hieratici, sub un cer tainic, scăldat de iubire. Erosul, dominant în poemele de-acum, se înfățișează sub varii motive incantatorii, într-un metaforism concentrat până la esență. Solaritatea registrului liric, neexcluzând dialogul cu nocturnul, este tulburată de obsesia acvaticului, care devine esențială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
În genere, și la Apus, și la Răsărit, se socotește că lumea nu are sens decât pe fundalul unei ordini meta-lumești, care o justifică și o orientează. Lucrurile „importante“ sunt punctul de fugă al accesoriilor, „mântuirea“ lor. Fără prezența lor hieratică, totul se pierde în derizoriu și trivialitate. În limbajul credinței, al tuturor credințelor, „lucrurile importante“ se reduc, în fond, la unul singur: căutarea lui Dumnezeu, adică a singurei realități capabile să situeze totul, să dea „scara“ corectă a imediatului, să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
IV PERPLEXITĂȚI șI INDISPOZIȚII COTIDIENE Principii Am mai scris despre inflația principiilor în perioadele de confuzie morală. Revin, pentru că bâlciul continuă. Cu cât reperele istoriei cotidiene și ale propriului comportament sunt mai șubrede, cu atât se invocă mai des prestigiul hieratic al principiilor. Te miri cine, câte un bătrânel hârșit în rele, sau câte un puber fără biografie, câte un publicist nervos, sau câte un politician improvizat, dame dezamăgite, afaceriști falimentari, demagogi, mătuși didactice și vedete romanțioase, toți se trezesc vorbind
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
jos se vedea un gard viu, îngrădind jumătate din porțiunea nordică a casei, pe care l-am cercetat din priviri până când am remarcat pisica. Stătea lungită într-o rână, spinarea arcuită, dinții ei mici și galbeni încleștați într-un rânjet hieratic, intestinele vărsate pe pământ, năclăite cu nisip. Ochii îi erau strâns închiși din cauza, credeam eu, durerii. Dar când scriitorul m-a forțat să privesc mai de aproape, am realizat că ceva i le scobise. Pământul era îmbibat cu sânge, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nici o îndoială. La bine și la rău, în lupta politică sau mai încoace la cârma treburilor țării, ea se dovedește aceeași ființă energică, neobosită, muncind din zori până în seară alături de Marele său Bărbat. Privesc portretele pictorilor care o înfățișează cam hieratic, cu acel surâs dulce cu care te întâmpină, cu veselia ochilor și cu franchețea cu care-ți vorbește și-mi spun că numai așa putea fi descrisă din penel, deși dincolo de acest chip există o femeie energică, intransigentă când lucrurile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în care oamenii se mișcă grav pe fundaluri cvasi-mitologice, într-un spațiu de altitudini solemne în care muntele circumscrie o lume închisă. Ei trăiesc deopotrivă într-o durată concretă, prezentă, și într-o alta mitică, ținând de prototradiții, cuviincios, purificat, hieratic. Filmul, însă, aduce în prim-plan imaginea obsesivă a lui Nechifor Lipan, trecând peste o apă întunecată, călătorind cu spatele spre privitor (imagine ce în roman se încheagă din trăirile abisale ale Vitoriei, greu de înțeles de elevi). Această ipostază
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
când era culoarea nouă și nu crăpase”. În schimb, Apă vie, apă moartă este o suită de variațiuni în jurul formei fixe a sonetului, apariție stranie într-un veac de degringoladă a structurilor poetice canonice. În alcătuiri de o limpezime aproape hieratică, într-un mod parabolic, oblic, răsfrânt ca într-o oglindă, se vorbește, în fond, tot despre moarte, înțeleasă ca cealaltă față a vieții. Un poem se numește, simptomatic, Plecarea în oglindă, în poezie și în teatru oglinda fiind unul din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Bejart. De data aceasta, s-a renunțat la artificiul unei scene, la confortul sălii special amenajate, în schimbul contopirii cu natura, al complicității intime cu elementele primordiale. Dansul evocă geneza, nașterea unei lumi noi și moartea celei vechi, înțepenite în ritualuri hieratice, prăfuite, paralizată de prejudecăți și constrângeri absurde. O magmă originară, în care oamenii se resorb în vederea unei replămădiri de mult prevestite. Un ciclu al evoluției se încheie, începe altul, în angoasa necunoscutului. Aceasta pare să fie noima învolburării spasmodice a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Tu ți-ai făcut remarcate temperamentul furtunos, aproape latin, și spiritul rebel, aș zice. Este felul tău de a fi, imprevizibil, turbulent, sau te-ai manifestat așa împotriva unei anumite monotonii acumulate pe traseu? Ți s-au părut prea înțepenite, hieratice rolurile și scenariul în care fuseserăm distribuiți în calitatea noastră de „reprezentanți” ai unor anumite literaturi? - De copil, m-am considerat o fire foarte activă, foarte vioaie. Toată viața mea am fost pregătit să înfrunt ziua din primul minut al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
următor ca o voce distinctă în concertul unui „prim val de poezie nouă” (Marin Bucur), care redescoperă teritoriile lirismului, ale confesiunii: A. E. Baconsky, Ion Horea, Alexandru Andrițoiu, Aurel Rău, Petre Stoica ș.a. Noutatea acestei voci constă în solidarizarea gestului hieratic cu cel grațios și suav, a concreteței materiale cu inefabilul, a obișnuitului existenței cu partea ei, ascunsă, de miracol. Pe măsură ce se maturizează, lirismul lui U. câștigă în substanță și se decantează. Acest fenomen se produce chiar și în poezia patriotică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
pronaos, peristilul susținut de douăsprezece coloane cu nervuri verzi precede naosul somptuos, unde lumina strecurată prin vitralii, irizată, ca o pulbere, face să plutească în penumbră dungi de albastru, violet și auriu în fața iconostasului strălucitor și de-a lungul frescelor hieratice; iar ochiul caută locul blestemat unde Ana lui Manole își sugrumă tânguirea de soție și țipetele de mamă înspăimântată. Să constatăm, în trecere, că este vorba de o legendă, așa cum a arătat J. Brun, pe care o regăsim peste tot
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
în generație, și croitorii (acceptând modelele fixate, adaptând croielile și, mai ales, selectând aceleași materiale și conservând o stereotipie cu rezultate previzibile și recognoscibile), și zugravii, obsedați de veșmântul de aparat, reproducând cu exactitate un costum parcă unic, aceleași chipuri hieratice, neatenți la fizionomiile reale și deloc preocupați de mișcare. Când se întâmplă - rar, ce e drept - ca trăsăturile impuse de această „serialitate” seculară să nu covârșească, cercetătorii, înregistrând abaterile (minore uneori), vorbesc despre insinuarea ideii de veșmânt „neoficial”. O pildă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
gen de tabletă sau crochiu cu prea puține variațiuni de la un text la altul. Detaliul etnografic, mai mult sau mai puțin uitat, cutuma și reflexul ei social sunt teme de incursiune într-o lume a sfârșitului de veac, cu tipuri hieratice, crepusculare, desprinse dintr-un București de stampă: țigăncile florărese, argintarul de lângă Curtea Veche, flașnetarul Giuseppe, cântăreața Gherghina, iconarul de la schitul Darvari. Armonizând cu indulgență națiile, perpetuând candide ori surprinzătoare meserii (Rustem Bostangiul, Ali din Balcic), tradiția istorisirii fabuloase, marcate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]