1,830 matches
-
afective. S-a interesat de el o femeie; cu vreo cincisprezece ani mai tânără, frumoasă: deprimată, mi-a zis că E. nu a iubit-o niciodată, oricât s-a străduit ea. „Nu iubește pe nimeni”, a zis; „poate doar niște himere: și-a construit, în minte, niște modele feminine, și cum nu se poate, cu adevărat, așa ceva, este tot mai dezamăgit.” Vizitatoarea a spus că, uneori, E. amintește de o prințesă, de Femeia solară, de Femeia cu părul roșu, de Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu perseverență mama sa, Olympiada) și coborârea din stirpea zeiască a lui Amon erau argumente fragile și efemere, bune, eventual, pentru Înflăcărarea soldaților pe câmpul de bătaie, dar neconvingătoare à la long. Iar Înlăuntrul lui Alexandru Își făcuse loc o himeră care Îl orbea cu strălucirea sa ademenitoare: să lase În urmă un imperiu pentru eternitate. Din calcul rațional sau Într-un fulger de inspirație providențială, cine poate ști?, el a realizat că instrumentul de care avea nevoie lumea sa pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
arborele genealogic Împodobit cu asemenea specimene detestabile? Văzută din afară, supărarea Evelinei avea În ea ceva comic, dar probabil doar văzută din afară. Ce era În sufletul ei, numai cu comicul nu avea tangență. Să speri cu atâta fervoare În himera Îmbogățirii peste noapte, să fii chiar foarte aproape de a-ți vedea visul cu ochii și apoi totul să se surpe ca un castel din cărți de joc, era prea mult, inclusiv pentru psihicul ei din beton armat cu probabile exerciții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deci, amalgam imperfect de intuiție și rațiune, om deci, trăiesc marea bucurie cînd intuiția și rațiunea conlucrînd creează un tablou, Îmi materializează visul. Frumoasa noastră existență nu este altceva decît o goană continuă, o dorință continuă după aceste materializări de himere. Pare stupid, dar uneori ne sinucidem pentru că nu mai avem răbdare să așteptăm materializarea normală a visului morții; tot ceea ce superba noastră rațiune concretizează doar pînă la un punct, neputînd să ajungă niciodată la capăt - demn vis. Dar am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cînd Își căuta asemănări cu regina poetessă. — Vrei să spui Margueritte? — Nu, Marceline, nu ai moștenit tu geniul ilustrei tale străbune? Jocul Începea s-o captiveze, ar fi preferat să uite de Albu și să se lase În voia acestei himere. Totul era atît de ireal, atît de straniu, numai cu Radu mai trăise asemenea momente, dar nu avea voie să renunțe, era În joc viața unui om. Trebuia să trișeze În continuare. — O să se aranjeze, ai să vezi. Știi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să se îngrijoreze profund de sănătatea minții lui? Dumnezeule, el chiar voia să facă asta? Ha, ha, râse el, nu-i adevărat... nu poate fi adevărat, e un vis... un vis urât și rău... Dansând liniștit, alungând ca pe-o himeră tot ce se întâmplase până mai adineauri, convins că totul e o glumă, Ionel se îndreaptă liniștit spre scaunul său. Deodată însă, un zgomot rău prevestitor, fără nume, un ton nepriceput, scurt, asurzitor și foarte straniu, asemănător poate întrucâtva celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
întârzia. Și atunci de ce promovau tot felul de produse care, vezi Doamne, ajutau oamenii să nu mai îmbătrânească? De ce erau șarlatani? De unde toată această invenție grotescă despre lumea omului nou și vesel, veșnic tânăr, care, iată, se dovedea încontinuu o himeră? De cine fugeau oamenii? De ce? Cu aceste gânduri în cap, Bogdan se întoarse pe partea cealaltă. Iar aici mai avu o surpriză neplăcută, de care aproape că uitase. Și asta pentru că greșea atunci când gândea că nu mai avea pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
căzu, dansând fantastic. Urmă cravata. Căzu și aceasta, umilă, alunecând în infinit. Ce mai era de scos? Cămașa - ruptă cu ură, întrucât clipa a ceea ce voia să facă Clossettino îl aștepta să fie gol, cu nimic îmbrăcat în fața nimicului. Alba himeră textilă se sfâșie turbată, șerpuind veninos, agățându-se, încercând cu ultimele puteri să nu se despartă de umerii stăpânului. Apoi, demența Directorului întrecu orice așteptare. Labele păroase ale mâinilor sale prinseră catarama curelei, strâns, într-un jazz nebun, exact când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să-l asemui cu trezia, pentru că n-ai cum să-l asemui cu amintirea și pentru că dintr-un vis ca ăsta te trezești tot În vis? Și dacă fusese un vis profetic, visul veșniciei și al timpului? Un vis fără himere ori șovăieli, un vis al zicerii și al simțirii, un vis deopotrivă al sufletului și al trupului, un vis cu contururi precise și limpezi, un vis ca un grai al său și cu o anume rostire, un vis care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
camera Clarei se Întrezărea În fundul coridorului. Mi-am Închipuit-o Întinsă În pat, adormită. Mi-am imaginat degetele mîngîindu-i gîtul, explorînd un trup pe care Îl memorasem de pură ignoranță. M-am Întors, pregătindu-mă să abandonez șase ani de himere, Însă ceva m-a oprit Înainte să ajung În sala de muzică. Un glas șuierînd În spatele meu, Înapoia ușii. Un glas profund, care șoptea și rîdea. În camera Clarei. Am Înaintat Încetișor spre ușă. Mi-am pus degetele pe clanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
jefuiești o bancă sau să fondezi una, ceea ce e cam același lucru, să vii la mine și am să-ți explic cîte ceva despre Încuietori. L-am urmat prin coridoarele pe care mi le aminteam cu fresce de Îngeri și himere. Isaac ținea opaițul ridicat, proiectînd o bulbucire intermitentă de lumină roșiatică și evanescentă. Șchiopăta ușor, iar pardesiul de flanel destrămat pe care Îl purta semăna cu un văl funebru. Mi se păru că individul acela, situat undeva Între Caron și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Nanoroboți de dimensiuni microscopice, grey goo, vor efectua misiuni de supraveghere discretă și vor ataca celulele corpului dușmanului. Apoi, când tehnicile de clonare animală vor fi progresat îndeajuns, aceste misiuni vor fi încredințate unor animale clonate, unor bombe vii, unor „himere”. Aceste arme nu vor fi elaborate numai în laboratoarele militare ale țărilor mari, ci și în cele ale unor mari firme, ale unor „întreprinderi-circ”, care, de altfel, vor alimenta noi piețe cu produsele lor. Armamentul va rămâne, ca întotdeauna, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
nemișcat, furat de acest surâs de 20 de ani, în timp ce în cel puțin cincisprezece locuri oamenii își tăiau gâtul și mureau zilnic cu miile, departe de orice surâs feminin, pe un pământ devastat, unde însăși ideea de femeie devenise o himeră, un vis de om beat, o prea frumoasă insultă. Primarul se bătu peste burtă dându-și importanță. Lysia Verhareine ieși din clasă cu un mers demn și grațios, ca în pas de dans. VI Învățătorii locuiseră întotdeauna la etajul școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
asasinează ficțiunile, el condamnă la moarte, calm, prin rațiune raționantă și rezonabilă construcțiile strâmbe: cerul locuit, zeii răzbunători, religiile castratoare, speranțele legate de viața de apoi, mecanica sentimentelor, prejudecata monogamică, logica amoroasă. Pe pământ ca și în cer, el sacrifică himerele pe imensul rug al filosofiei sale materialiste și mecaniciste. El își așază printre primii palatele conceptuale dincolo de bine și de rău. Lumea merge, târâș-grăpiș, pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nevoie în timpuri și în locuri ignorate de el. Cu sute de ani înainte de apariția islamului, la mii de kilometri de Palestina, De rerum natura oferă breviarul perfect al luptei contra tuturor superstițiilor. Dacă filosoful demontează ficțiunea Centaurilor sau a Himerelor, recuză existența lui Tantal sau a lui Tityos, îndepărtează cu un gest al mânii Cerberii și Furiile, dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în lumea aceasta... -, e clar că l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, puternică, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți, ci doar o frecare între atomi incandescenți. Sterilitatea? în niciun caz o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Mă doare Elena Marin Alexe Mă doare vântul când zburdă măturând clipele-n zbor, pe a timpului cărare, în mirajul norilor. Mă doare gândul ostatic ce se scaldă, uneori, în himerele din noapte și pierde drumul spre zori. Mă doare lupta din mine, chiar de pierd sau de câștig, printre zâmbete ori lacrimi vreau nădejdea să mi-o strig. Mă doare îngrijorarea care gânduri piaptănă și atinge deznădejdea când necazul deapănă
M? doare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83362_a_84687]
-
Pan au locuri de cinste. Urarea mea, dar numai urarea, vă însoțește. Dacă, la vârsta mea, aș mai putea cânta, m-aș alătura bucuros, dar și cu un oarecare scepticism. Aș considera exercițiul poetic (și poetic naturist), ca o minunată himeră, mai mult pentru a slobozi din scorburile inimii poporul de joimărițe ori mumi ale pădurii, în chip de inofensive și strălucite baloane de săpun. Dar, m-aș pregăti pe această cale, de alt cântec mai vrednic, închinat lucrurilor care nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
iernii și alte conjuncturi, necunoscute investigatorului grăbit, l-au împiedicat fatal pe Grigore Niță să-și împlinească acea datorie pornită din adâncul ființei sale. El a căzut însă cu demnitatea eroului, luptând până la sacrificiul suprem, pe câmpul de instructie,cu himera cotropitorului, disimulat în zmeul văzduhului, celcare răspunde de anotimpul iarnă. Pe cotropitorul nedisimulat, în carne și oase, avea să-l înfrunte, și în numele nefericitului său tovarăș de armă, Constantin Hogaș, consăteanul alături de care Grigore nutrise o împlinire rămasă, ca o
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SPONSORULUI NECUNOSCUT Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului În somn ne chinuie himere Mereu tot mai puțină pâine Și-aceeași falsă mângâiere: Azi e mai multă decât mâine! Și lumea merge mai departe Că n-are cum să stea pe loc Și tot mai greu se scrie-o carte Și nu se vinde
SPONSORULUI NECUNOSCUT de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364460_a_365789]
-
îndreptate "către trecut" și, respectiv "către viitor", așa cum apare în viziunea lui Nicolae Manolescu, exprimând, în acest fel, "nașterea poeziei moderne", sensul firesc al lirismului. Dacă pentru Eminescu poezia ar fi "expresia normală a ființei", pentru Macedonski aceasta rămâne o "himeră de căutat", o citadelă de cucerit, în general ceva ce "I se refuză" și care ar sugera o "emoție artificială". Poetul "Excelsiorului" exprimă, cel dintâi, la noi, acest "triumf al conștiinței poeziei asupra poeziei" (lungă contradicție dintre conștiință și poezie
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
a decăzut, iar copacul uscat al ideologiilor comuniste este smuls din rădăcini. În subteranele postmodernismului nu mai există decât putregaiul, iar deasupra oceanul acesta de eteraerfocapa, care nu e altul decât Internetul-celest. Văd întreaga Europa cum se zbate că o himera între Orient și Occident, între un trecut fantomatic și un alt trecut fantezist. Nici o întâlnire între pământuri, nici un popor ales, nici un sistem care să reziste. Peste tot numai tâlhari, sfinți, asasini, internetisti și trădători care predică doctrina nihilista, revoltă și
CULTURA IN SUBORDINEA LUMII MATERIALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361546_a_362875]
-
sau mai bine zis dacă este Mesia, desigur că nu puteam face nimic împotriva lui căci nimeni nu se poate opune voinței lui Dumnezeu. Dar dacă acesta nu a fost fiul lui Dumnezeu atunci înseamnă că totul a fost o himeră pusă la cale de demoni! Însă nu vreau să cred asta! Cred mai degrabă că acesta a fost un prooroc. Povestea cu Mesia nu știu dacă e de la popor sau a spus-o el însuși. -Prea luminate, eu înclin să
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 5 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361542_a_362871]
-
valuri din cuprinsul zărilor De un veac aștept s-apară din adâncul depărtării Zâna viselor ce-n noapte strigă la poarta uitării Admir la margini de lume zborul pescărușilor Urmărind din înălțime jocul spiridușilor Ce se-amestecă-n tăcere în noianul de himere Născute din nostalgia dorințelor efemere. Spuma valului brodează pe hotare de nisip Gândul trimis în adâncuri pentru zâna fără chip Hula veșnic ne-mpăcată se revoltă din neant Vrând s-acopere pământul cu un val halucinant. Când la țărmuri acostează vânătorii
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
cine-a dispărut Cum el patronează întreg universal Cât vom fi în viață îi plătim tribut. NOCTURNĂ Trece-ngândurat Pe-un petec de cer De ani apostat Astrul efemer. Gânduri răzlețite Vise izolate Se pierd insolite În eternitate Tăceri și himere Renasc amintiri În vremi austere Rechemând iubiri Vechile ispite Rostite-n blestem Deși inedite Rareori le chem În noaptea târzie Pierdut în pustiu Devin o stafie Cu sufl etul viu Sună în neant Implorând speranță Tare dezolant Sfânta ambulanță Porumbelul
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]