523 matches
-
Ioanide: "Ce erezii! Tudorel nu are sensul valorii omului, crezând că individualitatea e în conflict cu corpul social".) Am un egotism social și în felul acesta caut și eu senzația și mă dezinteresez de construcție și alte rezultate de acestea himerice. Să construiască pentru noi popoarele sclave, noi merităm viața prin simplul fapt că existăm. Am făcut o aluzie la pericolele vieții. Da, într-adevăr, Popoarele bătrâne văd bucuria în tihnă, în lipsa de accidente, noi, din contra, socotim că nu simțim
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
considerăm ca inacceptabilă. Dar tocmai fiindcă e inacceptabilă, în cazul nostru e o salvare din naufragiul pe neantul banalului. Ne-am gândit chiar să construim o filozofie a "inacceptabilului", care zdruncină liniștea conformistului. Oare tata nu este el însuși un himeric, propunând planuri inacceptabile azi? El ne disprețuiește, dar numai noi am avea curajul să acceptăm visele sale arhitecturale. Am primit misiunea de a-l pregăti discret, până acum n-am avut posibilitatea să dau un atac frontal. Ei bine, pornirea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înalte, greu de urcat. Becul chior, legat de două fire neizolate, capătă un sens mistic, iar femeia e acum tânără și frumoasă, între lăzile ciclopice de pâine. Femeia însăși e înaltă cât un turn. Îmi număr banii în acea lumină himerică, îi sclipesc în pumn, dar nu reușesc să-i socotesc și încep să plâng, căci nu știu dacă-mi ajung să cumpăr o pâine. Și mai încolo, în susul șoselei, se află Nenea Cățelu, un pensionar nenorocit și leneș, care are
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fără culoare, înspicat cu gheața umedă a fulgilor, m-am îndreptat către blocul care părea acum un mare sloi negru ridicat în cerul cețos. Am intrat pe o portiță laterală, străjuită de două contoare de gaz ca de două animale himerice. Am coborât câteva trepte care duceau spre demisol. Pe tot culoarul vopsit în verde lumina un singur bec galben, nu mai puternic ca o luminare. De-a lungul culoarului, care cotea imprevizibil, se întindea, lângă tavan, o țeava de fier
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ta buză, Ești îngeru-mi de pază, ești Dumnezeu, ești muză? CHIPUL Nu cerceta zadarnic, nefericite... Taină E frumusețea vieții-mi ș-a sufletului haină. În taină e amoru-ți... și-n vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochi himeric. Urmează-mă în luntrea ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici ce furtunoase, repezi, Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (Ei intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
M-ai amăgit pe mine? Iubirea te-a orbit... O cred ș-o iert... Cu astfel de lucru m-ai ferit Ca într-un fund de codru să stau la întuneric, Ca lumea și viața să-mi fie-un vis himeric... Ai fost gelos, ei bine, o cred ș-o iert... Dar spune, Tot cu iubirea oare acea înșălăciune Față cu el scuza-vei? Cu el... Tu știi cu cine, Cunoști [tu] greutatea întreagă - a vechii vine? În solitara, cruda și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
decernat pentru prima dată acest premiu, și a apărut În Familia, nr. 4/1999) Inima Poetuluitc "Inima Poetului" M-agăț de tine, Poezie, ca un copil de poala Mumii... Pentru nimeni altul, dintre cei care ne-am agățat de trena himerică a cuvântului, nu pare mai definitoriu celebrul vers al lui Philippide decât pentru Florin Mugur. Am spus „pare”, nu „părea”. Prezența poetului nu este doar nediminuată, ci și o necesitate tot mai vie, mai copleșitoare. La această oră a existenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
în poezie: în acest sens sa vorbit pe drept cuvânt despre teatralitate la el. Joacă un singur rol (pe al lui însuși), dar travestinduse mereu, punându-și o mască, declamând monologic. Furișat sub travesti, poetul se lasă pradă viziunilor sale himerice. Ca să se exprime, sentimentul are nevoie la el de costumație teatrală, de spiritul imaginar al unei culturi, de lemnul scenei sub picioare, de mască", scrie Nicolae Manolescu; "Pe scenă, e o apariție inconfundabilă. Fără să denatureze personajele, el le împrumută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
e un lucru serios sau, dimpotrivă, o frivolitate dusă la extrem: Orice destin se poate ajusta. (Antipod) "Moartea repetată" îl reprezintă pe cabotinul Emil Botta. Damnatul este cel pierdut "în ochii Himerei": M-am pierdut în ochii Himerei, în adâncul himeric al ochilor săi, într-un complicat labirint (Memorial) Dar până și acești ochi, fascinanți, atoate-văzători, sunt văzuți în oglindă! Există numai în oglindă: Și, pierdut în oglindă, mă înfioară ochii pe care-i zăresc. (Egalii cu zero) Dramatic este momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
acele imagini, dar ele m-au sleit cu totul, și cu atât mai puțin o să reușesc să le descriu aici în indescriptibilul lor. Am văzut de fapt nu imagini, ci o emoție mare, sau o mare lumină, așa cum, oricâte chipuri himerice vezi în focul de vreascuri, privești de fapt numai flacăra. Era ca un film vechi, pâlpâitor, derulat de un aparat de proiecție antediluvian. Lumina difuză, galbenă-sepia, era străbătută rapid, vertical, de dungi tremurate, stropi și zigzaguri sclipitoare. Am văzut interiorul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în sciziunea necesară a eului - obligat pe de-o parte să se livreze fiecărui proiect și totodată să rămână desprins, în identitatea sa suverană - se pierde acum definitiv, hipnotizată de unica limită de atins pe care o presupune proiectul meu himeric. Prostia, în sensul ei major și grav, este rămânerea necritică în proiectul propriu. Devii prizonierul proiectului pe care l-ai moștenit, l-ai adoptat sau l-ai inventat. Într-un fel sau altul, el a devenit al tău, prin educație
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
identică formulată de cei doi adversari, căci își dă seama că s-a dovedit neputincios nu numai de a trece dincolo de idee, dar și de a o cunoaște în toată profunzimea ei (p. 240). Confruntat cu realitatea, autorul proiectului politic himeric năruit atât de dramatic este silit să recunoască : sunt un biet filosof de vorbe goale (p. 240). În momentul când realizează că s-a întors viața împotriva filosofiei, după plecarea ultimilor discipoli, Platon se mărturisește cuprins de o imensă oboseală
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și, se pare, rămăsese mulțumită de el. Puțin câte puțin, devenea grozav de fericit. Gândurile „fantastice“ și temerile lui de adineaori (după discuția cu Lebedev), de care își amintea brusc din când în când, i se păreau acum un vis himeric, imposibil și chiar ridicol! (Și fără asta, prima dorință și pornire a sa, deși inconștientă, fusese în timpul zilei aceea de a face în așa fel încât să nu dea crezare acestui vis!) Vorbea puțin, răspundea doar la întrebări; până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca excesul de viață să contenească, să se dea la o parte, să-ți facă loc în toată această nebuloasă umană, un loc cât de mic, doar să poți respira și gândi. În mijlocul lor, șovăind prin mulțime ca un trio himeric, Pran și noile sale stăpâne încearcă să-și croiască drum. Înfășurați în niște burka negre, lungi până în pământ, privesc lumea prin orificiile vălurilor de bumbac și evită privirile. Dezobișnuit să meargă, Pran se împiedică, picioarele refuză să-l asculte. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o anume incertitudine existențială se revarsă într-o cascadă de metafore, stropite când cu „apă vie”, când cu „apă moartă”, ca să cităm din bogata „recuzită” stilistică a 168 autoarei. Între visul ce nu vindecă (totuși!) și solia trimisă către tărâmuri himerice se află „a treia cale”: tăcerea, „soluție” lirică extremă, avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o anume incertitudine existențială se revarsă într-o cascadă de metafore, stropite când cu „apă vie”, când cu „apă moartă”, ca să cităm din bogata „recuzită” stilistică a 168 autoarei. Între visul ce nu vindecă (totuși!) și solia trimisă către tărâmuri himerice se află „a treia cale”: tăcerea, „soluție” lirică extremă, avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
contribuiți la nobilul ei edificiu intelectual cu unele materiale folosibile. Nu sunt un arhitect Închistat: Întind mâna spre valorosul grăunte de nisip al domniei voastre, prezervându-mi, cela va sans dire, dreptul de a repudia tot ce este vremelnic și himeric. — Nu te necăji, l-a consolat Parodi. Grăuntele de nisip Îți va fi identic cu al meu, mai ales dacă vorbești Înaintea mea. Ai cuvântul, prietene Montenegro. Prima recoltă de porumb e pentru papagali. Montenegro s-a grăbit să riposteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fără a depune Întru totul scalpelul critic, de exigențele pe care genul le presupune din start. Vom fi buni prieteni ai adevărului, dar mai buni ai lui Platon. Atari scrupule, va replica fără doar și poate cititorul, se vor dovedi himerice. Nimeni nu va visa să compare sobra eleganță, fandarea și cosmoviziunea panoramică a scriitorului de mare anvergură cu proza blajină, la vedere, oarecum en pantoufles, a omului bun În adevăratul sens al cuvântului, care, Între două sieste, Își termină Înm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
îi sugerează să invoce spiritul doamnei Ri; atunci, în miez de noapte în lumina lunii tomnatice o imagine ce putea fi a ei umbră nedeslușită apăru numai că mâna lui nu putea să o prindă și-n clipa de-apoi himerica imagine se destrămă lăsând în urmă doar singurătatea și pe vechiul său așternut pe vechea sa pernă mâneca-i văduvită și-o-ntinse ca pe o acceptare a somnului - somn fără vise și nebântuit de fantome - sau ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
el seama, nici o a patra ipoteză. Delindy interpreta doar rolul unui pion în jocul Creierului, făcând inconștient ceea ce îi cerea acea inteligență artificială și ca o completare a existenței ei conștiente. Tulburat, Marin alungă gândul. Nu pentru că era absurd sau himeric, ci pur și simplu fiindcă era bizar și de necontrolat. Nu la asta trebuia să se gândească acum, în dimineața celei de a treia zile, când avea atât de multe de făcut. 18 MARIN DESCHISE UȘA APARTAMENTULUI LUI TRASK ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
sau să le modifice pe cele existente după logica modului său de exprimare. Mulți poeți s-au servit, atunci când au crezut ei de cuviință, de o limbă română imaginară. Ștefan Aug. Doinaș a completat tabelul lui Mendeleev cu elemente chimice himerice: „alormul, palilumenul, efebiul, / etericul stirbol...“. Nina Cassian a născocit cuvinte care au doar melodia limbii române: „Au înmurit drumatice miloave / sub rocul caturat de niturași...“ Nichita Stănescu a inventat gerunziul „trimbulind“ pentru a exprima exuberanța tinereții („merg pe stradă trimbulind
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
300 câte sunt în total) sunt scrise însă cu toată seriozitatea. Costin Gurgu relatează conștiincios, ca un prozator realist, întâmplări fanteziste. Drept urmare, cu toată inventivitatea sa, sfârșește prin a-l plictisi pe cititor. Aducerea în prim-plan a unor personaje himerice, în loc să aibă caracterul unui eveniment, devine de la un moment dat previzibilă: „— Transmite-i Măritului Hitissh că am venit din partea Maestrului Plabos. Frilul Hitisshului afișă o figură dezgustată și începu să apese meticulos pe clanță. — N-ai auzit de marele Plabos
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și moare pentru necunoscuți“ etc. (Animale credincioase) Povestea cu părul care caută păduchi pe scoarța cerebrală este de neuitat. Așa cum de neuitat este și imaginea naturii care citind se gâdilă. Numai bietul cititor al cărții nu se prea gâdilă. Asamblari himerice inflamate... Un nou volum de versuri... Printre zecile care apar în fiecare săptămână... Autoarea este o necunoscută... Amelia Stănescu... Din fotografia de pe ultima copertă reiese că este tânără și frumoasă... În vecinătatea fotografiei sunt reproduse opiniile unor critici literari despre
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să izbucnești în râs. Cuvintele criticului ies parcă dintr-o fanfară: „O dialectică a imploziilor domină această poezie la suprafața căreia nu transpar decât palide mutații, dar în interiorul ei se acumulează, cu fluiditate infernală, remanențele mitice și se inflamează asamblările himerice.“ Oare cum arată o poezie în care se acumulează cu o fluiditate infernală remanențele mitice și se inflamează asamblările himerice? Seamănă cu o rafinărie de petrol? Sau cu o fabrică de șasiuri și boghiuri? Nu seamănă. De la lectura primului poem
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
căreia nu transpar decât palide mutații, dar în interiorul ei se acumulează, cu fluiditate infernală, remanențele mitice și se inflamează asamblările himerice.“ Oare cum arată o poezie în care se acumulează cu o fluiditate infernală remanențele mitice și se inflamează asamblările himerice? Seamănă cu o rafinărie de petrol? Sau cu o fabrică de șasiuri și boghiuri? Nu seamănă. De la lectura primului poem misterul se spulberă. Cartea publicată de Amelia Stănescu (Poeme/Poemi, ediție bilingvă româno italiană, Ex Ponto, Constanța, 2001) este cartea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]