480 matches
-
un "nu știu ce" și un "nu știu cum" pe care se simțea în dificultate să-l exprime chiar cel care a fost Eminescu. Se vede că alcătuirea ei pămîntească emana acel "ceva" greu de prins între rosturile slovelor și, dincolo de extazierile romanțioase, dincolo de hiperbolele literaturizării, avea probabil un farmec care o detașa de celelalte femei. În orice caz, cei care au fost pentru un moment în anturajul Veronicăi s-au simțit obligați să consemneze ceea ce în expresie simplă și banală numim "forță de seducție
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
din cei mai importanți scriitorii ai secolului." Citindu-i azi cuvintele, nu poți să nu te întrebi: narcisism, orbire, complezență dulceagă? Căci, judecată din unghiul solipsit cu care francezii își contemplă cultura, fraza lui Foucault nu are nimic surprinzător. Nu hiperbola ei are a ne irita, ci totala inadecvare la autor. Bataille e mare doar prin marea exagerare cu care i-am putea umfla însemnătatea operei. Autor eclectic și risipit, aflat mereu în afara părții consacrate a culturii pariziene, Bataille atrage prin
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
obscure, se vorbește încă prea puțin, revoltător de puțin). în sensibilitatea sa ultragită, capitala alutană (oltenească) devine un teribil simbol al provinciei lîncede, timorate, perfide, "capitala seismică a fricei și neoturciei", "oraș anticultural, mediocru mafiot, șovin general și multilateral dezvoltat". Hiperbolă, posibil. însă în niciun caz neadevăr, căci mediul marginalizării i-a pus la grea încercare scriitorului puterea de rezistență morală, ca și fibra creatoare. Se cuvine să recunoaștem că, îndată după închisoare, locația periferică improprie, prelungită indefinit, a constituit una
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
obișnuite sînt durerea de burtă - ,am râs de ne-a durut burta de un îfan' înrăit care aștepta cu nerăbdare ritmul" (drumandbass.ro) - și mai ales lacrimile: ,am râs de mi-au dat lacrimile... auzi la ei... performanțe..." (prosport.ro). Hiperbola cea mai banală recurge doar la construcțiile negative ale verbelor a putea - ,Am râs de nu mai puteam la multe dintre ele" (reteteculinare.ro), ,la faza asta ... am râs de nu am mai putut" (linux 360.ro) - și a ști
Efectele rîsului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10866_a_12191]
-
farmecului literelor sale. Invariabil, ostentația de sine trece înaintea temei alese, obiectul discuției micșorîndu-se sub presiunea forței naratorului. Arțăgos, rău de gură și mistuit de un nerv irascibil, Pandrea te desfată fără să te plictisească, cu condiția să treci peste hiperbola instinctivă în care își drapează fiecare detaliu epic. Pandrea nu poate să scrie decît exagerînd. Numai că rasa indubitabilă a talentului îl scutește de dezvinovățiri ulterioare. Căci nu valoarea de document contează în textele lui, ci spectacolul de limbă. Cum
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
contră, de lemne) ar fi Iadul". Grăitoare ni se înfățișează împrejurarea că Șerban Foarță se arată stînjenit față de imaginea Indiei, colosală, bîntuită de stihii nedomolite, halucinantă, aproape, pentru d-sa, de coșmar: „O găsesc ganz andere, Iolanda. Totul pare, acolo, hiperbolă și hybris, «dezordine» și nemăsură, începînd cu vertijul numerelor mari și sfîrșind cu zeitățile hecatonchire sau care se repetă, în amfilade, pînă la delir. Să nu uit jungla. ". Succint: „Ca să preiau formula privitoare la Johann Wolfgang, a lui Rilke, «nu
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
peste intervale. Au alte filozofii, chiar alte matematici. Rusește, una cu trei face între șapte și nouă, minusul e cubat. De două ori patru e unsprezece sau treizeci și cinci". De parca lumea poetica argheziana n-ar fi plină de "stupefacții și gigantisme"! Hiperbola, inconsecventa, ilogismul propriu par a se alină prin proiecția lor în afara: Conflictul de caracter ia la ruși proporții elefantiazis fantastice și se tîrăsc între Adam, Iov și Apocalips. Capriciile rusoaicei au o extravaganța religioasă a unui asasinat, calm că o
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
ci sunt urmărite, cu înverșunare necruțătoare, și cursurile “predici”, de la catedrele de orice spe cialitate, din licee și universități...Orice instituție are camere de supraveghere, iar distrugerea intimității, a nevoilor libertății Duhului s-au dovedit (prin Big Brother-ul mondialist) cumplite hiperbole: ceea ce, în comunismul stalinist, era doar testare a Estului European prin globalism devine “Poliția Terrei”! Comunismo-stalinismul a existat, în secolul XX, ca experiment local, REUȘIT (prin martirizarea, exterminarea, “frângerea cerbiciei”, în lagărele și temnițele României Crucificate), pentru ca in veacul XXI
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
însă, suferind de o formă de alienare superioară și căutînd izolarea de lume, decide (în urma întîlnirii cu harponierul Queequeg la un han, unde cele două personaje împart un pat!) să plece pe apă, la bordul balenierei Pequod. Înclinația naratorului spre hiperbolă se simte de la bun început. Indivizii întîlniți („observați") de el au trăsăturile îngroșate, capătă, treptat, dimensiuni mitice. Ei ies, altfel spus, din proza comună, îndreptîndu-se către oniric, dacă nu chiar către fantastic și legendar. Din perspectivă tipologică, Melville rămîne, indiscutabil
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
ci sunt urmărite, cu înverșunare necruțătoare, și cursurile “predici”, de la catedrele de orice spe cialitate, din licee și universități...Orice instituție are camere de supraveghere, iar distrugerea intimității, a nevoilor libertății Duhului s-au dovedit (prin Big Brother-ul mondialist) cumplite hiperbole: ceea ce, în comunismul stalinist, era doar testare a Estului European prin globalism devine “Poliția Terrei”! Comunismo-stalinismul a existat, în secolul XX, ca experiment local, REUȘIT (prin martirizarea, exterminarea, “frângerea cerbiciei”, în lagărele și temnițele României Crucificate), pentru ca in veacul XXI
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de veac (muzică religioasă - printre care și o Liturghie psaltică - 40 de versuri inedite pentru cor mixt Hristos a înviat, imnuri regale, misterul în 5 acte Minunea Sfintei Liturghii, marșuri de încoronare, 200 de Sonete literare, 333 de Povestiri, Parabole, Hiperbole, Paradoxuri și Dialoguri, fantezii teatrale în versuri ș.a.). Dimensiunea acestui catalog, oprit la anul 1946, schimbă radical percepția moștenirii creatoare a lui Dimitrie Cuclin, îmbiindu-i pe cercetătorii contemporani la o nouă monografie a acestui prolific reprezentant al culturii românești
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
ci sunt urmărite, cu înverșunare necruțătoare, și cursurile “predici”, de la catedrele de orice spe cialitate, din licee și universități...Orice instituție are camere de supraveghere, iar distrugerea intimității, a nevoilor libertății Duhului s-au dovedit (prin Big Brother-ul mondialist) cumplite hiperbole: ceea ce, în comunismul stalinist, era doar testare a Estului European prin globalism devine “Poliția Terrei”! Comunismo-stalinismul a existat, în secolul XX, ca experiment local, REUȘIT (prin martirizarea, exterminarea, “frângerea cerbiciei”, în lagărele și temnițele României Crucificate), pentru ca in veacul XXI
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mă privește, voi încerca să schițez - așa cum le înțeleg eu - principalele probleme ale învățămîntului universitar din România zilei de astăzi. Imperativul pieței. Cred că trebuie să ne ferim de riscul ca, invocînd cu orice ocazie piața, aceasta să devină o hiperbolă cu ajutorul căreia se poate justifica orice. "Piața vrea", "piața cere", "piața hotărăște", etc. sînt cel mai adesea formule menite a bloca orice problematizare a unui aspect sau altul al situației în care ne aflăm. Mi se pare extrem de important să
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
miniatură, din bronz înverzit cu acid, explicându-ne șușotit că e „o statuetă Gandhara, greco-budistă, furată de pe un sit arheologic controlat de talibani“. Lângă cotul lui, pe tejghea, proptit în perne, ne privea atent Jamsheed, omul-trunchi. Nu era nevoie de hiperbole ritmate ca să înțelegi că o mină îi smulsese brațele și picioarele. Și că, apoi, cangrena făcuse ca doc torii să-l reteze până la fund și umeri. Un hopa-mitică viu, Manneke, bărbat încă tânăr, de o frumusețe de dincolo de lume. Unul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
speranțe, singurătăți. Mai ales singurătăți. Crâmpeie din viața ta. Așa cum a fost.” (a se remarca și scurtcircuitarea discursului, propoziția devenind eliptică, non-predicativă. (Exact cum scria poezia un G. Benn!). Se cultivă figuri de stil precum oximoronul: albastrul ucigător, comparația și hiperbola, îngemănate: „Parcă mi-ar smulge cineva fâșii din trup, una câte una, încet, chinuitor.” Repetiția are rolul de a potența paraverbalul (asta încerca și Homer cu „Aurora lui cu degetele trandafirii!): „Fața i s-a luminat instantaneu. Atunci i-am
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
transfigurare a unui real nefast în faste, memorabile efigii și embleme, cu sentimentul atașamentuilui față de valorile vieții. Nimic tragic, nimic sfâșietor în poezia lui Motoc, de vreme ce poetul în vocația iubirii (amor vincit omnia) de a eclipsa dizarmonia și negativitatea lumii. Hiperbola și climaxul sunt operații predilecte în a restitui chipul, trupul, farmecele iuibitei ce vine din eres, din epos și legende. Capricioasă și magnetică, luxuriantă și sălbatică precum marea, nelipsitul motiv-obsesie. În tandem cu creanga înflorită de salcâm, cu scaiul, colina
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
și în cel bufon, parodic. Tipologia călinesciană e remarcabilă chiar și în cea mai pretențioasă accepție a realismului contemporan. Scriitorul compune fizionomii înzestrate cu date semnificative și poate că una dintre cele mai izbutite siluete e Bonifaciu Hagienuș, trăind prin hiperbolă realistă avatarurile existenței sale versatile, instabile. Nu e defel nejustificat să trimitem la notele lui G. Călinescu din Poezia "realelor" și de aici la exercițiul romancierului pentru a urmări privirea scriitorului chiar și în tratamentul mentalității maioresciene, urmând a descoperi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
numai un observator, ci și un moralist, în sensul unui clasicism epic remarcat la modelul său statornic, Balzac. Reflecțiile moralistului se traduc, epic, în desenul portretistic și în tipologia personajelor privite hiperbolic, prin deformare și prin enorm caracterologic. Caricatura și hiperbola se asociază într-o strategie epică remarcabil prevăzută de scriitor, care desfigurează sau amplifică voit pentru a surprinde, a extrage și determina semnificații, carențe și date morale. Portretele, în special ale lui Hagienuș (vezi cap. XI, un capitol al relatării
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dublu", mistuit de "universal" și ignorând "particularul" până în ceasul conflictului sau cu o lume înspăimîn-tătoare, desfigurată de ură și crimă. Spectacolul inteligenței e prezent în fragmente ce pot fi oricând incluse în seria eseurilor călinesciene, precum paginile despre "idilicul rural" (hiperbola e a inteligenței!), unde se joacă un spectacol al paradoxurilor imprevizibile, insolite. "Bietul Ioanide" călinescianizează, dacă se poate spune așa, inventîndu-și un interlocutor sau căutîndu-l printre "ascultători" (vorbindu-i Erminiei ca și când ar redacta un tratat de "erotologie"; glosând despre câinele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
temea atât, acelor încuviințări vagi ale ochilor și sprâncenelor, acelor inflexiuni evanescente ale glasului, acelor mici înfiorări ale aripioarelor nasului ei. Așa își imagina tânărul ucenic psihologia fetei pe care-o iubea: proiecții și epure de desen tehnic, cicloide și hiperbole, o geometrie de cauciuc, extensibilă și totuși precisă, de la care, dacă-i cunoști legile și-i stăpânești tehnologia, poți obține fiecare din miile de efecte și combinații cu putință. Și dacă, spu-nînd uneori o vorbă sau apăsîndu-i brațul ceva mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Într-o carie și te doare dintele. Te mai ustură și julitura de la câinii ăia din față de la Oglinzi. Ce bine ar fi dacă mâine la Astronomie ar fi numai o discuție liberă, ca la dirigenție, pentru că teoria aia cu hiperbola n-ai Învățat-o. Și pe deasupra nici starea sănătății tale nu este bună. Dintele, julitura și parcă te doare În gât. Piesa de teatru nu prea ai Înțeles-o, dar a fost bine și Într-un târziu adormi În ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
reprezintă pe Patroana sa. Zița poartă cartea ei de căpătîi (Misterele Parisului) peste tot, ca pe un diplomat În care și ține ruj, oglindă etc. Veta coase mondirul lui Chiriac „cu un ac nefiresc de mare” (pp.2-3). Aplecarea spre hiperbolă a lui Bălăiță denotă temeritate artistică și o personalitate a viziunii regizorale. Cele două volume prind bine nu numai studenților, ci și actorilor profesioniști din teatrele de animație, ori dramatice. Rămîne doar ca aceștia să le descopere. Le-o doresc
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
jos, cu litere care mi s-au părut insultător de mici, se afla numele E. J. Magoon. După ce am citit cartea, mi-am dat seama că angajații de la Astral Press, care Îl publicase În 1950, aveau un veritabil simț al hiperbolei - cartea nici gînd să fie cu vreun șobolan uriaș, deși, spre final, avea o groază de orașe incendiate. Vreme de un secol Întreg Înainte de vremea noastră, blînzii și extrem de inteligenții locuitori ai planetei Axi 12, localizată la capătul Îndepărtat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care francezul se complace - dar o adulație care nu se face pe plan vizual, ci pe plan auditiv: când se adoră pe sine, francezul se aude vorbind; un francez care tace nu e un francez adevărat. Abundența de cuvinte și hiperbola adjectivelor trebuie să-l pună în valoare pe francez nu ca portret, ca expresie a figurii, ci ca aparat vorbitor. Excesul de adjective și folosirea lor la superlativ are însă un efect contrar, adică defectuos, față de intenția naturală a limbajului
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
În loc să-și dea osteneala de a se duce să caute În depozit dacă nu cumva mai rămăsese vreun exemplar, chiar și prăfuit. François se pomenise, dezamăgit și furios, pe bulevardul Saint-Michel. Era o vreme magnifică. De ce „magnifică“? La ce bun hiperbola asta? Era frumos, era deja de ajuns. Îl ispitise gîndul să se ducă să ia loc la o terasă, În piața Maubert de pildă, unde Își amintea că eroul primului său roman se ducea adesea. În locul cafenelei din care personajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]