424 matches
-
ales în slujbe și predici funcția lumii de dincolo, creată de Dumnezeu spre a corecta inegalitățile și injustițiile societății terestre. În Il pane selvaggio, Piero Camporesi, vorbind despre imaginea lumii celeilalte, notează: “(...) o optică populară a diformului, a excesivului, a hiperbolicului (sau a miniaturizării), a monstruosului, a debordantului, a informului, [o optică în care] haoticul învinge desenul rațional ce presupune un centru, (...) raporturile temporale și spațiale se pot răsturna (...).” Înainte de toate, păcatul a fost povestit mai întâi de Scriptură, apoi în
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
XXXIII, nr. 11089, 27 mai 1920) începe printr-o replică polemică la adresa clamatei „nevoi de roman”, intens dezbătută în presa noastră literară din epoca imediat postbelică: „Pentru a sfîrși cu acest deziderat factice al criticei române, trebuie să rostim sentințe hiperbolice la fiecare volum ce apare într-un suficient număr de pagini și cu textul neîntrerupt decît de numerotarea capitolelor aceleiași anecdote”. Romanul e respins nu în principiu, ci în calitate de fenomen mimetic, fără tradiție reală și fără acoperire în calitate: „Putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
împinge lumea spre o nouă zi”. Pe acest fundal, motivul romantic al visului este foarte bine inserat: protagonistul Anton, funcționar la minister, ajunge la dedublare din cauza singurătății și a banalității vieții cotidiene. Dublat de motivul oglinzii, motivul dedublării capătă dimensiuni hiperbolice, personajul ajungând adesea să se privească enigmatic în oglindă, având halucinații terifiante. Zbuciumul personajului este descris gradat până în pragul decesului, când acesta moare „sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii”, cea pe care tocmai o spărsese într-un acces
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
e -, două dintre manifestările sinelui, care traversează continuu, îngemănate, scrisul lui Liviu Ioan Stoiciu. Ca și alți poeți de orientare postmodernistă, reliefând, paradoxal, frumosul escamotat în pântecul diform al realității, prin urâtul omniprezent, eul liric își trădează, printr-un imaginar hiperbolic, lăuntrul dionisiac, al cărui organ este ochiul-larvă-de-foc alnebuniei, care îi face tot mai incomod lanțul din dreptul gâtului, riscând / tinzând să-i aneantizeze centrul atenției, îndreptate spre tot ce alcătuiește trecutul personal, cel al timpului pe care îl străbate alături
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
impunător, care scoate scîntei și aruncă totul într-un haos literar, pentru a elimina și ultima rămășiță de "sfială gramaticală" doar pentru a vedea privirile de pe fețele albite de groază ale civililor." (coperta interioară a volumului) O astfel de proză hiperbolică, de o mare intensitate, este tipică membrilor acestui curent, care încearcă să surprindă ritmurile, sentimentele, imaginile și experiențele prezentului într-o proză incandescentă, în personaje ciudate și într-un ritm narativ alert, care oferă cititorului imagini pline de forță, proiectînd
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lui Iulian Apostatul și apoi iarăși la creștinism după moartea acestuia. Libanius (314-393) îl considera un sofist mizerabil, unul dintre atâția oportuniști; au fost și mulți soldați apostați care se întreceau în aducerea de sacrificii; expresia sa este mai mult hiperbolică. Nefiind satisfăcut de numărul și de consistența apostaziilor, la care se mai adăugau și aceea că un grăunte de tămâie și un pumn de bani nu erau suficienți pentru a crea trădători, la un moment dat Iulian s-a gândit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
exemplu de astfel de inovare liminală (border innovation, în limba engleză), consideră autorii. Sunetul rancherei este "un amestec bogat de influențe culturale: spaniolă (chitară și vioară), mexicană (trompetă și vocea emoționantă), country, western și pop"40, un sunet "dramatic, câteodată hiperbolic, niciodată doar frumos"41. Astfel, sunetul unic al Selenei, "o integrare simbolică a imperialismelor aztece, cuceririlor spaniole și arabe, devoțiunii mexicane și colonizării anglofone"42 integrează și, în același timp, transcende efortul general al muzicii tejano de a "nu capitula
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Ion Manolescu). Cred, Însă, că efectele crizei economice a reprezentării sînt În general exagerate și că, În mod periculos, descrierii acesteia i se asociază o retorică ultimativă greu de strunit, Într-un discurs insațiabil, gata să Înfulece dintr-o Înghițitură hiperbolică toate manifestările umane reperabile Împrejur (Între care viața privată, arta, relațiile interindividuale, ca să nu mai vorbim de diferențe categoriale cognitive, ca real versus virtual, etc.). Cred că acest discurs, puțin dispus să-și măsoare vorbele, nu este postmodern. El este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Atunci cînd naratorul este homodiegetic, sinonimul acesteia este autoficțiunea. Neputînd „păcăli” cititorul, scriitoarea recurge la „reducerea la absurd”. Femeia care se transformă În scroafă, femeia bolnavă de o maladie epidermică investită cu valoare metafizică (Marie Darrieussecq și Lorette Nobécourt), tîrfa hiperbolică (caz autentic de astă-dată, Catherine Millet), ascensiunea În lumea modei a unui manechin masculin datorită urîțeniei lui absolute (Amélie Nothomb) sînt cîteva dintre invențiile literaturii feminine ale ultimilor zece ani, ficțiuni forte, expoziții ale unor șocante anomalii somatice. șirului acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să se Încălzească, memoria micii glaciațiuni nu s-a pierdut. Societatea franceză se Încălzește brusc În 1968, dar mai puțin decît s-ar părea, atîta vreme cît revolta studențească n-a fost mai mult decît punctul terminus al unei „Îndoieli hiperbolice” pe care intelectualul francez postbelic a aprins-o În mintea francezului. Ne revoltăm, deci existăm, nimic mai mult. Pentru că, dincolo de energia juvenilă pusă În joc și dincoace, vorba vine, de manipulările la care a fost supusă, revolta aceasta a dovedit
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de altfel onest chiar de la început, într-o inedită artă poetică ce deschide cartea, Palinodie, să nu ceară "argumente/ nici înveșmântarea ideii în materie sensibilă"). Și totuși, deși poemelor marca Acosmei pare a le lipsi orice intenție lirică, orice proiecție hiperbolică, orice propensiune spre mit, metaforă sau metafizică, cititorul nu trebuie să se resemneze. El descoperă că există o poeticitate de substanță în înșiruirea, plină de o cruzime deloc studiată, de tranches de vie specifice: individuale și nu prea, autobiografice și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-un text emblematic din Semnele și înfățișarea (ediția I, Editura Cartea Românească, București, 1990, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Moldova, Iași, 1995), de un prezent al certitudinii. Marcate de aceleași impulsuri definitorii, Florile de marmură nuanțează hiperbolic convergența celor trei principii poetice fundamentale, anthropos-cosmos-logos: Fața mea: o piramidă învelită/ într-un manuscris./ Ochii mei: două planete/ în derivă./ Mâinile mele: un altoi/ al umbrei/ pe o limbă de clopot./ Capul meu: un templu/ care-și numără/ nesfârșitele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că masa în oraș a devenit un tip de relație socială în care individul acționează în mod egocentric sau neglijent, deci "nepoliticos", Finkelstein comentează că este vina fragmentării identitare postmoderne și a "consu-mismului". De vină ar fi și decorul artificial, hiperbolic uneori, al restaurantelor, care limitează exprimarea socială și pune în pericol politețea. Potrivit cercetătoarei, "consumismul excesiv din țările industrializate [...] demonstrează [...] transformarea în simple obiecte a tot ceea ce este considerat valoros 182" și conduce la concluzia paradoxală conform căreia "dorința personală
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
cenușie. (L. Rebreanu) - epitet metaforic: Spășivoi visul de lumină (M. Eminescu); Pasul meu, pasul vremii de lut (I. Pillat); - epitet personificator: Aud materia plângând (G. Bacovia); Erau evenimente pline de viclenie... [...] Apa se scurgea la vale cântând. (Marin Preda) - epitet hiperbolic: Gigantică poarto cupolă pe frunte (G. Coșbuc) - epitet moral (apreciativ, calificativ): Mădălina fusese veselă, exube rantă, aproape sălbatică, pe când Madeleine era blândă, discretă și melancolică. (L. Rebreanu) - epitet sinestezic: Primăvară... / O pictură parfumată cu vibrări de violet (G. Bacovia). Comparația
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
la producerea lor prin comandă publică, sau, ca să fiu mai exact, ar fi o naivitate prin necunoașterea producerii sociale a faptelor științifice. Tocmai în aceste perioade de concurență exacerbată cercetările asupra subiectelor sensibile atrag cea mai mare îndoială. Această îndoială hiperbolică necesită o claritate în expunerea principiilor și metodelor care-i garantează mai bine decât în timpuri obișnuite caracterul refutabil. În cazul francez, apăruseră, înainte de perioada de mobilizare a puterilor publice și a echipelor, discursuri despre violența școlară, dar foarte puține
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sau vizibilul în exces devine greu de suportat pentru artiștii virtualității, corpul este interfața intermediară dintre imagine și realitate și concurează cu atotprezența informației numerice. În mod analog cu fenomenul hipervizibilului, corpul devine un hipercorp, un corp înscris în regimul hiperbolic al reprezentării, sau, mai bine zis, al simulării. Corpului i se aplică diverse tratamente artistice, fie pentru a demonta clișeul imaginii, fie pentru a face tangibilă irealitatea bazelor de date, fie pentru a intra în paradigma globală a „videologiei”, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a adâncurilor abisale, a zvonurilor tăinuite. Este convins că viața trebuie trăită intens, febril, că sensul existenței este lupta. Asemenea creatorului Mioriței și asemenea lui Eminescu și Sadoveanu, pe care și-i recunoaște ca dascăli, tinde să dea fenomenelor proporții hiperbolice, are intenția sublimului, a tragicului, a infinitului, a cosmicului, a grandiosului, vede în codru un simbol al întinderilor fără hotar și al veșniciei, o metaforă a vieții însăși, o sugestie a condiției poetului reprezentativ. Astfel, în creația literară Rapsodia pădurii
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
lui Take Ionescu", gest considerat de un confrate gazetar un "mezelic la banchetul cu care, neapărat, constituirea noului partid conservator-democrat va fi sărbătorită", pentru a adăuga în continuare: "Mai întîi să-mi fie permis a mă mira de acest entuziasm hiperbolic, pe care un om politic cum e d-l Take Ionescu îl inspiră unui artist și scriitor de o valoare atît de mare cum este Caragiale", încheind cu "să-mi dea voie să nu-l felicit". Un articol avertisment va
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
perioadei cercetate o individualizare mult mai nuanțată a personajelor, acestea nu mai sunt personaje-tip76 în sensul strict al termenului. Explicația rezidă în caracterul epocii, măi ambigua, cu valori mai confuze de sfârșit de secol. Zola îi reproșează lui Balzac caracterul hiperbolic, iar lui Stendhal caracterul genial al personajelor lor. În această ordine de idei, pertinenta ne pare observația Ninei Melic-Sarkisova că pozitivismul nu l-a împiedicat pe Zola să recunoască "excepționalitatea" [ p.66] că una dintre tendințele artei moderne, având în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
radical naționalist. Trăgându-și seva din rezervorul doctrinar compus din cuzism și sămănătorism, anii treizeci au oferit climatul pentru o îndoită prefacere a discursului de extremă dreapta. Pe plan calitativ, discursul de extrema dreapta s-a radicalizat treptat până la cote hiperbolice, atingând punctul de clocotire spre sfârșitul deceniului al treilea al secolului XX. Pe plan cantitativ, extrema dreaptă românească nu doar că a devenit un fenomen ponderos, îmbrățișat cu fervență frenetică de o masă critică de intelectuali interbelici, ci s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sunt făcuți să rostească superlativele autohtone. De pildă, "un istoric german (Albrecht Wirth) spunea că poporul românesc este cel mai tenace neam de oameni de pe fața pământului", iar cărturarul ardelean (maghiar) Iosif Benkö este citat pentru a sublinia aceeași îndărătnicie hiperbolică a neamului românesc. Potrivit istoricului transilvănean, "ar fi mai ușor a smulge ghioaga din mâna lui Hercule decât a abate "iute și degrabă" pe Români dela vechile lor datini" (Lupaș. 1931, pp. 8, 12). Același I. Lupaș (1931) este autorul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în care I.V. Stalin precizează ca o caracteristică necesară a națiunii viața economică comună, coeziunea economică. Substituția conștiinței naționale cu piața internă ilustrează încă o dată răsturnarea principiului național operată de istoriografia comunistă. Evacuând orice urmă de naționalism și distrugând statutul hiperbolic al figurii istorice a lui Mihai Viteazul, istoriografia rolleriană a oferit cea mai critică imagine a epocii din jurul anului 1600, a protagoniștilor umani (Mihai), a actorilor săi colectivi (boierimea, țărănimea) și a raporturilor dintre aceștia, o imagine direct inspirată din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
alocat regelui și casei regale în perioada interbelică. În schimb, ceea ce am numit drept cultul textual al personalității intelectuale a liderului, edificat prin sumedenia de citate din Gheorghiu-Dej, nu are antecedent în tradiția pedagogică românească. Acestea pălesc totuși în comparație cu dimensiunea hiperbolică a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, a cărui personalitate, spre sfârșitul deceniului al optulea, ajunge să eclipseze restul panteonului național. Caracterul tardiv al cultului personalității în cultura românească merită subliniat de la bun început. În URSS, Stalin poate fi creditat ca
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la adresa Conducătorului publicate în Scânteia, de pildă. Chiar și așa, literatura didactică este străbătută de un fior expresiv care ia forma unei panegiric închinat liderului. De exemplu, manualul de Istoria contemporană a României este împovărat de formule elogiante și descrieri hiperbolice ale secretarului general al Partidului. O adevărată epitetică ceaușistă poate fi culeasă din rândurile manualului. Câteva exemple pot evidenția amploarea elogierii și intensitatea patosului poetic: Nicolae Ceaușescu se distinge prin "energia sa clocotitoare", "spirit clarvăzător și îndrăzneț" transpuse în "activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un final conclusiv, târgoveața tratează retorica așa cum își abordase și partenerii, cu o vădită plăcere concupiscentă, resimțind mereu nevoia de schimbare, nereușind să ofere un final închis Prologului ei.351 Întâlnim în discursul nevestei din Bath numeroase elemente fatice și hiperbolice, numeroase repetiții ale unor cuvinte care au rolul de a intensifica o idee, dar și o multitudine de întrebări retorice. Repetițiile, eufemismele, hiperbolele, propozițiile nefinalizate, uneori ilogice, vocabularul limitat, tematica bazată pe problemele domestice vorbesc mult despre cultura personajului. Tot
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]