467 matches
-
toate următoarele 7 cauze de deces luate împreună (6) . De mai bine de 50 de ani, studii epidemiologice, experimentale și clinice au demonstrat rolul important jucat de factorii alimentari în apariția aterosclerozei. De la început trebuie menționat că, la vârstnici, deși hipercolesterolemia rămâne un important factor de risc cardiovascular, puterea asocierii dintre valorile crescute ale LDL-colesterolului și mortalitatea cardiovasculară scade odată cu înaintarea în vârstă (7). Mai mult, unele studii au arătat că un nivel prea mic al colesterolului seric la persoanele vârstnice
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
vârstă (7). Mai mult, unele studii au arătat că un nivel prea mic al colesterolului seric la persoanele vârstnice ar duce la creșterea mortalității (8), iar alte studii au arătat chiar că, la persoanele cu vârsta peste 85 de ani, hipercolesterolemia s-a asociat cu o reducere a mortalității prin cancer și prin infecții (9). De multe ori, „fobia” de hipercolesterolemie a dus la recomandarea unor regimuri mult prea restrictive la vârstnici, cu efecte nocive pe termen îndelungat. În acest context
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
duce la creșterea mortalității (8), iar alte studii au arătat chiar că, la persoanele cu vârsta peste 85 de ani, hipercolesterolemia s-a asociat cu o reducere a mortalității prin cancer și prin infecții (9). De multe ori, „fobia” de hipercolesterolemie a dus la recomandarea unor regimuri mult prea restrictive la vârstnici, cu efecte nocive pe termen îndelungat. În acest context, frecvent, pentru obținerea obiectivelor terapeutice, este suficient să recomandăm doar înlocuirea acizilor grași saturați din dietă cu acizi grași mono-
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
ai aterosclerozei. De asemenea, dietele bogate în lipide cresc lipemia postprandială și resturile chilomicronice, crescând astfel riscul de boli aterosclerotice. De aceea, cantitatea totală de lipide din dietă nu trebuie să depășească 30% din necesarul caloric, iar la pacienții cu hipercolesterolemie acest procent trebuie să fie chiar mai mic (~ 20%). La vârstnicii supraponderali și obezi este necesară limitarea aportului lipidic, însoțită de creșterea activității fizice. La cei normoponderali, mai importantă decât cantitatea totală de lipide este respectarea proporțiilor dintre diferitele tipuri
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
degresate, albușul de ou, peștele, carnea de pui fără pieliță și carnea slabă de vită. Proteinele din soia. O meta-analiză a mai multor studii din literatură a arătat că proteinele din soia sunt eficiente în scăderea colesterolului la pacienții cu hipercolesterolemie; la cei cu valori normale ale colesterolului efectul este mai puțin evident. De asemenea, studii epidemiologice au demonstrat că la populațiile asiatice, care consumă de 30-50 de ori mai multă soia comparativ cu cele din vestul Europei și Statele Unite, prevalența
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
testiculară), pancreatită (diabet zaharat) etc. Anomaliile metabolice sunt constante metabolismul glucidic: curba hiperglicemiei provocate este aplatizată, normală sau de tip scădere a toleranței la glucoză, în funcție de asocierea sau nu a unei afectări b-insulare; metabolismul lipidic: scăderea catabolismului explică hiperlipidemia și hipercolesterolemia. Cresc LDL. în hipotiroidiile severe cresc și VLDL și trigliceridele din cauza depresiei activității lipoproteinlipazei. HDL au concentrații variabile; 109TIROIDA metabolismul proteic: se notează o depresie a sintezei proteinelor hepatice, dar și a catabolismului lor. Se reduce transformarea carotenului în vitamina
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
la femeile care rămân infertile după mai multe tentative de tratament cu inductori de ovulație eșuate; b. determinate de anomaliile de maturare foliculară: risc major de avort habitual; c. determinate de obezitate și rezistență la insulină: diabet zaharat non-insulinodependent, hipertrigliceridemie, hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, infarct de miocard (de 7 ori mai frecvent); d. emoționale, determinate de obezitate, hirsutim și mai ales de infertilitate. Tratamentul bolii polichistice ovariene Opțiunea terapeutică depinde de scopul bolnavei: restabilirea ciclurilor, tratamentul hirsutismului sau infertilității (vezi și tratamentul
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
decât după o anumită perioadă de urmărire, în situația în care SN nu are tendință de regresie. Dislipidemia este o trăsătură aproape constantă în sindromul nefrotic, direct proporțională cu severitatea acestuia, având multiple mecanisme patogenice. Alterările lipidice se caracterizează prin hipercolesterolemie totală și hiper-LDL-colesterolemie, hipertrigliceridemie, creșterea sdLDL și a Lp(a). Aceste anomalii lipidice sunt, toate, recunoscute ca aterogene în populația generală, dar riscul cardiovascular al dislipidemiei este dificil de apreciat la pacienții cu sindrom nefrotic, în absența studiilor mari, prospective
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
parte, colesterolemia și raportul LDL/HDL crescute au fost asociate cu un risc crescut de mortalitate cardiacă, într-o cercetare pe 196 de pacienți diabetici HD, urmăriți timp de 45 de luni [Tschope et al., 1993]. S-a observat că hipercolesterolemia este mai frecvent întâlnită la pacienții diabetici decât la cei non-diabetici [Tschope et al., 1993] și că nivelul colesterolemiei tinde să scadă cu vechimea dializei [Lapuz et al., 1989]. Majoritatea micilor studii longitudinale efectuate la pacienții HD nu au găsit
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
DP, ca și la pacienții HD, se regăsește paradoxul colesterolului: hipolipidemia (ce reflectă malnutriție) este un factor de risc de mortalitate cu mult mai important decât hiperlipidemia [Avram et al., 1989, 1992]. Acest fenomen face dificilă estimarea riscului vascular al hipercolesterolemiei [Avram et al., 1992]. Rolul colesterolului în morbi-mortalitatea cardiovasculară la pacienții cu DP nu este elucidat. Unele studii (criticabile din punctul de vedere al metodologiei) au găsit corelații semnificative între nivelurile crescute ale colesterolului [Gamba et al., 1993], ale apo-B
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
de pacienți cu DPCA, simvastatinul a determinat reducerea colesterolului total cu 22%, a LDL-colesterolului cu 36% și a raportului colesterol total/HDL-colesterol cu 21,5%, fără efecte adverse semnificative. Statinele reprezintă indicația de primă linie la pacienții cu DP și hipercolesterolemie. Nu necesită reducerea dozelor, dar, în timpul tratamentului, trebuie monitorizate periodic testele funcționale hepatice și CPK. În caz de intoleranță, se pot încerca chelatori ai acizilor biliari. Analogii acidului fibric scad semnificativ trigliceridemia [Massy et al., 1995]. Se recomandă doze mici
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
al., 1991]. Carnitina nu influențează [Warady et al., 1990] sau chiar crește trigliceridemia [Wanner et al, 1986]. Anomaliile lipidice sunt foarte frecvente la pacienții cu IRC, având numeroase mecanisme patogenice. Profilul sangvin la pacienții hemodializați se caracterizează nu atât prin hipercolesterolemie, cât prin hipertrigliceridemie, HDL-colesterol scăzut, creșterea sdLDL și a Lp(a) toate acestea fiind, fiecare în parte, aterogene. Pacienții cu dializă peritoneală au, în schimb, mai frecvent hipercolesterolemie. Ca și în cazul altor factori de risc, la pacienții uremici, studiile
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
mecanisme patogenice. Profilul sangvin la pacienții hemodializați se caracterizează nu atât prin hipercolesterolemie, cât prin hipertrigliceridemie, HDL-colesterol scăzut, creșterea sdLDL și a Lp(a) toate acestea fiind, fiecare în parte, aterogene. Pacienții cu dializă peritoneală au, în schimb, mai frecvent hipercolesterolemie. Ca și în cazul altor factori de risc, la pacienții uremici, studiile privitoare la relația dintre dislipidemie și afectarea cardiovasculară sunt puține la număr, de mică anvergură și cu rezultate contradictorii. Marile trial-uri prospective, intervenționale, controlate lipsesc. în plus
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
important, probabil prin creșterea expresiei receptorilor pentru LDL-colesterol. Ciclosporina A este o substanță lipofilă, care se poate fixa în particulele de LDL, perturbând interacțiunea acestora cu receptorul lor specific. în plus, ciclosporina A inhibă sinteza acizilor biliari, ceea ce contribuie la hipercolesterolemie [Wanner et al., 1995]. Riscul aterogen în populația generală, riscul cardiovascular legat de hiperlipidemie (hipercolesterolemie) este bine cunoscut. Aterogenitatea dislipidemiei la pacienții cu TR este probabilă, dar studiile existente sunt prea mici pentru a fi concludente [Covic et al., 2002
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
se poate fixa în particulele de LDL, perturbând interacțiunea acestora cu receptorul lor specific. în plus, ciclosporina A inhibă sinteza acizilor biliari, ceea ce contribuie la hipercolesterolemie [Wanner et al., 1995]. Riscul aterogen în populația generală, riscul cardiovascular legat de hiperlipidemie (hipercolesterolemie) este bine cunoscut. Aterogenitatea dislipidemiei la pacienții cu TR este probabilă, dar studiile existente sunt prea mici pentru a fi concludente [Covic et al., 2002]. Unele au evidențiat o corelație pozitivă între hiperlipidemie și afectarea cardiovasculară [Druecke et al., 1991
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
în ameliorarea dislipidemiei post-TR [Castro et al., 1997]. Nu se știe în ce măsură tratamentul hipolipemiant poate reduce morbi-mortalitatea cardiovasculară la pacienții cu transplant renal. Hiperlipidemia este frecventă la pacienții cu transplant renal, având cauze legate de factori fiziologici, patologici sau iatrogeni. Hipercolesterolemia este mai frecventă decât la pacienții HD. Cercetarea lipidogramei este indicată de două ori în primul an post-TR și apoi anual. Riscul aterogen al dislipidemiei la pacienții cu TR este presupus, deși nu există dovezi directe. Tratamentul se bazează pe
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
factor major de risc pentru cardiopatia ischemică. Totuși, la pacienții dializați au fost raportate adesea corelații inverse între IMC și morbi-mortalitate. Acest paradox (epidemiologie inversă), a fost de asemenea observat și pentru alți factori de risc tradiționali, precum HTA sau hipercolesterolemia [Hakim și Lowrie, 1999]. Pacienții hemodializați (HD) au, de obicei, un IMC mai scăzut decât subiecții-martori de aceeași vârstă din populația generală. Absența creșterii riscului de mortalitate sau chiar o scădere a riscului la pacienții obezi au fost observate în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
transsulfurării, prin care se continuă metabolizarea metioninei la cisteină, și calea remetilării, prin care se resintetizează metionina. Homocisteina și riscul cardiovascular în populația generală Numeroase cercetări au evidențiat o asociere a hiperhomocisteinemiei cu un risc crescut de afectare cardiovasculară, similar hipercolesterolemiei și fumatului [Graham et al., 1997]. Hiperhomocisteinemia este mai frecvent întâlnită la bolnavii coronarieni (depistați prin coronarografie) fără factori de risc tradiționali, comparativ cu subiecții sănătoși [Mercie et al., 1997]. Un studiu prospectiv controlat, din 1995, al lui Boushey et
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
membranare sau din LDL circulante [Morrow et al., 1995; Lynch et al., 1994]. Isoprostanii induc vasoconstricție renală [Morrow et al., 1995], sunt implicați în leziunile cardiace de ischemie-reperfuzie, se asociază cu factori de risc cardiovascular, precum fumatul, diabetul zaharat și hipercolesterolemia [Reilly et al., 1996]. Isoprostanul F2 a fost identificat în leziuni aterosclerotice [Pratico et al., 2001]. Aldehidele reactive, în special MDA și 4-HNE, interacționează cu reziduurile de lisină din apoB, apoproteina din structura LDL. Oxidarea lipidelor și a lipoproteinelor, precum
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
II). 3) alimentația: creșterea grăsimilor animale și a colesterolului; crește zaharoza - deperdiție intestinală de săruri biliare; scad vegetalele - scade acidul chenodezoxicolic (cura de slăbire + distanțarea meselor prin stază și creșterea concentrației colesterolului În bilă datorită mobilizării grăsimilor din depozite); 4) hipercolesterolemia: asocierea uneori cu litiaza vezicală; 5) obezitatea: stazăscăderea mobilității diafragmului În cadrul curelor de slăbire; hipercolesterolemia care uneori o Însoțește. 6) infecțiile biliare: scade concentrația sărurilor biliare datorită rezorbției În inflamații și deconjugării; scade concentrația lecitinelor prin hidroliza lor sub influența
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
biliare; scad vegetalele - scade acidul chenodezoxicolic (cura de slăbire + distanțarea meselor prin stază și creșterea concentrației colesterolului În bilă datorită mobilizării grăsimilor din depozite); 4) hipercolesterolemia: asocierea uneori cu litiaza vezicală; 5) obezitatea: stazăscăderea mobilității diafragmului În cadrul curelor de slăbire; hipercolesterolemia care uneori o Însoțește. 6) infecțiile biliare: scade concentrația sărurilor biliare datorită rezorbției În inflamații și deconjugării; scade concentrația lecitinelor prin hidroliza lor sub influența fosfolipazei A microbiene și descuamarea epiteliului mucoasei (nucleu pentru calcul). 7) pancreatită cronică prin reflux
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
în care maladia autozomală dominantă se datorează unei mutații noi. În acest caz, nu se observă patternul de transmitere verticală a maladiei. Câteva exemple de maladii autozomale dominante a căror transmitere poate fi relativ ușor identificată prin metoda pedigriului sunt: hipercolesterolemia familială, scleroza tuberoasă, neurofibromatoza, popiloza colonică, cancerul ereditar non-polipozic de colon, cancerul de sân BRCA1 și BRCA2, acondroplazia, boala polichistică renală a adultului, coreea Huntington, sferocitoza ereditară, sindromul Marfan, distrofia miotonică, cardiopatia hipertrofică familială etc. Caracteristicile de bază ale unui
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de aproximativ 10:1000 de nou-născuți (Fauci et al., 2001). În tabelul 1, sunt prezentate câteva dintre cele mai frecvente maladii monogenice în populația umană. Tabel 1. Câteva exemple de maladii monogenice frecvent întâlnite în populația umană. Maladii autozomal dominante Hipercolesterolemia familială Acondroplastia Polipoza colonică Cancerul de sân BRCA1 și BRCA2 Sindromul Marfan Coreea Huntington Distrofia miotonică Cardiopatia hipertrofică familială Neurofibromatoza Scleroza tuberoasă Maladii autozomale recesive Albinismul Boala Wilson Siclemia Betatalasemia Fibroza chistică Fenilcetonuria Maladii X-linkate Distrofia musculară Duchenne Hemofilia A
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
nou-născuți pot să posede o mutație nouă pentru o genă dată (Fauci et al., 2001). Dintre mutațiile nou-apărute, doar o mică parte vor avea un caracter dominant și se vor manifesta fenotipic. Un exemplu tipic de maladie autozomală dominantă este hipercolesterolemia familială (HF), constând într-o deficiență a metabolismului grăsimilor caracterizată printr-un exces de colesterol în sânge, depozite de grăsime în piele și tendoane, precum și risc foarte crescut al bolilor cardiace. Cei mai mulți indivizi afectați sunt heterozigoți pentru gena respectivă, avand
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
crescut al bolilor cardiace. Cei mai mulți indivizi afectați sunt heterozigoți pentru gena respectivă, avand o frecvență de 1:500 în populație și reprezentând un procent de 5% din totalitatea pacienților morți prin atac de cord din populația umană. Indivizii heterozigoți pentru hipercolesterolemie au la naștere un nivel de colesterol în medie de două ori mai mare decât adulții normali, iar frecvența atacurilor de cord este de 25 de ori mai mare decât în populația normală și apar în jurul intervalului de vârstă 30-35
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]