389 matches
-
Substanțele vasodilatatoare de origine locală implicate în controlul metabolic al debitului sanguin includ: adenozina, ATP, CO2, acidul lactic, ionii de potasiu. Vasomoția este constricția periodică a metarteriolelor și sfincterelor precapilare. Hiperemie reactivă înseamnă vasodilatație post ischemică tranzitorie compensatorie (fig. 52). Hiperemie activă (funcțională) înseamnă vasodilatație ce se produce concomitent cu o creștere a activității tisulare. Autoreglarea, prin mecanisme metabolice și miogene, constă în menținerea debitului sanguin bazal în condițiile unor modificăril de presiune (fig. 53). Intervalul de autoreglare (75 175 mm
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
și alte kinine relaxează mușchiul neted vascular, producând o foarte puternică arteriolodilatație, ce poate duce la scăderea presiunii arteriale, dar au ca efect și creșterea permeabilității capilare, atragerea leucocitelor și contracția mușchiului neted visceral. Kininele sunt implicate în inflamație, în hiperemia activă de la nivelul glandelor exocrine (sudoripare, salivare, pancreatice) și în controlul debitului sanguin cutanat. Producerea lor este inhibată de glucocorticoizi. Kininele plasmatice sunt bradikinina și lizin bradikinina, formate sub acțiunea kalikreinei plasmatice și tisulare din kininogen cu masă moleculară mare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
99Tc pirofosfat stanos în regiunile ischemice. Extracția de oxigen este 70-80% în repaus, deci aportul adecvat de oxigen la creșterea necesarului este asigurată mai ales de creșterea debitului prin vasodilatație coronariană. Curba presiune-debit arată un interval clar de autoreglare, iar hiperemia activă (funcțională) și reactivă (post-ischemică) sunt marcante. Vasodilatația determinată de dezechilibrul dintre aportul și necesarul de oxigen poate implica diverși factori locali, pe lângă scăderea oxigenului: CO2 , aciditatea, lactatul, adenozina, prostaglandinele. Miocitele din arterele coronare posedă adrenoceptori α și β, ce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
amielinice. Impulsurile din fibrele senzitive sunt conduse prin ramificații speciale înapoi la vase, unde eliberează substanța P, histamină și adenozină, ce determină vasodilație si creșterea permeabilității capilare. In plus, vasoconstricția generală cutanată noradrenergică se poate produce ca rezultat stimulării dureroase. Hiperemia reactivă este direct vizibilă la nivelul pielii. Răspunsul simpatic în circulația cutanată este constricția; ne-existând inervație cunoscută cu efect opus, vasodilatația pare a fi simplul rezultat al scăderii tonusului simpatic. In efort apare vasodilatație cutanată datorită prevalenței controlului hipotalamic
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
peretelui capilar și este influențat de modificările de presiune și flux în metarteriole, venule, anastomoze arterio-venoase. Mecanismele nervoase de control al debitului în capilare includ reacții generale (eritem pudic, paloare, congestie după emoții) și reacții locale prin reflexul de axon. Hiperemia reactivă postischemică datorată ionilor de H+ se însoțește de creșterea permeabilității capilare. Mecanismele umorale implică efectele unor factori umorali vasoconstrictori (adrenalină, noradrenalină, angiotensină II) și vasodilatatori (histamină, plasmakinină). 14.6.3. Transferul de substanță prin peretele capilarelor Schimburile transcapilare de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
are loc detașarea mecanică a anexelor fetale, ca un rezultat al presiunii uterine. În timpul stadiului de dilatare a cervixului și în mod particular, în timpul contracțiilor uterului există o presiune uterină constant modificată ce conduce la succesiunea condițiilor de anemie și hiperemie cu modificări temporare în arealul de suprafață a vililor corionici fetali. Rezultatul acestui proces este afectarea atașării epiteliului corionic în criptele materne (GRUNERT E., 1978, BOITOR I., 1984). În timpul perioadei de expulzie, primele semne ale procesului mecanic de detașare devin
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
treptat ele fiind captate de pavilionul oviductului. Mecanismul ovulației este un proces complicat dominat de interacțiunea coordonată dintre sistemul nervos central și cel endocrin. Rolul LH-ului în producerea ovulației constă în eliberarea de histamină și prostaglandină F2-alfa. Acestea induc hiperemia, stimulează activitatea enzimelor proteolitice, în special a colagenazelor din lichidul folicular, realizând desprinderea ovocitului de peretele folicular și subțierea acestuia în zona stigmei. În mecanismul hormonal al ovulației mai este implicat și progesteronul sintetizat de granuloasa foliculului de Graaf, structură
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
trofoblast și celulele criptei uterine la vacile cu retenția anexelor fetale se menține și după parturiție. Modificările morfologice care tulbură mecanismele de desprindere a placentei determinând retenția anexelor fetale sunt: placentoame imature sau involuția avansată a placentoamelor, edemul vililor corionici, hiperemia placentoamelor, suprafețe necrotice fără inflamație între vilii corionici și pereții criptelor uterine, macerarea vililor corionici, placentite și cotiledonite și inerția uterină (GRUNERT E. 1978). Frecvența retențiilor anexelor fetale Conform studiilor diferiților autori, frecvența retențiilor anexelor fetale prezintă diferite variații : între
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
interpretare patologica diferitelor procese, în raport cu posibilitățile ei de cunoaștere (Paul, 1989; Boulard C. și colab., 1992Ă. Astăzi cunoaștem mai în profunzime modificările celulare și tisulare care stau la baza semnelor cardinale ale inflamației. Rubor, respectiv roșeața, este expresia hiperemiei accentuate a teritoriilor inflamate; Tumor - tumefacția - este consecința tulburărilor permeabilității microcirculației locale, însoțită de acumulare de lichide și celule în țesuturi; Calor - aprinderea sau febră - este efectul intensificării schimburilor metabolice în zona afectată, dar și al unor factori pirogeni eliminați
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și se caracterizează prin predominantă modificărilor alterative și exsudative, reacțiile proliferative fiind slab reprezentate. Inflamațiile subacute au o durată de 2-3 săptămâni și sunt adesea o prelungire în timp a reacțiilor din faza acută. În cadrul lor se reduce intensitatea hiperemiei și a edemului și sporește treptat diapedeza leucocitara, inițial predominant granulocitar-neutrofilică și apoi macrofagică și în final limfoida. Pentru etapa actuala a cunoașterii preferam termenul “limfoid” în loc de “limfocit”, populațiile celulare limfocitare fiind foarte heterogene. Pot fi evidențiate și fenomene caracteristice
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
rumegătoarelor și în hepatitele virotice ale bobocilor de rață, hepatită cu incluzii a găinilor etc. Organele afectate sunt ușor mărite în volum, de culoare galbenă cenușie sau ruginie-roșiatică, măi friabile decât normal. Examenul histologic relevă fenomene distrofice de intensități variabile, hiperemie, plasmexodie și reacții hiperplazice mai mult sau mai putin accentuate în, raport cu durata procesului morbid și etiologia acestuia. În hepatitele de natură virală procesul se însoțește adesea și de prezența unor incluzii care participă la stabilirea diagnosticului. Inflamațiile necrotice
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
IOAN PAUL118 hematii la mamifere, eritrocite la păsări și leucocite. Tentă generală a teritoriului necrotic este bazofila la mamifere și oxifilă la păsări. În jurul focarului necrotic se evidențiază adesea o zonă limitanta de dimensiuni variabile, reprezentată în inflamațiile acute prin hiperemie și hemoragii, iar în inflamațiile subacute, prin diferite elemente mezenchimale și mai ales histiocite, limfocite și plasmocite. Cu cat evoluția procesului este mai îndelungată cu atât va fi mai dezvoltată barieră mezenchimală. Sub impulsul interleukinelor, elementele ei constitutive se vor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Nu împărtășim acest punct de vedere. Fig. 2.28. Mastita (mamităă catarala. Destinderea acinilor prin exsudat și celule descuamate din pereții acinari. PAS, x 200. Morfologic, privind aspectele pur static, în majoritatea cazurilor nu se decelează decât descuamarea celulară cu hiperemie și hemoragie mai mult sau mai putin pronunțate, procesul apărând deci că o modificare predominant alterativă. Dacă privim însă procesul inflamator dinamic și în toată complexitatea lui, constatăm că modificările alterative din MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 131 inflamația catarala sunt secundare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și de alte enterovirusuri: Coxsackie - grup A și grup B, ecovirusuri, enterovirusurile 70 și 71. Din punct devedere clinic, poliomielita se poate prezenta sub 4 forme: 1. Infecție inaparentă - frecvent asimptommatică; 2. Formă abortivă - caracterizată prin: febră, dureri de gât; hiperemie orofaringiană, cefalee, anorexie, greață/vărsătură, mialgii; 3. Formă neparalitică - asociază la semnele și simptomele formei abortive semnele de iritație meningeală (apatie, semne Kernig, Brudzinski pozitive, LCR - limfocitoză cu pleiocitoză); 4. Formă paralitică. Leziunile se produc din cauza distrugerii neuronilor motori din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]