1,087 matches
-
ce-i copleșește, ca sprijin ce ar putea echilibra cumpăna unui destin coborât în dramă și tragedie. Acest mod de raportare la dimensiunea lumii permite ancorarea în exercițiul profunzimii, al pătrunderii lucide și sfredelitoare spre crepusculul situat dincolo de fluctuațiile superficialului hipnotic ce tranzitează odată cu succesiunea temporală. A auzi și a rosti sunetul reprezintă una dintre formele cele mai importante de cunoaștere și interacțiune umană, de comunicare și adaptare la nivelul totalității existențiale. Totodată subordonarea sunetului armoniei creatoare a spiritului permite prezența
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mersului sau de funcționalitatea primordială a mâinii, cel damnat surzeniei și neputinței de a rosti sau uneia dintre aceste tragedii, alături de orice alt suferind din insuficiențe și incapacități ce privează trupul de normalitate, dețin conștiințe a căror luciditate poate străpunge hipnoticul devenirii cotidiene, poate susține proiecția spre esența ontică a spectrului cu care lumea ne întâmpină amăgitor. Aceste conștiințe datorită metamorfozelor impuse în interioritate prin suferințele pe care le îndură, transformări ce se rezumă la procesualitatea unei maturizări spirituale accelerate, dobândesc
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a pozitivității și negativității drept unul dintre fundamentele transcendente pe care se glisează imanentul fiind postulat în termenii unei bipolarități metafizice. Ancorarea în oricare dintre aceste paradigme ale suferințelor umane determină pentru conștiință dobândirea unei profunzimi ce străpunge construcția iluzorie, hipnotică și epuizantă a dinamicii firescului cotidian. Aici acest firesc se relevă drept un ne-firesc primejdios ce ocultează realitățile primordiale direcționând și focalizând atenția spiritului uman spre artificii de suprafață, spre ornamentări ce seduc întru banalitatea și superficialul unei rătăciri
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
intensitatea tensiunii lor, spre ierarhii și paliere ontice superioare. Această absorbție metafizică a lăuntricului ce se refuză exteriorității cotidiene este reprezentată prin experiența reculegerii. Plângerea zăbovitoare în fața evidențelor ireversibile ale morții coborâte peste criptă, resurecția estetică întru popasul sub visul hipnotic al artei sau liniștea pășirii întârziate prin spațiul naturii tonifiante, toate acestea sunt forme ale survenirii reculegerii. În circumscrierea sacră oferită de templu, reculegerea îmbracă forma mistică ca stare propedeutică care deschide posibilitatea conlucrării ce împletește pictura și sculptura religioasă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre scenariile unei superiorități de gând, trăire și acțiune în care el poate fi ancorat într-un mod nebănuit. În acest sens, desăvârșirile artei ne dăruiesc forța înălțării peste propria limitare sufletească întru activarea energiilor potență și sub impulsiunea chemărilor hipnotice ale frumuseții ce coboară spre a lumina pașii sinelui aventurat în căutarea spiritului. Capodopera sau opera de artă sunt așezate ex-punându-se reculegerii admirative ca implozii metafizice a căror strălucire eclipsează, într-adevăr, posibilitatea de întrebuințare, de utilizare calculată și eficientă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
umană și le poate asuma, deschid și susțin, adesea, experiența reculegerii. Credinciosul ce pășeșete în templu nu este învăluit și pătruns sub trăirea unei reculegeri ce diferă radical de tipul reculegerilor evocate anterior. Reculegerea mistică implică și ea respingerea vârtejului hipnotic al uitării, asimilarea individualității ca receptacol și purtător de frumusețe demiurgică sau reîntoarcerea privirilor conștiinței către sine întru revelarea întemeierilor spirituale ce l-au inaugurat pe acesta. Astfel, experiența unei asemenea reculegeri nu respinge ci include majoritatea trăsăturilor ce caracterizează
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
În popotă despre războiul civil de la Timișoara, ne atacă ungurii. În cantină e Întuneric, există un singur bec de veghe undeva deasupra ușii spre bucătărie. Prin fereastra aburită se vede un șir de lumini albastre care emit o lumină intermitentă, hipnotică, undeva afară, pe aleile care leagă clădirile unităților militare. Le privesc și Încerc să răzbesc cu mintea cuvintele, În timp ce bucătarul Îmi Îndeasă pîinile În raniță. Nu pare speriat și mă Întreb dacă nu cumva Își bate joc de noi. Luminile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acest episod sînt cu acest tip păros, În AZP, plîngînd, transformat Într-un covrig uman În primul pat din dormitor). Ai să vezi cum, Într-o dimineață În care primele raze de soare topeau răceala nopții, deasupra unor cîmpuri fumegînd hipnotic (mirosind a iarbă, a ceva organic, crud și sălbatic, un miros aproape viu), te-ai Înhămat cu Călin la căruțul cu bidoane alimentare și ați pornit pe pista de siguranță, trăncănind ca niște specialiști despre Campionatul Mondial de fotbal din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și noaptea rece și umedă de aprilie intră peste noi prin ferestrele deschise, așa că le Închidem. În sfîrșit ne mișcăm. Urmăresc, cu tîmpla lipită de fereastră, stelele care aici, În bezna acestei cîmpii nesfîrșite, sînt fără număr. SÎnt aceeași spuzeală hipnotică din creierii munților din Hațeg și din cîmpia Bărăganului. Și apoi cred că am intrat Într-un tunel, pentru că stelele au dispărut, iar lîngă tren e un zid de cărămidă. Se pare că trenul s-a oprit din nou. Ies
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
întinși, încleștați, fără să se miște, ca sub o vrajă ce îi aruncase într-o transă extatică, perfect relaxați și totuși încinși de o tensiune dincolo de orice limită, strângându-se puternic dintr-o nevoie nespus de urgentă. În această stare hipnotică, în cele din urmă Tom adormise. S-a trezit abia în zori, dându-și imediat seama de locul în care se află și de faptul că Emma, încă foarte aproape de el, dar fără să-l mai țină în brațe, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de vară, adică o trecere de la 4 ani, devenită o dată la 2 ani, între care există competiții naționale, continentale sau mondiale. Transferul de tehnologii moderne în sport se vede prin împrumutarea tehnicilor, al antrenamentului autogen, cu tehnici respiratorii, cu sugestie hipnotică și cu antrenament invizibil de către o parte a populației. Refacerea sportivilor se face nu doar pe căi biologice, ci și psihologice și psihoterapeutice. Orice sportiv intră rapid și dispare la fel de repede în lumina reflectoarelor succesului: „în martie 2009, la vârsta
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
mă amenința semăna cu o cobră. Atunci, imaginația mea colabora cu răul. Îl vedeam ridicîndu-se încet ca o cobră, legănîndu-și trupul șerpuitor, sprijinindu-se pe coadă, lățindu-și capul, scoțând limba și fluturînd-o amenințător. Răul mă privea fix, cu ochi hipnotici, mă fascina și aștepta clipa când avea să dea atacul fulgerător... Iar eu... Menirea mea ar fi fost să fiu o mangustă, să atac cobra, să-i sar la gât și să-i sfârtec capul. Numai că, spre deosebire de mangustă, eu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu mai făceam nici o mișcare și nu-mi mai puteam dezlipi privirea de ochii idolului care nu mă mai slăbeau nici o clipă. Erau cruzi și misterioși. Parcă de sub masca de piatră mă fixau niște ochi vii, înzestrați cu o putere hipnotică. Și ciudat e că totul îmi era foarte clar. Știam unde mă aflam și ce anume se petrecea cu mine. Dar n-aveam putere să mă împotrivesc. Dacă idolul mi-ar fi poruncit, aș fi îngenuncheat în fața lui. Am încercat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
stufăriș și, undeva pe un dâmb plin de iarbă și înconjurat de arbuști, m-au legat cu spatele de un ciot. După care m-au lăsat iarăși singur. Mă întrebam ce mai urma. Dar, probabil, mlaștina are într-adevăr ceva hipnotic, deoarece am adormit. Când am deschis ochii luna strălucea și am zărit o umbră în iarbă. M-am uitat mai bine și am recunoscut-o pe femeia care mă uimise la colibă prin frumusețea ei insolentă. Își lepădase zdrențele și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tot mai abitir, înhămați la ghidul turistic, să hălăduim prin muzee europene, prin catedrale, provincii și cartiere pitorești, de-a lungul Senei și Vltavei, pe Tejo, Main și Arno (Tania și pe Tamisa), colecționând cu excitație juvenilă informații năstrușnice, imagini hipnotice, senzații nebănuite, alături de cogitațiuni savante, fie și la botul calului. Și - Doamne! - ce bine mi-a prins pe patul de spital derularea obsesivă, anesteziantă și vindecătoare cât cuprinde a stop-cadrelor herborizate cu grijă benedictină la cutiu ța cu nostalgii! Muzeul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
coregrafii grațioase în peisaje idilice) de către dizgrațioasele japonisme urlate războinic, invariabil invadante, distrugătoare, croite exclusiv din unghiuri ascuțite, tunuri cosmice cu laser ș.a.m.d., totul într-o dizar monie eviscerantă. Convexitatea generoasă, pulsațiile mar su piale, melodicitatea învăluitoare, toată hipnotica încatenare de imagini ale ocrotitorului (prezente la tot pasul mai ales în Bambi și Cartea junglei) au lăsat locul stilisticii pustiirii. Concavitățile aglutinante, huruitul de șenile, tiru rile asurzitoare și urletele cotropitoare au alungat melodi cul, susurul naturii, farmecul șoaptelor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
îmbătrânirii din literatura noastră. Cu infinit mai multe arabescuri și capcane decât în cazul unor Ion Ghica, Alecsandri, Delavrancea, Vlahuță, Odobescu, Blaga... Și mai tulburător drăcoasă decât la Ion D. Sârbu. După eseurile dedicate epistolarului eminescian și celui cioranian, cutreierul hipnotic printre scrisorile unui Caragiale complexat de sărăcie și umilire aristocrată, îndrăgostit nărăvaș, ahotnic de putere și recunoaștere oficială, pliat ludico-parodic pe cele mai diverse așteptări epistolare, cinic și sentimental, mizantrop și altruist, înnebunit de România la 1907 ș.a.m.d.
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
îmi car bagajele în cameră și mănânc ce mi-am cumpărat pe drum, la un popas. Nu mai vreau să ies în oraș. Ceilalți pleacă. Ultima zi. Joi 24 noiembrie Vara, lumina secetoasă a Greciei dă Acropolei o atracție aproape hipnotică pe care, cu siguranță, ploile reci ale toamnei o demistifică. Dar avem noroc, nu plouă azi. Mă pregătesc să intru, sufletește, într-un fel de "protocol" de care nimeni nu scapă pe Acropole. Căci vizitatorii se transformă aici, fără excepție
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
umflară brusc, și Victor ținea acum în mâini cel mai mare diavol de hârtie pe care-l făcuse vreodată. Deschise trusa de acuarele și, cu o răbdare maniacală, se apucă să-l picteze în stacojiu, să-i facă ochi negri, hipnotici și interiorul gurii de purpură. Coarnele i le vopsi în negru stră lucitor. Un strop de lacrimă atinse însă una dintre ele, decolo rând-o. Băiatul scoase din sertar punga de hârtie cu mărunții dinți sidefii, propriii lui dinți de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
spirit socratic, un geniu oral. N-a scris aproape nimic, ba a mai avut și neplăcerea ca unul dintre foarte puținele lui texte tipărite să apară semnat („aici o în grozitoare greșeală de tipar...“) Alexandru Lincu... Dar prezența lui era hipnotică și cuvintele lui erau oraculare. La primul curs ținut cu el, după ce a tăcut afundat în gânduri, ca un nou Wittgenstein, mai bine de un sfert de oră, ne-a produs de la-nceput o crampă mentală: „Da, să vorbim despre
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de Sioux, în timp ce se iveau zorile, iar cerul căpăta culoarea piersicii, zări Platte. Primele raze îi luminau cafeniul mocirlos, liniștind-o. Ceva îi atrase atenția, valuri sidefii, presărate cu puncte roșii. Chiar și ea crezu la început că era efectul hipnotic al șoselei. Un covor de păsări înalte de peste un metru se întindea până la copacii din depărtare. Le văzuse în fiecare primăvară, timp de mai bine de treizeci de ani, și totuși această masă dănțuitoare o făcu să tragă brusc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la plimbare, Karin spusese „Hai, Mark, hai să-ți leg șireturile“. Asta declanșă un șuvoi de „leg șireturi, bleg, leg și resturi“. O ținu așa până când și ea începu să-și simtă creierul bolnav. Dar era în extaz: în timpul repetițiilor hipnotice, i se păru că aude „leg și retur“. După câteva meandre, veni cu: „Șireato, nu mă lega“. Cuvintele trebuia să însemne ceva. Chiar dacă nu erau tocmai gânduri, le azvârlea cu forța sensului. Îl plimba pe coridorul aglomerat de spital, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe față. Dar ea nu-l aude. Rătăcește pur și simplu dintr-o cameră în alta, în transă, arătând spre lucruri invizibile. Canapeaua verde-vomă, televizorul cu urechi de iepure, colivia papagalului. Știe tot și reînvie tot cu o asemenea durere hipnotică, încât ori e cea mai mare actriță din istorie, ori chiar i s-a transplantat o parte din creierul surorii lui. Trebuie să se lămurească înainte să se țicnească de tot. Ea se fâțâie de colo-colo șocată, ca una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu suprafața sa netedă, chemătoare, cerea mai multă putere. David a înțeles și m-a urmat. Chiar așa, cum acceleram treptat pe această suprafață aparent netedă, am văzut o fîșie densă de ploaie îndreptîndu-se înspre noi, o perdea misterioasă legănîndu-se hipnotic în vreme ce se apropia, precum mantia unui vrăjitor uriaș, invizibil. Și odată cu ea un miros dulce și greu, diferit de cel de pînă acum, care trebuie să fie chiar mirosul ploii. Plantele și copacii și-au aplecat capetele, pe smalțul apei
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mă gândeam că va fi, ca de obicei, un blocaj momentan. Gosseyn încuviință. Hotărâse să doarmă până în momentul bruiajului. Acesta era momentul. Se culcă din nou închise ochii și. deliberat, își destinse mușchii vaselor sangvine ale creierului, conform unui proces hipnotic simplu. Aceasta părea metoda cea mai normală de reducere a fluxului cerebral. Și după aceea începu să nu mai știe ce să facă. Cum se poate opri viața inimii sale și a plămânilor - sau fluxul interneuronic emis subit și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]