565 matches
-
să fac o reconstituire bazîndu-mă doar pe ce am auzit din gura lui în ultimele discuții pe care le-am avut, reia Roja. Ce minte diabolică!. Haț! și rața cade, Dendé, n ai nevoie de cine știe ce talente înnăscute ca să ți hipnotizezi audiența. Un ziarist adevărat n-ar scrie niciodată lucruri golite de conținut, reia Bătrînul, în timp ce Poștașul își toarnă cafea în ceașca fără toartă, pe care nu știe de unde s-o apuce. Așa este, recunoaște, dacă pe ăștia-i avem, pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Nu văd nici o afurisită de gaură În tine, Gunther. Fac un curs de hipnoză prin corespondență. Cum ți-am zis, am avut noroc, nu m-a nimerit. Ai văzut și tu becul spart. — Ia ascultă, vezi că eu nu mă hipnotizez cu una, cu două. Tipul ăsta era un profesionist. Nu era genul care să te lase să pui laba pe arma lui În schimbul unei porții de șerbet. — Ce fel de profesionist? Un negustor de mărunțișuri profesionist? Nu mai vorbi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
la marginea mlaștinii, făcusem, totuși, și eu parte. Mi-l aminteam Îngenunchind În fața unui metru de lemn, de croitorie, În casa unui prieten al meu, Înălțând un improvizat imn superb ordinii altor vremuri. Sau la Mogoșoaia, la o masă vecină, hipnotizând prin fonetica monologului magic o parteneră tânără, cu un chip de superbă madonă bizantină, coama ridicată Într-o coroană neagră și chipul alb, marmorat, și neverosimile mâini mari, noduroase, arse parcă de trudă și leșie. „Să nu spui da. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ghid al nevăzutului: 100 de artiști care ne-au dăruit alți ochi. Vreun volum din raftul-surpriză al Barbarei. Karin rămase în spatele lor, temându-se că Mark o să se înfurie și o s-o alunge. Dar el nici măcar n-o observă. Era hipnotizat de „Casa cu copaci“ a lui Cézanne. Degetele Barbarei se odihneau pe imagine, confundându-se cu trunchiurile copacilor. Mark își apropiase capul de pagină, urmărind zgârieturile lăsate de spatulă. Se lupta cu imaginea, iar ceva dinăuntrul lui se sforța să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu crezi că soră-mea ar fi putut scrie...? Nu, e o nebunie. Ea e ca tine. Realistă până-n pânzele albe. Se ridicară și se uitară cum freamătul undițelor lor descrește până la nemișcare. Lui Weber i se îngustă câmpul vizual, hipnotizat de momeală. Aerul din jur se întunecă la fel ca lacul. Privi în sus, la plafonul de nori ca niște vinete tăvălite prin făină. Abia atunci simți stropii de ploaie. —Mda, confirmă Mark. Furtuni. Am văzut pe canalul Meteo că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mă avantaja pentru că îmi era greu să arăt de parcă știam deja tot ce-mi povestește. Era ca și cum ar fi spus povestea paharului de whisky din fața lui. —A fost diferit încă de la început. Ea era diferită. Era ca și cum ar fi fost hipnotizată. Nu cred că a mai observat cineva schimbarea în comportamentul ei în afară de mine și Clifford - vreau să spun domnul Hammond. Lucra la fel de mult ca întotdeauna, dar eu îmi dădeam seama că se gândește numai la femeia aceea. Când intram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fără ostentație. Încredere în sine fără îngâmfare sau condescendență. Hai să fim cinstiți, doctore, și să-i dăm goiului ce-i al goiului: când e vorba să fie impresionanți, apăi sunt foarte impresionanți. Atât de sănătoasă! Da, tocmai asta mă hipnotiza la ea - faptul că era inimoasă, fermă; într-un cuvânt, ca un dovleac! Șikse a mea zdravănă, cu fundul mare, cu buze nerujate, cu picioarele goale, unde ești acum, Kay-Kay? Câți copii ai? Oare chiar ai ajuns o grăsană? Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sapă mormântul atunci când pornise să scormonească molozul. De sus se aude uruitul unui nou val de avioane, semn al unui atac iminent. Detunături nenumărate se succed în depărtare, apropiindu-se cu repeziciune letală, dar nimeni nu îndrăznește să fugă. Privesc hipnotizați scula aducătoare de moarte. O imperceptibilă mișcare, pe care nici măcar cel în cauză nu a conștientizat-o și o explozie asurzitoare zguduie pământul. Un amestec urlător de țărână, grinzi metalice, pietre și foc, urcă într-un gheizer uriaș către cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
imparțial, cu pretenții de mare filolog, și un ziarist cu figură patibulară și gura mare până la urechi, aflat în solda lui Lumânărescu. Camelia, care fusese moderatoarea emisiunii, nu-l scăpase nici un moment din ochi, de parcă ar fi vrut să-l hipnotizeze, iar la sfârșit îl reținuse cu șoșele și amăgele, poftindu-l la o cafeluță într-un birou mic și intim, care-i aparținea, în calitate de redactor responsabil de televiziune. Discuția se prelungise apoi până seara târziu, deși Bart ar fi vrut
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu mai încăpeam. Aici aveam trei camere, la început goale ca niște peșteri. N-aveam destulă mobilă pentru ele. De la fereastra camerei din față se vedea tot Bucureștiul. Câteva reclame luminoase ce se aprindeau și se stingeau în noapte mă hipnotizau de-a dreptul. Blocul nu era finisat, în locul liftului era o gaură enormă, de care mi-era teribil 28 de frică. Balconul nostru nu avea încă balustrade: era doar o platformă de beton deasupra vidului. Am visat-o astfel de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
față. Coborî oglinda și, prefăcându-se că-și verifică machiajul, se uită la prietena ei și la bărbatul din spate. Apoi aruncă o privire la aparatul de taxat. Era ceva În neregulă, contorul se mișca cu viteza luminii, era ca hipnotizată de rotirea cifrelor și i se făcea din ce În ce mai rău cu fiecare secundă care trecea. — E un taxi-fantomă? Îl Întrebă pe șofer. — Nu, doamnă, suntem legali. — Tariful e de zece ori mai mare decât la New York, remarcă ea. — Păi, pentru că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a fost doar unealta unor duhuri neștiute, e clar că nu doar strălucirea vrăjitorească (ca de cer cu soarele pe ducă), ci însăși prezența ei pe un copac plicticos de Drumul Taberei era de ajuns să ne încremenească, să ne hipnotizeze, să ne certifice că ceea ce luam noi drept o simplă grădină devenise peste noapte un sanctuar în toată regula. Lângă mine mai era Radu. Iar dacă a existat vreodată, în istoria de decenii a cartierului, cineva dispus să încremenească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că ceea ce luam noi drept o simplă grădină devenise peste noapte un sanctuar în toată regula. Lângă mine mai era Radu. Iar dacă a existat vreodată, în istoria de decenii a cartierului, cineva dispus să încremenească și să se lase hipnotizat cu o ușurință mai mare decât cea a unei bătăi din palme, acela nu putea fi decât Radu. Dacă mai pun la socoteală și teoria lui (altminteri o revelație cu acte în regulă) care dădea drept sigură apariția zeului indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu literă), cumva, nu știu cum, pentru că nu mă puteam uita de frică, Matei l-a atras înspre lumina bucătăriei, monstrul a căzut în capcană, era cam târziu pentru el, oricât de înverșunat părea să fie să ajungă până la Matei, să-l hipnotizeze, să-l încremenească, am apucat să trag cu coada ochiului, să-l văd orbit, începând să se destrame, mugind fioros și parcă tâmp, realizând că nu mai e decât un pas, o clipă, iar Matei mare îl va înșfăca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
apoi ea merse În camera de alături. Balaurul avea zarurile, pe care le transfera dintr’o mînă În celaltă evident nerăbdător. Monologă: „Ce mai așteptăm...?” La rândul lui Doctorul, așeză banknotele În ordine valorică.Câteva momente le mai privi insistent - hipnotizându-le apoi turnă băutură În pahare.Sorbi două Înghițituri, articulând zâmbind: „Putem Începe...” Traseră la sorți cine are dreptul să arunce primul zarurile, iar sorții au decis: Gică picior de lemn avea dreptul la acest privelegiu. Cu mutra concentrată la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
câteva fracțiuni de secundă fără să clipescă. Întreaga ei figură se profila aureolată de strălucire depășind orice imaginație...! În timp ce ochii sărbătoriteipictați-de un limpede albastru, mărginiți de strălucirea unor presupuse diamante ce difuzau lumina ochilor imitând datorită refracției Însuși, Curcubeul - te hipnotiza cu așa o forță de penetrație, Încât cu dificultate reușeai să revii la normal, Încercând să-ți ponderezi simțirea. Tony Pavone visa cu ochii deschiși; Își alegea cuvintele Într’o așa manieră Încât nu se mai recunoștea, În timp ce uneori se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
proastă calitate care În mod sigur produsul strugurilor e Înmulțit cu apă pentru a ajunge la toată lumea!!” Ospitaliera gazdă mai destupă o sticlă de vin negru, privind insistent la Tony Pavone care proporțional cu paharele golite se străduia s’o hipnotizeze formulând În imaginația sa, cuvinte potrivite pentru a-i oferi o Întâlnire. Directoarea Tatiana socoti necesar să adauge. „Trăim timpuri grele, domnule Gică Popescu. Mi se frânge inima de durere deoarece În laboratorul nostru subteran fabricăm vinul alb, oferind populației
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
confruntarea să-ți dovedesc: cunosc adevărul...!” Și fără a mai aștepta confirmarea lui Tony Pavone, scrise cifrele Întorcând hârtia pe dos, privindu-l Într’o așa manieră cu ohii lui spălăciți de un verde iritant Încât, părea hotărât să-l hipnotizeze. „Pierdeți timpul...!” „Nici dacă insist...?” Tony Pavone păstra tăcere Însă, Lct.Col.Tudose Își pierdu răbdarea, Întorcând hârtia. „Ei bine...?” Tony Pavone făcu un efort de voință să nu se trădeze.Lct.Col.Tudose Ion scrisese cifra de una sută
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care, urlând ca un siamez rupt cu forța din carnea fratelui său, se chinuia să se nască din fiecare dintre ei. Zăceau pe paturi ca niște gravide, inconștienți ca pupele care se schimbă-n fluturi, zămislindu-și fiecare femeia lăuntrică, hipnotizați de masca ei, de atitudinea ei hieratică, de cruzimea din ochii ei. Ea nu avea nimic de-a face cu femeile reale, ci se-nfiripa din molozul de pe fundul neuronilor care se limpezeau la acea vârstă de sus în jos
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
exact chitara lui Page recuperează vocea lui Plant și împreună realcătuiesc simfonia dorită. Există aici o structură contrapunctică, însă pulverizată, fragmentară, vocea și chitara își au, la urma urmei, fugile lor solitare. Spiralarea cântecului este însă cea care m-a hipnotizat: nu de la început, efectul se face simțit doar după ce asculți Stairway to Heaven de vreo cinci ori, iar a zecea oară poți chiar percepe vibrațiile secționate, clandestine, suite pe vocea lui Plant și pe chitara lui Page. Le doresc succes
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
camera lungă și albă globul topit al soarelui . Traian obișnuia să pună borcanul pe pervaz și, printre băieții goi sau pe jumătate intrați în pijamalele cu buline, rămânea îmbrăcat și visător, fixând insecta gigantică de parcă ar fi vrut s-o hipnotizeze. Coropișnița se ridica atunci și ea cu labele din față pe sticla roșie de amurg și rămânea încremenită. Dialogul acesta fără cuvinte dura minute în șir, parcă din ce în ce mai multe în fiecare seară .Traian ne spunea că încearcă să se concentreze
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Eul biografic, de autor, ci de Sandu, corespondentul său livresc: „Ireal ai trăit cu imaginea mea. Îmi știai fizicul? Vârsta? Un nume propriu care te obseda, și unele cărți de-ale mele. Dar nu o judecată lucidă asupra lor, ci hipnotizată de vreun rând întâmplător.” Naratorul persistă în convingerea că femeile nu pot ajunge critici literari și o privează pe Dania de o parte importantă din puterea dăruită Ioanei. Tânăra va dovedi o inconsistență sufleteasă prin faptul că, în vârtejul lumii
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
lucreze ca interpretă și la cazier într-un uriaș lagăr pentru prizonierii de război. În lagăr se mai aflau încă opt mii de SS-iști, deși războiul se terminase de ani de zile. — Am stat acolo opt ani, continuă ea, hipnotizată din fericire de treburi simple, de rutină. Țineam frumos evidența tuturor prizonierilor, a tuturor vieților lipsite de sens din spatele sârmei ghimpate. SS-iștii aceia odinioară atât de tineri, supli și depravați încărunțeau, se îndobitoceau, se autocompătimeau..., povestea ea. Bărbați fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ar fi în stare să bea și apă cu săpun, să-și spele nodul din stomac. Întîlnirea aceasta a fost peste voința lui; glasul fetiței de odinioară l-a fascinat și s-a oferit singur să fie devorat, ca șoarecele hipnotizat de privirea cobrei. Vederea unor fete frumoase trecînd prin dreptul ferestrei îl cutremură. Sînt tinere abia ieșite din adolescență, flori albe de măr, prevestind rodul. I se pare de neiertat că privirea lui a putut să le urmărească o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Mihai și, întorcîndu-se o clipă spre el, întreabă ce grupă sanguină are. La naiba! N-ai nimic bun! șoptește înfuriat după ce i se răspunde, și-și vede de treabă. Mihai s-a retras doi pași, pînă lîngă perete. Privește ca hipnotizat spre cele două femei legate între ele printr-un instrument ciudat, manevrat de Manoliu. Obosiți, ochii negri ai lui Doris îl privesc insistent. Peste durerea întipărită pe obrazul cu trăsături fine, un surîs amar îngroapă colțul gurii într-o paranteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]