511 matches
-
miniatura al; comportamentului agresiv. In ultimile decenii s-au facut experiente intense, prin metoda stimulării electrice a sistemului nervos central, atât la animale cât și la oameni. In general, comportamentul agresiv are un mecanism neural. Stimulatea unor formații talamice și hipotalamice produce un comportament agresiv. Fernandez-Molina a demonstrat că există o interelație morfologică și functională Între lobul temporal și diencefal. Anumiti centri ai amigdalei influențează reacțiile afective de apărare, furie și fugă. La om comportamentul agresiv are caracteristici particulare. Aceste caracteristici
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
și 1933, se execută experiențe de ablație a diferitelor porțiuni de creier pe animale. Prelevarea ambelor emisfere cerebrale la pisică o face pe aceasta ca, la apariția pericolului, să dezvolte fenomene de furie (sham rage) (Bard61 1928). Doar ablația regiunii hipotalamice face să înceteze reacțiile de furie. Bard și Cannon ajung la concluzia că "hipotalamusul este cel care are controlul asupra emoțiilor". Ulterior, Bard și Mountcastle 62 au demonstrat că simpla excitare a sistemului limbic și a nucleilor amigdalieni de ambele
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
înrolează în grupul lui Pierre Janet, care nu accepta teoria inconștientului lui Freud, dar accepta existența unei forme de subconștiință. 61 Philip Bard (1898-1977), doctorand al lui Walter Bradford Cannon, elaborează, împreună cu mentorul său, ipoteza emoției ca funcție a structurilor hipotalamice și a senzației subiective a emoției ca rezultat al stimulării regiunii dorsale a talamusului. Pe timpul lor, teoria dominantă despre emoții era cea numită James-Lange Theory, care susținea că (pentru a acorda "independență" emoției) trebuie demonstrată existența emoției în afara modificărilor viscerale
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
și creier în modularea răspunsului la alterările metabolice, au rol și în modularea riscului de dezvoltare a cancerului [136]. Dintre adipokine, cele mai studiate în legătură cu cancerul sunt leptina, adiponectina și citokinele proinflamatorii. Leptina, hormonul care reglează homeostazia calorică la nivel hipotalamic, este crescută la pacienții obezi. Aceasta stimulează proliferarea unor cancere printre care și CHC [137]. Leptina circulantă este crescută la obezi și unele studii au arătat atât prezența receptorilor pentru leptină pe colangiocite,cât și stimularea proliferării și a potențialului
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92149_a_92644]
-
de prezența insulinei. S-a sugerat chiar că LXR ar putea fi implicați în insulinorezistența întâlnită în T2DM, în care metabolismele lipidic și glucidic sunt deopotrivă implicate. Relația LXR cu leptina (prin intermediul căreia este influențat aportul de energie, via centri hipotalamici), cu ficatul (influențând gluconeogeneza și debitul hepatic de glucoză), cu UCP1 (utilizarea finală a energiei eliberate în mitocondrii), plasează acești receptori într-o poziție importantă în complicatul mecanism de reglare a homeostaziei energetice a organismului. Recent, Sasahara și col. (24
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
ingera alimente. Termenul de apetit se referă mai ales la dorința de a mânca un anumit aliment. Diversele preferințe alimentare se stabilesc în legătură cu experiența personală. Centrii nervoși care reglează ingestia de alimente a. Centrul sațietății se găsește la nivelul nucleilor hipotalamici; stimularea electrică a acestei zone la animalul de experiență determină sațietate și oprirea ingestiei de alimente. b. Centrul foamei se găsește la nivelul hipotalamusului lateral; stimularea electrică a acestei zone la animalul de experiență determină intensificarea ingestiei de alimente și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
anorexie (fig. 27). Factorii care reglează ingestia de alimente Nutriția la om este în așa fel reglată încât greutatea lui corporală să nu se modifice perioade lungi de timp. Sunt cunoscuți mai mulți stimuli fiziologici care pot să influențeze centrii hipotalamici. Creșterea temperaturii ambientale activează centrul sațietății; iar scăderea acesteia stimulează centrul foamei. Glicemia are un rol major în controlul consumului de alimente. Nucleul ventro-median hipotalamic funcționează și ca un glicostat care decelează nivelul glucozei sanguine și ajustează consumul de alimente
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
perioade lungi de timp. Sunt cunoscuți mai mulți stimuli fiziologici care pot să influențeze centrii hipotalamici. Creșterea temperaturii ambientale activează centrul sațietății; iar scăderea acesteia stimulează centrul foamei. Glicemia are un rol major în controlul consumului de alimente. Nucleul ventro-median hipotalamic funcționează și ca un glicostat care decelează nivelul glucozei sanguine și ajustează consumul de alimente la variațiile glicemiei. Ori de câte ori glicemia scade apare senzația de foame. Creșterea concentrației aminoacizilor sanguini reduce consumul de alimente, dar în măsură mai mică decât glucoza
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
vasele din mușchiul scheletic și sunt colinergice la pisică și adrenergice (β adrenoceptori postsinaptici) la primate, fiind implicate în vasodilatația ce însoțește debutul efortului și sincopa. Aceste fibre constituie sectorul periferic al unui sistem integrat de origine corticală, cu releu hipotalamic și mezencefalic, ce poate contribui la fenomenul vasodilatator ce însoțește declanșarea efortului fizic. In efort (ca și în reacția de alarmă) debitul sanguin crescut la nivelul mușchilor scheletici este asigurat de vasodilatația locală și de creșterea presiunii arteriale, astfel că
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
ingestiei saline determină osmolaritate crescută, care pe de o parte stimulează ingestia de apă prin acțiune asupra centrului setei, iar pe de altă parte crește reabsorbția renală de apă, datorită secreției crescute de hormon antidiuretic (ADH) determinate de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici. Ambele căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul antidiuretic Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină), secretat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul antidiuretic Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de neuroni hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestia salină excesivă (fig. 47). Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum am menționat. ADH determină retenția de apă (emisia de volume mici de urină
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul antidiuretic Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de neuroni hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestia salină excesivă (fig. 47). Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum am menționat. ADH determină retenția de apă (emisia de volume mici de urină concentrată), prin creșterea reabsorției apei în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
fiind în general predominantă, dar o vasodilatație ușoară este posibilă dacă predomină receptorii β. Angiotensina determină o arterioloconstricție puternică (efectivă în domeniul picomolar), mai ales prin stimularea eliberării de noradrenalină, cu creșterea rezistenței vasculare periferice. Vasopresina (ADH), secretată de neuroni hipotalamici în sângele de la nivelul hipofizei posterioare, nu are efecte vasculare în domeniul normal de concentrație plasmatică. Bradikinina și alte kinine relaxează mușchiul neted vascular, producând o foarte puternică arteriolodilatație, ce poate duce la scăderea presiunii arteriale, dar au ca efect
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
Hiperemia reactivă este direct vizibilă la nivelul pielii. Răspunsul simpatic în circulația cutanată este constricția; ne-existând inervație cunoscută cu efect opus, vasodilatația pare a fi simplul rezultat al scăderii tonusului simpatic. In efort apare vasodilatație cutanată datorită prevalenței controlului hipotalamic asupra altor activități reflexe. 14.5.3. Circulația cerebrală Sângele ajunge la creier prin cele două artere vertebrale ce se unesc pentru a forma artera bazilară și prin cele două carotide interne (sursa majoră la om), care laolaltă formează un
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
aferențe nervoase poate determina modificări ale respirației. Astfel, durerea poate induce o perioadă de apnee urmată de hiperventilație, iar încălzirea pielii determină hiperventilație (diferită de creșterea ventilației observată în cazul febrei, care este parte a răspunsului global la stimularea termoreceptorilor hipotalamici). 18.6.6. Centrii nervoși Ciclul respirator este o alternanță inspir expir, care asigură ventilația alveolară și care se bazează în esență pe automatismul centrului inspirator bulbar. Acesta este permanent controlat de alți nuclei respiratori bulbopontini și influențat de diverse
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
de K+ (fig. 104). Permeabilitatea pentru apă a porțiunii terminale a tubului distal și a întregului tub colector este determinată de reglarea hormonală prin intermediul arginin-vasopresinei, denumită și hormon antidiuretic sau ADH. În prezența unei secreții bazale de ADH de către nucleii hipotalamici, aceste segmente tubulare sunt permeabile pentru apă, dar în absența acestuia, sunt practic impermeabile. 25.2.5. Tubul colector medular Deși tubii colectori medulari reabsorb mai puțin de 10% din apă, la nivelul lor se realizează procesarea finală și de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
fie eliminate complet, până la echilibru. Volumul urinar normal poate varia de la 400 ml (minim) până la valori foarte mari (5-6 litri/zi) în funcție de aport. În condiții normale, este de 1500 ml/zi. Hormonul antidiuretic (ADH) este un nonapeptid sintetizat de neuroni hipotalamici, localizați în nucleii supraoptici și paraventriculari, apoi transportat în hipofiza posterioară și eliberat la depolarizările axonilor din nucleii respectivi. Eliberarea ADH-ului este modulată de o multitudine de factori și situații, printre care durerea, traumele, stresul, anestezicele, nicotina, morfina, angiotensina
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
4% și 46,6%. Deficitul poate fi tranzitor, progresiv, recurent sau fix. Simptomele recurente pot mima evoluția unei boli demielinizante. Simptomele inițiale depind de localizarea și mărimea leziunii. Rar pacienții cu CM pot prezenta neuropatii craniene (nevralgie de trigemen), simptome hipotalamice sau hidrocefalie. EVALUARE IMAGISTICĂ CT Examenul CT nu are o sensibilitate suficientă pentru decelarea cu succes a MC. Multe dintre leziunile mici, unele dintre leziunile mari si chiar dintre cele care au sugerat nu sunt puse în evidență prin această
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
miniatura al; comportamentului agresiv. In ultimile decenii s-au facut experiente intense, prin metoda stimulării electrice a sistemului nervos central, atât la animale cât și la oameni. In general, comportamentul agresiv are un mecanism neural. Stimulatea unor formații talamice și hipotalamice produce un comportament agresiv. Fernandez-Molina a demonstrat că există o interelație morfologică și functională Între lobul temporal și diencefal. Anumiti centri ai amigdalei influențează reacțiile afective de apărare, furie și fugă. La om comportamentul agresiv are caracteristici particulare. Aceste caracteristici
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
STH, hormoni cu rol în creștere, hormoni glandulari tiriotropi, corticotrop (A.C. Ț. H.) care stimulează activitatea glandelor suprarenale hormoni gonadotropi cu rol în sexualizare și în procesul de reproducere Neurohipofiza depozitează și pune în circulație doi hormoni secretați de nucleii hipotalamici anteriori: ADH (hormunul antidiuretic sau vasopresina) și ocitocina. Excesul de hormoni hipofizari este specific tumorilor care produc și fenomene de compresiune în afara celor de natură endocrina. Unele tumori, procese inflamatorii, boli degenerative ale sistemului nervos pot determina insuficientă hipofizara. Glanda
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
ușurință în familii organizate și mai puțin în celelalte cu situații sociale. O altă afecțiune endocrina genitală este dată de creșterea secreției de foliculina, adică de hormoni estrogeni. Cauzele acestei disfuncții pot fi: tumori sau alte leziuni la nivel hipofizar, hipotalamic, sau a ovarelor și suprarenalelor. Simptomatologia diferă în funcție de vîrsta. Dacă apare la fetițe va determina: pubertate precoce, dezvoltarea accelerată a caracterelor sexuale secundare și primare . La femei: tulburări menstruale, chisturi mamare, tulburări neurovegetative (tahicardie, palpitații, amețeli transpirații valuri de căldură
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
reprezintă o structură importantă a hipotalamusul arcuat medio-bazal și se termină În regiunea substanței gri periapeductale. Lezarea hipotalamusului arcuat are ca efect atenuarea analgezici dată de stimularea sistemului inhibitor descendent (Herz, 1990). Alți cercetători au găsit că stimularea nucleului arcuat hipotalamic determină un efect analgezic cauzat de inhibiția produsă asupra neuronilor locusului coeruleus. Stimularea nucleului dorsal al rafeului descrește semnificativ rata activității neuronilor din locus coeruleus, În timp ce lezarea nucleului dorsal al rafeuiui o crește. Inhibarea răspunsului nociceptiv al locus-ului coeruleus prin intermediul
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
de feed-back pozitiv care menține inhibiția descendentă pe neuronii laminelor profunde (Rees și colab., 1995) Similar talamusului, la rândul lui și hipotalamusul este locul de plecare, al mai multor fascicole descendente inhibitorii. Astfel, sistemul descendent cu origine În nucleul arcuat hipotalamic stimulează sistemul inhibitor noradrenergic coeruleo-spinal, iar cel cu origine În nucleul pretectal anterior diencefalic este inhibitor al neuronilor din cornul posterior. Hipotalamusul lateral stimulat de asemenea de căi de proiecție nociceptive spinotalamice este locul de origine a unui fascicol cu
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
căile de transmitere (fibrele A beta, A delta și C) și conexiunile cu nucleii subcorticali și cortexul. Cea mai importantă descoperire În domeniul durerii a fost identificarea căilor descendente inhibitorii mediate de enkefalină, serotonină, adrenalină, precum și a nucleilor rafeului, talamici, hipotalamici, locus ceruleus, formațiunea reticulată, sistemul limbic de unde pornesc aceste căi. Tulburările de ordin funcțional de la nivelul acestor nuclei și În special de la nivelul sistemului limbic, al cărui rol În comportamentul emoțional și durere a fost dovedit, pot genera manifestări cronice
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
termic tolerează cel mai bine o muncă intensă de lungă durată. 2. variațiile comportamentului alimentar au fost În concordanță cu variațiile temperaturii corporale, astfel: temperatura scăzută a crescut apetitul pacienților. Explicația ar consta În faptul că la nivel nervos central, hipotalamic, oscilatorii centrilor sațietății și foamei se cuplează cu oscilatorii circuitelor diencefalice ale termoreglării. Am luat În calcul și comportamentul alimentar date fiind multiplele sale determinări hormonale, care sunt, o parte din ele și determinări ale metabolismului osos și muscular. 3
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]