3,598 matches
-
Știa că orice împotrivire - pe lângă faptul că este zadarnică - este și primejdioasă. Ai zece minute să te îmbraci, să-ți iei ceva de mâncare și schimburi! - a poruncit căpitanul, fără să privească la Măriuca și la băiat, care plângeau în hohote. În timp ce Costăchel se îmbrăca, Măriuca se chinuia să pregătească cele cerute de securist, tânguindu-se cu voce mocnită: „Doamne Dumnezeule! Ce ai cu noi? De ce abați asupra noastră toate nenorocirile? Cu ce ți-am greșit, Doamne?” Când totul a fost
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
primăverii care umbla sprințară printre ramurile copacilor și prin ierburile crude, așezându-se cu toți fluturii ei albi pe corolele florilor și dând glas melodios, plin de farmec, păsărelelor lipsite de grijile pământenilor de rând. Primăvara părea că râde în hohote, întocmai unui copil în nestăvilitele lui jocuri. Când cele două prietene se despărțiră, o pasăre tocmai se așeza pe ramura unui copac aflat în drumul lor și le cerceta curioasă prezența. Stătură amândouă o clipă în loc, privind cum un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sa mică și întrebă: De ce plângi, mămică? Am pierdut-o pe mama mea, Răducule scump, pe bunica ta. Hai s-o căutăm, poate e acasă! De acum încolo, aici va fi casa ei, răspunse Simona și iar izbucni într-un hohot de plâns. Putea plânge oricât și oricum; putea să-și strige durerea cu glas tare pentru că nu era nimeni să o audă în cimitirul pustiu. Într-un târziu o pasăre sparse văzduhul, îndreptându-se spre cuibul ei, semn că venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
iertarea părintelui său și nu-și putu stăpâni starea euforică. Nana Floarea se uită la ea, neștiind ce să creadă. Gândi doar în mintea sa: ,, Fata asta nu e sănătoasă!" ca în clipa următoare Mona să înceapă să plângă în hohote. Lacrimile-i șiroiau ca dintr-un izvor, îndurerate de pierderea acestui om care pusese întotdeauna ființa ei în locul inimii lui. De câte ori nu-l auzise ea spunând: ,,Tu ești inima mea!" Cartea vieții lui s-a închis, gândi Mona. Pe ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
când în când spre a se afirma în centrul luminos al conștientului. Trezită după ore și ore de somn intensiv, Simona, oarecum buimăcită, o întrebă pe vecina de pat: Unde mă aflu, unde ne aflăm? Aceasta începu să râdă în hohote, semn evident al unei stări de isterie. În rai, scumpo, nu-ți dai seama, în rai... nu vezi îngerii din jurul tău? Și iar începu să râdă, ca mai apoi să-și acopere fața plină de lacrimi și să plângă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
semn evident al unei stări de isterie. În rai, scumpo, nu-ți dai seama, în rai... nu vezi îngerii din jurul tău? Și iar începu să râdă, ca mai apoi să-și acopere fața plină de lacrimi și să plângă în hohote. Probabil că avea și ea o mare suferință, dacă putea să plângă și să râdă la un interval de câteva secunde. Râsul era de fapt numai o mască trecătoare, pe când plânsul arăta că sufletul îi ajunsese la răspântii. În rai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
trupească, nici sufletească. Nu mai simt nicio satisfacție, nici când beau, nici când mănânc, căci tot ceea ce iau în gură mi se pare sălciu și fără gust. Sunt devastată. M-am dezvățat până și să zâmbesc sincer, să râd în hohote puternice și să mă văd cu adevărat fericită. Poate, de aceea, mă și simt atât de bolnavă pe dinăuntru, ca putrezită sufletește. De fapt, nici nu cred că mai am un suflet, iar, dacă am, este prea amorțit, îngropat cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
crudă pe care o primeam... Am refăcut numărul. Alo! Mă scuzați! poate am format din greșeală alt număr, poate am sunat În altă parte... N-ai greșit, dragă!. Acesta este adevărul... Nu se poate! și am Început să plâng În hohote, repetând continuu „nu se poate”, „nu este adevărat”... e o farsă! Și plânsul devenea din ce În ce mai dureros, mai strident, mai isteric... Liniștește-te, duduie! Puțină cumpătare nu ți-ar dăuna. Te rog, vorbește cu pastorul. Și tonul vocii „ei” a devenit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
botezat În religia „catolică” - continuând astfel tradiția mai multor generații ). Mamă! eu am să mă fac preot când am să cresc mai mare. Maria Îi privea fața Îmbujorată, ochișorii plini de dureri tainice și, dintr-o dată, Începea să plângă În hohote. Nu plânge, mamă! Încerca Daniel s-o consoleze, ștergându-i lacrimile cu mânuțele lui mici, catifelate și calde. Așa m-am gândit eu că ar fi cel mai bine. E mare păcat ca oamenii să aibă parte numai de suferință
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sacoșele și veniți pe scaunul acesta”, Îl aud pe dll Cassian Maria Spiridon, care Îmi arăta alt scaun, fără a-și ridica privirea de pe niște reviste, prefăcându-se atent la articolele din pagină. De fapt, Încerca să nu râdă În hohote, ajutându-mă să depășesc astfel, situația jenantă În care mă aflam. Și eu care venisem hotărâtă să-mi aleg un pseudonim literar, cu ecou peste timp și loc : valentina becart. Desigur, n-am mai avut puterea și curajul să mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din toate Încheieturile, când am format numărul de telefon al prietenei mele. Era trecut de miezul nopții. Riana! Riana! Ajută-mă! Ajută-mă! Vino repede. Mi-e tare rău, cred că am să mă sfârșesc... Nu puteam lega frazele din cauza hohotelor de plâns. Am dormit la ea În acea noapte de iarnă. Orice mângâiere era de prisos. Sufletul avea legile lui nescrise, necunoscute. Vedeam hăul, vedeam singurătatea, cum așteaptă să mă devoreze lent, clipă după clipă. Cunoșteam fața necruțătoare, neîndurătoare a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
confirmat doar cu un stins “da”. “Eu nu cred! Mă duc până la spital să văd cu ochii mei”. Era În capot și desculță. Așa a plecat la spital, care se afla peste drum de apartamentul meu. A venit plângând În hohote. Nu accepta această realitate. „De ce un om bun ca el?” Dacă ai ști cât m-a ajutat când am avut o problemă cu fiul meu! Și tot povestea, povestea... Eu nu Înțelegeam mare lucru. Ariana, dacă ai nevoie de ceva
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
exprima durere și întristare... Au îngropat-o lângă rădăcina unui măr, sub fereastra casei mari, unde a stat trei zile neînsuflețită stăpâna sa. - Șurca noastră, mititica...”. În acest moment, Ana Nicoară, o fetiță ce stătea în ultima bancă, izbucni în hohote de plâns... Își lăsă căpușorul să cadă pe mâinuțele de pe bancă și plânsul ei, care izvora dintr-un suflet sincer și credincios de copil, curmă acea atmosferă... Plângea cu toată vocea ei, cu atâta jale, de îți venea foarte greu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care și așa erau ascunse cu greu de ceilalți copii... Nimeni nu îndrăznea să spună nimic. Copiii se uitau toți la profesoară, așteptând să vadă ce urma să facă aceasta. Profesoara îi privea și nu putea spune nici ea nimic, hohotele Anei o puseseră într-o oarecare încurcătură, abia își mai stăpânea și ea emoțiile și plânsul... Îi venise în ajutor un băiețel care stătea înaintea Anei. El se întoarse către Ana și o certă: „Taci, Ana, ce-i cu tine
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aceste meleaguri. Că peste tot, în această țară, curge lapte și miere, numai că dușmanii poporului ne împiedică să le vedem", spunea cu vehemență, la televizor, Comunistul cu Față Umană. Atunci, după Marea Revoluție Mondială, s-a declanșat un mare hohot de plâns, eliberator, la comanda supremă a Comunistului cu Față Umană, a televiziunii naționale și a zvonurilor lansate de securitate. Toată lumea a aflat că "moșierii vor să vândă țara", deși în țară nu era picior de moșier, atunci Poporul a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sânul lui Avraam". Mama ei plăcintea toată ziua, făcea lapte de pasăre și tort cu frișcă, iar papricașul de pui era prezent pe masă în fiecare seară. Se plângea că o să se facă cât o batoză în timp ce părinții râdeau în hohote. "Ți se vede prin urechi. Ar trebui să mănânci ca lumea zece ani de acum încolo, să te faci om". "De o oră tot mănânc". "Mai mult mesteci", zice tatăl ei și adaugă: "leită maică-ti". Se culcă în camera
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fiul meu, îmi place Australia, mă bucur că v-am cunoscut". Pun mâna pe brațul tânărului și îl privesc cu duioșie. "Thank you, very much, it is OK". "It is Ok", îmi spun în timp ce mă întorc din nou pe burtă, hohotele de râs se împletesc cu cele de plâns, ar trebui să mă sinucid, ar trebui să-mi trag un sac de nailon în cap. Sunt fericită, sunt disperată, sunt caraghioasă. Ce amestec superb pe plaja de la Manly !!!! Soțul lui Aide
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gura mare, colegii se uită la el mirați, el, ateistul, îl invocă pe Cel de Sus, șeful își dă seama de gafa făcută, se înfurie și desenează în aer o cruce cât o zi de post, tot atelierul izbucnește în hohote de râs. Râdeți voi, dar de această vizită depind salariile voastre, păpica copilașilor voștri, cadourile la curve, râdeți voi, râdeți, dar o să vă cadă râsul în călcâie dacă vizita iese prost". Cu o săptămână înainte de ziua cu pricina se preumblă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe unde să scape, în spatele lui veneau armate întregi de oameni, urlau ca bezmeticii, pe față li se citea ura și foamea, fronturile de revoluționari se revărsau în Piața Gării, gemea piața de lume, se rupeau balcoanele, lumea plângea în hohote, toată piața era în delir. În mijlocul mulțimii, un bărbat a îngenuncheat, după el rânduri, rânduri, ca o holdă pusă la pământ de furtună, s-a făcut o liniște nefirească, umbla printre oameni duhul morții, dar toți erau fericiți, "trebuia să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spune în sinea ei. Începe să râdă. "De ce râzi?", o întreabă el contrariat. "Îți place ceva la mine?" întreabă cu teamă, dar și cu aerul că nu-i pasă ce răspuns îi va da. Atunci începe el să râdă în hohote. "De ce râzi?", spune Zinzin la fel de contrariată. "Acum te alinți", spune el stăpânindu-și cu greu pofta de râs. Sigur că mă alint", își zice Zinzin, vrând să convingă acea ființă fragilă ce sălășluiește în ea și care se teme de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bătrână cu un adolescent dansează ca scoși din minți, vocea Silviei se aude până departe, e ca un muget de animal înjunghiat, își ia partenerul în brațe, îl strânge să-i rupă oasele și se prăbușește la pământ într-un hohot de plâns, se târăște cu greu, bălăngănindu-se spre grupul din care s-a extras, se așează cu capul în poala lui Mihai, acesta zâmbește încurcat, Silvia mormăie în timp ce adoarme: "Să scoți din sacoșa aia împuțită și restul șampaniei", stau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
peste trupul ei se năpustesc fiarele din pădure, trupuri lemnoase cu respirația împuțită, o hăcuiesc, ea vrea să scape din încleștare, o dor măruntaiele, o dor rărunchii, murdăria se revarsă în ea ca o flegmă, o îneacă, Alex plânge în hohote, urlă, se uită la el, nu simte nimic, el se zbate, plânge, scrâșnește din dinți, se uită la el cu o privire albă, se ridică, se îmbracă și pleacă furios, ea se târăște în pat, nu mai are putere să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lung, timp în care Ina o ținu tot timpul într-un plâns istovitor, plin de sughițuri și spasme, când mașina ajunse în fața porții, ea deschise grăbită portiera și o ținu tot într-o fugă până în casă. Se declanșă într un hohot de plâns pe care, pentru a-l înăbuși, își înfundă capul într-o pernă, ascunzându-și în acest fel lacrimile și neliniștile. Când pătrunse Alex în dormitor și o găsi pe Ina într-o stare exasperată, intră în panică. Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să-și ducă la îndeplinire această pornire sufletească, pe care nici ea și nici ai ei nu și-o puteau explica, se prăbuși pe un scaun ca un arbore doborât de furtună, cu toate nădejdile spulberate. Începu să plângă în hohote. Lisandru veni lângă ea căutând s-o liniștească. - De ce plângi? De ce? - Lisandre, acesta este băiatul nostru! Tu înțelegi, e băiatul nostru! - Și Vișinel? - Ce e cu Vișinel? - Vișinel al cui este? - Al nostru, nu se știe!? Nu noi l-am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ciocănitorilor preocupate de igiena copacilor, a măiestrelor păsări cântătoare, a turiștilor veniți la odihnă sau tratament. Păcat că la trei ani a trebuit să mă despart de Gertrude și de parcul primelor zghihuieli nevinovate, cu multe și mari regrete printre hohotele de plâns, presimțind că pe Trudy nu aveam s-o mai revăd niciodată. Tata, la vremea aceea, era un proaspăt prizonier de război, întors acasă după cinci ani de prizonierat în „Siberiile reci”. De fapt, era un erou reînviat din
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]