669 matches
-
trebui să demonstreze sau măcar să explice, afirmă câte un adevăr din ăsta de care Abația interzice să te îndoiești și trece mai departe. - Și totuși nu a dat greș niciodată, zise Abatele pe un ton ferm. - Serios? Privește în jur, hohoti Kasser. Și când zic "în jur" mă refer de fapt la întreaga Galaxie! Abatele plecă privirea în podea. - Hai, lasă, nu fi supărat pe mine, surâse Kasser. La urma urmei, ce bază poți pune pe judecățile mele în materie de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
împotriva noastră. - Da, și a fost o decizie grozav de înțeleaptă. - Așa este. Dar noi nu am făcut decât să astupăm atunci butoiul cu murături, să lăsăm toate fructele acelea necoapte ale istoriei să fermenteze.... - Ce vorbe folosești! Ce imagini! hohoti Johansson. - Vezi!? Dar se potrivește, nu-i așa? se însufleți Barna fără să țină seama de ușoara ironie din vocea celuilalt. Acum mergem să vedem dacă după atâția ani s-a făcut ceva... - Aș zice mai degrabă că am plantat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
L-am găsit acolo, chiar pe fundul craterului. Părea că nimic nu-l atinsese, deși stătuse chiar acolo unde explodase bomba. Un milion de grade s-au scurs pe lângă el și n-are nici o zgârietură. - Un milion de grade zici? hohoti Brna. Uite, la asta nu ne-am gândit. Să sperăm că sfinții au o altă temperatură de descompunere a ADN-ului sau că Dumnezeu știe altfel de chimie decât mine... Johansson îl privi cu reproș. - Degeaba te uiți așa... mormăi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
obosit să mă felicite, pufni Bella. Dar, pe de altă parte, e cumva de înțeles. Spre deosebire de el, noi încercăm să facem ceva pentru dinastie. - A adăugat că maiestatea sa Kasser ia foarte serios în calcul un atac asupra psiacului. - Daaa, hohoti Bella. Iar eu mă gândesc să ridic în brațe muntele ăla din zare! Cum să atace el psiacul? Cu pietre? Nici nu poate ajunge până în mijlocul oceanului. Tars privi scurt spre Maestrul său care îl încurajă să-și termine raportul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
este ceea ce au văzut, sau li s-a părut că văd, cei care au avut ocazia să-l întîlnească. - Păi și câți oameni au urmărit un quint în modul de luptă? se întrebă cu glas tare Bella, care adaugă apoi, hohotind sonor, mă refer la cei care au și supraviețuit pentru a putea povesti... Fără să-și ridice ochii din pământ, quintul spuse pe un ton pierit: - Se pare că raportul provine de la una din femeile care l-au omorât pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu uitat totul. N'Gai Loon se întoarse brusc spre Zuul - Ce vrei să spui? - Părinți nu uită niciodată nimic. Ei aduc bine aminte războiul dintre ei. Tocmai de aceea nu apărut alți Părinți. Fiindcă amintiri sunt. - la aminte, Maestre, hohoti Bella. Vezi că mititelul ăsta grăiește cu înțelepciunea veacurilor. Și spune cu cuvinte mult mai puține tot ceea ce încercai să-mi zici tu. Hai să mergem! - Unde? se miră N'Gai Loon. - La suprafață. Trebuie să începem mutarea femeilor și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
auzit de Leka Hinnedi a fost în momentul în care a comunicat că hipcrpropulsorul navetei sale s-a desincronizat. Probabil că a ajuns în spațiu undeva de unde nu a mai avut combustibil să se întoarcă. - Trebuia să pornească cu vâslele, hohoti Carrin, făcând o glumă a cărei poantă nu îi spunea mare lucru lui N'Gai Loon, semn că tensiunea se mai potolise. Și vrei să spui că tu nu ești un supersoldat precum oamenii tăi? continuă clona după o scurtă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Lui i se datorează postulatul acela care spune că o clonă sau urmașii ci nu vor fi în stare niciodată să deosebească noutatea din noianul lucrurilor care par vechi. - Nu înțeleg ce vrei să spui! zise alarmat Carrin. - Nimic special, hohoti N'Gai Loon. Atâta doar că nu există nimic care să mai fi luat vreodată exact aceeași formă. Principiile sunt imuabile, în timp ce materia e irepetabilă. Iluzia perenității e caracteristică pentru clone și oameni prea simpli pentru a vedea timpul în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Bine, dar toate astea nu explică de ce ești nedormit, zâmbi Oksana. - Am urmărit bătălia pentru Tengys. O înregistrase Barna de la stațiile de pe Praxtor. - Nebunul ăsta s-a uitat de șaptesprezece ori la rând la ea. De aia n-a dormit, hohoti Johansson. - Ba nu! Spre deosebire de alți amici ai mei, nu am dormit fiindcă am realizat cât de puține șanse avem. Dacă animalele alea se găsesc pe Z într-un număr mai mare de un milion, ne putem considera șterși din istorie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
uimirea tuturor, Abatele își însoți ultimele cuvinte cu o palmă sonoră, pe care Xtyn o primi fără să clipească, rămânând împietrit sub privirea de oțel tăios a Abatelui. - De ce m-ai lovit? întrebă răgușit Xtyn. - Crezi că asta e lovitură, hohoti Abatele. N-am făcut decât să marchez un adevăr, ca să-l reții mai bine. Mantia lui Xtyn se învolbură, agitată de furia pe care o citea în mintea tânărului, care își duse mâna la obraz, unde degetele Abatelui lăsaseră o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și ne vom trezi în mijlocul unei armate de clone. Kasser rămase cu gura căscată și întoarse o privire neîncrezătoare spre Abate. Radoslav încuviință însă din cap, ceea ce-l făcu pe bătrânul împărat să-și împreuneze mâinile peste față. - Suntem pierduți, hohoti el în pumni. - Nu chiar. Virusul nu se răspândește chiar atât de ușor. Am avut și ceva noroc... Dacă reușim în următoarele șase ore să păzim intrarea aia, totul o să fie bine. - De ce? De ce-ai făcut asta, din moment ce nici măcar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
chiar atât de ușor. Am avut și ceva noroc... Dacă reușim în următoarele șase ore să păzim intrarea aia, totul o să fie bine. - De ce? De ce-ai făcut asta, din moment ce nici măcar tu nu știi care va fi rezultatul acestei aventuri? hohoti Kasser. - Suntem în mijlocul Armaghedonului. Nu i-am oferit Dumnezeului meu ajutorul promis. Pur și simplu, pentru mine, lucrurile nu au cum să fie mai rele. Indiferent ce se va întîmpla, pentru mine va fi mai bine. - Bine, dar psiacul, atacul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai bune decât am fi făcut-o noi. Viziunea și viitorul sunt însă numai ale tale. Mă îndoiesc deci că ne vom mai revedea vreodată. - Dar cu celălalt? - A, cu el e ceva special. Spre deosebire de noi, el crede cu adevărat, hohoti Augustin Bloose. "M-am gândit adeseori ce semnificație poate avea moartea pentru noi, urmașii clonelor, și nu împărtășesc bucuria acelora care se cred nemuritori. Oksana Bint e nemuritoare, la fel și Johansson. Eu însă sunt un accident irepetabil. Știu că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Dar oamenii nu sunt nemuritori, protestă Alaana. Dorința noastră de a ne întrece și de a ne lupta unul cu altul e tocmai expresia faptului că viața noastră e finită. - Vezi, Augustin! Tu de ce nu ai judecat în felul ăsta? hohoti Zuul. - Fiindcă nu am nevoie de nemurirea ta, urmă Xtyn. Toți cei din această încăpere, chiar și morții, știu că nemurirea pe care ai vrut să ne-o aducă Alambicul nu e o fericire, ci un blestem. - El a creat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de galaxie. Planul meu era bun. Dacă zeții v-ar fi hrănit, în scurt timp ați fi devenit incapabili să mai explorați și nu neam fi întîlnit niciodată. - Da, numai că pe Bella, unealta ta, l-a ajuns blestemul Abației, hohoti Xtyn. - E clar acum că nu vă voi putea înțelege niciodată pe deplin. - E greu să înțelegi ce înseamnă moartea, zise stins Abatele. Eu sunt în pragul ei și nu am nici cea mai mică idee ce ar putea fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
plin Caragiale. Ce s-ar fi întâmplat, se întreba dumnealui uimit de amploarea pe care a luat-o vizita făcută ca un simplu particular de fostul suveran, dacă Mihai de Hohenzollern venea într-o vizită oficială?! Discursul său la care hohotea toată lumea a sfârșit drastic; cerea să fie pedepsite Ministerul de Interne și cel de Externe. N-aș fi crezut niciodată că eu voi fi cea care ar putea apăra aceste ministere, dar fără să vreau m-am gândit: De ce să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
pe pământ aveau lingurițe în gură. Se pare că cineva le pusese lingurițele ca să nu-și înghită limba. Încă vreo șase conductori stăteau lângă stratul cu flori, își țineau capetele în mâini și plângeau. Când am urcat scările, o fată hohotea pur și simplu. Am agățat un impiegat și l-am întrebat: — Pot să vă ajut cu ceva? Am lucrat pentru JR. Sunt obișnuită cu situațiile de urgență. Avea o privire rătăcită și n-a putut să spună decât: „Vă implor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
obțină informații. Femeile, bătute și pline de vânătăi, zac pe jos, goale. Din păr le picură apă. Cu respirația întretăiată, ele descriu interogatoriul. Capul e scufundat în apă care ustură de la ardeiul iute. Lovituri în spate. Nu cunosc nici-un comunist, hohotește una dintre ele. Aș vrea să fi cunoscut, ca să pot pleca acasă. Yunhe e speriată. Yu Qiwei a avut un unchi bogat ca să-l scoată afară, dar ea nu are. Se simte rău. E sigură că femeia care tușește întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
El izbucnește în plâns. N-a văzut niciodată un bărbat plângând în hohote așa. Tot trupul i se zguduie, precum vrejurile de castravete bătute de o furtună. Ea se oprește din împachetat. După un lung răstimp, el încetează să mai hohotească de plâns. Se ridică, se duce la ușă și o deschide larg. Nu-ți bate capul cu mine. Tu pleacă pur și simplu. În cameră e liniște. Rezervorul vasului de toaletă s-a umplut, nu mai curge apă. Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
acasă și e mirat de vizita ei. Ea întreabă dacă poate să intre. El îi dechide ușa, îi oferă un scaun, îi toarnă ceva de băut, îi spune că soția și fiica lui nu sunt acasă. Ea izbucnește în plâns, hohotind, și îi spune povestea ei. El are tot timpul și toată atenția din lume pentru ea. Întotdeauna a adorat-o. Beau. Ea se simte mai bine. Zice că nu vrea să meargă acasă, zice că n-are la ce. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e bine așa cum suntem acum? Anyin e fericit la Școala Tehnică Militară; Anqin se descurcă foarte bine la Universitatea din Moscova. Ming și Nah se distrează amândouă de minune la școala cu internat a partidului. Ce vrei mai mult? Ea hohotește în continuare. El vine și o acoperă cu păturile lui. Ce-ai zice să le poruncesc bucătarilor noștri să folosim împreună spațiul de gătit? În noaptea aia, ea e liniștită. Visează că doarme somnul cel din urmă, în timpul căruia inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ochi, însă așa ceva nu-i stă bine unui rebel. John Wayne n-avusese niciodată mărgele în ochi. Sau Brando. Numai femeile pe care le lăsau ei în urmă. Acelea își ștergeau lacrimile cu șorțul, ori se prăbușeau pe un pat, hohotind. Ce făcuse mama când am plecat eu de acasă, n-am de unde să știu. Era noapte și mama stătea departe de noi, lângă șine. O auzeam numai cum repetă întruna „dragul mamei” și vocea ei se frângea. Nu-i vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pufăie, șuieră, iar fumul se ridica dincolo de clădirea gării, mai înalt decât ea. Locomotive cu aburi. Ce a făcut mama când a rămas lângă șinele goale, n-am cum să știu. Poate s-a dus să se arunce pe pat, hohotind. Poate i-a fost destul să se șteargă la ochi cu colțul șorțului. Când vezi scenele astea în filme, eroii deja au plecat. Signor Giovanni a spus: „ Maria, lasă băiatul în pace”. Toți au zâmbit cu înțeles, pentru că signor Giovanni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mobilierul. În celelalte dăți, el strigase întruna: «Domnule Teodorescu, vedeți la ce te duce o căsnicie, vedeți? La asta te duce» și izbise cu piciorul în tot ce-i stătea în cale, până când obosise. Pe urmă căzuse pe un scaun, hohotind de plâns și atunci eu îi adusesem nevasta, pentru că un bărbat, dacă plânge, are nevoie de o mână de femeie, ca să-i aline și să-i șteargă lacrimile cu o pânză călduță și moale. Așa se apropie iarăși unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
deja rozalie de la băutură, avea umerii lați și acel aer de autoritate absolută conferit de averea moștenită. Prietenii lui erau cam la fel. Purtau cămăși în dungi și jeanși strâmți; aveau fețele roșii și vorbeau tare și siguri pe ei, hohotind ca măgarii când izbucneau în râs. Fetele purtau bentițe de catifea ca să-și țină părul pe spate și bumbi de perle în urechi. Harriet nu-și avea locul printre oamenii ăia. Johnny o făcea să pară insignifiantă, să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]