620 matches
-
prin periplul ei. De ce m-a luat? Nu cred că vreun temei Avea. Cred doar că e hapsână. Ori poate, cum mi-a spus străbunul mie, Pe rătăciți, prin codri ori prin mlaștini, Poți să îi pierzi. Mereu fără de baștini, Hoinarii-s îndemnați de protimie. Așa că ea, năstrușnica mea viață, M-a luat dintre hai-hui și pierde-vară, Acum mă ține prins ca pe-o comoară, Într-un bagaj de mână, șugubeață. Rămân cu ea nu că mi-am dat cuvântul. [Mi-
BAGAJ DE MÂNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372675_a_374004]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > NOAPTE CU PLETE LUNGI Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sub noapte cu stele vrăjit de lună, gând hoinar cu toamna în plete, zgribulit, cântând întruna, dragostea, ce-n soare piere. Ideatic, nebunatic, alergând cu bruma trenă se încurcă, se destrupă în esențele nebune. Vrăji ascunse în nuanțe ude, frunzelor-dansândelor, cromatie și splendoare fă o pauză, dă-ți stare
NOAPTE CU PLETE LUNGI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372728_a_374057]
-
pe a ta față... Aș vrea să fiu parfumul Mustind de primăvară Ce inima-ți încântă Și sufletu-nfioară... Să fiu iubirea care E mai presus de toate... Să fiu același eu Cu tine...zi și noapte! Vis în noapte Pășesc hoinar în noapte Cu gândul călător Să caut cumva acolo Al dragostei izvor Căci inima-nsetează, Se zbuciumă în piept De când te chem iubito Și-n noapte te aștept... Și dacă pașii tăi Mai rătăcesc și-acum Ne-om întâlni odată Pe
POEMELE IUBIRII 13 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372102_a_373431]
-
mioape Trag pe pamant perdelele de nori. Sunt valuri vii, cu crestele fluide, Se duc haihui, chemate în aval. Un orizont cu șoaptele lichide Împinge ploi sărate către mal. La fel și noi, cu nopțile sub pleoape Suntem că doi hoinari la pol opus, Tu - rădăcini cu gleznele în ape, Eu - frunză din grădinile de sus. Și vin cu ploi, tu mă primești cu țărmuri, Un fel de dor ne-apropie mai mult. Un dor intens, cu gustul ars, de săruri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
albi cu hainele mioapeTrag pe pamant perdelele de nori.Sunt valuri vii, cu crestele fluide, Se duc haihui, chemate în aval.Un orizont cu șoaptele lichideîmpinge ploi sărate către mal.La fel și noi, cu nopțile sub pleoapeSuntem că doi hoinari la pol opus,Tu - rădăcini cu gleznele în ape,Eu - frunză din grădinile de sus.Și vin cu ploi, tu mă primești cu țărmuri, Un fel de dor ne-apropie mai mult.Un dor intens, cu gustul ars, de săruriUitat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
ți-a fost viața Deșartă aroganță ți-a fost viața Și culmea ai fi vrut tu s-o atingi, Dar n-ai știut cât cerul e de sus Și cât de-ntins pământul să le-ajungi. Amar de viața ta, hoinar buimac, Mai lasă veșnicia să te poarte Pe drum întins, prin negurile sorții, Cu falsa ta mândrie te socoate! Vei mai păși pe nori de fum himeric Când ochii tăi vedeau doar steaua ta Sau vei căta-n pământ, umil
DEȘARTĂ AROGANȚĂ ȚI-A FOST VIAȚA de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372206_a_373535]
-
septembrie 2015 Toate Articolele Autorului TRISTEȚE DE TOAMNĂ Picături de ametist Cad peste orașul trist, Picurând, parcă, durere, În umila lor cădere. Cețuri dese, cenușii, Înserează zări pustii Și se zbat frunze rănite, De dureri ne-nchipuite, Când un vânt hoinar, tăios, Suflă rece, arțăgos, Îndemnându-le, aș zice, Care-ntâi spre Rai să pice... În acest posac melanj, Oamenii din peisaj, Trăindu-și povești de viață, Hoinăresc ‒ făpturi de ceață. Tăcuți, vii, îndrăgostiți, Se strecoară zgribuliți; Nu de timpul care
TRISTEȚE DE TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372216_a_373545]
-
Poc, poc E sunetul viitorului Zâmbet șăgalnic Un manechin încremenit Strada dispare Sub asfaltul topit Molozul înghite opțiuni Și junghiul ploii ce nu îmi dă pace M-a lovit Mă doare Insula lui eco Mă strigă Lasă, ne auzim mâine Hoinar Soarele arde ... Citește mai mult Îmi leg șireturileStrivesc sub fiecare pasO amintirePoc,pocPoc, pocE sunetul viitorului Zâmbet șăgalnicUn manechin încremenit Strada dispareSub asfaltul topitMolozul înghite opțiuniși junghiul ploii ce nu îmi dă paceM-a lovitMă doareInsula lui ecoMă strigăLasă, ne
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
să-mi verific mail-ul având o ușoară strângere de inimă la gândul că poate acolo voi găsi un mesaj de la el. De fapt nu jinduiam la asta, nici pe mail, nici pe telefon, însă se vedea treaba că un gând hoinar tot mi se perinda periculos prin minte și numai ideea că ar fi posibil să citesc două cuvinte scrise de el stârnea conflictul între dorința de a-l uita și aceea de a-l avea în continuare în viața mea
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > MOARE IUBIREA Autor: Flori Bungete Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului MOARE IUBIREA Îți tot aud suflarea grea, Te simt doar, lângă mine, Dar gândul ți-e altundeva Hoinar printre coline. De multe ori aud plouând, Ploaie bacoviană, Simt sufletul greu ca de plumb, Tristețea mă-mpresoară. De câte ori în miez de noapte , Lacrima, perna mi-o inundă, Scrâșnesc din dinți și strâng la piept Iubirea muribundă. O tot alint
MOARE IUBIREA de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375643_a_376972]
-
ce-l dărâm, recompus etern ca "Noi" Iar în zori ce se ridică, în lumina lor difuză, Mușc din sângerânda-ți buză, cu iubire și cu frică... Iar mi-e liniștea pierdută...mă trezesc pe un altar Răstignită-n vis hoinar de-o iubire arzând mută, Eu și Zeul vagabond ce mă vrea în disperare Și îmi plânge cu ardoare diamante-n părul blond... Antonela Stoica 23 Martie 2017 © Referință Bibliografică: EU ȘI ZEUL VAGABOND / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
EU ȘI ZEUL VAGABOND de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375674_a_377003]
-
mirosea mișcând mustața,prețiosul dar.A-ndrăznit și a gustat,i-a plăcut și a mâncat...... XVII. FRUNZELE TOAMNEI, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 631 din 22 septembrie 2012. Era o toamnă ca-n povești, cu frunze-ngălbenite, un vânt hoinar le-mprăștia pe aleile-nsorite. Le arginta bruma în zori punându-le-n valoare, și Soarele când răsărea sclipeau mărgăritare. Le auzeam foșnind discret, ușor înfiorate, și-n sarabandă s-avântau de Luna-ncurajate. Se repetau la nesfarsit mișcarile lascive și
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
cu stele, crea fundalul potrivit tabloului cu Iele. Mă resemnez că-i efemeră a Lumii existență și mă tot bucur an de an de-a Toamnei chintesență. Citește mai mult Era o toamnă ca-n povești,cu frunze-ngălbenite,un vânt hoinar le-mprăștiape aleile-nsorite. Le arginta bruma în zoripunându-le-n valoare,și Soarele când răsăreasclipeau mărgăritare.Le auzeam foșnind discret,ușor înfiorate,și-n sarabandă s-avântaude Luna-ncurajate.Se repetau la nesfarsitmișcarile lasciveși-ntruchipau într-un covoro mie de motive.Albastrul cerului senin,împodobit
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
pot cuprinde cu sufletul, un suflet Să fiu o mică stea, pe cerul altui cer... Să murmur lin acorduri de cântec, pentru-alt cântec Să fiu clipă de taină, a unui alt mister.. Zâmbind ștrengar, si ostenit de-atata drum, Gândul hoinar s-a așezat pe marginea-nserarii.. Mi-s spus sfios să sper, si sa nu uit Că tot ce e trecut, a fost cândva "acum", Că tot ce e "acum", sortit e amintirii.. Referință Bibliografica: Gând / Corina Negrea : Confluente Literare
GAND de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375754_a_377083]
-
ascute, Se pare că și cerul aromele-și deschide Când noaptea dintre stele fațadele-și desprinde Și luna la pătrar răsare pe tăcute. În suflet se învrăjbesc atâtea trecuturi; E ceasu-n care gândul se înalță-n mistere Și-un dor hoinar în trup de vânt s-aprinde și cere Să-ntoarne izvorul spre alte începuturi. În fapt de înserarea iubirea să-mi aprind, Atât cât luminează trei lumânări de ceară, O adiere blândă și-o lacrima amară Și trupul ei de dor
CARPE DIEM de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379176_a_380505]
-
Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se sfîrșește vara, se sfîrșește vara, Vine toamna vremii, vine toamna iar, Din păduri de munte cade frunza-n gara Pe care-o străbate cîte-un tren hoinar. Se sfîrșește vara, suflă cu răcoare, Dinspre munte vîntul în amurgul blînd... Prin oftat de frunze, sufletul mai doare Că sîntem departe, că sîntem doar gînd. Se sfîrșește vara, greierii mai țipă Ca o răzbunare fără de cuvînt, Linia ferată fuge
SE SFÎRŞEŞTE VARA de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374147_a_375476]
-
ei nu aveau copii, m-am întors acasă la cei dragi care le simțeam lipsa, în satul meu natal cu oameni pe care i-aș recunoaște din sute de mii de țărani. Uneori îmi venea idei neașteptate. Gândurile-mi zburau hoinar prin alte părți evocându-mi imagini și întâmplări pe care le credeam deja uitate. Pluteam deasupra vieții, ca într-o lume ireală, de visări și reminiscențe. Timpul îl crezusem că trecuse singur fără mine, eu alunecând prin toate nevăzut ca
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > HOINAR Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Destinu-și amputează, pe caldarâm de vise, O nebunie-ntreagă, în zbatere totală, Își tânguie firescul cu porțile închise, Își sfâșie trăirea cu forma ireală. Respiră
HOINAR de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374287_a_375616]
-
cu porțile închise, Își sfâșie trăirea cu forma ireală. Respiră printr-o stampă a Căilor Lactee, Vâslește într-o barcă prin timpuri paralele, Răvășitor, e Phoenix din mit, printr-o scânteie Aruncă, spre-a renaște, un trup în limbi rebele. Hoinar printre planete, inundă omenirea Cu fraze adormite, în nopți ce-și torc misterul. E simfonie scrisă, exaltă dăltuirea Cu-amprenta dulce-amară ce-alungă efemerul. Se-amuză-n nebunia-i, cu vise zgribuite Pe gheață azvârlite, de-o mână de iluzii, Se amăgește
HOINAR de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374287_a_375616]
-
simfonie scrisă, exaltă dăltuirea Cu-amprenta dulce-amară ce-alungă efemerul. Se-amuză-n nebunia-i, cu vise zgribuite Pe gheață azvârlite, de-o mână de iluzii, Se amăgește-n patimi, prin treceri răvășite, O minte îi degajă mănunchi de deziuzii. Referință Bibliografică: Hoinar / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1474, Anul V, 13 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Carmen Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
HOINAR de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374287_a_375616]
-
grăbeam să plec acasă Colbul,gândul grizonat De nimica nu-mi mai pasă Visul parca-i hibernat Printre gânduri cam trecute Hibernate-n trup târziu Printre bătălii pierdute Nu mai sunt argintul viu. Mă grăbeam să fiu cu tine Biet hoinar am fost destul Stele mi-am tras peste mine De-intuneric sunt satul Seri puștii la malul mării Cânt șoptit de un talaz S-alung jalea depărtării Să alung al tau necaz Suspendat în vremi tăcute Amintind că o să fiu
UN BUNIC CU GÂNDURI MULTE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362182_a_363511]
-
Mărgăritare sěu sentintiae poetice, filozofico-moralo-estetice, 1874) 7. Călătoria lui până în orașul de pe Someș și, mai ales, întoarcerea pe jos au lăsat urme de neșters în sufletul său. Ele au fost un subiect predilect în discuțiile de la Viena cu M. Eminescu "hoinarul" care traversase țara cu trupele de actori: "...Sătmarul era atunci un oraș maghiar de vreo douăzeci și patru de mii de locuitori, dintre care puțini ruteni și încă și mai puțini români. Protopopul greco-catolic, părintele Bran, era profesor de limba română. După ce
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și, finalmente, Tahiti. Aici, unde își trăiește "barbaria" după care tînjise. De fapt: "Am mers mult îndărăt, dincolo de caii Partenonului, pînă la căluțul copilăriei, bunul meu căluț de lemn". Pentru ce să bați pămîntul! Pentru regăsirea căluțului de lemn! Metafora hoinarului însă numește exact "reîntinerirea". O dată, a personajului. Încă o dată, a picturii mondiale. Mă-ntorc în Bermude, se numea volumul meu de proze scurte de-acum un an. Titlul pleca de la mica poveste a unei ființe foarte asemănătoare cu cea descrisă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a fericitului A., un duh al nestatorniciei, o înfrigurare, un neastâmpăr de a nu sta locului, sub irezistibilul apel al unor meleaguri cât mai îndepărtate, unde vrăjmășia iernii nu-l poate ajunge. Dar, oricât s-ar supune pornirilor lui de hoinar, peregrinul moldovean, cuprins de nostalgii, își întoarce mereu privirea spre zările de acasă. Aici, în liniștea conacului de la Mircești, va avea răgaz să depene, cât amintindu-și, cât închipuindu-și, „scene vesele din Franția, scene politice din Italia, scene pitorești
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
cărora li se supun toți cei odată acceptați În interiorul castei: gratuitatea, parazitismul, solidaritatea mecanică, de grup, indiferența, fascinația morții. Dar, după cum vom vedea, legile dandysmului sunt mult mai numeroase și mai nuanțate. Iar istoria sa, câtuși de puțin Încremenită. Alături de hoinar (le flâneur) și derbedeu, dandy-ul se opune din răsputeri unei lumi mediocre, a „turmei și riglei” (Flaubert), a cumintelui musiu Prudhomme. Chiar dacă societatea Îi tolerează, cu un amestec de Îngăduință, dispreț și chiar admirație, doar pe dandy, În timp ce pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]