572 matches
-
vadă uscatul. Uneori, așezat la pupa, observa șirul de rechini care urmărise nava la puțin după escala din Tenerife. L-a auzit pe unul dintre ofițeri spunînd că acel cortegiu funest era obișnuit pentru croazierele transoceanice. Bestiile se hrăneau din hoiturile pe care vaporul le tot lăsa În urmă. Însă don Ricardo Aldaya nu-l credea. Era convins că demonii aceia Îl urmăreau pe el. „Mă așteptați“, se gîndea, văzînd În ei adevăratul chip al lui Dumnezeu. Atunci l-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nici armele, nici aplombul tatălui său. Ajunsese la Buenos Aires cu inima golită și cu sufletul ros de remușcări. America, avea să spună mai tîrziu, ca scuză ori ca epitaf, e un miraj, o țară de prădători și de mîncători de hoituri, iar el fusese educat pentru privilegiile și nazurile nesăbuite ale vechii Europe, un cadavru ce abia se mai ținea, din inerție. În cîțiva ani a pierdut totul, Începînd cu reputația și sfîrșind cu ceasul de aur pe care taică-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cenușei. Nu trecuseră decît șase ani de la sfîrșitul războiului și, cu toate că cicatricele acestuia se simțeau la fiecare pas, mai nimeni nu vorbea pe față despre el. Acum se vorbea de războiul celălalt, mondial, care Împuțise lumea cu o duhoare de hoit și de mîrșăvie de care nu mai avea să se descotorosească vreodată. Erau ani de sărăcie și de mizerie, binecuvîntați În mod straniu de pacea aceea pe care o inspiră muții și ologii, undeva la jumătatea drumului Între milă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să se ducă să cerșească ajutor? Iulia Caelis a dispă rut. Un nume îi tâșnește în minte: Asinius Gallus! Într-acolo se va îndrepta. În urma lui, Augustus își prinde capul în palme, copleșit. Reflectează profund îngrijorat. N-a ajuns încă hoit, dar lupta pentru succesiune s a ascuțit în jurul lui. Va continua și după ce el nu va mai fi. Din păcate, nu are cum să o oprească. Asta va fi treaba lui Tiberius, căci e vorba de stabilitatea imperiului. Dar 125
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lua trenul, liniștit, s-ar așeza să citească vreo cărțulie de duzină și ar bea chai din pahar, știind că a scăpat de ea. Spre mirarea lui, nespălata asta, cu toată încăpățânarea ei, n-a binevoit nici măcar să-și mute hoitul undeva la adăpost, într-un loc mai uscat. Și plouă cu o forță cum nu i-a mai fost dat să vadă, s-au rupt zăgazurile de parcă ar fi țâșnit sângele dintr-o rană deschisă. Totul a rămas în trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lor petrecut În familie. Nuide mirare că ramolita aia de muma-pădurii are ntodeauna un zâmbet tâmp pe față. Orice curvă care ar pune-o cu imensitatea aia a lu Gus l-ar avea. Da s-o vezi pe ea: un hoit Împuțit deghizat În oaie. Aproape că-mi pare rău pentru bătrânul Gus. Nu-ți folosește la nimisai cea mai mare și mai groasă lingură din bucătărie daco folosești numa samesteci n aceeași oală veche și mucegăită cu supă care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
că erau la greci, împingând bolovani sau lăsându-și ficatul să fie mâncat la nesfârșit. Poate că făcuse o greșeală Crochemort, o greșeală sumbră care îl urmărea? Poate că plătea astfel pentru ceea ce făcuse, prin singurătate și prin mirosul de hoit, el care, dacă s-ar fi dat cu lavandă sau parfum de iasomie, toate femeile s-ar fi aruncat la picioarele lui? Josăphine îi aducea prada în fiecare săptămână. Mirosurile deja nu le mai simțea. În ceea ce-i privește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
priviri, un soi de absență care-l cuprindea când se gândea la acele ținuturi, la tot ceea ce îmi spusese despre ele, la nopțile în care se auzeau doar cântările broaștelor, căldura năclăindu-ți trupul, marele fluviu noroios aducând copaci și hoituri de capre, nuferi albi și volbură de apă smulse de pe țărmuri. Câteodată, Gachentard imita dansurile femeilor, grațioasele mișcări ale mâinilor, cu degetele arcuite, rotirea ochilor și muzica fluierelor, pe care o recompunea șuierând, în timp ce se prefăcea că ar cânta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un traseu foarte complex, dar în același timp se simțea bolnav și avea presimțirea că o să moară. Obsesia lui era să nu se chinuiască, să nu paralizeze, să ajungă infirm și să oblige pe cineva să se îngrijească de un hoit. Din când în când îmi lansa așa, discret câte o întrebare: „Ai vrea să mă ajuți în cazul în care mi s-ar întâmpla ceva?”. Și începea să mă lămurească despre faptul că a fi infirm intelectual, a nu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
în care mi s-ar întâmpla ceva?”. Și începea să mă lămurească despre faptul că a fi infirm intelectual, a nu mai putea lucra e ca și cum ai fi mort. La ce să mai trăiești? Devine inutil să mai hrănești un hoit. Voia să-mi sugereze că eu n-aș face un păcat, ci, dimpotrivă, i-aș face un bine imens dacă l-aș ajuta să termine cu viața într-o asemenea situație. Era pur și simplu obsedat de o posibilă infirmitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
cu mâna. Apoi un nas și niște ochi. Nu știam ce făceam, și mi-am zmuls legătura dă pă ochi. Abenhaldun zăcea pă covor, cu gura ciubăr dă bale și sânge; l-am pipăit; căldicel Încă, da d-acu iera hoit pă bune. În odaie nema. Am văzut bățu, Îmi zburase dân mână; și avea sânge pă bot. Abia atunci m-am prins că chiar io-l mierlisem. Da negreșit, când am auzit râsu și urletu, m-am aiurit o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bicicletele pe ochi, ca să-mi continuu truda, când, de cealaltă parte a rotondei, a răsunat fatidica Împușcătură. Afară am dat nas În nas cu Requena. Ușa dormitorului lui Ricardo era larg deschisă. Pe podea, maculând cu sângele dezonoarei blana pufoasă, hoitul zăcea În decubit dorsal. Revolverul, cald Încă, Îi străjuia somnul de veci. O spun sus și tare. Hotărârea a fost premeditată. Așa o coroborează și o confirmă deplorabilul răvășel pe care ni l-a lăsat: amărât ca al celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să ne ușchim, s-a râs În hohote după obiceiu lor. Da io plimbam ursu ca magnatu În car și m-a bufnit râsu: că În lungu la zidu baștan dân coasta șinei ferate mergea cu perpedesu un amărăștean, un hoit mort dă posteală și chiomb la moacă, care abia de-și mai târa geamandanu dă răchită și-o legătură pă juma dezmățată. Un Îngeroi a dat să-și bage nasu unde nu-i fierbea caserola și i-a spus peizanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ceva ca a dreaptă: tot localu a venit În goana mare când am strigat ajutor, să nu-l uit nici pă argatu dă la cuhne: ăla mi-a pus astupuș la gură c-un bariz, dă iera să mai avem un hoit. Au sosit Fainberg, Musante, trotilații, bucătaru, Paiu Fioros și, coada cozii, don Renovales. A doua zi am petrecut toți la pripon. Mandea ieram acasă și le făceam pă plac la tot soiu de curioși care punea Întrebări dăspre căruță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la ore necuvenite, un surâs tainic va Înflori luminos pe chipul portarilor. Nemirovsky a simțit pe propria sa piele palma pe care i-a dat-o adagiul; căci nu a dat de Fang She, dar a dat, În schimb, de hoitul magului, Îngropat În graba mare sub salcia de care am mai pomenit. — Perspectiva, mult stimate Parodi, a proclamat pe nepusă masă Montenegro, e călcâiul lui Ahile al marilor pictori orientali. Între doi vălătuci de fum albastru, vă voi Îmbogăți albumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
odată aveau să mă salte. Dar trebuia să recuperez talismanul. L-am tăinuit În gura răposatului. Acum se află În drum spre patrie și se va Întoarce În sanctuarul Zeiței, unde tovarășii mei vor da de el când vor incinera hoitul. Apoi am căutat Într-un jurnal pagina cu lichidări de stocuri de mobile. Erau două sau trei pe strada Maipú. M-am dus la una dintre ele. Iar la unsprezece fără cinci, eram deja la hanul Noul Imparțial. Asta mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
minunate. Și io crez așa un șoz, fincă jupân Zalduendo era bulca lu Ăl de Sus, bașca că, Într-o după-amiază, trecând pă la casa lui, câmpu mirosea tot numa a prăjeală. Douăj de zile după, musiu Zalduendo era decât hoit și duhu lui a putut urca țintă la cer, unde sigur că acu stă cu toate meniurle și trufandalile alea dulci. Mersi pentru atenție și că m-ai ascultat. Îmi rămâne decât să-ți spun să-ți meargă binescu. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mînă bărbătească, puternică, capabilă să-și impună voința. Voi știți, camarazi, că războiul Italiei n-a fost cîștigat de milioanele de oi înnebunite de frică, de milioanele de dezertori și defetiști care au umplut văile de la Isonzo și Caporetto cu hoiturile lor, ci de cîteva mănunchiuri de viteji, de arditi, bărbați adevărați care nu se temeau de moarte. Toți cei care s-au temut de ea au rămas să zacă în tranșee. Cei care au înfruntat-o au simțit pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
puteau fugi pe el ca pe pod, pe când ciutele se cufundau cu copitele lor; din pricina asta vânătorii aceștia crânceni le putuseră ajunge în anume locuri grele și le jertfiseră. Adevărat era că și acești vânători plătiseră în parte paguba, mâncând hoit otrăvit și rămânând ca niște viermi chirciți în zăpadă, unii în valea Babei, alții într-o potecă ce coboară în tăul porcilor. Pieriseră înveninați șapte, și blănile lor erau întinse pe scânduri și le tot muta Onu Bezarbarză după soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu mers de pisică. Nouă, celorlalți, Hingherul ne impunea respect și teamă. Într-un fel, chiar îl admiram pentru curajul de a se întoarce împotriva propriei lui vieți, iubind ceea ce altădată hăituise. Când a reapărut în azil, după ce a îngropat hoitul câinelui, Hingherul avea ochi de ucigaș. Nimeni n-a îndrăznit să-l întrebe ceva, dar Domnul Andrei, care-l spionase, povestea lucruri uimitoare; că Hingherul a săpat pământul cu mâinile, apoi a smuls bălării, a făcut din ele un fel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a îndrăznit să-l întrebe ceva, dar Domnul Andrei, care-l spionase, povestea lucruri uimitoare; că Hingherul a săpat pământul cu mâinile, apoi a smuls bălării, a făcut din ele un fel de pat pe fundul gropii și a întins hoitul cu grijă, acoperindu-i cu pământ. Eu am pornit totuși pe coridor după el, cu intenția de a-i spune o vorbă bună. Înainte de a-l ajunge din urmă, l-am văzut intrând la closet și am rămas să-l
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-ara aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un ban și dat jos de pe epava plutitoare. Noroc că am întîlnit o echipă care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am încercat s-o combat, era inutil. Dimineața mi-am petrecut-o pe baltă, în barcă. După-amiază am avut poftă să dau o raită prin bălării. Nu mai plouase de mult, ierburile se uscau și putrezeau de căldură; păreau un hoit pe care-l devorau alte ierburi, tinere, însetate de viață și necruțătoare. Trebuia mereu să-mi deschid drum cu mâinile, să mă apăr de mărăcini care se găseau aproape la tot pasul, printre flori mai ales. Am mers până n-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pînă la cheiurile din Concesiunea Franceză unde Bundul se sfîrșea În debarcaderele funerare și docurile din Nantao. Acolo nimeni nu-i făcea nici un rău. Această regiune de golfulețe și depozite de gunoaie era plină de carcasele corăbiilor cu opium, de hoituri de cîini și de sicriele Împinse din nou la mal pe plajele de noroi negru. După-amiaza, el și-o petrecu privind hidroavioanele japoneze ancorate de balizele lor de la Baza Navală Aeriană. Așteptă ca piloții, cu ochelarii lor mari de zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
englezi și familiile lor se grăbeau prin terenul de adunare spre Blocul D, urmați de primele Mustang-uri ale dimineții. CÎnd trecură peste lagăr, vîntul de la motoarele lor puseră În mișcare un aer puturos prin clădirile goale, o putoare de hoit născută de o invazie de mii de muște lacome. Cerșetorii chinezi de la poartă Își feriră fețele. Dar Jim inhală putoarea amețitoare, care Îi reîmprospăta gîndurile despre spital și aviatorul japonez mort În canalul de dincolo de sîrme. Venise timpul să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]