1,824 matches
-
admitere la Facultatea de Litere, secția română-romani. Când am primit foaia cu subiectele în romani am rămas perplex. Nu înțelegeam o iotă din ceea ce trebuia să fie limba romilor. Era scris într-un alfabet ininteligibil. 50 de minute m-am holbat la foaie încercând să înțeleg textul care trebuia să fie scris în limba mea maternă. Până la urmă l-am descifrat pentru că mai știam o leacă de greacă. Nimeni nu mi-a spus înainte de examen că romii au un alfabet. Acesta
LIMBA ROMANI -VICTIMA DOCTORATELOR! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370658_a_371987]
-
fiind contextul, și plecă înjurând foarte plebeu. - Așa-ț’ trebe, dragă, dacă li iei pi toati rapandulili-n mașină, dădu Mama Zmeilor un verdict ferm! Hai, acasă! Inert, domnul T se supuse ordinului. - Mersi, te pup, rosti, la despărțire fiara apocaliptică holbând ochii și țugu- indu-și buzele într-un mod foarte semnifi- cativ. Apoi dispăru în întunericul holului. Pentru ca să nu i se vadă lacrimile, domnul T rămase la volan. Apoi fugi la garaj, se schimbă, își luă trusele de curățenie și
COMPLOTUL GOSPODINELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362705_a_364034]
-
la pasărea din colivie să i-aducă lumină sacră în colivia acră. Pasăre sunt și eu în colivia lui Dumnezeu dar sărăcia și migrenele mi-au escamotat penele. C-o schiloadă mînă stau rezemat de țărînă. C-o slabă cutremurare holbez ochii a mirare. Licuriciul meu e mort. Nu-mi mai aduce steluțe în cort, nu mai rîde, nu mai luminează ceasul ca o amiază. Poate Maica Precestă o ieși pe secetă cu Isus feericul, s’alunge întunericul. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
-ți gândul de la el, dacă tu crezi că vei găsi acolo ceva aur, petrol sau pietre prețioase. --Nu mă interesează subsolul! Terenul este ideal pentru o plantă medicinală prețioasă. Vicele și primarul se uitară unul la altul ca hăbăucii. Se holbară și la Mărășteanu,care le zâmbea radios. Primarul gândi: chiar este nebun și eu nu știu cum să scap de problema asta care...poate genera alte probleme foarte grave. --Numai pe parcela asta blestemată, cu târla, poate crește planta aia? întrebă, cu
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
care luăm trenul spre București suntem conduși la altă linie decât cea de pe tabela de „Plecări”. Pe peron defilează trupe de soldați în uniforme gri-albastre. Un regizor le dirijează mișcările, în timp ce, din sala de așteptare a gării, oameni curioși se holbează la ei. Între aceștia, pe primul rând, se înființase săteanca de la care cumpărasem coșulețul cu flori, în cimitir. Unde și-o fi lăsat acum panerul? Mă urc în tren. Se dă semnalul și vagoanele se pun în mișcare. Prin fața ochilor
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
din colaborări, la dieta zilnică și un mic. *** Mizil... Universitatea Axis Mundi, parte integrantă a concernului local (din motive de deontologie nu putem divulga numele) care producea ață și bandaje. Rectorul universității, domnul profesor Zbieran, citi ziarul adus de secretară, holbă ochii injectați de la susținerea, astă noapte, a doctoratului unei tinere speranțe și răcni: - Madam Perfidiu! Secretare principală se numea de fapt Profiriu însă cum era soția managerului trustului și nu putea să o dea cu capul de pereți când voia
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
din colaborări, la dieta zilnică și un mic.***Mizil... Universitatea Axis Mundi, parte integrantă a concernului local (din motive de deontologie nu putem divulga numele) care producea ață și bandaje. Rectorul universității, domnul profesor Zbieran, citi ziarul adus de secretară, holbă ochii injectați de la susținerea, astă noapte, a doctoratului unei tinere speranțe și răcni:- Madam Perfidiu! Secretare principală se numea de fapt Profiriu însă cum era soția managerului trustului și nu putea să o dea cu capul de pereți când voia
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
cu ochii vineții-sticloși și nasul roșu, mare și ascuțit, rânjea cu colții rari și gălbejiți, ca o sperietoare, țipa pițigăiat, agitându-se: -Vă rup, vă sparg, vă amorțesc!Pe toți vă amorțesc! Ha, ha, ha! Când văzu alaiul vestitorilor, se holbă uluit și începu să se agite mai tare, țipând și azvârlind cu biciul în ei: Ha, haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar Sabie de Raze, printr-un salt și o lovitură măiastră, îi smulse biciul
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
copiilor, corpul lui Dumitru era cercetat de doctorii aceia ciudați, cei care opereaza fără să fie nevoie de anestezie, sergentul se dădea de ceasul morții să iasă basma curată din această tărășenie. Sătenii de azi, copiii de demult care se holbau speriați prin gardul de nuiele la trupul dezgolit de haine și de viață al flăcăului răpus, nu știu dacă sergentul a fost învinovățit de crimă sau dacă a scăpat sau nu de glonțul inamic, pe frontul din Răsărit ori pe
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
Dar sunt foarte de treabă. -A, nu, nu. -Dar nu trebuie să vă dezbrăcați, dacă nu vreți. -Că pe voi și așa nu vă deranjează, zâmbeam. -Sigur că nu. Dar ne-ar deranja pe noi. Îmi și imaginam cum ne holbăm și eu, și soțul la niște oameni străini, care și-au dezvelit trupul ca să facă plajă, să se scalde, să facă foc, să prăjească piept de pui, apoi să mănânce cu poftă, să bea bere, să spună bancuri și să
DIVORŢUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357198_a_358527]
-
Ce vrei? Stai cu mâna la buzunar păzindu-ți fericirea și mă urmărești pe mine? Du-te și tu și caută ceva, vezi cum se bagă banii în geantă, cum se scot, poate ajuți și tu pe cineva, ce te holbezi la mine? Numai eu să muncesc, negru' dracului, că ești ca noaptea. Măi, întunecatule, du-te că te așteaptă treaba și nu mai lua sămânța de pe ziar, că nu mai am ce vinde. - Panseluțo, taci că azi nu te-am
TÂRGOVEŢII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357786_a_359115]
-
deoarece nu avem aurul necesar cumpărării tronului de la Înaltul Sultan. - Atunci să nu mai pierdem timpul! Ursuz se apropie de masă și desfășură o hartă. - Uitați-vă cu atenție! - arătă cu vârful unghiei. Aici se află o comoară... Cei patru holbară ochii. - Și dacă sultanul dorește mai mult? Dacă nu ajunge? - întrebă într-o doară Conacu. - Strălucirea aurului vă cam orbește, boieri dumneavoastră! Asta nu-i a bună, pentru că vă ia mințile și vă pierdeți capul! - rânji vampirul. - Sultanului cu cât
VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357829_a_359158]
-
spre soare-apune. I-am degustat, sunt acceptabili și ăștia! - Astfel spus, ne mai apărați de primejdii! - se bucură Conacu. - M-ați convins de încrederea voastră. Uite - aici, în punctele astea de pe hartă, se află ascunzătoarea altor două comori! Cei patru holbară ochii lacomi ca nu cumva să înțeleagă greșit și să încurce locurile indicate de aliatul lor. - Așa mai merge, cumetre! - exclamă Ciocoiu mângâindu-și pântecele de satisfacție. - Iar aici, arătă pe hartă un loc îndepărtat, se află un cimitir al
VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357829_a_359158]
-
curiozitate ... - Și care-i nevoia asta mare a ta, de-i spune ... curiozitate, îl împunge Ion. - Lasă-l pi el, Ioane, că-ți tălmăcesc eu numaidecât, se repede-n vorbă Crăciun. Budacea ăsta n-o s-apuce prea divremi să se holbeze la o fată goală, așa că se mulțumește și cu goliciunea unei babe ... Ca să știe și el unde-i așazat buricu' la fimei ... Că a' lui aproape că știe unde-i ... Da' pisemni sî miră di ci i l-o tăiet
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
și-am stat câteva săptămâni în spital cu el rupt... Sunt pățit... Mai bine să discutăm despre rufe... Ce s-a întâmplat cu culmea cea veche? - Costele, eram sigură că n-ai observat! Când ieși pe balcon ești cu ochii holbați după fițe!... Dacă priveai în interior și nu la colțul blocului după fuste scurte, observai că feroteniile de la culme există, dar sârma a ruginit și în unele locuri s-a rupt. - Aha, acum pricep de ce cămașa mea albă are o
FAC ANTRENAMENT! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350684_a_352013]
-
adunate pe creștet triumfători! Am trecut peste cutremur, de seară până dimineața. Minunile nu mai țin trei zile. Luxul contraatacă. Bogații își cheltuie banii în locuri cât mai publice ca sa îi distreze pe săraci. Cultura celebrității ne îndeamnă să ne holbăm la excesele oricui și să le imităm comportamentul. Ne plictisim repede. Explicațiile complicate ne obosesc. Deșteptii ne obosesc. Proștii ne încântă. Îi privim cu apă-n gură și oftăm de placere. Facturile de lumină și gaz ne cocoșează. Țara dromaderilor
LUMEA ÎN CARE TRĂIESC de DONA TUDOR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358781_a_360110]
-
Și fii atent, adăugase cu vocea mai scăzută, dacă nu-ți bagi mințile în cap, piciorul pe aici nu-l mai pui. Nici măcar s-o urci pe nebuna de soră-ta pe drumul ăsta în sus, și își ridicase ochii holbați spre dealul cimitirului. Deși nu se așezase de multă vreme pe bușteanul vechi, simțise frigul dimineții pătrunzându-l prin pufoaica veche. Cămașa dedesubt îi era leoarcă de transpirație. Curând, frisoane începuseră să-l ia în răstimpuri. I se părea că
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
care era de mai înainte și cunoștea toate și mai multe decât femeia ce tocmai apăruse. Ea parcă nu avea aceeași reacție, nu se miră că și el. Primul indiciu i-a fost faptul că femeia abia apărută nu se holba că el (nici el de altfel la ce era prin prejur, ci doar la ea...) la lucrurile din jur la animale și la el, de parcă lua toate dintr-o dată, masurandu-le dintr-o privire, având probabil o cunoaștere incipient-instinctiva, intuitivă
FERICIREA LUI ADAM?... II de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359271_a_360600]
-
luneca pe beregată... asemenea unui pârâiaș ce se coboară din coasta munților drept într-un butoiaș încăpător. Mușchiuleții, trandafirii, murăturile proaspete le deschisese apetitul la amândoi, că aproape uitaseră de necaz și de numărul paharelor golite, când Naie îi zise holbându-și ochii lui de vițel oprit la poarta nouă. - Se mai îmuie, boierule?... - De unde, Naie!... E piatră și simt că mă taie pe la băierile inimii, și iar mai linse un pahar cu nectar îmbietor de fragă aromată. - Ce necaz!... Vă
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
speriat și nu a fost mult ca să nu pice din picioare, trezindu-se instantaneu din mrejele băuturii înșelătoare, care-l luase de nas. - Ce e boierule!... iar vă simțiți rău? - Cum îndrăznești să mă întrebi? Ia ascultă! - Da, boierule... și, holbând ochii cât cepele, se ridică în picioare. - Naie, ai un chibrit? - Am, cum să nu am!... - Dă-mi-l! - Da ce faceți cu el?!... După câte știu, boier dumneavoastră nu fumează... „S-o scărpina în ureche...) - Vreau să dau foc
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
om, Năică, blegul de el, îi spusese Didinei că boierul voia să dea foc stogului de fân... și rămâneau pe drumuri și de râsul satului. Cînd i-au văzut că au ieșit în tindă, Naie s-a repezit cu ochii holbați către Bușica și a-ntrebat-o cu sufletul la gură. - Scapă? - Să ne rugăm Domnului, iar mie să-mi dați Duminica un colac, și să vă aduceți aminte de mine că v-am scăpat dintr-o mare belea. - Îți dăm țață Bușica
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
lor puse-n vers spre a stârni în piepturile ostașilor români vitejia și eroismul necesare zdrobirii dușmanului. Nu mai îndrăzni să le vorbească nici despre Liviu Rebreanu de teamă să nu-i jignească și mai mult. Îi lăsă să se holbeze la vitrinele pline cu decorații, la mitralierele și puștile așezate de dușumeaua muzeului... - Dar vitrina asta de ce-i spartă?, căzu ca un trăsnet întrebarea unuia dintre bicicliști. Luat prin surprindere, muzeograful mormăi ceva ce semăna cu un fel de scuză
GENERALUL ŞI BICLA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359434_a_360763]
-
vesel: - Hai, noroc, băi, nea, să moară mă-ta, de nu sări tu cu o țâgarie acu’! Aici am avut un moment de inspirație și i-am dat un răspuns adecvat legislației, spunându-i că eu nu fumez. Neluțu se holbă uimit, păru să înțeleagă, și, prin urmare, mi-a spus ceva mai nervos: - Bă, dacă n-ai, n-ai, da’ cu banu’ poți să sări, că-m’ iau io și singur! Aveam și aici o ripostă proporțională, de mare bun
RIPOSTA PROPORŢIONALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360008_a_361337]
-
și în lumina lui,punând mâna la ochi l-am zărit pe băiatul acela ce era cocoțat pe o creangă a copacului.Era fermecător în lumina,iar pentru câteva minute nu mi-am putut lua ochii de la el. -Ce te holbezi așa,piticule?mă întreabă el,făcându-le semn celor doi băieți care stăteau jos lângă el.Eu,crezând că s-a supărat pentru că m-am uitat așa la el,am încercat să intru înăuntru,dar băieții îmi făcură semn să
KARON ,CAP 13 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360153_a_361482]
-
a trecut în revistă toate numerele de pe mobil. În timp ce era cufundată în gânduri a simțit o mână care o bătea prietenește pe umăr. S‑a întors nedumerită să vadă cine este și a rămas uimită. - Hei, salut, frumoaso! Ce te holbezi așa la mine, dragă? Parcă ai văzut o stafie. Mă sperii. Ce ai? - Vai de mine! Iartă‑mă Octav, nu ești tu de vină! Mă gândeam la tine și doream să te sun în clipa în care m‑ai atins
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]