701 matches
-
Editura Scânteia. Publică În acest an câte două volume Maria Banuș (Bucurie, Fiilor mei), Dumitru Corbea (Doftana, Balada celor patru mineri), Nina Cassian (An viu nouă sute șapte, Sufletul nostru) și Victor Tulbure (Balada tovarășului căzut Împărțind Scânteia În ilegalitate și Holde). Alte cărți de poezii mai publică A.Toma (Cântul vieții), Radu Boureanu (Sângele popoarelor, ed. a 2-a), Eugen Jebeleanu (Scutul păcii), Vlaicu Bârna (Minerii din satul lui Crișan), Mihnea Gheorghiu (Primăvara În Valea Jiului. Două poeme), Petru Vintilă (Oamenii și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poezii de: Mihail Gavril, Mircea Bordan, Vasile Fulgeanu, Iuliu Rațiu, Toma George Maiorescu, Vintilă Omaru, Cezar Drăgoi; În nr. 155, 23 sept.: F.I. Bociort - Maria Radovan: „Ilie Își croiește viață nouă”; - În nr. 156, 30 sept.: Horia Bratu - Victor Tulbure: „Holde”; În nr. 158, 14 oct: Paul Georgescu. Doctorul Negrea sau problemele intelectualului la Cezar Petrescu; În nr. 159, 21 oct.: F.I. Boiciort - Ticu Arhip: „Patul fraților”, În nr. 166, 9 dec.: Domnica Filimon. - Primul plan cincinal stalinist În literatura sovietică
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
legarea izbutirilor sau eșecurilor de necesitățile conținutului. Întocmit astfel, lăsând la o parte versurile ilustratoare, scheletul cronicii poate fi transportat fără nici o modificare la alt poet. De aceea critica literară nu a putut depista, de pildă, În cronicile Închinate volumului Holde de Victor Tulbure, adevăratele calități și lipsuri. (Ă). Astfel nu s-a dus o discuție adâncă asupra poeziei Tov. Matei a primit Ordinul Muncii de Veronica Porumbacu, lucrare care merita tocmai o deosebită atenție. Același birocratism critic aduce și incapacitatea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și periculoase «Îmbogățiri» a limbii literare prin utilizarea abuzivă a expresiilor triviale și de jargon, a regionalismelor, arhaismelor, neologismelor, apare tendința de a «simplifica» limba. (Ă). În versurile lui Tulbure de pildă, izbucnesc la fiece pas «fanfare de lumini», cresc «holde de bucurii», flutură pretutindeni steaguri, Înlocuindu-se astfel prin șabloane convenționale bogăția vieții. (Ă). Eugen Frunză repetă inutil epitetul vag și inexpresiv «bun» În versuri consecutive din Cântec de leagăn. Dan Deșliu afirmă că toate lucrurile pe care le descrie
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
204, 1 sept. „Satul unde mergem e un sat de șes Mărginit de lanuri grele de secară Și țăranii-acum un an au Înțeles Mândră colectivă-n sat Întemeiară. Greu a fost, bogații s-au luptat turbați, Au dat foc la holde, răspândind minciună, Că la colectivă toți ar fi argați Și-au să dea din casă totul la comună. Un notar cu vie și pământ bogat Amintea Într-una «datina străbună» Că, vezi, din strămoși așa am lucrat. Cum să facem
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
e o oază binecuvântată, unde totul e cânt și petrecere. Aici se adună, parcă ar veni Într-un pelerinaj, oameni ai muncii din toate colțurile țării: «Vin maramureșenii codrilor, Vierii din Târnavele bogate, Oltenii horelor și-ai doinelor Și bănățenii holdelor bronzateă» etc. Munca văzută numai la suprafață; imaginea ei este redată prin clișee ca acesta: «Și muncitorul s-a suit pe schele, Brigadierii se-ntreceau cu zor, Ciocanele băteau În piatră, grele, Băteau În piepturi, inimile lor». Totul e decor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
orice întrebare, strictul instinct vital, într-o eternă vară, când dogoarea ei blândă, adormitoare topește ierburile și vietățile laolaltă, dăruindu-le o pace universală, bucolică, anonimizantă. E practicat în Pașii profetului un lirism extatic, de identificare cu sevele solului, cu holdele aplecate sub greutatea holdelor, cu cerul sclipitor, însorit, totul amintind vibrația copleșitoare a pânzelor lui Van Gogh. Lumea e percepută de la nivelul rădăcinii vegetale, reconstituită prin mănunchiuri de senzații primare, căldură, umezeală, atingeri moi. Panismul blagian, variantă originală a regresiunii
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
vital, într-o eternă vară, când dogoarea ei blândă, adormitoare topește ierburile și vietățile laolaltă, dăruindu-le o pace universală, bucolică, anonimizantă. E practicat în Pașii profetului un lirism extatic, de identificare cu sevele solului, cu holdele aplecate sub greutatea holdelor, cu cerul sclipitor, însorit, totul amintind vibrația copleșitoare a pânzelor lui Van Gogh. Lumea e percepută de la nivelul rădăcinii vegetale, reconstituită prin mănunchiuri de senzații primare, căldură, umezeală, atingeri moi. Panismul blagian, variantă originală a regresiunii geologice expresioniste, convertește nostalgia
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
plasează Strungul de Ștefan Tita (muzica de Ion Vintilă): A venit, mama cu fata Să-l vadă muncind pe tata. Strungu-ntr-una se-nvârtește, Tata norma-și depășește. Bunul frate al proletcultismului, idilismului, este de asemenea cunoscut de unele cântece ca Holdă, holdă, cu insinuantul subtitlu Cântec popular - versuri de Mircea Rădină, (muzica de Mircea Alexe)... sau fantezii care denigrează chipul muncitorului înaintat, ca aceste versuri de Harry Negrin: Păi cum se poate Mărioară, fată tânără, să nu te-mbie sportul, când
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Strungul de Ștefan Tita (muzica de Ion Vintilă): A venit, mama cu fata Să-l vadă muncind pe tata. Strungu-ntr-una se-nvârtește, Tata norma-și depășește. Bunul frate al proletcultismului, idilismului, este de asemenea cunoscut de unele cântece ca Holdă, holdă, cu insinuantul subtitlu Cântec popular - versuri de Mircea Rădină, (muzica de Mircea Alexe)... sau fantezii care denigrează chipul muncitorului înaintat, ca aceste versuri de Harry Negrin: Păi cum se poate Mărioară, fată tânără, să nu te-mbie sportul, când la
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
forma autorepetării. Tendința de a se repeta pe sine însuși, de pildă, în scrisul lui Victor Tulbure. Prea adesea - îndeosebi în poeziile mai vechi - întâlnim, fie că sunt cerute sau nu de conținutul de idei, steagurile care flutură în vânt, holdele de aur și alte imagini sărbătorești, care, prin unilaritatea lor, dau o imagine falsă despre realitatea vieții noastre plină de dramatism și arată înclinarea poetului de a rezolva problemele pe linia minimei rezistențe, înlocuind viața adevărată printr-un șablon idilizant
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
adesea vehement; în paginile culturale și literare se adoptă un altul, mai așezat, diferit, de exemplu, de acela din perioada când prim-redactor era A. Bacalbașa. Printre redactori se află, în continuare, mulți scriitori tineri: Toma Dragu, Aida Vrioni, Ana Holda, Ecaterina Racoviceanu-Fulmen, B. Nemțeanu, Dinu Dumbravă, N. D. Cocea (care va înființa apoi, finanțat de C. Mille, revista „Facla”), I. Russu Abrudeanu ș.a. Responsabilitatea alcătuirii paginilor literare revine lui A. Honigman, Iosif Nădejde sau, pentru puțin timp, lui C. Al.
ADEVARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285191_a_286520]
-
celor ce-l muncesc”, tractoarele, iarna „când Lenin a murit”, „lumina vremii noi” și „partizanii patriei bulgare”. Versificația abundentă și facilă e de cele mai multe ori doar un pretext pentru lansarea lozincilor la modă: „Și păsările-ntoarse parcă spun/ Că anul holdei noastre va fi bun/ și izbucnind în flori candide merii/ Lansează iar lozinca primăverii:/ - Nici o parcelă neînsămânțată!” Poezia didacticistă, inspirată din evenimente istorice „purificate” ideologic și transformate în anticipări ale „lumii noi”, este de asemenea prezentă: sunt aduse astfel în
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
într-un ciclu etern: „și pruncii cresc / și iarăși este toamnă peste lume / și unii sunt și alții au pierit / și unii par vestiți și unii-s fără nume // Rusalii, Bobotează, ouatul către Paști / și Maica Domnului în plină vară / Holdele-s coapte, secerători puțini / Viața noastră, țară milenară.” Poetul a devenit așadar „Marele Preot al sfintelor cuvinte”, sorbind din „marile izvoare”, întreținând cultul graiului în „templul care se lărgește și iată a cuprins / Pământ și cer și veac și cimitire
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
reînvierii eterne: „Ceea ce știm și am văzut / Sunt strâns de gât de nu voi spune / și mărturia mea va fi / Că cel ce este veșnic va rămâne. / Iată cum toate se-nnoiesc / Grai și părinți și neam și țară / O holdă moartă pusă-ntr-un sicriu / Din piramidă-ncepe să răsară.” Uneori, aceste lungi cicluri de poeme închinate Transilvaniei, Moldovei, Țării Românești, Maramureșului, locurilor celebre și eroilor naționali, ca și unor sate neștiute și unor oameni anonimi, capătă un ton de
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
capital de 270 000 lei"721. Se evidenția faptul că "pericolul era mare și (...) guvernul nu avea estrema sa bunăvoință și solicitudine pentru noi de a ne trimite bani, păcură, instrumente (...) toate mesurile luate de administrație erau zadarnice și astfel holdele județului și poate chiar și ale țărei deveneau prada lor"722. Înființarea băncii creditului agricol era considerată ca fiind foarte necesară deoarece "bine facerile acestei instituțiuni sunt imense, prin ea, locuitorul dobrogean a scăpat de ghearele cămătarilor care în această
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
zăvoi, sură, ghionoaia, crânguri, călători, se proclamă. 2.Construiți enunțuri utilizând cuvintele cu sens opus celor scrise cursiv în text. 3. Analizați adjectivele din primul vers. În miezul verii Elena Farago O fâșie nesfârșită Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniștea-i deplin stăpână Peste câmpii arși de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; și nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntruna, parcă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
împăratul Negură. Mii și mii de țărani trudeau pe pământul lui. Vătafi cu bice plumbuite băteau pe acești muncitori ai țarinei, lovindu-i fără milă când nu mai puteau și cădeau de osteneală și de arșiță, pe brazda și pe holda-ncinsă de soarele amiezii. Iar Negură-Împărat trăia numai în belșug, în ospețe și desfătări, fără să-i pese de cei care se istoveau adunându-i atâtea bogății. Îi luaseră spaima nu numai oamenii de pe moșiile sale, dar și sălbăticiunile codrilor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Călugărul îl privi pe Bătrân. Plecară împreună fără să-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care le țâșneau de sub tălpi, speriate la rândul lor. Cu aripi cafenii, băteau cu zgomot aerul dispărând în holdă, departe de sperietorile ale căror siluete sumbre se profilau pe cer. Muntele se înălța lin din câmpie, pe nesimțite. Pimen călca voinicește, fără să scoată vreun cuvânt. În curând Bătrânul începu să gâfâie, simțindu-și în sfârșit oboseala. Se hotărî
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
regiuni lusitane. Santa Comba, în apropiere de Vimieiro, se află cam la 40 km la miazănoapte de Coimbra. Sunt locuințe modeste dar sănătoase, cu grădini și arbori roditori, căci întreg ținutul e mănos. Șoseaua trece printre livezi de măslini și holde, nu prea departe de casa lui Salazar. Pe aici, verdele puternic cu ape metalice, începe să domine peisajul. Au dispărut nuanțele palide din Sud, verdele acela decolorat de soare, biruit de argilă și nisip după cele dintâi secete. Aici văzduhul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe la jumătatea după-amiezii, pe când coborau o pantă domoală acoperită cu iarbă, în sfârșit, lăsară pădurea în urmă. înaintea lor se întindea, întreruptă de șiruri de plopi, o câmpie unduioasă pe care, în mai multe locuri, în jurul unor mici case coloniale, holdele se coceau așteptând secerile culegătorilor. în centrul acelui peisaj, într-un nor de praf ce stăruia la joasă înălțime, armata rupse rândurile, pentru a se încolona aproximativ de-a lungul panglicii cenușii a drumului. După câteva ore de mers, atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Călugărul îl privi pe Bătrân. Plecară împreună fără să-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care le țâșneau de sub tălpi, speriate la rândul lor. Cu aripi cafenii, băteau cu zgomot aerul dispărând în holdă, departe de sperietorile ale căror siluete sumbre se profilau pe cer. Muntele se înălța lin din câmpie, pe nesimțite. Pimen călca voinicește, fără să scoată vreun cuvânt. În curând Bătrânul începu să gâfâie, simțindu-și în sfârșit oboseala. Se hotărî
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
O planetă magnifică. Dar nu se făcea totul ca să devină intolerabil locuitul aici, o colaborare neconștientă a tuturor sufletelor răspândind nebunie și otravă? Ca să ne evacueze? Nu Într-atât aspirație faustiană, se gândi domnul Sammler, cât o strategie de pârjolit holdele. Prăpădește tot, și cu ce mai rămâne moartea? Pângărește, și apoi fugi spre fericirea uitării. Sau zbughește-o spre alte lumi. Recunoscu după aceste gânduri că se pregătea să-l Întâlnească pe Govinda Lal. Era posibil să discute asemenea chestiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]