421 matches
-
explozia fulgurantă a cablodistribuției a determinat multiplicarea canalelor și specializarea în funcție de un singur gen (sport, cinema, știri, documentare, muzică etc.). Or, punerea în cauză a televiziunii generaliste de logica profitului și fidelizării publicului este semnul unei confruntări ideologice între viziunea holistă tradițională a societății ca totalitate, implicînd mecanisme de integrare socială și identitate colectivă și viziunea liberală a libertății totale a individului insularizat (cf. și Michele Martin, Serge Proulx, 1995: 287-288). Dezvoltarea în jurul formei tematice sau generaliste a programării televizuale, legată
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
inovație fiind salvată de suprabombardarea prin canalele de comunicație cu informația de tip puzzle. Sistemul acționează ca o invitație adresată minții umane de a-și depăși reflexul condiționat al simplificării ca singura formulă de înțelegere, de generare a cunoașterii. Abordarea holistă și heterodoxă devine posibilă după ce știința s-a eliberat de controlul aserțiunilor de către mecanismul inflexibil al logicii aristotelice, unde gradele de adevăr nu erau considerate ca folositoare, ca și când devenirea (aproximarea întregului prin procesul de creștere) este interzisă. Or, ariile de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de informații între sistem și mediu. Cerințele și suporturile care intră în sistemul politic sînt transformate în decizii și reacționează asupra mediului printr-un mecanism de feedback. S-a observat că abordarea structuro-funcționalistă a fost inspirată de o concepție politică holistă, ceea ce nu a împiedicat analizele aplicate sistemelor de talie mai redusă decît societatea în întregul ei. Acest fapt este ilustrat de analiza guvernului ca rețea și a lobbying-ului ca proces de comunicare, precum și de analiza partidelor politice ca sisteme și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
tipare al unităților. Astfel, conținutul normativ al descrierii socializării la Waltz este atât de nesemnificativ, încât poate fi ignorat (Wendt, 1999, pp. 98-102). Pentru a oferi o explicație completă a socializării statului, sistemul internațional trebuie să fie înțeles în termeni holiști (structura afectează și proprietățile, nu doar comportamentul) și idealiști (structura definită în termeni culturali, și nu materiali). Astfel, Wendt dezvăluie că, după ce asumpțiile filosofice aflate la temelia neorealismului sunt expuse într-un mod adecvat, ar fi fals să se afirme
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
teoretică a explicației științifice, în sensul că ipotezele sunt deduse din legile acoperitoare, iar cazurile particulare sunt subsumate și, astfel, explicate; falsificarea este considerată criteriu științific de demarcare, separând știința de celalalte abordări. De asemenea, teoria waltziană este mai degrabă holistă, în sensul în care holismul trebuie distins de simpla acțiune colectivă. Acțiunea colectivă este derivată din acțiunea și intenționalitatea individuală, deși ea nu o reflectă în mod necesar pe cea din urmă. Prin contrast, o abordare holistică vede dinamica întregului
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
inclus în categoria realiștilor neoclasici. Totodată, critica lui Waltz la adresa reducționismului lui Morgenthau sau chiar al lui Aron este în primul rând o critică la adresa individualismului lor metodologic. Pe de altă parte, teoria lui Waltz nu este chiar atât de holistă: ea nu explică efectele sistemice direct pe baza structurii sistemului, ci prin intermediul interacțiunilor între actori. Statele fac politica internațională structura nu determină, ci selectează comportamente. Reacția concretizată prin realismul neoclasic are la bază nevoia completării explicațiilor sistemice cu explicații aferente
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
și de apariția distincției între curentul ofensiv și cel defensiv, ale cărei rădăcini țin așa cum s-a discutat în secțiunile anterioare de interpretarea implicațiilor anarhiei, delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui Waltz. De asemenea, prin plasarea împreună, în cadranul neorealismului defensiv, a teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive axate pe teoria jocurilor, se observă că și această tipologie reflectă ideea continuității între orientări. Și
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
timp instituționalizat, dar care lasă loc acțiunii sociale și care se plasează, din punct de vedere epistemic, Între extremele teoretice ale pieței libere născută din concepția individualismului metodologic și cel al organizației instituționalizate ce rezultă dintr-o poziție macrosocială sau holistă. Câmpurile sunt spații mezosociale În care acțiunea și instituțiile interacționează pentru a explica structurile stabile atât la nivel organizațional cât și social mai larg. Ele rezultă din stabilizarea relativă a relațiilor de cooperare Între actori, dar care sunt În același
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
identificată cu îndeplinirea scopurilor coletive ale puterii etatice. Regimul politic fascist respinge, prin ideologia pe care o propagă, concepția atomistă asupra societății pe baza căreia e proiectat ideologic regimul politic al democrației liberale insistând asupra adevărului absolut al concepției organiciste, holiste asupra societății. Potrivit acesteia din urmă, societatea funcționează precum un organism, și de aceea ea trebuie să acționeze în favoarea gloriei statului, întrucât individul, pe cont propriu, nu poate realiza nimic semnificativ. Concepția proprie fascismului accentuează asupra importanței statului, considerat a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
exprimate în termeni ca ordine și dezordine, colectiv și individual, obiectiv și subiectiv, sens și funcție, frânează considerabil productivitatea ipotezelor, închizând reflecția teoretică într-o serie de dileme. Sociologia și antropologia s-au construit împotriva instituțiilor subiective, adoptând un demers holist, căutând relațiile care reprezintă fundamentul unui sistem. De douăzeci de ani, acest holism moștenit de la Henri Maine, Ferdinand Tönnies și Emile Durkheim, care pleca de la normele generale ale societății pentru a explica niște comportamente individuale, a lăsat locul unui individualism
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
metaforele biologice sau mecanice care le însoțesc sunt obligați, când simt nevoia de a depăși nivelul individual, să reintroducă termeni la fel de generali, cum ar fi lumea, universul, sfera etc. Desigur, trebuie să supunem acești termeni unui examen atent, dar conceptele holiste ca spiritul instituțiilor (Montesquieu), spiritul obiectiv (Hegel), totalitatea semnificantă (Dilthey), conștiința colectivă (Durkheim), ideal tip (Weber), sistemele simbolice (Lévi-Strauss), instituția imaginară (Castoriadis), ideologica (Augé), ideal (Godelier) sunt concepte utile, de care avem nevoie pentru a înțelege liantul social. În realitate
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
cumulat și în același timp diferențiat pentru fiecare comunitate, se pune întrebarea dacă agentul activ al schimbării este individul sau întreaga comunitate prin eforturile ei concertate. Sau altfel spus, e mai potrivit să tratăm schimbarea socială abordând-o în mod holist sau în mod individualist (vezi și Mihăilescu, 1996). Consider că răspunsul este calea de mijloc, în sensul în care schimbările sunt inițiate atât la nivel comunitar, dar ele vin și din interior, din nevoile, dorințele, planurile și scopurile celor ce
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și pe consens. Întrebarea care animă studiul funcționalist al comunității se referă la liantul comunității. Studiile funcționaliste, cum ar fi Middletown al soților Lynd, sau studiul despre Yankee City al lui Lloyd Warner, sunt realizate dintr-o perspectivă instituțională și holistă și apelează uneori la comparația cu organismul uman. Fideli tradiției lor de cercetare, teoreticienii conflictului au încercat în schimb să explice ce anume duce la dezagregarea unei comunități. Studiile comunitare realizate de conflictualiști se referă la modul în care elitele
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
o etică seculară umanistă, numită "umanism științific" de către biologul Julian Huxley. Acest umanism științific ce vizează să planifice evoluția societăților umane printr-un control științific al biologiei, omului și societății se regăsește în afirmațiile lui Jacques Robin. O nouă fi-losofie holistă a medicinei, care năzuiește să reorienteze practicile medicale spre prevenirea boli-lor, iar construcția pozitivă a sănătății apare ca una din expresiile umanismului științific. Medici-na socială încearcă să orienteze evoluția umanității prin intermediul unei planificări ce folosește bazele ereditare ale sănătății pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
4. Abordarea semiotică ca metalimbaj integrator Semiotica, privită dintr-o perspectivă morrisiană, reprezintă o „teorie generală a semnelor”, ce integrează trei ramuri distincte dar complementare și interconectate (sintactica, semantica și pragmatica), și abordează semnele sau limbajele dintr-o perspectivă integratoare, holistă și unitară. Ca „teorie generală a semnelor”, semiotica studiază toate tipurile de semne sau limbaje, fie ele limbaje non-verbale (limbajul corporal sau mimico-gestual, limbajul spațiilor, limbajul artelor vizuale, limbajul vestimentației, etc.), fie limbaje verbale (limbajul natural și diversele sale „specializări
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
deși distinge cu grijă între behavioralismul strict și cel orientat înspre sens, într-un mod care seamănă cu distincția lui Sparti între acțiunea intențională și cea determinată pur psihologic. În concluzie, teoriile interpretative sînt, strict vorbind, accesibile doar în categoria holistă sau intersubiectivă (Neufeld 1993: 41-9). Însă există argumente valabile și pentru distingerea diferitelor teorii ale alegerii raționale. Alegerea rațională presupune două asumpții principale. Prima este că actorii sînt maximizatori auto-interesați ai utilității. A doua este că acțiunea este rațională, în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
epocă, deoarece această abordare deschide, la rândul său, o problemă esențială: problema teoretizării contemporaneității. Astfel, poziția adoptată de Richard Rorty, Linda Hutcheon, Calvin Schrag sau David Harvey în legătură cu această problematică este aceea conform căreia postmodernismul nu este o nouă paradigmă holistă, prin prisma căreia să se explice majoritatea fenomenelor și nici "nu poate fi folosit pur și simplu ca sinonim pentru contemporaneitate (cf. Kroker și Cook). Și nici nu descrie un fenomen cultural cu adevărat internațional, întrucât el este în primul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a fi depășită de către Huston Smith, care consideră că perspectiva postmodernă, ce a afectat profund filosofia contemporană, știința, artele și teologia, precum și scepticismul ce o însoțește, reprezintă doar un punct de tranziție către o altă viziune, mult mai spirituală și holistă. În aceeași idee de accentuare a schimbării termenilor de referință o dată cu trecerea de la "lumea veche" (modernă) la "lumea nouă" (postmodernă), Geoffrey Barraclough (An Introduction to Contemporary History, 1964) valorizează identificarea discontinuităților și a diferențelor din istorie, considerând că perioada contemporană
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
precum "societate de consum" sau "societatea spectacolului" au devenit un fel de sigle preferate ale societății contemporane îndreptățește într-o anumită măsură această ultimă idee a gânditorului francez. Societatea de consum este astfel consumată ideatic în chiar termenii săi. Perspectiva holistă asupra consumului (mai ales din lucrările mai târzii) conceput ca o mașinărie globală, ca un fel de "nebunie generală, bazată pe o dorință fără margini pentru obiecte, dorință care nu poate fi niciodată satisfăcută"384, va trece de la ideea metaconsumului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Tocmai de aceea ea este o strategie fatală, mai ales datorită faptului că intervine la toate nivelurile: interuman, social, politic, mediatic, discursiv. În viziunea lui Baudrillard, seducția se inserează peste tot în mod ascuns sau vizibil, fiind asemenea unei fantome holiste ori a unei prezențe de neocolit. Ea pare a se integra într-un efort al "reducerii la monade", în sensul operării cu ireductibilități sau al căutării a ceea ce, de exemplu, în obiect este ireductibil la subiect sau a ceea ce în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cea a lumii. Este artificiul lumii"521. În viziunea lui Baudrillard, metafora seducției se constituie într-un principiu universal, în acea origine (arché) sau stare primordială, căci și Dumnezeu însuși este sedus și provocat să existe. Seducția este un temei holist al existenței ce cuprinde zeii și oamenii și căreia nimeni nu i se poate sustrage, în realitate fiind considerat "mort" acela care refuză puterea seducerii, nemaivoind nici să seducă și nici să fie sedus. Seducția se originează într-o adevărată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
rămâne din destin, din miză, din farmec, din predestinare și vertij și, de asemenea, din eficacitatea tăcută într-o lume a eficacității vizibile"529. Dacă seducția este peste tot în mod ascuns sau vizibil, atunci ea este asemeni unei prezențe holiste care se clădește pe ruinele vechii filosofii, expunându-se riscului de a deveni ea însăși un concept tare posibilitatea de a se transforma dintr-un mijloc de deconstrucție într-un termen supus el însuși criticii și deconstrucției fiind una majoră
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în învățarea la vârsta adultă" Participarea adulților în diferite programe de formare și dezvoltare poate fi împiedicată de o multitudine de factori, dar, pentru ca tranzacțiile de predare-învățare să fie cât mai eficiente, mediul de învățare trebuie abordat dintr-o perspectivă holistă, legată de toate acele probleme cotidiene cu care se confruntă adultul, unele generate de cultură, altele de presiunile familiale sau de condițiile academice. Dintre posibilele bariere ce pot împiedica sau îngreuna accesul la formare, Johnstone și Rivera (apud Merriam, Caffarella
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
etape: identificarea nevoilor de formare, proiectarea și implementarea ofertei, evaluarea (Hălmăgean, 2001, p. 113), etape care sunt, de fapt, similare cu ale oricărui proces managerial ce presupune, în ideea atingerii eficiente a obiectivelor, o abordare articulată, adaptată contextului de funcționare holistă a activității respective. Programele și cursurile de educație a adulților sunt organizate în funcție de variabile precum: mărimea și caracteristicile grupului-țintă, interesele grupului-țintă, timpul necesar în atingerea competențelor de dezvoltat, numărul și tipul întâlnirilor dintre cursanți și profesori, logistica necesară, specificitatea conținutului
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în învățarea la vârsta adultă" Participarea adulților în diferite programe de formare și dezvoltare poate fi împiedicată de o multitudine de factori, dar, pentru ca tranzacțiile de predare-învățare să fie cât mai eficiente, mediul de învățare trebuie abordat dintr-o perspectivă holistă, legată de toate acele probleme cotidiene cu care se confruntă adultul, unele generate de cultură, altele de presiunile familiale sau de condițiile academice. Dintre posibilele bariere ce pot împiedica sau îngreuna accesul la formare, Johnstone și Rivera (apud Merriam, Caffarella
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]