24,982 matches
-
Londra - București, fără escală la Paris și Bon ? Mare minune! Bon am zis ? Pfui, ce asociație de idei mi s-a implementat! Fin'că fix acum se transmite o știre, cu imagini aferente, despre un hotel pentru câini, în Bavaria, hotel de 5 stele, cu săli unde orice cuțu poate beneficia de terapie având și posibilitatea să practice diverse sporturi. Cum ar fi ? Mă voi interesa. Acum, într-un reportaj tv transmis de pe funesta mare bănățeană, domnul Prim-ministru Tăriceanu le
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
Acum, într-un reportaj tv transmis de pe funesta mare bănățeană, domnul Prim-ministru Tăriceanu le zice cu asprime nu tocmai părintească unor sinistrați în ochii cărora abia mai pâlpâie o luminiță de speranță: -Ce vreți să facem? Să ridicăm un hotel acum? Se vede pe fața domniei sale că e iritat, și are dreptate: păi, ce, bănățenii sunt ciobănești germani să li se construiască hoteluri ? Asta e culmea! Cu ce bani, din moment ce numai pentru Barul de la Palatul Parlamentului s-au cheltuit 47
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
în ochii cărora abia mai pâlpâie o luminiță de speranță: -Ce vreți să facem? Să ridicăm un hotel acum? Se vede pe fața domniei sale că e iritat, și are dreptate: păi, ce, bănățenii sunt ciobănești germani să li se construiască hoteluri ? Asta e culmea! Cu ce bani, din moment ce numai pentru Barul de la Palatul Parlamentului s-au cheltuit 47 de miliarde de lei ? Hî ? Panoramare: apă tulbure și amenințătoare cât vezi cu ochii. Și un câine înotând - viață de câine de-al
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
și, probabil, nu tocmai bine. Toate acestea veneau ca un fel de cîntec pe coarda ei invizibilă, cam așa cum cîntă balenele, strigînd una la alta prin adîncuri. Timp de aproape o săptămînă după ce am dispărut părinții mei au rămas la hotelul Lochmoor, sperînd că o să mă întorc. Pînă la urmă, detectivul de la poliția din New York căruia îi fusese încredințat cazul le-a spus că era mai bine să se ducă acasă. - S-ar putea ca fiica dumneavoastră să sune. Sau să
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
și mă găsise îmbrățișînd Obiectul, consolînd-o, mîngîindu-i părul, și expresia sălbatică de pe chipul meu, care nu semăna deloc a tristețe... De la acest ultim gînd Tessie reveni. Milton, pe de altă parte, nu-și pierdea vremea reevaluînd dovezile. Pe hîrtia de la hotel Callie declarase: Nu sînt fată". Dar Callie era doar un copil. Ce știa ea? Copiii spun tot felul de lucruri trăsnite. Tatăl meu nu înțelegea ce mă făcuse să fug de operație. Nu putea să-și dea seama de ce nu
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
îi camuflează pe cei care fac jogging dimineața devreme și pe practicanții singuratici de tai chi. Aburește geamurile de la Pavilionul de Sticlă. Se strecoară peste întregul oraș, peste monumente și peste cinematografe, peste bîrlogurile de narcomani din Panhandle și peste hotelurile părăginite din Tenderloin. Ceața acoperă vilele victoriene pastelate din Pacific Heights și învăluie casele în toate culorile curcubeului din Haight. Se plimbă în sus și-n jos pe străzile întortocheate din Chinatown, se îmbarcă în funiculare, făcînd ca zăngănitul clopoțeilor
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
n-aș putea să fur un pic?" În fostul spațiu comunist situația este complet alta. Se pare că acolo ați reușit să faceți o schimbare rapidă de la un sistem corupt la altul. Miliardarii ruși care au împânzit toate restaurantele și hotelurile scumpe din lume au devenit rapid bogați furând proprietatea de stat. Unii economiști occidentali susțin că asta nu contează prea mult atâta timp cât economia privată funcționează pe ruinele vechiului sistem socialist. Gangsterii vor deveni - potrivit acestor teorii - niște băieți buni peste
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
loc o dorință cît se poate de normală: să știi trecutul tot, așa cum a fost. Doar că trecutul nu mai înseamnă nici el altceva decît niște oase uscate ca tămîia, care încep să se macine. Din două camere ale aceluiași hotel, se vede foarte diferit. În una stă domnul Maeriu, reprezentantul oficial al foștilor deținuți politici, un bun naiv crezînd sincer că acolo sînt moaște de martiri. Nu departe, doarme fără vise rele colonelul-magistrat, procurorul militar Spiru, cel care și-a
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
activitatea lui creativă depășește însă granițele literaturii. A fost grafician, corespondent de presă - în decembrie 1989 și ianuarie 1990 s-a aflat la București, de unde a trimis reportaje la Diari de Barcelona. Acestea au fost reunite în 1991 în culegerea Hotel Intercontinental, apoi, alături de producția sa jurnalistică ulterioară, în volumul de curând lansat simultan în catalană și spaniolă, Catorze ciutats comptant-hi Brookyn/Catorce ciudades contando Brooklyn (Paisprezece orașe, cu Brooklyn). A făcut emisiuni la radio și televiziune, nici cinematograful nu-i
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
evocat unele lucruri memorabile, acestea ar fi fost, cu siguranță, statuile. Se născuse, s-ar putea spune, cu o statuie sub ochi. Locuința de pe Săulescu 2 (un vechi imobil adăpostind numeroase apartamente, magazine, ateliere etc. și care, la origine, fusese hotel - celebrul Hotel Petersburg, intrat în istorie prin adunarea de la 27 martie 1848 a revoluționarilor moldoveni) avea o latură spre Piața Unirii, iar din balconul unor vecini vedeai monumentul lui Alexandru Ioan Cuza. În zilele de sărbătoare, chipul domnitorului plutea pe
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
lucruri memorabile, acestea ar fi fost, cu siguranță, statuile. Se născuse, s-ar putea spune, cu o statuie sub ochi. Locuința de pe Săulescu 2 (un vechi imobil adăpostind numeroase apartamente, magazine, ateliere etc. și care, la origine, fusese hotel - celebrul Hotel Petersburg, intrat în istorie prin adunarea de la 27 martie 1848 a revoluționarilor moldoveni) avea o latură spre Piața Unirii, iar din balconul unor vecini vedeai monumentul lui Alexandru Ioan Cuza. În zilele de sărbătoare, chipul domnitorului plutea pe o mare
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
pe alte meleaguri tocmai în această perioadă caută, dimpotrivă, să se rupă de lumea lor, să se pătrundă de o alta necunoscută și neașteptată. Situația, cu tot umorul ei de farsă oedipiană, este surprinsă în fragmentul următor: „Jos în holul hotelului, aud un cor de copii thailandezi care cântă colinde de Crăciun... Îi privesc sprijinită de balustrada de la Internet Cafe-ul de unde stau și scriu de mai bine de un ceas. Sunt îmbrăcați cu toții în tunici turcoaze și au pe cap
Așteptări... thailandeze by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12975_a_14300]
-
drumul cel bun mi-am părăsit camera din Zgîrie-nori și m-am mutat în liniștitul cartier Prado, la celălalt capăt al orașului și la celălalt pol al societății, la două străzi de casa Meirei Delmar și la cinci de faimosul hotel unde băieții de bani gata dansau cu amantele lor fecioare după slujba de duminică de la biserică. Sau, cum spunea Germán: am început s-o duc mai bine spre răul meu. Locuiam în casa surorilor Ávila - Esther, Mayito și Toña -, pe
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
norocoase m-am întîlnit din întîmplare cu Mercedes Barcha, fata farmacistului din Sucre pe care o cerusem în căsătorie de la treisprezece ani. Și, - spre deosebire de alte rînduri, mi-a acceptat în sfîrșit invitația de a merge să dansăm duminica viitoare la hotelul Prado. Doar atunci am aflat că se mutase la Barranquilla cu familia din cauza situației politice, tot mai apăsătoare. Demetrio, tatăl ei, un liberal de vază, nu s-a speriat la cele dintîi amenințări care s-au abătut asupra lui cînd
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
dintîi amenințări care s-au abătut asupra lui cînd s-au pornit iar persecuțiile și mîrșăvia cu afișele. Însă la insitențele familiei a lichidat puținul pe care îl mai avea la Sucre și și-a instalat farmacia la Barranquilla, lîngă hotelul Prado. Deși avea vîrsta părintelui meu, mi-a arătat întotdeauna o prietenie tinerească pe care obișnuiam s-o însuflețim la cîrciuma de peste drum, și nu o dată am ajuns să ne îmbătăm criță împreună cu toată banda la Al Treilea Bărbat. Mercedes
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
care o să se însoare cu mine”. N-am aflat dacă ea l-a și crezut, dar se purta ca și cum ar fi fost așa, pînă în ajunul acela de Crăciun cînd a acceptat să ne întîlnim duminică la matineul dansant de la hotelul Prado. Sunt atît de superstițios că i-am pus hotărîrea pe seama pieptănăturii și mustății de artist pe care mi le făcuse frizerul, și a costumului de in nealbit și cravatei de mătase cumpărate pentru această ocazie de la un bazar turcesc
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
soarele strălucitor, trilurile păsărilor, zborul grațios-stângaci al fluturilor - și lăsându-mă absorbit de lumea imaginară a literaturii. Am citit în tren, în avion, în mașină (când nu eram eu la volan). Am citit în săli de așteptare, în camere de hotel, pe bănci din parc, în dormitoarele cazone din unitățile militare unde am făcut stagiul militar și apoi diverse concentrări. Am citit pe patul de spital. Am citit mâncând, am citit stând lungit în cada de baie, am citit și în
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
ce se accentua pe măsură ce discuția atingea chestiuni din ce în ce mai fierbinți. Sigur, intrarea într-o arhivă, și încă una militarizată, nu trebuie să arate ca holul unui teatru, iar decorația, podelele sau covoarele n-au de ce să rivalizeze cu suratele lor din hotelurile de lux. Și totuși, senzația de fief al unui ceaușism neatins de trecerea vremii îți dădea fiori reci pe șira spinării. Mesajul era limpede: aici suntem tot noi, cei vechi, așa că mai bine luați-vă tălpășița! Dacă prima parte a
Preumblare pe lângă dosare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13033_a_14358]
-
prezintă filmul. În seara asta Aglaja învie în fața noastră. Se mișcă, rîde, vorbește, dansează, ne prezintă un performance împreună cu Jens, la 12 ani apare pe un afiș de cabaret într-un număr cu un titlu incendiar: Trupul. Aglaja într-un hotel, Aglaja în gara din Zürich, unde se întîlnește mereu cu îngerul ei păzitor - o bătrînă paralitică în cărucior -, Aglaja numai voce pe bandă plîngînd, scheunînd ca un animal mic uitat în frig sau ca Isus, obligată să se supună și
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
cu parașuta.“ Publicăm în avanpremieră un fragment din unicul roman al lui Dalí, în curs de apariție la Editura Humanitas. În jurul orei unsprezece și jumătate, bogata americancă Barbara Stevens, văduva și moștenitoarea lui John Cornelius Stevens, ieși în grabă din hotelul Ritz în compania fiicei sale Veronica. După ce parcurseră cam cincizeci de metri pe același trotuar, intrară în casa de modă a doamnei Schiaparelli. La ora unu și zece, mama și fata ieșiră de la Schiaparelli și se reîntoarseră la Ritz unde
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
Țară, după un exil de 20 de ani, În 1990, tot din legăturile mele cu acel colț de lume mi-a provenit și numărul de telefon al primului om al Bisericii Ortodoxe Române cu care am luat contact. Locuiam la hotelul Continental și i-am dat telefon lui Bartolomeu Anania spunându-i că aș vrea să-l Întâlnesc și rugândul să-mi spună unde l-aș putea găsi că să mă duc eu la dânsul. Cu spontaneitate lui originară mi-a
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
oraș a cărui identitate în numai două zile devine din ce în ce mai ireală - o irealitate imediată - îi suflu gândindu-mă la Blecher prietenului meu Jean-Christophe Lambert poet surrealiste mirat să descopere Europa în parcul Cișmigiu și casa lui Dinu Lipatti vizavi de hotelul Minerva și în spatele ei biserica Sf. Visarion - nume care i-a rămas necunoscut unde cinq jours plus tard împreună cu tine și cu prietenul Dan Matei întîlneam preotul cu alură de bariton italian uite că mă întorc într-un oraș unde
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
cealaltă parte a străzii nemaiștiind încotro s-o pornească în fiecare dimineață ne îmbrăcăm unii ca alții ne amestecăm unii cu alții pentru cîteva clipe încă ne tăvălim în urmele viselor de peste noapte mult mai tîrziu decât niciodată ne întîlnim Hotel Eidolon cîndva și undeva Geraldine spune că nu e geloasă că e rănită de cînd privisem fotografia prințesei Ileana la optsprezece ani În studioul Julietta te-ai îndrăgostit în cap - îmi spune Geraldine te-ai îndrăgostit în cap ca poeții
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
München la sfîrșitul unui alt " fin de siecle" ochii tăind lentila obiectivului felul de a-și ascunde fruntea și de a-și strînge părul ca o surdă amenințare țin iubirea în cap cîndva și undeva Geraldine renunță să doarmă la Hotel Eidolon într-un loc în care crestele munților par și mai ușor de atins într-un coș de răchită unde se odihnesc unul lîngă altul pentru eternitate un mosorel de ață albă și altul de ață neagră în palma hotelierului
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
și admirat de marele public și îndeosebi de tineret, datorită românului sau în parte atobiografic “Maitreyi”, iar în lumea orientaliștilor prin studiul sau despre Yoga. Scenă pe ecran se mută acum la Paris. Acolo el descoperă farmecul acestui mare oraș. Hotel de Suède unde se stabilise Eliade devenise locul de întâlnire al intelectualilor români în exil. Se plimbă în fiecare zi două ore și explora toate locurile de cultură și știință, vedem întâlnirile cu Eugen Ionescu, Emil Cioran și mulți alții
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]