1,441 matches
-
că [Dacia] a fost supusă de către Iulius Cezar „în timpul lui Burebista“, care ar fi fost de origine slavă 40. Trecând de la istoria veche la perioada migrațiilor, I. Liprandi continuă linia trasată în partea introductivă a studiului. În opinia autorului, „atunci când hunii s-au răspândit pe tot teritoriul Daciei, slavii, care, după datele unor istorici locuiau la nord de Dunăre în apropiere de Carpați, au devenit dependenți de ei“41. Tendința de a demonstra continuitatea slavilor pe teritoriul vechii Dacii apare ca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Galia și apoi în Spania), Galia, traversată de toate populațiile germanice menționate mai sus, apoi dominată definitiv de burgunzi și de franci. Italia, deși supusă unor invazii teribil de devastatoare, cum a fost cea a vizigoților din 410-411, cea a hunilor din 454 și cea a vandalilor din 455, rămâne guvernată de împăratul din Apus până în 476, când acesta e uzurpat de Odoacru, regele herulilor, iar stabilirea acestei populații barbare în peninsulă pune capăt - conform interpretării tradiționale - Imperiului Roman de Apus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acest conciliu, ținut sub patronajul curții bizantine: prin acest canon, episcopatul de Constantinopol era considerat mai presus decât celelalte episcopate orientale. E cunoscută acțiunea organizată de Leon în 452, când, în fruntea unei misiuni diplomatice, a încercat să oprească invazia hunilor lui Attila în Italia, și, dacă n-a putut să împiedice distrugerea Romei de către vandali în 455, a procedat astfel încât Biserica, așa cum se întâmplase în acele vremuri tulburi, să înlocuiască autoritatea civilă. Leon a murit în 461. a) Epistolarul Această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
evanghelică, în special celor legate de marile sărbători (Crăciun, Paște, Rusalii, Urcarea la Cer...), însă și unor figuri de martiri sau Părinți ai Bisericii (Grigorie Taumaturgul, Atanasie, Basilius...), unor patriarhi, episcopi și împărați, ca și unor evenimente din actualitate (invazia hunilor, războiul cu perșii, cutremure), sau conțin învățături (împotriva mâniei, împotriva teatrului și a dansului; aceasta din urmă fiind o temă care apare și în omilii); altele au ca temă diversele ore ale zilei (imnuri pentru dimineață și seară), categoriie sociale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de aur, pref. Al. A. Philippide, București,1968; Baricada din călimară, București, 1979; Statuile de fum, pref. George Macovescu, București, 1984; Ospățul de aur, îngr. și introd. Ion Pop, București, 1986. Traduceri: A. Hyatt-Verrill, Inchiziția, București, 1939; Marcel Brion, Viața hunilor, Craiova, 1940; Philipp Gosse, Istoria pirateriei, Craiova, 1942; Antoine de Saint-Exupéry, Zborul de noapte, pref. André Gide, Craiova, 1943; Sotiris Patadzis, Ani sângeroși, București, 1948; Alexandru Ghirghinov, Focurile din Pernic, București, 1948; Haralan Rusev, În munți, București, 1951; Marko Marcevski
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
stabiliseră în Gallia și apoi în Spania), Gallia, străbătută de toate populațiile germanice menționate mai sus, apoi dominată definitiv de burgunzi și de franci. Italia, deși supusă unor invazii devastatoare, cum au fost cea a vizigoților din 410-411, cea a hunilor din 454 și cea a vandalilor din 455, rămîne guvernată de împăratul din Apus pînă în 476, cînd acesta e uzurpat de Odoacru, regele herulilor, iar stabilirea acestei populații barbare în peninsulă pune capăt - conform interpretării tradiționale - Imperiului Roman de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acest conciliu, ținut sub patronajul curții bizantine; prin acest canon, episcopatul de Constantinopol era considerat mai presus decît celelalte episcopate orientale. E cunoscută acțiunea organizată de Leon în 452, cînd, în fruntea unei misiuni diplomatice, a încercat să oprească invazia hunilor lui Attila în Italia, și, dacă n-a putut să împiedice distrugerea Romei de către vandali în 455, a procedat astfel încît Biserica, așa cum se întîmplase în alte vremuri tulburi, să înlocuiască autoritatea civilă. Leon a murit în 461. a) Epistolarul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în special celor legate de marile sărbători (Naștere, Paști, Cincizecime, înălțarea la Cer...), însă și unor figuri de martiri sau Părinți ai Bisericii (Grigorie Taumaturgul, Atanasie, Vasile cel Mare...), unor patriarhi, episcopi și împărați, precum și unor evenimente din actualitate (invazia hunilor, războiul cu perșii, cutremure) sau conțin învățături (împotriva mîniei, împotriva teatrului și dansului, aceasta din urmă fiind o temă care apare și în omilii); altele au ca temă diversele ore ale zilei (imnuri pentru dimineață și seară), categoriile comunității (clerici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
împăratul Theodosios al II-lea, ce indică un afluent al Tisei între Timiș și Mureș, cu numele de Drekon, Drencova de astăzi, din radicalul indoeuropean dher care înseamnă tulbure. În același raport (Excerpta de legationibus) apare și numele dat de către huni Begăi, și anume Tigas, destul de deformat și acesta - după A. Vraciu, hidronim traco-dacic. Și pentru a completa lista microhidronimiei traco-dacice a Banatului, să menționăm în această categorie, după A. Vraciu, Mehedia (Mehadia), apoi, după A. Vraciu și C. Poghirc, Bersobis
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Placida, fiica împăratului Theodoric 12. Că influența fusese profundă o dovedeau încercările repetate ale lui Athaulf de a reface Imperiul cu ajutorul goților și a se declara imperator; dar și faptul că, în continuare, regii vizigoți au apărat Roma de atacurile hunilor conduși de Attila 13. La fel și ostrogoții. Vreme îndelungată așteptaseră cuminți în Orient susținând sau chiar înrolându-se în legiunile romane; iar în 490, când împăratul Zenon le cere, ostrogoții lui Theodoric Amalul îl atacă pe Odoacru și recuceresc
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
goților și burgunzilor în Imperiu: L. Schmidt, Die Ostgermanen, München, 1934; și, de același autor, Geschichte der Wandalen, München, 1942. Erau, într-adevăr, cu toții „barbari”. Dar nu toți erau sălbatici, neciopliți și cruzi. Renumele sângeros se potrivea doar vandalilor și hunilor, însă a fost generalizat la toți migratorii. Iar vandalii, odată așezați în Iberia și Africa, se vor dovedi pașnici și interesați să producă o „renaștere vandală” a civilizației și culturii greco-latine. 12. Despre jefuirea Romei - și, în general, despre devastările
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Iorga, care a dovedit documentat dreptatea noastră asupra pământului neamului românesc, din punct de vedere istoric. știm că poporul român a trăit pe aceste plaiuri de sub Carpați, înainte cu 800 de ani de venirea hoardelor barbare când au descălecat și hunii și maghiarii pe pusta părăsită, pentru ca pe urmă să cotropească și să pună în sclavie poporul daco-roman. Noi, femeile și mamele române, mândre de gloria străbunilor noștri, care au adus legionarii din Roma pe pământul anticei Dacii avem datoria a
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
s-a format poporul român (nordul sau sudul Dunării), elementele care au contribuit la etnogeneza românilor, soarta populației Daciei după retragerea armatelor romane în sudul Dunării, relațiile locuitorilor rămași în Dacia cu popoarele migratoare, lucrarea oprindu-se la perioada venirii hunilor. Caracterul evident polemic al Istoriiei Țării Rumânești... nu transformă lucrarea într-o pledoarie pătimașă; dimpotrivă, ea se caracterizează prin cercetarea critică a surselor, printr-un efort constant de discernământ. Dornic de a scrie în spirit critic, autorul se străduiește să
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
Tu la birou când te așezi Pioni și ture-n față vezi, Regina cum îți dă târcoale Și caii te lovesc în șale. Tresari și crezi că un șahist îți ia nebunii Și că pe tabla ta de șah vin hunii, Transpiri și nu ai poftă de mâncare, Te doare capul și cazi din picioare Și dacă tu, din întâmplare, câștigi câte-un pion, Te și vezi mare campion. Colegii sunt în mare sărbătoare Și-n cor îți zic câte-o
Campionul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83200_a_84525]
-
mai simplu: ciobani și plugari, Cărora le plăcea să spună, Seara, în jurul focului poezii ¬- "Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III". Dar fiindcă auzeau mereu Lătrând la stâna lor câinii, Plecau să se bată cu tătarii Și cu avarii și cu hunii și cu leșii Și cu turcii. În timpul care le rămânea liber Între două primejdii, Acești oameni făceau din fluierele lor Jgheaburi Pentru lacrimile pietrelor înduioșate, De curgeau doinele la vale Pe toți munții Moldovei și ai Munteniei Și ai Țării
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pe de rost Că-n fapt a vrut doar el să aibă. Ieri, moartea l-a cuprins de-a pururi Pe hat îngust sub stinsă stea Pe când avutu-și socotea Cu șapte mi de preambuluri. Și-ndată-au năvălit ca hunii Acei ce-n taină l-au pândit, Și tot ce-o viață-a dobândit Pieri-n clipa repeziciunii. 12 iulie 2004 REFLECȚII (CLIX) Tu plângi mocnit ca în trecut, Moldova mea iubită, Că multe rele-ai cunoscut, Uitată pe orbită
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ei au trecut fluviul deodată cu alte neamuri barbare. Stabiliți în Renania de azi, burgunzii au încercat, în 434, să se extindă spre Belgica, dar au fost înfrânți de către Magister militum Flavius Etius, ce profita din belșug de serviciile mercenarilor huni. Odată pacea încheiată, ei s-au întors la teritoriul lor, dar au fost atacați mișelește de huni, probabil fără autorizarea explicită din partea lui Etius, însă fără îndoială cu consimțământul său. Pe de altă parte, chiar Etius a fost acela care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în 434, să se extindă spre Belgica, dar au fost înfrânți de către Magister militum Flavius Etius, ce profita din belșug de serviciile mercenarilor huni. Odată pacea încheiată, ei s-au întors la teritoriul lor, dar au fost atacați mișelește de huni, probabil fără autorizarea explicită din partea lui Etius, însă fără îndoială cu consimțământul său. Pe de altă parte, chiar Etius a fost acela care i-a salvat de exterminarea completă, dându-le adăpost în Sapaudia, cu pământuri, sclavi și pășuni luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
populația din zonele în cauză, în schimbul convertirii lor la creștinism îconvertire produsă, de altfel, în varianta arianăă și al angajamentului lor de a guverna, în interesul Ravenei, acea zonă de mare importanță strategică. în anii ce au urmat, în vreme ce puterea hunilor creștea și amenința tot mai vădit linia Rinului, burgunzii stabiliră relații dintre cele mai bune cu populațiile pe care le guvernau și deveniră aliați prețioși ai romanilor, ajungând să joace un rol important în cumplitul război pe care Atila l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vorbind, nu aveau un aer amenințător, dar Audbert știa că în privința lor nu puteai fi sigur de nimic. Totuși, când se apropiară și mai mult, îl recunoscu pe cel care îi conducea și se simți oarecum mai liniștit, căci, printre hunii pe care îi cunoștea, Balamber nu era dintre cei mai răi. își strigă tare câinele și înaintă către cei patru cu un mers iute, dar stăpânit, urmărindu-le atent fiecare mișcare. Ochii i se opriră pentru o clipă la catârul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că vorbele lui pot fi înțelese și altfel, omul se pierdu, tăcu pentru un moment și își mușcă buzele. în sfârșit, reluă el, nu e înțelept... și atât, asta-i tot. Scormonind cu ochii în privirea celui care-i vorbea, hunul surâse cu o expresie batjocoritoare. îi înțelesese perfect stânjeneala, dar nu făcu nimic ca să-l ajute și să ușureze atmosfera: pur și simplu, pentru el era o plăcere să-i vadă pe oamenii aceia mândri zdrobiți sub jugul neamului Hiung-nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ori ați pornit la vânătoare? — Am venit pentru tine, Audbert. La un pas de casă, câinele îi scăpase fetiței și, cu toate că ea îl striga mereu, se repezise, lătrând și mârâind, lângă stăpânul său, care, fără să-și dezlipească privirea de la hun, căuta acum în zadar să-l potolească. Audbert înghiți în sec. — Pentru mine? Și cum aș putea să-ți fiu de folos? într-o clipă, descălecând cu agilitate peste gâtul calului, Balamber fu pe pământ, în fața lui. — înainte de toate, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sau securi și fiecare își luase cu sine arcul și tolba. Câinele, alarmat, se trase și mai mult înapoi, dezvelindu-și colții; fetița înaintă ca să-l țină, dar tatăl o împinse îndărăt. Străduindu-se să-și ascundă nemulțumirea pentru pretențiile hunului, înclină capul și răspunse imediat, căutând să acopere cu glasul său lătratul câinelui. — Casa mea e totdeauna deschisă pentru tine, dar va trebui să te mulțumești cu ce e: câteva capre, pe care unul dintre fiii mei le-a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înțelegi... nu te așteptam și... Cât ai clipi, răsucindu-se pe loc, Odolgan îi trase câinelui un picior în coaste, trimițându-l de-a berbeleacul, printre schelălăituri, până în iarba de pe marginea drumului. Copila strigă și fugi să-l ajute, dar hunul o împinse la o parte brutal, trântind-o la pământ, și își apucă securea, cu gândul să-l termine. Fulgerător, Balamber îl înșfăcă de încheietură. — Stai liniștit! îi ordonă tăios, în vreme ce fetița se grăbea să îmbrățișeze animalul. — Răule! Ai vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
băieți: unul de șaisprezece ani, unul de treisprezece, iar cel mai mic nu împlinise încă trei. Cei mai mari mâncară împreună cu el în seara aceea, într-o tăcere mohorâtă, înghițindu-și furia și supraveghindu-i pe furiș pe cei patru huni ce ședeau cu ei în jurul mesei largi, simple, din scânduri masive de stejar îmbinate. Pe când soția țăranului, o burgundă nu peste patruzeci de ani, dar îmbătrânită înainte de vreme de multele nașteri, trebăluia rumenind purcelul deasupra vetrei, oaspeții își treceau vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]