KorAP: Find »[drukola/base=hunter & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...54 >

1,337 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

ei de către Salome, care, În mod providențial, venise să o ia de la MOMA, eu am gonit Într-un taxi În josul lui Fifth Avenue. Mi se părea că nu ajung destul de repede la apartamentul nostru: eram disperată să-l văd pe Hunter și să Îndrept lucrurile. De ce fusesem atât de rea cu el mai devreme? De ce nu-l lăsasem să spună ceva În apărarea lui? Cum de putusem să nu am Încredere În el? „Ce fraieră fusesem, ce proastă“, mă pedepseam eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
fraieră fusesem, ce proastă“, mă pedepseam eu În gând. De ce crezusem că lucrurile erau exact așa cum păreau a fi? Sophia era mult prea deșteaptă Încât să facă Întocmai ceea ce părea să facă. Mă chinuise pe mine cu flirtatul ei cu Hunter, distrăgându-ne astfel atenția lui Marci și mie de la adevărata ei misiune - aceea de a pune ghearele pe Christopher. Poate că stătusem prea mult În preajma proaspetelor divorțate și ele mă influențaseră În rău. Erau paranoice când era vorba de bărbați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ea chiar se dăduse la soțul meu, indiferent care i-or fi fost adevăratele motive, dar la fel de sigur era că se ținuse după toți soții nevinovați din New York. Ce joc murdar jucase! „Acum ce aveam să-i mai spun lui Hunter, pentru Dumnezeu“, mă Întrebam eu cu frenezie, ca ieșită din minți, În timp ce taxiul se hurduca pe lângă colțul străzilor Fifth Street și 23rd Street Nu-mi venea să cred că doar cu trei ore mai devreme cerusem divorțul, iar acum ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
eram pe jumătate udă și respiram cu dificultate. Domnul Mortimer e acasă? l-am Întrebat pe Luccio, portarul, În timp ce treceam val-vârtej pe lângă el. — A plecat la aeroport acum o oră, zise Luccio. Unde pleacă? Am Înțepenit pe loc, În mijlocul holului. Hunter plecase? Îl făcusem să plece, din cauza acuzațiilor mele? Dacă așa era, nici nu prea puteam să-l condamn. —Vă simțiți bine? Întrebă Luccio. Da... nu... eu doar... Am scotocit În poșetă după telefon. Când, În cele din urmă, am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
acuzațiilor mele? Dacă așa era, nici nu prea puteam să-l condamn. —Vă simțiți bine? Întrebă Luccio. Da... nu... eu doar... Am scotocit În poșetă după telefon. Când, În cele din urmă, am dat de el l-am sunat pe Hunter pe mobil. Apelul a ajuns direct În mesageria vocală. I-am lăsat un mesaj frenetic În care-i spuneam cât de mult Îl iubesc și-l imploram să se Întoarcă la mine. După aceea am sunat la el la birou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-i spuneam cât de mult Îl iubesc și-l imploram să se Întoarcă la mine. După aceea am sunat la el la birou. Speram că mai era cineva acolo. După câteva apeluri, unul dintre interni, Danny, a răspuns. —Unde e Hunter? l-am Întrebat. Sunt soția lui. —O, păi a plecat la... Danny se lasă așteptat cu răspunsul: —Așteptați puțin, să Întreb pe cineva. Am auzit niște voci În fundal, apoi, reveni la telefon. —Nu știm sigur unde este acum. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Zicea că merge la Zürich... sau era vorba de Geneva? Ăăă ... — Când trebuie să se Întoarcă? l-am Întrebat, disperată. Și-a luat agenda de lucru de pe birou... Chiar nu știm cât timp va fi plecat. Am Închis. „Unde era Hunter? Cum aveam să dau de el? Urma să fiu eu cea părăsită, până la urmă? Poate că... poate că... am fugit În stradă. Încă turna cu găleata. Poate că dacă merg la Lauren... ea o să știe ce e de făcut“. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Milton În spatele meu. Era bronzat și purta o pălărie afgană și o manta din păr de iac. Așadar se Întorsese din călătoria sa pe Drumul Mătăsii. Bună, am bâlbâit eu un salut. Ce s-a Întâmplat? Sylvie, plângi? —Din cauza lui Hunter. A plecat, am răspuns, cu umerii zguduindu-mi-se de plâns. —OK, hai să te duc acasă, zise Milton, punându-și liniștitor un braț peste umerii mei. O jumătate de oră mai târziu, Milton și cu mine eram În apartament

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
mătase roșie, care apăruseră la vedere când și-a dat jos mantaua. —Ce vrei să spui? l-am Întrebat, tamponându-mi ochii cu o batistă. Stăteam pe podea cu picioarele Încrucișate, Încercând să mă usuc În fața focului din șemineu. —Sylvie, Hunter a cumpărat colierul ăla pentru tine. Doar pentru tine. De unde știi tu? — Pentru că, draga mea, eram acolo. Eram cu toții la Londra, stăteam la Blakes... —Dar, Milton! l-am Întrerupt eu supărată, de ce nu mi-ai spus și mie? Țin minte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
De unde știi tu? — Pentru că, draga mea, eram acolo. Eram cu toții la Londra, stăteam la Blakes... —Dar, Milton! l-am Întrerupt eu supărată, de ce nu mi-ai spus și mie? Țin minte că te-am Întrebat anume dacă Îl văzuseși pe Hunter În weekendul acela când nu am putut să dau de el, iar tu mi-ai spus că nu. Milton se ridică de pe sofa Într-un foșnet de haine roșii. Se așeză În capul oaselor și se aplecă deasupra mea, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
să spui? am sărit În picioare și am Început să mă plimb Încoace și Încolo prin fața șemineului. —Păi, stăteam cu toții la cină la Le Caprice - ador localul ăla, Îl ador - În acea seară de vineri când eram la Londra, iar Hunter - care este foarte drăguț, Sophie, și care te iubește enorm - ne-ntrebă pe noi cum ar putea să se revanșeze față de tine pentru luna de miere contramandată. Și atunci Sophia strigă „O bijuterie!“, la care Hunter zice că nu ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
eram la Londra, iar Hunter - care este foarte drăguț, Sophie, și care te iubește enorm - ne-ntrebă pe noi cum ar putea să se revanșeze față de tine pentru luna de miere contramandată. Și atunci Sophia strigă „O bijuterie!“, la care Hunter zice că nu ar ști ce să-ți ia. Sophia scoate de sub bluză pandantivul ăla magnific și Îi spune să-ți ia și ție unul la fel. La fel? vocea mea se ridică cu cel puțin trei octave. —Precum zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
să-ți ia. Sophia scoate de sub bluză pandantivul ăla magnific și Îi spune să-ți ia și ție unul la fel. La fel? vocea mea se ridică cu cel puțin trei octave. —Precum zic. Dar Sophia i-a spus lui Hunter că tu nu trebuie să afli niciodată. Cred că el era atât de disperat să se revanșeze pentru totalul fiasco din luna de miere, că pur și simplu s-a aruncat cu capul Înainte, fără să mai stea pe gânduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Doar știi cum sunt soții. Niciodată nu prea știu ce să le cumpere soțiilor lor. Habar nu au de bijuterii, nu se pricep, ceea ce găsesc că este Încântător, de fapt. — Dar atunci de ce Sophia i-a spus lui Marci că Hunter Îi dăduse colierul? am protestat eu. —Deoarece Sophia Îl voia pe Hunter pentru ea Însăși, scumpo, zise Milton. Voia ca tu să crezi că acel colier era pentru ea și, etalându-și-l pe al ei prin fața ta, a obținut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
cumpere soțiilor lor. Habar nu au de bijuterii, nu se pricep, ceea ce găsesc că este Încântător, de fapt. — Dar atunci de ce Sophia i-a spus lui Marci că Hunter Îi dăduse colierul? am protestat eu. —Deoarece Sophia Îl voia pe Hunter pentru ea Însăși, scumpo, zise Milton. Voia ca tu să crezi că acel colier era pentru ea și, etalându-și-l pe al ei prin fața ta, a obținut exact ce dorea - haos. Nu e de mare ajutor nici faptul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de a râde Împreună cu Lauren. Nu am scos decât un suspin adânc. — Vocea ta sună ca naiba. Ce ai pățit? Întrebă Lauren. I-am povestit toată tărășenia, despre Marci și Sophia, și despre Christopher și Sophia, și despre mine și Hunter. — Ce Încurcătură, Iisuse! Voi veni Înapoi mâine. Giles vrea să mai stau, dar... eu nu vreau să fiu dezamăgită. Are o logodnică. Trebuie să bag asta la cap. Balonașul de dragoste al lui Lauren se sparse brusc. Părea dezumflată. —Parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
la ce mi-a folosit? Acum văd lucrurile limpede: mi-am atins țelul și nu am ajuns nicăieri. —Dar te distrezi, i-am spus, Încercând să o Încurajez. Nu ești Într-o stare nenorocită ca mine. Eu nici măcar nu știu unde este Hunter! Mă simțeam panicată. Ce urma să fac? — O să-l găsim pe Hunter. Tatăl meu poate să găsească pe oricine, este foarte bun prieten cu toți de la FBI. Nu-ți mai face griji. Ne vedem mâine. Salome zice că e o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
țelul și nu am ajuns nicăieri. —Dar te distrezi, i-am spus, Încercând să o Încurajez. Nu ești Într-o stare nenorocită ca mine. Eu nici măcar nu știu unde este Hunter! Mă simțeam panicată. Ce urma să fac? — O să-l găsim pe Hunter. Tatăl meu poate să găsească pe oricine, este foarte bun prieten cu toți de la FBI. Nu-ți mai face griji. Ne vedem mâine. Salome zice că e o petrecere de care se ocupă și la care trebuie să mergem amândouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
cum Îi cheamă, de fapt, pe britanici. Ce spațiu uimitor! am exclamat, când Glamela mi-a deschis ușa În seara aceea. Afișând un entuziasm exagerat, mă dădeam peste cap să Îmi ascund starea de disperare: trecuseră douăzeci și patru de ore de când Hunter plecase și nu mai știam nimic de el. Când Îl sunasem la birou din nou de dimineață, Danny Îmi spusese că Hunter nu se cazase Încă la hotelul din Zürich unde se știa că trebuie să stea. Nimeni nu știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
un entuziasm exagerat, mă dădeam peste cap să Îmi ascund starea de disperare: trecuseră douăzeci și patru de ore de când Hunter plecase și nu mai știam nimic de el. Când Îl sunasem la birou din nou de dimineață, Danny Îmi spusese că Hunter nu se cazase Încă la hotelul din Zürich unde se știa că trebuie să stea. Nimeni nu știa unde plecase. Nu că e hilar? remarcă Glamela, pe când mă conducea prin mansardă. Purta o rochie din șifon cu imprimeu paisley 1

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
o facă. Până și Lauren era impresionată de premiile Oscar: mi-era imposibil să-mi imaginez că nu ar fi obsedată de ținuta ei pentru acest eveniment. În afară de toate astea, aveam nevoie disperată de cineva cu care să vorbesc despre Hunter: căci era ultimul lucru pe care doream să-l analizez cu Marci sau cu Tinsley. Trecuseră două zile și tot nici un semn din partea lui Hunter. Până și la el la birou se produse o oarecare Îngrijorare. Ce i se Întâmplase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
acest eveniment. În afară de toate astea, aveam nevoie disperată de cineva cu care să vorbesc despre Hunter: căci era ultimul lucru pe care doream să-l analizez cu Marci sau cu Tinsley. Trecuseră două zile și tot nici un semn din partea lui Hunter. Până și la el la birou se produse o oarecare Îngrijorare. Ce i se Întâmplase? În ziua aceea, când o sunasem pe Lauren pe mobil, acesta era mort. Când am sunat acasă, mi-a intrat direct mesageria vocală. Ce a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ca o egoistă ce eram, detestam că nu o am În preajma mea ca să-i pese de mine. „Dacă se Întâmplase ceva groaznic cu ea“, mă tot Întrebam. Dispariția lui Lauren nu făcuse decât să-mi sporească neliniștea În legătură cu absența lui Hunter. Ieri, cei de la biroul lui Hunter mă sunaseră ca să mă Întrebe dacă eu aveam vreo veste de la el. Îi găsiseră BlackBerry-ul sub un maldăr de hârtii de pe biroul lui și erau foarte Îngrijorați. Se făcuseră de acum cel puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
că nu o am În preajma mea ca să-i pese de mine. „Dacă se Întâmplase ceva groaznic cu ea“, mă tot Întrebam. Dispariția lui Lauren nu făcuse decât să-mi sporească neliniștea În legătură cu absența lui Hunter. Ieri, cei de la biroul lui Hunter mă sunaseră ca să mă Întrebe dacă eu aveam vreo veste de la el. Îi găsiseră BlackBerry-ul sub un maldăr de hârtii de pe biroul lui și erau foarte Îngrijorați. Se făcuseră de acum cel puțin cinci zile și nici un cuvânt. Chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
găsiseră BlackBerry-ul sub un maldăr de hârtii de pe biroul lui și erau foarte Îngrijorați. Se făcuseră de acum cel puțin cinci zile și nici un cuvânt. Chiar și când Milton a Încercat să mă Încurajeze spunându-mi că părea că Hunter intrase În „peștera bărbatului heterosexual“, nu m-am simțit deloc mai bine. Mă simțeam foarte singură și chiar eram un pic invidioasă pe Sophia, căci ea cel puțin știa unde Îi este soțul. În lunea următoarea, dimineața, am intrat agale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]