19,061 matches
-
sunt aici, sunt aici casa își mișcă pragul cu ușile la perete în ritmul cuvintelor mele stâlcite șuierate, șoptite în urechea vecinilor orbi și surzi la inflexiunile tandru disperate ei își taie gazonul mai departe din ecran vocea comandorului culcă iarba la pământ înainte ca firul să pleznească tânăr și ne promite viață fără de moarte îmbatrânesc visele pe caldarâm sunt aici sfântă ironie a sorții să retrăiesc toate de care odată am fugit îmi primenesc aici moartea cu umbra întinsă la
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
vorba de un prea-plin de înțelesuri ce pot fi intuite, iar nu de vreo cimilitură de nedezlegat. Precum la alți poeți importanți, "vocile" liricii lui Gheorghe Grigurcu se cuvin a fi ascultate toate, în unitatea lor de ansamblu. Iată, în Iarba, o deviere/confundare de impresii vizuale și auditive, - simplă, fericită, îmbătătoare: De-a lungul câmpiei / călătorind călătorind / o iarbă asurzitoare ca un tren. Iată și o mult citată artă poetică, centrată pe un gest de scriptor practicat secole la rând
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
alți poeți importanți, "vocile" liricii lui Gheorghe Grigurcu se cuvin a fi ascultate toate, în unitatea lor de ansamblu. Iată, în Iarba, o deviere/confundare de impresii vizuale și auditive, - simplă, fericită, îmbătătoare: De-a lungul câmpiei / călătorind călătorind / o iarbă asurzitoare ca un tren. Iată și o mult citată artă poetică, centrată pe un gest de scriptor practicat secole la rând - dispărut în ultimele două-trei decenii : a usca o foaie scrisă prin aplicarea unei sugative. În Poetul își usucă poeziile
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
s-a prefăcut în cenușă // iar cenușa s-a prefăcut în lună // deasupra unei antedeluviene păduri / (din cofetărie i se vede-un colț) // scrii și-nghiți virgule cum lacrimi / scrii și-ți lași iluziile / să-ți încâlcească sintaxa cum vântul iarba // scrii și triumfi scriind nimic despre nimic. A doua artă poetică, Nu te, este rostită cu totul altfel : nu mai avem într-un plan ușor îndepărtat pe insul scriptor, perceput ca un Tu-Eu, ci un un discurs autoritar al unui
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
de bloc, pe lîngă lacul IOR, merge la cursuri și biblioteci, e îndrăgostită nebunește de un Marius care a părăsit-o pentru alta și a cărui amintire o obsedează, ascultă Radio Pro FM și citește "Cațavencu", fumează mult (uneori și "iarbă"), poartă cu sine amintirea tatălui mort, a copilăriei ceaușiste, a bunicilor țărani, e indignată și scîrbită de politica din tranziție. Schizofrenia între salariata plătită pentru a ține cît mai mult la telefon apelantul, spunîndu-i ceea ce vrea el să audă și
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
distanțe între secvențele concentrate, sugerând spații ale contemplației, singurătăți așteptând comunicarea, absențe receptive, tăceri gata să se exprime. Selectate cu precădere din spațiul marin, elementele care compun aici ambianța - orizontul infinit, stâncile albe, solare, pe care crește, "fără pricină", o "iarbă fără nume", carena unei bărci, tremurul unei ramuri de pin, fântâni care "vorbesc fără să știe", nisipuri, nori, spume și pietre - sunt convocate să deseneze cadrul unor reflecții rămase cumva suspendate, deschise ele însele spre zarea nesfârșită. Mai ales în
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
care seara-l înflăcărează, litere fără cuvânt / lângă pietre, suspendate. /.../ Litere ghiftuite / de lumină, fredonate, / cu una singură / lipsă", - poemul "dă de vorbit" rugului de spini ce amintește de suferința cristică, "La dreapta / sau la stânga, coperta / fără de titlu. Tufiș / verde iarbă și frunze / de ciulini, stânci ieșite din apă. Cer / desprins /.../ Cer / verde-auriu, fără oră, fără / de margine, cu / cei dispăruți. // Numai / ale noastre paginile. Pe care tu / le recitești. Nu departe"... Înaintarea prin peisaj e și una către strămoși, pe
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
nu i-a ascultat Rugăciunile Implorînd milă Și izbăvire Pentru potîrnichile vînate, Pentru melcii prea înceți. Se aud alămurile grele Și zgomot de cruciați, (voci răgușite, silabe agonice, icnete), Foarte încet Păstorul care cîntă în fluier Din biserica lui De iarbă Și pietricele de rîu, Precum și blîndul sfînt Predicînd norilor. * Pereche de șoimi, Făpturi a căror îmbrățișare E mai curînd Deschiderea zilei într-o Crescătoare strălucire, Rotind deasupra pădurii. Tîrîtoare le par Toate Și nestatornice Cum ar fi Alaiul de nuntă
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
o singură mireasmă.) Semnele diferite ale credinței: Primăvara, Pe fiecare mugure-crucea, Un sărut dumnezeiesc. Cîți din cei Care trec în treburile lor Grabnice, lacom Căutînd scurtături Se închină? * Resemnarea la Tot mai vădita Descreștere A zăpezii, Un imperiu sfîșiat De iarbă, De hoardele Primelor insecte. Glorificarea tîrzie A înghețului De ultimii lăncieri- Bruma, dis de dimineață. * Un răvaș de îndrăgostit, O nervură aurie Prin care pulsează Seva cuvintelor Dulce, nevinovată, Aflată în plină adorație Totuși, Atît de neîndemînatic cel Care scrie
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
dai de roua nopții Trezită de lumină De pe claia de stuf Șiretele vrăbii se lasă-n ovăz Faci numai cîțiva pași Și cavitatea celor două mii de ani Apare dintr-o dată-n fața ta Cobori în fiecare dimineață La noeticele principii Ierburi uscate păzesc de priviri Pepenele de copt Pulsează soarele în apă Și se leagănă - stea periodică Ape neîncepute îți curăță mintea Uscat nămolul bălții crapă Formînd buturugi curioase De culoarea cenușii Pe alocuri, apar pete negre Ca urma de cărbuni
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
Emil Brumaru Dragă Dimov, , Firul de iarbă îl devoră Apoi se duce și se ouă, După amiaza, pe la două, Cînd noi dormim cu burta-n sus Visînd afacerea Dreyfus ! 2 - IV - 1968 Emil P. S. Orice s-ar întîmpla, nu cred că-i elegant să-i răspunzi lui
Găina este ierbivoră by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12371_a_13696]
-
argint jertfindu-se timpului aș scrie o carte cerneala ei albă pieirii m-ar smulge Punct Mă văd uneori în deșert numai nisip numai pietre decapitate departe de mine țipătul apei și totuși ochiul surprinde culoarea și arbori ființe și ierburi cuprinse în lacrima mea știutoare dilatată mereu ilizibilă pentru cei ce nu se silesc să mă ajungă din urmă Rotații Când nopțile somnul mi-l fură pe o petală a ferestrei deslușesc același desen cu frică îi adaug umbra mea
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
nimeni nu poate vedea ce scrie despre ei * filosofii se ceartă despre cum s-a făcut lumea unii spun că ne-au făcut stelele alții că zeii eu nu m-am amestecat în discuție privesc un băiat privesc o fată iarba la trecerea lor șoptește * de șapte ori într-un an i-am scris lui Lu Li nu mi-a răspuns nici măcar o dată de șapte ori a citit ea fiecare scrisore le știe pe dinafară * la marginea drumului spre Nanking un
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
toată noaptea am auzit soldații netezind penele n-a plecat nimeni în zbor * în anul stelei celei arzătoare în formă de cal mulți oameni au fugit în peșteri de frica cerurilor mama și tata nu ei s-au culcat în iarbă sub vasul spart care-i umplea de lumină așa m-au conceput pe mine a zis astrologul mulți ani înainte de războaie * arcașii noștri sunt în stare să lovească picătura de ploaie să împingă săgeata drept prin perdeaua umedă să trimită
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
ce ești, Mai meșteră-n sonet și mai subtilă, Vrăjindu-te cu stihuri femeiești Care ucid pe loc și fără milă. 3 Binevestim lumina care plouă Și lăudăm roșeața din căpșună, Iar degetele ei de Doamnă Brună Orbecăiesc ușor prin iarba nouă. Pe urmă nu mai știu ce îi cășună, Că fața ei e jilavă de rouă, Cum umblă/ cu picioarele-amândouă Desculțe/ printre foi de mătrăgună. în jurul nostru licărește maiul, Din mădălin ne rupem o smicea, Dar ochii ei lucesc ca
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
Abimael Seva Ofir Havila Iobab Avram Nahor Lot Sarai Milca Haran Terah Reu Serug Lya Elam Maș Amada Agnita Iurin Zamir cu toate semințiile literelor de dragul întîiului Kaddish de taină mai stai cu mine, Rabbi, altminteri voi trece ca floarea ierbii de la un Dumnezeu la altul deși voi fi grabnică la ascultare, înceată la vorbire, zăbavnică la mînie, iar vineri seara, cînd vom polei acoperișul Templului cu melancolie, va veni din nou Aaron cu carul plin de rodii și vom rînji
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
o boală, un tremur. Ce metal va fi crescând sub pielea obrazului, în adâncurile munților tăi senini? în venele sânilor în cutremur. Inaccesibilă limba ce se strecoară în noi inaccesibilă fervoarea și fărâma de univers o sămânță de bronz, o iarbă verde de cupru nervul sănătos ce împinge al picioarelor mers Și măduva uriașă ce se întinde ca săgeata în arc între creastă și pântecul muntelui între ceafa și mijlocul acestui trup și măduva și Dumnezeu întrebând: acesta s-o rup
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
decât fulgerul și decât scânteia unui amnar. Am auzit dar nu am înțeles, am fost de-un leat cu ei dar nu i-am priceput tot ce știu e că vorbeam o limbî tăcută, precum pielea de șarpe trecând peste ierbi susurau, păreau blânzi, se lăudau cu botezul lor în izvoare dar care e adevărul lor despre care poți să-i întrebi? Că pot fi lași, sfinți și lași, scribi netrebnici și preacurați? Degeaba vrei să depun acum mărturie că te-
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
de gol și am ăntrebat-o sever: Asta vă ănvață pe voi acolo, la grădiniță?" * De ce, citind capitolul ,Gheran" din Clipa lui Titel, mi-a venit, la sfărșit, să plăng? ,Bătea un vănt cald, aducănd dinspre ăntinderile de la marginea orașului, mirosul ierbii și al pămăntului reavăn. Din turnul bisericii, Gheran ăi făcu semn cu măna domnișoarei Ana... De acolo, de sus, de unde se afla el, se vedea asfaltul ud - ăn timpul nopții plouase - albăstrui, lucind ciudat ăn lumina tulbure dinaintea răsăritului. Fericit
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
dat apoi peste fluviul de deasupra, în fiecare clipă altfel de lung, altfel de lat. Și ultimul etaj - o fructieră imensă plină cu becuri. Atunci, demult, cînd au fost aprinse, filamentele au început să crească la fel ca firele de iarbă și au spart cojile de sticlă și nu s-au mai oprit din creștere nici pînă în ziua de azi. Eu le-am văzut în viset cum erau înainte de-a fi sparte. Pe mine și pe miel o să ne
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
ciubere de lemn strînse-n cercuri de fier paturi cu strijeac de cînepă umplute cu foi de porumb perne moi îndesate cu pene de pasăre scrinul din lemn de nuc vopsit albastru cum e cerul senin cu rîndunici purtînd fire de iarbă în cioc lampa de gaz afumată în fereastră și-n loc de geam o bășică alburie cu vene subțiri de sînge închegat războiul de țesut întinzîndu-și împărăția ca un uriaș păianjen - ies afară încolțit de teama că toată această mașinărie
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
înciudat palmierii scîrțîiau lung doar fernando scria de zor în birtul lui preferat lîngă bazar convins că literele sunt cel mai bun obstacol la invazia albului fernando îmi era dor de tine chiar fiindu-mi aproape norii se prăbușeau în iarbă cîte-o iguană sărea arătîndu-ne locul de unde vine ploaia feriga care deschide tunelul fără ieșire cine suntem noi să scriem aceste rînduri serile ne uitam deasupra mării pe cerul gol acolo unde putea fi o stea albastrul crăpa ca mușamaua putredă
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
ca să văd dacă are greșeli! Nu pot, pur și simplu. Mi-ar trebui o grădină liniștită, un șezlong și-o lumină căzută, pe paginile întoarse încet, printre frunzele atinse deja de toamnă. Și-o ceașcă mare de cafea aburind în iarbă, și-un tren trecînd, la care să privesc pierdut femeile de-o clipă de la geamuri, și-un aer limpede, rece, străpuns subțire de mirosul fructelor putrede de pe jos, și-un motan venind agale spre piciorul meu ca să-mi adore, cu
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
nici vreme ci un nespus lin al asemănării dincolo de vorbe. aidoma unui lac atins de-o briză, în vreme ce înspre adînc, doar o alunecare nestingherită de cîrd, cînd deodată știm... ... făr de putința împărtășirii, vezi bine... ... dinspre biserică, în năduful de ierburi, adiau unde de Fugă și deodată acest foșnet al frunzelor însoțindu-le ca un îndemn la smerenie, încît cîinele se-nfioră abia auzit... „nu-i straniu... pe cît te-ndepărtezi mai mult pe-atît de mult te-ntorci înspre ce ai
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
ce-a împins corăbiile argonauților. De câte ori iese la plimbare se rup catargele ploii și pâcla inundă străzile. Inventează alfabete sălbatice pe care învață să citească adolescenții corupți și fecioarele. Se lasă sedusă, dar nu cedează decât la umbra Turnului, pe iarba crescută de-a valma-n Eden. Până la urmă, Ea zboară și păsările se rotesc deasupra-i ca elicea unei păduri negre. Răspântie Ce departe erai ce departe ți se vedea doar umbra o pată de lumină pe luciul ierbii. Întunericul
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]