34,410 matches
-
un alter-ego spre gara din Roissy. Acolo, "emigratul" se amesteca în lume, își vedea de trai și mai dădea, din cînd în cînd, cîte un semn. Ca acela pe care-l culege, de pe podul Mirabeau, într-o seară de (aproape) iarnă, povestașul din romanul lui Sebastian: "un carnet cu coperți negre, lucioase, de mușama". Îl citește imediat, îi face, din două rînduri, cronica de întîmpinare - "lectură curioasă, obositoare pe alocuri, pasagii obscure, notații ce îmi erau străine, ba chiar absolut opuse
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
Dincolo de toate acestea, prigoana dezlănțuită în ultima vreme împotriva emisiunilor culturale, sub pretextul tare ca fularul al "rating"-ului conține și o evidentă componentă colectivistă. Intenția de masificare, de uniformizare, de aplicare grobiană a principiului egalității (în zilele geroase de iarnă creierul suferă de frig la fel de mult ca și picioarele, dar nici un om normal nu-și pune cizme pe cap!) sunt reflexe perverse ale devastatoarei ideologii a corectitudinii politice, combinată cu terorismul ce transformă ideea "economiei de piață" în "economie de
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
peste munte - Dragon Kites over the Mountains, de Ioana Ieronim (ediție multilingva română, catalană, engleză, traducere de Joan Llinas și Adam Sorkin. Editura Meronia, 2005). Cu acelasi prilej a fost lansat și ultimul număr al revistei "Orient Express" (vol. 6, iarna 2004), în care este inclusă și o selecție din poezia Ioanei Ieronim. Cele două poete au vorbit atât despre propria creație, cât și despre dificultățile și provocările generate de actul traducerii și al transferului cultural, pe care le-au ilustrat
Poezia în traducere by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/11686_a_13011]
-
foarte probabil, unul dintre ultimii săi vizitatori "din străinătate". Aflîndu-mă, pentru o serie de conferințe universitare în Cluj, la începutul acestui an, l-am vizitat în locuința sa din str. (acum) Er. Grigorescu 72, într-o friguroasă seară tîrzie de iarnă; 19 ianuarie 2005 - cu două luni înainte de a pleca dintre cei vii - întru legendă. Mi-a dăruit un exemplar din Prezențe românești și realități europene (ed. II, Polirom 2004) - cu o dedicație, ca întotdeauna, flatantă, în care, cu mînă tremurîndă
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
oameni. Cozi interminabile pentru hîrtie igienică și labe de pui, cinci ouă, o jumătate de pachet de unt, o sticlă de ulei și cîteva sute de grame de salam pe lună, distribuite pe cartele, oprirea curentului, inclusiv în lunile de iarnă, între orele 18-20 (cînd era suficient de întuneric afară pentru a nu mai vedea nimic și suficient de devreme pentru a nu putea să te culci), două ore zilnice de "program TV", alcătuite exclusiv pe baza agendei de lucru a
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
ca zîmbetul pisicii din Cheshire, unde circulă știri, dar întîmplările rămîn nevăzute. Legendele din Far West ajung niște povești demne mai degrabă de gura sobei și din sperietura de-altădată rămîne doar o nostalgie cu subînțeles: "Era o zi de iarnă, ningea ca-n basme peste mormîntul Marelui Om, cu fulgi cît gîștele. Fusese una din cele mai reușite înmormîntări ale acelor vremuri. Între timp, serviciile funerare s-au simplificat mult." Senzația de videoclip făcut după un desen animat și "derulat
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
întâmplări petrecute în spațiul vechii așezări a Bibeștilor. Exceptând figura clară, figura lăuntric iluminată a lui Vinea, peisajul sumbru de pe malul lacului, înnegurat oarecum, pare, cum zicea Titus Popovici... inconștiu,... pe când ne plimbam împreună pe lacul vara orăcăind de broaște, iarna înghețat tun, cu gheața pârâind sub noi în timp ce ne făceam cele mai teribile confidențe. * La Mogoșoaia, scriitori mai deloc. Casa se umplea de ei, de obicei vara, pe călduri, ori iarna cu zăpezile ei bucolice, mai cu seamă în preajma sărbătorilor
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
ne plimbam împreună pe lacul vara orăcăind de broaște, iarna înghețat tun, cu gheața pârâind sub noi în timp ce ne făceam cele mai teribile confidențe. * La Mogoșoaia, scriitori mai deloc. Casa se umplea de ei, de obicei vara, pe călduri, ori iarna cu zăpezile ei bucolice, mai cu seamă în preajma sărbătorilor. Să nu uităm anul: una mie nouă sute și șaizeci și trei!... Pe cine să-i vadă la Mogoșoaia comunistă Ion Vinea, ce scriitori? Pe care să i-i arăți lui, prietenului
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
aceeași. M-au impresionat și m-au emoționat. Păreau o pilulă fundamentală, concentrată, a istoriei. Ele mi-au răsărit în amintire și m-au însoțit în Palatul Sternberg din Praga, unde se află Galeriile Naționale. Acolo am văzut, într-o iarnă teribil de geroasă, cum parcă numai la Praga am trăit, două tablouri mici, două portrete din Fayum. Mister, delicatețe, fermitate. Două femei care le-au adunat în mintea mea pe restul de patruzeci și opt, Egiptul însuși, fuga pe mare
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
actelor de deces), un pariu al autorului însuși. Ambiția de constructor epic a lui George Bălăiță reiese cu limpezime din modul în care este structurat romanul: în două mari părți, aproape egale ca întindere, corespunzând celor două zile (solstițiul de iarnă și solstițiul de vară) prin care se definește lumea lui. Două zile diferite de toate celelalte și un erou pe măsură, care le parcurge cu simțurile încordate, cu vigilență mentală și senzitivă, pentru a le epuiza, parcă, întregul semantism. Personaj
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
că toată această pulbere fină s-a aranjat, parcă de la sine, de-a lungul liniilor simbolice trasate de Autorul omniscient. Prima dintre cele două părți ale romanului face una cu prima zi a lumii lui. Ea se suprapune solstițiului de iarnă, adică acelei date (21 decembrie) la care "culmea" hibernală, a nopții celei mai lungi, a întunericului celui mai dens, trece înspre creșterea insesizabilă a zilei. Comutând persoana a III-a (a descripției neutre, detașate) cu a II-a, ca pentru
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
și al nepăsării care îl învăluie de-a lungul întregului roman? Poate din această înscriere a sa, conștientă, asumată, în orarul cosmic; din credința lui (deși este ateu) într-un indestructibil ax supraomenesc; din preștiința sâmburelui solar din noaptea de iarnă și a dangătului funebru auzit în explozia verii. Vremea însăși, evoluțiile și involuțiile de pe frontul atmosferic subliniază emblemele simbolice ale romanului, care sunt și ale lui Antipa. În plină iarnă, un vânt cald topește zăpada și îi face să transpire
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
indestructibil ax supraomenesc; din preștiința sâmburelui solar din noaptea de iarnă și a dangătului funebru auzit în explozia verii. Vremea însăși, evoluțiile și involuțiile de pe frontul atmosferic subliniază emblemele simbolice ale romanului, care sunt și ale lui Antipa. În plină iarnă, un vânt cald topește zăpada și îi face să transpire pe cei care nu și-au lepădat hainele groase; după cum, în a doua jumătate a cărții, se va face frig, incredibil de frig, în toiul verii. Căldură mare în decembrie
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
Pușkin îl numea "Sodomul-Chișinău". A.S. Pușkin și boerii români În decurs de numai cîțiva ani, Pușkin a fost implicat într-un număr impresionant de dueluri. Probabil că și din această cauză românii simpli din Basarabia îl porecliseră "cuconaș Pușcă". În iarna anului 1820, Pușkin plănuia să plece la Moscova, să-l provoace la duel pe contele F. Tolstoi-"Americanul", dar își realizează intenția abia în 1826. La Chișinău, în octombrie 1820, în urma unei neînțelegeri la masa de biliard, a fost evitat
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
bursieră) sau despre ipocrizia grupului de indieni care jinduiesc la confortul Occidentului, dar îi resping valorile. În schimb, lipsite de interes literar sunt notațiile pur tranzitive sau descrierile de natură, infuzate de lirismul desuet al unor compuneri pe teme date: "Iarna s-a întors peste oraș. Pe muntele din față, pădurea are dantelării de promoroacă, din cerul plumburiu vălătuci de nori se deșiră-n căldare... Frig, fulgi răzleți (zăpada mieilor?)." Pe de altă parte, nota pitorească revine, în mod paradoxal, tocmai
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
mustăciosului Salvador Dali... Iată-le, considerând că ele izvoresc din Gârla scânteietoare la suprafață de jocul gratuit al chimicalelor revărsate dintr-un Baril de țiței scufundat în ea: Iubite Maestre, V-am citit memoriile între două fenomene astronomice: solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară. Sunteți un mare, un fascinant scriitor. O forță de creație uriașă... trezește în viață personaje neașteptate. Oameni obișnuiți devin personaje în Marea poveste a lumii... I-ați smuls din neant și le-ați dăruit câte un
O promisiune ținută by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11817_a_13142]
-
dacă nu cumva chiar pe glezna cu luciri înșelătoare a creierelor fără de inimă. Și inima cu siguranță nu e în muzica zilelor noastre atât timp cât ea suflă doar o primăvară sau doar o vară sau doar o toamnă sau doar o iarnă sau nici măcar atât. Muzica și celelalte omenii sunt animate de iubire și, precum știe tot omul, iubirea dăinuie în veci! În rest - materialu' cu legile lui. Ce s-ar mai putea adăuga, decât că și înainte vreme lucrurile nu se
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
nostru bas din primii ani ai radiodifuziunii, George Folescu. Până a apărut cineva care susținea hotărât că ar fi fost, mai dincoace, - Herlea... Toți juram că era Folescu. Realitatea însă era că era Herlea!... Un bubuit tremolat. Ceva de stejar, iarna, zgâlțîit de vifor... Ca text, mi se păru un miniroman. Povestea unui ins părăsit în culmea dragostei lui ce i se părea veșnică... Care text, unii l-ar putea reduce la un simplu fapt divers de gazetă: că tânărul cutare
Pe cărare sub un brad... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11841_a_13166]
-
trecutului. E singurul care-i mai deranjează: între timp, cu largul concurs al indiferenței cetățeanului, au trântit economia la pământ, iar corupția au ridicat-o până la cer. Mintea românului e oricum ocupată cu altceva (abia am ieșit din sărbătorile de iarnă, c-am și început să alergăm după miei, țuici, vin), așa că mânăriile guvernamentale au fost înghițite pe nemestecate. La înghesuială, printre portbagajele pline ale șefilor și disperarea din piețe a săracilor, pesedeii au promovat fulgerător o lege care-i doare
Stăpânul peltelelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12921_a_14246]
-
el că a văzut un grup de vreo 30-40 de bărbați bine organizați. Grup despre care Nicolaescu afirmă - fără nici un fel de probe - că a venit de la gară. Jurnalul național ne pune însă pe gînduri: "Cu bustul gol în toiul iernii". Cine își amintește de ziua de 21 decembrie ‘89 știe că a fost neobișnuit de caldă, ca și ziua de 22. Mărturia acestui Dragoșa fost trimisă în scris la redacție. Cîtă încredere poate fi acordată, totuși, unei scrisori care, după
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
între noi, să regăsim echilibrul - cu părinții, cu copiii - în sinele nostru profund. Natasha și cu mine am fost atît de aproape și atît de departe unul de celălalt, ca două personalități diferite în aceeași piele. Ea vorbea despre “trista iarnă” a tinereții sale, de repetatele încercări de a deveni femeie, de a se inventa și a se reinventa o dată și încă o dată. Vroia să placă. Vroia să surprindă. Uneori era o exilată avidă să se întoarcă acasă. Pe o insulă
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
cele noi, orăcăinde, nu cea cu carcasă de Panzer și picioarele iutelui iepure prinse-n șenilele grațioase ale Berthei Krupp. Spre deosebire de broasca țestoasă, de toate celelalte broaște de orice fel, broasca noastră râioasă nu hibernează, nu doarme zi, noapte, vară, iarnă. Dorința/râvna de a ajunge sus, cât mai sus, pe ultima cracă, o ține trează mereu. Mai că nici nu se vede mâncând, doar orăcăie: îndemnuri și povețe, fie ele oricât de proaste, blesteme și ocări, amenințări și pedepse, câte
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
tradiții seculare, băștinașii, oameni cumpăniți, nu țineau gunoaie în curți, ci le dispuneau în șanțuri, lângă șosea, unde mai zăceau pisici strivite de mașini - acestea curgeau gârlă, de cum suna alarma în Capitală - hoituri de câini, găini moarte, ciori uscate din iarnă. Corpul profesoral, și el în dispersare, decisese ca noi, elevii bucureșteni refugiați în comună să organizăm o serbare în care să ridicăm moralul localnicilor și să-i cultivăm, iar în rest, să adunăm gunoaiele ce străjuiau de-a lungul șoselei
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
la traducerea Jurnalului patriarhului de la Iasnaia-Poliana. Muncă laborioasă semnată de soția sa, Janina Ianoși, carte apărută în 1975 la Editura Univers. Istoricii cunosc multe alte amănunte ale trecerii lui Tolstoi în tinerețe (26 de ani) prin Muntenia și Moldova, cinci ierni doar înainte de Unirea Principatelor, cu ocazia unor deplasări de trupe rusești spre Dunăre. Visul lui Petru cel Mare, încă din secolul XVIII: cucerirea mult râvnitului Bizanț, a doua Romă a Europei, și care cetate eternă ar fi trebuit să devină
Tolstoi despre români (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13064_a_14389]
-
voia lui. Semnificația extraordinară a acestui animal e dovedită si de faptul că În cultura noastră populară Îi sunt consacrate 35 de zile pe an. Aceste zile În care apar practici dedicate lupului sunt concentrate În perioada de toamnă si iarnă a anului: Sânpetru (29 iunie), Circovii Marinei (15-17 iulie), Martirul Lupu (22 august), Teclele (24 septembrie), Berbecarii (26-28 septembrie), Osie (17 octombrie), Lucinul (18 octombrie), Sâmedru (26 octombrie), Ziua Lupului (13 noiembrie), Filipii de Toamnă (14-21 noiembrie), Filipul cel șchiop
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]