484 matches
-
-l peste balustradă! De parcă ar fi așteptat multă vreme acest ordin, caporalul se strecură prin masa de corpuri încordate și îl îmbrânci pe intrus cu cotul. Lovitura nu fu suficient de puternică încât să-l facă să cadă, iar Mitch icni și se împinse iar în Fitz, care încerca să se agațe de gulerul lui. Încleștarea dură ceva mai mult de zece secunde. Cu o fandare în dreapta, caporalul îl făcu pe reporter să se dezechilibreze, ceea ce ușură efortul de împingere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu și față de câini, care se găseau din belșug în sat. Îi obișnuiau de foarte mici să nu latre și pe cel pe care nu reușeau să-l obișnuiască, îl mâncau, și cu asta, basta. Sări din hamac, se dezmorți icnind și se îndreptă spre mal să se spele pe față. Un grup de copii, stând pe vine la umbra unui frumos mahon, ascultau atenți îngânarea monotonă a unui bătrân și, apoi, o repetau, cuvânt cu cuvânt. Era o școală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și se Îndreptă Înapoi spre ușa camerei mortuare. La câțiva metri de ea, se opri brusc, se uită În jur, surprinsă parcă să se afle unde era și alergă spre o chiuvetă lipită de peretele din spate. Vomă violent și icni de mai multe ori până să se calmeze, stând cu brațele sprijinite pe chiuvetă, aplecată deasupra ei, gâfâind. Îngrijitorul apăru cât ai clipi lângă ea și-i dădu un prosop alb de bumbac. Ea Îl luă cu o Înclinare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu forță. Ceașca și conținutul ei au fost propulsate pe mini-fusta de gravidă, pe ciorapii din plasă, de gravidă, și peste ceea ce puteau fi considerate cizmele de gravidă, din piele întoarsă și lungi până la genunchi ale lui Sherry. Alice a icnit șocată. Nu avea nici cea mai mică îndoială că gestul fusese deliberat. În timpul ăsta, Sherry arăta de parcă era pe punctul să nască chiar acolo. Îmi pare foarte rău, a mieunat Amanda cu ochii lărgiți din cauza șocului mimat. Ce neîndemânatică sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care trebuie să fie de acord. Deciziile dureroase care sunt necesare pentru ca femeile astea să poată combina, la modul armonios, biroul și căminul, bla, bla, bla - ai prins ideea. O să mă întorc în următoarele zile. Te anunț. —Te întorci? a icnit Hugo. — Păi, altfel cum mama naibii o să ne fotografieze împreună? Hugo a simțit că i se face rău. Nu voia ca Amanda să se întoarcă acasă. Nu voia absolut deloc. Se obișnuise cu absența ei. Se dezobișnuise să-i vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-și mai țină și cariera în frâu. Laura a lăsat capul în jos, uitându-se în apa plină de bule și s-a încruntat. — Nu cred că e cazul meu. Eu chiar m-am gândit să mă sinucid. Amanda a icnit, îngrozită. Ceea ce spunea Laura era mult prea groaznic ca să fie adevărat. Cum putea cineva să fie atât de îngăduitor față de sine? —Să te sinucizi! a exclamat ea. Dar cum poți să fii nefericită când tu nici nu muncești? Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
curtea plină de apă. De data asta a exagerat, chiar că a băut prea mult... Îl ajută să se ridice și îl spijini în timp ce mergeau către verandă. Ploaia îi lovea pe amândoi cu furie, iar greutatea bărbatului o făcu să icnească. După ce îl depuse în balansoar, alergă pe alee și își recuperă geanta. În spatele ei, legănându-se, scriitorul împunse aerul cu degetul arătător:Te-ai ascuns, Magicianule? Fricosule! Află de la mine că nu ești decât un sal... timbanc. Și mai află
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
deja: - Lucia, te iubesc, te iubesc ca un nebun și te voi ajunge! Te voi ajunge și te voi întrece! Cine va trece primul linia de sosire, Lucia? Eu! Cine va lua premiul cel mare, Lucia? Eu, eu, eu!!! Femeia icni și izbucni în plâns. Magicianul, galant, îi oferi o batistă. Peste cinci minute, Lucia era într-un taxi, iar după alte zece încuia pe dinăuntru ușa apartamentului și se arunca pe patul din dormitor, plângând în hohote. * Privind în urma femeii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nehalit, dacă punem botul pe ceva pahardit... la banchetul ăsta unde ne-ai adus tu... se înduioșă anticipativ negriciosul. Ca mâine te iau și eu pe la o ciohordoaică de-a mea... Care se cam ține de farmece... (Respirară adânc și icniră). Iar pe noi, cei în toată firea (din delicatețe evită să pronunțe "bețivanii cartierului") ne trimite, dimineața, să-i culegem verzitură, scaiete și pipirig dintre dărâmături... Iar după-masa ne pune să scărpinăm lespezile și să ridicăm pietroaiele... ca să-i găsim
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceasornicăria helvetă de la subsol, acum își adunară dispozitivele lor de întrerupere a traficului și se cărară cu ele, deși fir de convoi prezidențial nu penetrase pe acolo. Ambală și taximetristul, lingîndu-și, c-o salivă gălbuie, mustața ciuruită de molii. Tărăboanța icni scurt, se înscrise pe semicercul ocolind prin stânga Arcul de Triumf, fu smucită ușor dreapta de volan și avansă de-a lungul șoselei Kiseleff, precum mercurul prin capilarul unui termometru. De pe capotă, neputîndu-și cizela educația, Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe măsură ce mă rugam mai intens, ningea și mai tare. "Doamne-Dumnezeule, murmuram, fă, rogu-te ca ea să se întoarcă acasă!" și un glas înalt, plăcut bărbătesc mi se năzărea că-mi răspunde: "S-a întors!" 334 DANIEL BĂNULESCU le apuce. Icnind dincolo de limitele până la care acceptasem până atunci că este natural să icnească o doamnă. Și, într-adevăr, nici nu apucasem bine să-mi trag șosetele, că umbra aceea se dovedi într-atît de înfricoșată, încît îmi spuse că eram singurul ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rogu-te ca ea să se întoarcă acasă!" și un glas înalt, plăcut bărbătesc mi se năzărea că-mi răspunde: "S-a întors!" 334 DANIEL BĂNULESCU le apuce. Icnind dincolo de limitele până la care acceptasem până atunci că este natural să icnească o doamnă. Și, într-adevăr, nici nu apucasem bine să-mi trag șosetele, că umbra aceea se dovedi într-atît de înfricoșată, încît îmi spuse că eram singurul ei iubit. Și mie mi s-a frânt inima de durere, fiindcă simțisem
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bălții se vedeau valuri mici, zbuciumîn-du-se. 49 Stăpânul desfăcu pumnul și zarurile căzură. -Para-ndărăt! -Ce vine... - Șase-șase... - Perechi! mai spuse unul, și mâna norocosului strânse paralele cu praf cu tot. Mînă-mică se așeză de-a binelea. Bozoncea abia atunci râse, icnind: - V-am curățat, puișorilor... Și se scutură pe fundul pantalonilor. Seara cădea repede. Urmele soarelui se șterseseră. Gunoiul luneca tăcut, surd, așezuidu-se mai jos în straturi. Hoții se adunară. Erau cinci. Patru caiafe și ucenicul. Tunși, cu chipuri negre, tăiați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
hop și cîinele! Se gudura, tîfîn-du-se cu burta pe zăpadă. Omul îl aștepta. Nu se mișca de loc. Vinovatul s-a apropiat tremurând. Grigore era făcut drojdie. Când i-a venit sub bocanci, -la lovit o dată cu sete: -Na! Javra a icnit, dar omul nu s-a îndurat decât după ce-a rupt prăjina pe el. Aglaia ieșise din bordei și se ruga de bărbat să nu-l ucidă. Degeaba, sângele câinelui înroșise zăpada. - Ce făcui? scuipase gunoierul. Și, de necaz, a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nimic. - Bine. Pungașul se uită liniștit la ei. Îl întoarseră cu fata în jos. Sergentul își potrivise frânghia. Îl plesni o dată cu sete. Sfoara groasă și răsucită bine se lipi adânc de piele. Sângele tîșni șuvoi. Iar băgau foc în el. Icni scurt. - Ah, ah... Se gândi că ar fi fost bine să fi putut să nu mai știe nimic. Îl duru și a doua lovitură, și a treia. Frânghia cădea mereu în alt loc, alături, întîi pe spate, pe șolduri și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
simțea moliciunea dinainte, parcă un pumn țâșnea dinăuntru, trăgând, după el, de-a valma, simțuri și măruntaie. Fără a-și domoli strigătul mut printre buzele ei, prinse femeia de umeri și o apăsă, înfigând-o în zvâcnetul lui bărbătesc. Ea icni, încremenind o clipă. Dar el începuse să se miște și atunci femeia se potrivi după bărbat. Se îmbrățișară mai strâns decât le îngăduia sărutul, își lipiră tâmplele. Gemeau, încercând fiecare să fie celălalt și neizbutind până la capăt. Străduindu-se totuși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
forță în afară. Nările se strâng până se lipesc și apoi se cască, precum branhiile unei viețuitoare de apă. Apoi, brusc, respirația se întețește, ca și cum trupul ar fi început să alerge, aerul dă năvală printre buzele întredeschise, băr batul respiră, icnind, de parcă fiecare respirație e un pumn care-l izbește în măruntaie. Globii oculari i se mișcă cu iuțeală sub pleoape, văd ceva care nu e de pe lumea asta, căci, în ciuda neliniștii pe care o trădează pleoapele ce stau gata să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
caldarâmului, nu știa ce să zică s-o liniștească. O iubea atât de mult, dar i se părea caraghios să i-o spună, câtă vreme nu putea face nimic să i-o dovedească. I se rupea inima când o auzea icnind, luându-l în brațe, ca să-l mute de colo colo ori ca să-l salte în lighean și să-l spele, înainte de a-l înfășa pentru noapte. Îi mulțumi în gând poștașului că o ajutase să-l treacă peste bordurile înalte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-și dea seama că plânsul ei îl întărâta și mai tare. Când simți că fata nu mai opune vreo rezistență, își luă mâna din ceafa ei, o apucă de șolduri și, cu venele umflate și ochii holbați spre tavan, icni iarăși, slobozindu-se. Răma seră o clipă așa, nemișcați, ea cu plânsul înțepenit în gât, el cu mâinile înfipte în coapsele ei. Femeia își reluă plânsul, ca pe un suspin întretăiat. El se desprinse și, ridicându-se, o împinse într-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să mergem. Colea, pe Moșilor Vechi, la bodegă. Dumnezeul orbilor făcu cerc în jurul lui cu bastonul. Apucă frânghia căruțului și porni, cu pasul lui larg. Venea apoi îngerul cu aripile chircite, pe scândura cu rulmenți huruind, și, la urmă, șchiopul, icnind șonticăit pentru fiecare zi a Facerii. — Trei pași, bordura ! strigă Coltuc. Nu mai trebui alt indiciu, căci mirosul grăsimii sfârâind pe grătar îi dădu orbului semn că ajunseseră. Costică deschise ușa cu cârja și intră cu spatele, înțepenind pentru ceilalți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în burtă n-ar fi putut vorbi. Dar acolo era posibil orice, zidurile te puteau lovi, cuvintele te puteau lovi, chiar și sângele te putea lovi pe dinăuntru. Tot așa cum lumina orbitoare putea să răcnească, bastonul de cauciuc putea să icnească între coaste sau peste rinichi ori bocancul putea să scrâșnească din blacheurile lui colțuroase. Și tocmai de aceea, când se încovrigase, cu mâinile peste abdomen, încercând să apere ceea ce nu mai era al ei, auzi : „Ești drogată, ce-ai ?“. „Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ars, crezând că sub șezutul lui motorul începuse să ambaleze, ca învârtit de manivelă. Dincolo de parbrizul spart începură să joace niște umbre ce nu erau doar năluci, de vreme ce se auzi un pocnet, ca și cum cineva meșterea la portiera mașinii. — Văleu, Doamne ! icni Iadeș. S-au întors rușii ! Își suci capul într-o parte, de parcă se aștepta să vadă chipul îngrozit al lui moșu-su, dând ochii cu moroii cu stea roșie în frunte. Dar fața îngrozită era doar a lui și ochii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Simțindu-se apărați de caroseria mașinii, Iadeș și Chisăliță apucară de bară și traseră în partea cealaltă. De data asta, proptită și dintr-o parte, și din cealaltă, capota nu se urni, dar nici nu se mai zgâlțâi. Cei doi icniră de-aici, celălalt, din partea opusă, mârâind ca un dulău sugrumat de lațul prea scurt, până când lama cuțitului lui Pârnaie țâșni din mâner, făcând un semicerc larg și tăind aerul în fâșii. Rămaseră nemiș cați, atât capota, care oricum părea să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îngroșară bătrânului vinele de la gât, antrenând, spasmodic, omușorul din beregată. Dacă-ți trag un șut în cur, o să te plictisești în aer ! Asta-i mai bună ! se bucură Maca, ridicând degetul mijlociu, în semn de mulțumire. Mai zi una... Bătrânul icni, dar, pentru că trebuia să reacționeze rapid, apucă lucrurile de unde le lăsase : — Dacă-ți trag un șut în cur, te duci înapoi până-n boașele lu’ tac-tu ! Ești tare, moșule ! se entuziasmă Maca. Supertare, ca fularu’ ! Bătrânul, cu urechile înălțate de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ce zi e azi ? — Ar putea fi o zi ca oricare alta. Numai că mie cele mai importante lucruri din viață mi s-au întâmplat în ziua asta, de cinșpe septembrie. Fata râse. Surprins, Tili uită să mai ambaleze, motorul icni și se opri. — Ce-i așa de nostim ? întrebă el, nu fără părere de rău. — Maestrul păpușilor e chiar mai inspirat decât crezi. A învățat repede să răspundă nu numai la întrebările ce i se pun, dar și la cele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]