493 matches
-
butoiașul, apoi îl închise cu zgomot. — Nu-i decât un singur glonț în revolver. Te simți norocos, Hacksaw? Hacksaw răspunse - Ham! — N-o să-ndrăzniți! exclamă femeia. Lee puse revolverul la tâmpla câinelui și apăsă trăgaciul. Nimeri o cameră goală. Femeia icni și se îngălbeni. Lee anunță: — Au rămas cinci. Pregătește-te să ajungi în raiul câinilor, Hacksaw. Lee trase a doua oară. Mi-am reținut hohotele de râs când revolverul trase în gol, în timp ce Hacksaw își lingea ouăle, plictisit de toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
culoarea? — Cred... cred că era neagră și veche. Îți amintești în ce bar l-ai întâlnit? Lorna înălță capul. Am văzut că lacrimile i se uscaseră pe obraji. Cred că era pe Aviation Boulevard, lângă uzinele alea de avioane. Am icnit. Zona aia din Gardena era ticsită de taverne, saloane de pocher și bordeluri care lucrau cu acceptul tacit al poliției. Când ai văzut-o ultima oară pe Betty? întrebă Harry. Lorna se îndreptă spre scaunul ei, încercând să-și stăpânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În cele din urmă mi-am dat seama cum stă treaba cu Blanchard. Dacă ți-a fost prieten, țin-te tare. Când l-am auzit spunând „a fost“, m-am trezit sfărâmând spătarul scaunului. — Ușurel, băiete! exclamă Dolphine. — Continuă, am icnit. Detectivul particular vorbi rar și calm, de parcă s-ar fi adresat unei grenade: — E mort. Ciopârțit cu toporul. L-au găsit niște derbedei. Au spart casa în care stătea și unul din ei a dat totul pe goarnă, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
plante agățătoare, m-am ghemuit și am tras cu urechea. Am auzit gemete în crescendo, scârțâit de arcuri, mârâieli de bărbat. Gemetele ei de plăcere atinseră apogeul, dar erau teatrale, mult mai acute decât atunci când o făcea cu mine. Militarul icni din toți rărunchii, zgomotele se mai domoliră, după care Madeleine vorbi cu un accent fals: — Păcat că n-au radio. Acolo de unde vin eu, toate motelurile au radio. Erau prinse în șuruburi și trebuia să pui monede în ele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întâi? — Eu aș apăsa pe-un whisky, zise Getta 2. — Apăsați și pe gheață? întrebă chelnerul. — Nu, mersi. — Poftiți, doamnă! se aplecă chelnerul și Getta 2 se uită pe pieptul lui după butonul cu whisky, îl găsi și apăsă. Chelnerul icni scurt și plecă după comandă. — Voi ce luați? se întoarse Getta 2 către pământeni. — Stai puțin, răspunse Felix S 23, aplecat peste butoane. Ce scrie, mă, aici? — Biftec, citi Stejeran 1. — Ce e asta? întrebă comandantul Felix S 23. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu o treabă foarte ciudată. Făcuse, din paie întărite cu crengi, un manechin de înălțimea unui om, căruia îi înfășurase în jurul gâtului un fular și dresa un câine uriaș să sară la gâtul manechinului și să-l sfârtece. „Ucide-l!”, icnea el, scurt, poruncitor, și, în clipa următoare, câinele se năpustea de lângă picioarele lui, în salturi mari și negre, își înfigea colții în gâtul manechinului, tăvălindu-l la pământ. Apoi, cu ochii injectați de sânge și cu fire de iarbă atârnându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-am pomenit pe țărm, între stâncile de marmură. Acolo femeia a dispărut. Se înnorase și marea începuse să fiarbă. Am auzit un zgomot și m-am întors. Filip lovea cu o bară de fier în piatra funerară a Tuberculosului, icnind la fiecare izbitură. Se răzbuna pentru moartea Prințului. I-am strigat: „Ce faci? Îți bați joc de munca mea?” Văzându-mă, Filip s-a așezat în genunchi. Tremura din tot corpul și avea o privire de animal îngrozit. „Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
hohotească de plâns. Era un soldat aproape bătrân. Iahuben îl privi cu milă. Simți descleștîndu-i-se din inimă o mânie surdă. Se întoarse să se uite după preot: scaunul lui se legăna ușor la umbra zidului regal. Deodată Iahuben auzi ceva icnind. Întoarse repede capul spre curtea palatului și scoase un strigăt: în clipa aceea soldatul se prăbușea la pământ cu un cuțit în pieptul însîngerat. Și-l înfipsese singur. Iahuben își acoperi ochii cu palma și nu mai vru să se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nehalit, dacă punem botul pe ceva pahardit... la banchetul ăsta unde ne-ai adus tu... se înduioșă anticipativ negriciosul. Ca mâine te iau și eu pe la o ciohordoaică de-a mea... Care se cam ține de farmece... (Respirară adânc și icniră). Iar pe noi, cei în toată firea (din delicatețe evită să pronunțe "bețivanii cartierului") ne trimite, dimineața, să-i culegem verzitură, scaiete și pipirig dintre dărâmături... Iar după-masa ne pune să scărpinăm lespezile și să ridicăm pietroaiele... ca să-i găsim
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceasornicăria helvetă de la subsol, acum își adunară dispozitivele lor de întrerupere a traficului și se cărară cu ele, deși fir de convoi prezidențial nu penetrase pe acolo. Ambală și taximetristul, lingîndu-și, c-o salivă gălbuie, mustața ciuruită de molii. Tărăboanța icni scurt, se înscrise pe semicercul ocolind prin stânga Arcul de Triumf, fu smucită ușor dreapta de volan și avansă de-a lungul șoselei Kiseleff, precum mercurul prin capilarul unui termometru. De pe capotă, neputîndu-și cizela educația, Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe măsură ce mă rugam mai intens, ningea și mai tare. "Doamne-Dumnezeule, murmuram, fă, rogu-te ca ea să se întoarcă acasă!" și un glas înalt, plăcut bărbătesc mi se năzărea că-mi răspunde: "S-a întors!" 334 DANIEL BĂNULESCU le apuce. Icnind dincolo de limitele până la care acceptasem până atunci că este natural să icnească o doamnă. Și, într-adevăr, nici nu apucasem bine să-mi trag șosetele, că umbra aceea se dovedi într-atît de înfricoșată, încît îmi spuse că eram singurul ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rogu-te ca ea să se întoarcă acasă!" și un glas înalt, plăcut bărbătesc mi se năzărea că-mi răspunde: "S-a întors!" 334 DANIEL BĂNULESCU le apuce. Icnind dincolo de limitele până la care acceptasem până atunci că este natural să icnească o doamnă. Și, într-adevăr, nici nu apucasem bine să-mi trag șosetele, că umbra aceea se dovedi într-atît de înfricoșată, încît îmi spuse că eram singurul ei iubit. Și mie mi s-a frânt inima de durere, fiindcă simțisem
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bine. Am invitat-o eu, a replicat Julia calmă, zâmbindu-i fals unui chelner șmecheros, la vreo cincizeci de ani, care trecea prin fața ei cu o tavă cu băuturi. Nu știți? Vreau s-o ucid cu drăgălășenie. A, da, a icnit Susan șocată. Dar am crezut că vrei s-o inviți la masă, nu la petrecerea de ziua ta, cu James și încă o grămadă de oameni prin preajmă. Am fost deja cu ea la masă. Dar am invitat-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de pe urma accidentului. Știu că nu m-am rugat prea mult în ultima vreme, de fapt, nu m-am rugat deloc... dar sper că o să mă poți ierta și... —Vai, Doamne! Fiona și-a dus o mână la gură și a icnit cu ochii înotându-i în lacrimi. Nick s-a întrerupt din rugăciune și s-a uitat la ea nedumerit. Apoi i-a urmărit privirea până pe fața lui Susan. Femeia zăcea în aceeași poziție, dar ochii îi erau acum deschiși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Într-o sâmbătă după-amiaza, când tu erai la masă cu fetele. —În care sâmbătă? James a ridicat din umeri de parc-ar fi fost un detaliu irelevant. —În sâmbăta când a venit și Susan, prima dată după accident. Julia a icnit. În vreme ce ea era la ședința secretă a Clubului Soțiilor Numărul Doi, de existența căruia James nu avea habar, el era ocupat să i-o tragă fostei neveste în timp ce ea o bârfea. Ce ironic! — Atunci era deja gravidă în șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ellie. Susan a făcut o scurtă pauză, în care a studiat fețele prietenelor ei. — Dar eu n-am mai putut să îndur suspansul, așa că ieri am fost să fac o ecografie la o clinică particulară... și e băiat! Fiona a icnit din cauza surprizei. —Vai, Doamne, e perfect! Exact așa cum ți-ai dorit. În felul ăsta, Milly poate să rămână fetița tatii. — Exact, a confirmat încântată Susan. — Și Nick știe? a vrut să afle Julia. Nu. A zis întotdeauna că nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se va mai întoarcedecât dacă n-avea încotro, numai dacă nu va avea încotro... Iocasta a ieși pe coridor, așa tăcut cum era, și a fost prinsă de o a treia sincopă exact acolo, singură. După ce totul a trecut, a icnit și s-a rezemat de perete. Elfrida Gribb a ieșit din cameră, serioasă și reținută. Și și-a trecut un braț în jurul ei. — Madame, i-a spus. Aș vrea să rămân. Să rămân... și să muncesc. Iocasta a privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu coșuri mari pe frunte, Didița Începea să tragă, ca un tanc, ciobacul cu Încărcătura sa prețioasă. Era Înfricoșată iar puterea cu care trăgea creștea odată cu panica și parcă ara, atunci când cu picioarele Înfipte În țărână, cu funia pe umăr, icnind din greu, trăgea cu obidă ciobacul la mal. Odată ajunși pe iarba verde și simțind pământul sub picioare, Începeau să culeagă racii, să-i numere și să astâmpere copilul legându-i degețelul cu frunze de pătlagină, apoi Îi Împleteau câte
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bunicul să „punî oalili la ars”. Ajuns acolo, Va se folosea de toată abilitatea acumulată de a vedea fără să fie văzut, stătea pe vârful piciorușelor sale de aproape patru anișori, Încera să tragă ușor oblonul greu de deasupra cuptorului, icnea și prin mica deschidere Îl zărea pe Vizanti care stătea În picioare, foarte atent și foarte gata de atac dacă ar fi observat prima șuviță din părul năclăit al copilului care venea cu solia de Împrietenire. Prin Încercări succesive se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spre mormînt. Dragă doctore, aici e Bibi. Ai venit să te-ntinzi lîngă ea? Pot să-ți aranjez un loc confortabil... Urmă o Încăierare scurtă, dar urîtă. Cei doi bărbați se luară la trîntă ca niște școlari stîngaci, gîfÎind și icnind, pînă ce Bobby Crawford smulse cazmaua din mîinile lui Andersson, făcîndu-l să cadă cu picioarele rășchirate. Îl ajută apoi pe Sanger să se scoale și să rămînă În picioare, apoi Îi scutură reverele de praf. Cenușiu la față, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
banii, ci pasdari noi, veniți din Meybod. Era abia unsprezece, taică-său se grăbise, nu mai respectase nimic din ce plănuiseră. Omar simți greața că îi urcă în gât, ca o lavă fierbinte și acră. Se lăsă pe genunchi și icni, parcă împușcat, apoi își vărsă tot stomacul pe pământul spongios și crăpat al deșertului. Seară de seară, pătrundea în femeia lui ca un cuce- ritor într-o țară străină. Uneori, când era obosit și acrit de tot ce i se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trandafir în boboc, sub desișul părului. Îl chema printre dinți, șuierând alinturi întocmai ca o șerpoaică sau ca o iapă în călduri, cum zisese Godun când băuse cât el. — Pentru ce ai vrut să mă-mbeți? o mai cercetă încă, icnind întrebarea și, dintr-odată, n-o mai văzu. — Acum ești un poet cu păcate, Homer, iubitule, gâfâi ea și îi spuse mai multe vorbe, dar pe care Omar nu le pricepu, fiindcă rămăsese în beznă. O auzea doar și-ncepu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cuiele în sicriu. Avea treizeci și nouă de ani și o lună și o gravidă în casă despre care neguțătorul de zarzavaturi și cel de orez bănuiseră că e noră-sa. Când a doua nevastă începuse să se lățească, să icnească și să se umple de pete, kurdul lor i-o lăsase pe cap, ca să plece în Pakistan, unde își înjghebase afaceri. Așadar, cea de-a doua nu avea parte nici măcar de o fericire așijderea: când îi adusese pe lume primul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bălții se vedeau valuri mici, zbuciumîn-du-se. 49 Stăpânul desfăcu pumnul și zarurile căzură. -Para-ndărăt! -Ce vine... - Șase-șase... - Perechi! mai spuse unul, și mâna norocosului strânse paralele cu praf cu tot. Mînă-mică se așeză de-a binelea. Bozoncea abia atunci râse, icnind: - V-am curățat, puișorilor... Și se scutură pe fundul pantalonilor. Seara cădea repede. Urmele soarelui se șterseseră. Gunoiul luneca tăcut, surd, așezuidu-se mai jos în straturi. Hoții se adunară. Erau cinci. Patru caiafe și ucenicul. Tunși, cu chipuri negre, tăiați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
hop și cîinele! Se gudura, tîfîn-du-se cu burta pe zăpadă. Omul îl aștepta. Nu se mișca de loc. Vinovatul s-a apropiat tremurând. Grigore era făcut drojdie. Când i-a venit sub bocanci, -la lovit o dată cu sete: -Na! Javra a icnit, dar omul nu s-a îndurat decât după ce-a rupt prăjina pe el. Aglaia ieșise din bordei și se ruga de bărbat să nu-l ucidă. Degeaba, sângele câinelui înroșise zăpada. - Ce făcui? scuipase gunoierul. Și, de necaz, a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]