938 matches
-
-ți averi.// Dă-mi mâna să pornim prin crânguri, prin păduri,/ să rătăcim un veac știutele cărări!" etc. Cealaltă mare tematică a poeziei lui Dumitru Spătaru, cea religioasă, se raportează și ea la retorica uzuală a acestui tip de text: iconografia este cea convențională, atmosfera cea specifică, iar ceremonialul apropierii de divinitate are treptele și miza așteptate (Cum depărtările gândurilor dor, Cântarea Cântărilor, Doamne, lumina mea, Nevrednic sunt, Doamne, de Tine). Fiorul trăirii este însă autentic, iar lirismul capătă adesea străluciri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
au fost la început, ele revin la încheierea oricărui ciclu istoric sau cosmic; ele vor exista neîncetat deși niciodată singure, pentru că apele sunt întodeauna germinative, cuprinzând în unitatea lor non-fragmentară virtualitățile tuturor formelor. În cosmogonie, în mit, în ritual, în iconografie, apele îndeplinesc aceeași funcție, oricare ar fi structura ansamblurilor culturale în care s-ar găsi: ele preced orice formă și suportă orice creație"111. Având funcții germinative și purificatoare, apa sintetizează sensul începutului și al regenerării prin dizolvare; abluțiunile, botezul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
expune în cadrul saloanelor rozacruceene. Ca și pentru Moreau, pictura italiană și romanticii Chassériau, ale cărei fresce de la Curtea de Conturi (1848) îl orientează spre pictura monumentală, și Delacroix își pun amprenta asupra formației sale. Alegorismul picturii sale, ca și o iconografie clară fac deosebirea între el și Moreau, ale cărui picturi închid un sens mistic, ezoteric. Nicole Tuffelli plasează diferența pe baza raportului dintre linie (Puvis de Chavannes) și culoare (Gustave Moreau). Din acest punct de vedere, pictura lui Puvis de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
amfibiu al Hygeei, ipostaza antropomorfizată a șarpelui. Simbol falic cu conotații bisexuale, șarpele joacă, prin excelență, rolul de mediator între lumi. Cel de-al treilea tablou le depășește în virulență pe cele două, Klimt "transformă spațiul, răstoarnă structura și radicalizează iconografia"101. Tabloul este împărțit pe două planuri stabilite pe verticală -, nu există propriu-zis fundal, Klimt renunțând la perspectivă -, unul superior al divinităților deliberative și unul inferior, care corespunde zonei infernale a divinităților executive, plan evidențiat pentru spectator. Prin urmare, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pot cere geniu de la toată lumea -, opera care reprezintă acea sforțare ce unește laolaltă inteligența și știința, e desigur cavoul Stolojanilor de Clavel și Paciurea"202. Observațiile criticului le prelungesc pe cele ale lui Tzigara-Samurcaș privitoare la noutatea transpunerii din bidimensionalul iconografiei în tridimensionalul sculpturii, chiar dacă nu utilizează termenul de neo-bizantinism. "Și să observăm că aceasta nu e la drept vorbind nici sculptură, nici basorelief, ci numai o aplicațiune a iconografiei noastre"203. Sculptura se înscrie fără dificultate în estetica Jugendstil-ului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe cele ale lui Tzigara-Samurcaș privitoare la noutatea transpunerii din bidimensionalul iconografiei în tridimensionalul sculpturii, chiar dacă nu utilizează termenul de neo-bizantinism. "Și să observăm că aceasta nu e la drept vorbind nici sculptură, nici basorelief, ci numai o aplicațiune a iconografiei noastre"203. Sculptura se înscrie fără dificultate în estetica Jugendstil-ului într-un mod care face posibil reconsiderarea relevanței modalităților de reprezentare ale unei arte bidimensionale într-o artă care beneficiază de o dimensiune în plus, precum sculptura. Avem în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un raport anatomic, corespunde unui hieratism al liniei similar efectului urmărit în pictura lui El Greco. Astfel, corpul Madonei este prelungit intenționat, volumul este pe punctul de a suporta o transubstanțiere care dizolvă una dintre dimensiuni, împingând întregul ansamblu spre bidimensionalitatea iconografiei bizantine. Acest fapt, în opinia lui Ion Frunzetti, ține de utilizarea unui alt tip de sintaxă a sculpturii. "În cazul recursului lui Paciurea la un tip de sintaxă nouă a sculpturii, care să poată utiliza morfologia, transpusă tridimensional, a bidimensionalității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Paciurea la un tip de sintaxă nouă a sculpturii, care să poată utiliza morfologia, transpusă tridimensional, a bidimensionalității decorative bizantine, operează aceeași lege a implicării conștiente a sensului direct în semn"204. După Ion Frunzetti, tiparul Art Nouveau filtrat de iconografia bizantină imprimat însă sculpturii nu este rezultatul unei opțiuni estetice ca urmare a unei reale afinități pentru Jugendstil și Art Nouveau a sculptorului, ci consecința unei soluții tehnice privind reconcilierea sculpturii, prin excelență volumetrică, cu bidimensionalitatea canonică a picturii bizantine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un complement auratic al acestui corp supus vicisitudinilor, circumstanțelor ostile vieții, fatalității. Un bătrân întinde patetic un braț spre a prinde parcă imaginea furtivă, un alt bătrân este doborât, covârșit, incapabil să mai perceapă lumina Speranței. Tabloul răspunde prin ecou iconografiei simboliste, a aparițiilor și viziunilor precum cea din tabloul lui Alphonse Osbert, Viziunea (1892), înfățișând-o pe Sfânta Geneviève, patroana Parisului. Speranța se află înconjurată de toată această umanitate contorsionată, dar și cu ceva din hieratismul difuz, nimbat, cețos al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deveni "hiper-eonic". A doua tratare a acestui chip nu o exclude pe prima, numai că acum i se configurează un profil cristic-martirologic poetului, cu puternice accente orfice, continuarea unui proces de simbolizare declanșat anterior. În special după Primul Război Mondial, iconografia poetică eminesciană asimilează și o componentă naționalistă, care nu se va diminua niciodată, prelucrată incipient în cadrul direcției sămănătoriste, rusticismul iorghist recuperând simbolic figura "poetului nepereche" înainte ca un George Călinescu să-i confere poziția canonică centrală poetului romantic ca "Poetul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
parodiere sarcastică a fertilității. Avem de-a face cu o maternitate avortată a unei Madone libidinoase care împinge într-o arie periferică, nesemnificativă, rezultatul accidental, rezidual al coitului. Madona lui Munch nu corespunde în niciun caz funcției sacrale, desprinse din iconografia tradițională a compozițiilor cu tema Madona și Pruncul. Sânii, ambii expuși privirii, nu sunt înfățișați în exercițiul alăptării, ci pentru a accentua senzualitatea femeii. Figură maternală coruptă, Madona a devenit Veneră, iar Munch aplică după un cod decadent inversiunea malefică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
senzualitatea femeii. Figură maternală coruptă, Madona a devenit Veneră, iar Munch aplică după un cod decadent inversiunea malefică, acel "de-a-ndoaselea" pe care Gilbert Durand în Arte și arhetipuri îl înregistra printre mitemele decadente, făcând să apară în chiar datele unei iconografii consacrate maternității figura de semn opus, a marii curtezane, a voluptuoasei. Avem un tablou al anxietăților privitoare la natura duală a femeii, a respingerii în chiar corporalitatea ei a maternității, dar și a unei funcții determinate civic a sexualității. Femeia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este o antimadonă, este Fiara (1902) sau Vampirul (1883-1884). Pentru a sublinia sensul decadent al acestei inversiuni malefic-sarcastice, aura Madonei sale este roșie, culoare a păcatului și a angoasei în pictura lui Munch, spre deosebire de aura luminoasă, albă, a Madonei în iconografia tradițională. Corpul ei senzual face un contrast puternic cu fundalul întunecat, părul ei pare să se topească în acest fundal, întunericul este poate chiar sursa sa. Angoasa se desenează și pe fondul unei tensiuni cromatice dintre roșu și negru, combinație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
emaciată, clorotică, de o hipersensibilitate ostentatorie. Și într-un caz și în celălalt, isteria devine expresia unei patologii asimilată feminității. "Această anatomie frenetică este în fapt limitată la corpul feminin și apare ca o contraparte a unui alt versant al iconografiei simboliste, unde abundă figurile de sfinți și de prințese îndepărtate, embleme ale castității și ale calmului meditativ. Efigiilor purității, mamă, logodnică, soție li se opunea astfel o feminitate perversă, care a cunoscut în literatura epocii o bogăție cu totul specială
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mult mai sensibil la mitul androginului, la frumusețea adolescentului care păstrează încă puritatea copilăriei. În accepția simbolistă, adolescentul este un Adam înainte de a fi fost alungat din Eden; Smigelschi încearcă să-l reprezinte într-o compoziție singulară, tranșantă în ce privește configurația iconografiei inocenței Cvartetul"395. Un elogiu adus muzicii îl constituie a paisprezecea expoziție a Secession-ului Vienez (dedicată compozitorului Beethoven), având în centru un singur exponat, sculptura lui Max Klinger. Cu toate acestea, există un întreg context decorativ, din care se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nevoit să-l rog pe prietenul meu Storck să asiste la despachetarea lui pentru a-l vernisa"407. Și o informație importantă: Loghi solicită, diplomatic, o fasciculă din Bibliografia românească veche, apărută sub coordonarea lui Ion Bianu, fasciculă privitoare la iconografia bizantină. Trecând peste latura diplomatic-encomiastică a solicitării, interesul pentru arta bizantină nu va rămâne fără ecou în pictura lui Kimon Loghi. Lucrarea sa nu corespunde așteptărilor, fapt pentru care, în scrisoarea de pe 30 decembrie 1900408 își cere scuze, promițând o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
codificată alegoric în secolul XVI în iconologia lui Ripa ca binom antitetic Fericirea Scurtă- Fericirea Veșnică. Un singur element păstrează din acest topos Cecilia Cuțescu- Storck, raportul simbolic inversat prin care nuditatea corespunde purității, fiind conotată pozitiv, iar vestimentația în iconografia lui Ripa somptuoasă, la Cecilia Cuțescu-Storck convențională alături de pletora de podoabe, coafura sofisticată etc. conotând frivolitatea, vanitatea și alte cedări lumești. În eseul pe care-l consacră lui Georges de la Tour, Melancolia II. Eseu despre poetica și simbolica lui Georges
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alte cuvinte, lipsește din recuzita decadentă sugestia luxurei și, în mod esențial, cea a senzualității aduse în pictura lui Klimt la tensiunea isteriei. Cecilia Cuțescu-Storck a adoptat în mod intenționat și o anumită manieră, consonând cu "primitivismul" picturii italiene și iconografia bizantină, în redarea chipurilor celor doi protagoniști, manieră care înscrie refuzul detaliului ornamental atât de important la Gustave Moreau sau Gustav Klimt, parte a recuzitei decadente. Chipurile, față sau profil, sunt simple ovaluri de cretă pe care trăsăturile sunt abia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
devenit vulnerabil. Salomeea pare să se sprijine de mâna acestui personaj, femeia-confident, care o oprește să se apropie prea mult de ofranda sângeroasă, în timp ce cu cealaltă mână confidentul îi asigură un cerc protector. Această mâna pare pictată parcă după canonul iconografiei bizantine, întreaga scenă este organizată pentru a păstra atmosfera hieratică într-un nucleu dens. În spatele Salomeei se află un cortegiu de femei curioase, una dintre ele duce în mână un instrument cu corzi, sugerând faptul că prețul acestui cap este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din care sângele curge abundent și-l sărută, dar nu pe gură, ci pe obraz. În fundal se află doi chiparoși, dar detaliul are la Cecilia Cuțescu-Storck o semnificație mai degrabă decorativă, cu respectul conferit unui clișeu simbolist prestigios. Influența iconografiei bizantine este mult mai marcată în acest tablou, iar Salomeea apare înzestrată cu atribute mariologice, chiar dacă substituția nu este clar precizată, ci doar sugerată. Salomeea este singura care are capul acoperit cu un fel de văl-maramă, care poate fi considerat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apare ca îndoliată, ca o bocitoare retrasă în suferința sa, fără să mai afișeze nimic din ceea ce definea feminitatea devorantă a Salomeelor decadente. Fără îndoială, din ciclul picturilor având-o ca temă pe Salomeea, aceasta afișează cel mai pronunțat influența iconografiei bizantine. O altă variantă interesantă care se desprinde de tradiția decadentă a temei, Salomeea oferind capul sfântului Ioan, o înfățișează pe Salomeea oferind capul sfântului Ioan chiar mamei sale, Herodiada. Și aici devine vizibil eclectismul tablourilor Ceciliei Cuțescu-Storck, care autohtonizează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un chip hindus de divinitate crudă și impenetrabilă. Sub talgerul pe care se află capul sfântului avem un vas decorat cu motive populare românești și un pahar. Ca și în alte tablouri cu aceeași temă, chipul sfântului poartă amprenta modelajului iconografiei bizantine, unde figurile sunt mai interiorizate, într-o dimensiune extrasă oricărei contingențe. O altă tratare a temei o regăsim în Salomeea (Pastel pe carton) (vezi planșa 4). Și aici putem discerne o manieră bizantină de a trata capul Sfântului Ioan
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de perversitate proprie personajului tratat conform esteticii decadente. Asemeni unei țărănci care-și bocește soțul sau copilul mort, Salomeea se apleacă asupra capului Sfântului, căruia moartea și suferința i-au dizolvat trăsăturile într-o mască de anonim hieratism, în cheia iconografiei bizantine. Chipul sfântului seamănă cu cel cristic, al primitivilor italieni, în special la Giotto, față de care artista nutrea o mare admirație. Cecilia Cuțescu-Storck a utilizat culori foarte vii, pastelate, cămașa Salomeei are albul cămășilor țărănești, sugerând simplitatea, dar și o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestei interpretări stă "PISANIA" de lângă intrare. Textul cioplit în piatră este susținut și este totodată protejat de doi îngeri. Intrarea principală în ateliere, astăzi spațiu de expunere, este ornată, nu întâmplător, cu viță de vie ce evocă arborele vieții din iconografia religioasă"584. De asemenea, casa posedă un fel de altar, consistând dintr-o fântână de piatră cu un relief bizantin combinat cu stilul renascentist. Cum am văzut, și casa lui Fernand Khnopff posedă una, ca și vila Stück, unde pictorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
completeze un tablou al infamiei legat de tratarea indiscutabil neglijentă, pentru a folosi un eufemism, a poetului. 261 Sunt serii de manuale școlare din perioada interbelică care au operat preponderent cu imaginea poetului la maturitate. Ele vor dispărea ulterior din iconografia eminesciană. 262 Ion Frunzetti, "Eminescu și sculptorii lui", Luceafărul, An VII, nr.12 (145), 6 iunie 1964, p. 10. 263 "Costin Petrescu", apărut în "Seara", An IV, nr. 1581, 14 iunie 1914, p. 2, nr. 1586, 19 iunie 1914, p.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]