9,802 matches
-
eminamente mentală, un produs pur al ficțiunii și al puterii de imaginație. Spre deosebire de cea clasică - o formă de celebrare a lumii ,,obiective" - , peisagistica lui Bochiș este, de fapt, o antipeisagistică, o fugă din real, un substitut ideatic și o proiecție ideală. Asemenea unui copil care, prin fabulația jocului, evadează cu adevărat din contingent, Mircea Bochiș, prin fabulația din spațiul luxuriant al imaginației, își construiește un alt areal, o grădină fantasmatică și un vis paradisiac. Și totuși, în pofida acestei aventuri în lumea
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
despre activitatea pedagogica susținută de Pântea la Luxemburg, unde conduce clasa de operă de la Conservator. Un excurs prin repertoriul esențial de operă de la Purcell la contemporani are ca pretext invitația autoarei de a imagina un presupus directorat într-un teatru ideal: se construiește în fața noastră o strategie repertoriala de înaltă ținută și se schițează principiile unui statut demn al artistului liric. O galerie de portrete muzicale ale unor mari cântăreți, dirijori schițate cu finețe induc ideea evoluției artei cantului și a
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
mi se pare a avea rolul unei modulații cromatice, menită să modifice - temporar - sensul și semnificația dramaturgiei. Versurile poetei-muziciene trec de la vehemența interogației ("Cum poți trăi când știi că pândește-un dușman?", din Despre război), la candoarea și puritatea iubirii ideale, cu rezonanțe de Cântarea Cântărilor ("Frumoasă ești iubita mea/ Mâinile tale caută-n părul nopții..."), ajungând la "lumina dintîi a izvorului" (Frumoasă ești), ca metaforă a revelației demiurgice. Poeziile Ninei Cassian (mai ales ultima, Obârșii, de coloratură blagiană), constituie poarta
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
totul: face expoziții, este prezent în viața culturală, întreține o comunicare constantă cu publicul. Numai că acest totul este inacceptabil de puțin. A sacrifica o pereche de boi pentru o pungă, poate fi hazliu acolo, în lumea maioresciană a ficțiunii ideale, dar este o adevărată dramă, o formă de asasinat cultural, în lumea aceasta cu oameni vii, ale căror nevoi determinate nu pot primi doar răspunsuri parțiale și nici nu pot fi amăgite la nesfîrșit. Echivalarea pungii din povestea lui Creangă
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
s-a dovedit capabilă să asigure ordinea și stabilitatea lumii. S-a constatat, dimpotrivă, o destabilizare continuă a fenomenului național. Interesant, prin consecințe contrarii, este și ideea că națiunea este unică pentru că are o aceeași limbă. Omogenizarea este un fenomen ideal, dar continuu contrazis de realitate, de permanentele și inevitabilele oscilații și modificări. Și exemplul cel mai evident este ceea ce se numește inclasabila Elveție, dar îl descoperim și în alte țări, cum e, de pildă, Turcia, unde după genocidul armenilor din
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
sa și elemente de SF, și referiri la viața politică românească de azi, și reprezentări onirico-satirice ale războiului din Iugoslavia. Ca și Micul prinț al lui Saint-Exupéry, Cavalerul spațial are o irizație umanistă, autorul raportând mereu totul la o lume ideală și totuși verosimilă, în care oamenii s-ar putea înțelege. Prozator experimentat și înzestrat cu un remarcabil bun-gust, Stelian Țurlea nu face greșeala de a crede că-i poate încânta pe copii maimuțărindu-i. Stilul său rămâne mereu firesc și
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
fel" (zeul sevei). La mijlocul drumului dintre eu și non-eu, se plasează stările de subconștiență: somnul, moartea, beatitudine. Ele aduc o aluviune romantică, mai exact spus un eminescianism corectiv al prezentului greu de îndurat, ca o magică plonjare într-o regiune ideală. În anii regimului opresiv, astfel de stihuri purtau o impenitentă încărcătură opoziționistă: "colb alb de penet/ gușă plină de vînt/ copil al cuvintelor mele/ în taină purtînd aripi nemărginite/ ți-e somn și ți-e milă de ele// eu mîna
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
minte s-o aplice dramaturgului și prozatorului Caragiale, în ciuda caragialismului de care societatea românească dă mereu dovadă de un secol încoace. Pentru a fi acceptat, caracterul național trebuie să fie valorizat pozitiv. Eminescu pare a întruchipa naționalismul pur, curat și ideal. în el plac măreția și eroismul nostru, grandoarea istoriei noastre. Din contră, la Caragiale prevalează negativitatea: critica abuzului de național, batjocorirea scumpelor noastre prejudecăți, caricatura mîndriei patriotice. Cel din urmă a lansat expresia ironică "rromânii verzi". Celui dintîi, i-a
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
o familiaritate profundă nu numai cu proprietățile și afacerile decedatului, dar și cu persoana sa, cu dorințele și pasiunile sale din timpul vieții. A executa un testament este, prin urmare, poate cea mai strictă formă de fidelitate. Oedipa este persoana ideală pentru o astfel de sarcina: Pierre, iubitul mort, nu e pentru ea doar o amintire, de-a lungul peripețiilor din roman, ci o făptură vie, misterioasă și agasantă uneori, pe care o suspectează de mîrșăvii uneori dar o admiră pios
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
plasticitate fiecare din aceste mici poeme. Dragoș Mihăilescu la pian, muzician care își asumă menirea cu responsabilitate a creat în această partitură - nu complicată, dar cu atât mai pretențioasă - sfera sonoră favorabilă în care să evolueze vocea. Există un Chopin ideal? Câți interpreți, atâtea imagini; imagini infinit volatile ce se îndepărtează ca o "fata morgana" atunci când vrei să le fixezi într-un tipar. O privire de ansamblu asupra Festivalului (proiect condus de Mihaela Doboș, director a Canalului România Muzical, ajutată de
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
a atenției asupra unei drame conjugale profund introvertită, dar spectaculos expusă la rampă, ca-ntr-un fandango. Redus la o mută prezență, Victor Giurescu își cucerește cu inventiv efort simpatia publicului. Regizorul Cristian Juncu (semnatarul coloanei sonore ce indică ritmul ideal al acestei montări) a deschis stagiunea cu Fernando Krapp mi-a scris această scrisoare (traducerea tot Victor Scoradeț) în care Tankred Dorst dramatizează o povestire de Miguel de Unamuno, interesat de miza contradictorie a subiectului. O tranzacție matrimonială - tatăl își
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
pachetului de măsuri financiare" e o diversiune crasă: orice ageamiu știe că "europenii" încă nu au o reglementare uniformă privind sistemul de taxe și impozitări! în acest domeniu, fiecare țară din Europa occidentală își construiește propria strategie financiară, căutând punctul ideal al echilibristicii între taxele pe venituri și cele pe profituri. în funcție de acești parametri se definește sistemul social-politic din fiecare țară: de la social-democrație, liberalism, conservatorism sau comunism. Nu e greu de spus cam unde se află în ce privește practica financiară România! E
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
spirit, melodiile născute într-o simbioza strînsă cu poezia începutului de secol (Apollinaire, Cocteau, Mallarmé, Eluard ș.a.) au un limbaj sonor foarte suplu. Georgeta Stoleriu acompaniata de pianista Vedna Maier, a schițat cu finețe acest univers fragil. Într-o lume ideală însă rostirea textului ar fi fost mai clară lăsînd ascultătorului plăcerea de a se bucură și de farmecul versurilor pe care Poulenc și-a mulat muzică. Cu Fauré, Debussy, Ravel ne-a încîntat formația "Musique oblique" de la Paris, ansamblu modulabil
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
de Eminescu în ultima versiune existența a fiecărei poezii și în ordinea cronologică a acestor ultime redactări. În această formulă este implicită renunțarea la tripartiția actuala: poezii antume, poezii postume, poezii originale de inspirație folclorica"). Această ocupînd, într-o ediție ideală a liricii, trei volume. Acestora ar trebui să le urmeze alte șase, cuprinzînd aparatul critic ("notele istorice și filologice, adică toate informațiile privitoare la fiecare poezie"). Mărirea numărului de volume (la ediția Perpessicius erau șase cu toatele) se explică prin dezideratul
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
o blîndețe mai aspră/ În dulcea ei laudă./ Cineva, o fantomă, o viziune,/ Un stîlp de sare,/ Mă ține de mînă/ Și mă conduce către frunzele/ Abia învesmîntate, rodite de frica/ Sau de nebunie, și ele fapturi" (Leac). Viața sa ideală implică abandonul celei reale: "Ești ornament de figuri autumnale/ Atacat de vestejire/ Că îngerul de piatră pe o ruină/ Ridicîndu-si brațul despuiat de lance./ Pe cadran oră înfățișează armoniile/ Dar în această arca suită de către neant/ Nu trăiești decît în
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
social, vizibilă de la relația dintre individ și funcționarul public, de exemplu, pînă la aceea dintre părinte și copil sau profesor și elev, a creat fie obedienta, fie dedublare paranoica de tipul azi că el și fă că ținea. Copilul/elevul ideal este cel care ăascultă". Asculta și repeta papagalicește, în cor cu ceilalți: luceafărul poeziei naționale, Ceahlăul prozei românești, Călinescu e un balzacian, ciobanul din Miorița nu e resemnat etc. etc. * În repetiția generală pentru examenul de capacitate, unul din punctele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
V. Conta, apelînd și la serviciile poetului, acum, în calitatea sa de gazetar, mereu pe la parlament. Dar Eminescu nu prea răspundea la epistolele Veronicăi, desi scrisorile ei erau ardente. ("cît pentru mine, tu ești și vei fi pururea iubitul meu ideal", îi notifică la 7 noiembrie 1879). Îl chema la Iași insistent. Dar el nu venea, inclusiv la banchetul aniversar al Junimii. Și, brusc, usurateca Veronica, plictisita să-l tot aștepte pe Eminescu, îl întîlnește la Iași pe Caragiale, între care
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
o producție mult comentată. O premieră la "Opéra Bastille": "Otello" de Verdi. Atunci, am citit pentru prima oara numele sopranei americane Kallen Esperian, aleasă pentru a cânta rolul Desdemona, alături de Placido Domingo. Statura și frumusețea celor doi crea un cuplu ideal pentru scenă: mai tânără artista lirica era o parteneră cu glas amplu, de o bogăție timbrala seducătoare. Era emoțională, credibilă, sugera vulnerabilitatea inocentei. Nu am uitat nici articolele în care presa franceză "bombănea" spectacolul (nu pe interpreți) și regia românului
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
Interesul acestor resurse gramaticale apare evident mai ales în perspectiva contrastiva: față de celelalte limbi romanice, română trebuie să recurgă mult mai des la construcțiile "cu subiect nedeterminat", pentru că utilizează mult mai des conjunctivul (care marchează gramatical persoană) în locul infinitivului (mijloc ideal pentru sensul generic). De fapt, construcțiile cu sens generic nu privesc doar subiectul, ci apar într-o mare varietate de poziții gramaticale ("dacă te doare capul, trebuie să te vadă un medic"; "nu te supără cînd se vorbește despre tine
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
parte, spre niște clarificări valorice. De discutat se poate discuta oricît, dar, așa cum se întîmplă de cîteva ediții, spațiul dialogului a fost stabilizat în zona artisticului și nu în afară, cum, din păcate, s-a întîmplat uneori. Nu există selecție ideală sau palmares ideal. Important este ca tindem spre el. Cu profesionalism și onestitate, față de noi înșine, în primul rînd. O astfel de ordine trebuie să excludă reflexul "să împăcăm și capră, si varză" și să proiecteze opțiunea dincolo de momentul căreia
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
clarificări valorice. De discutat se poate discuta oricît, dar, așa cum se întîmplă de cîteva ediții, spațiul dialogului a fost stabilizat în zona artisticului și nu în afară, cum, din păcate, s-a întîmplat uneori. Nu există selecție ideală sau palmares ideal. Important este ca tindem spre el. Cu profesionalism și onestitate, față de noi înșine, în primul rînd. O astfel de ordine trebuie să excludă reflexul "să împăcăm și capră, si varză" și să proiecteze opțiunea dincolo de momentul căreia îi aparține, acordîndu-i
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
al Casei lui Molière. De data asta au prezentat Vicleniile lui Scapin de Molière, o montare aparținînd lui Jean-Louis Benoit, care a avut premiera pe 22 noiembrie 1997. Un spectacol, cu alte cuvinte, de data recentă. O așteptare în plan ideal a fost dublată de una reală, posibilă, încă de acum cîteva luni, cînd un eveniment că acesta a devenit o certitudine. Foarte mulți dintre noi și-au făcut programul în funcție de zilele în care va juca la București Comedia Franceză. Așa ceva
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
acribie, irumpe și tentația păcatului ("Impudice fructe crăpate/ Arătîndu-și sîmburele gol" - Impudice fructe), ca și precaritatea biologică sau turbulenta rătăcirilor. Nimic nu e exclus, armistiții și capitulari, accese de lașitate și de deznădejde, neliniști existențiale. Ca să urce spre o geometrie ideală a ascezei, metaforă nu părăsește, desfrunzita, tumultul pădurii, absoarbe vegetația și cromatică ei. Privitor că la teatru", poeta urmărește complexitatea naturii omenești în întinderile și adîncurile ei. Dogmă, dacă o stăpînește, se sparge totuși - aceasta este dialectica inspirației - fiind jertfita
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
repede (prea repede) centralizarea integrală a țarii prin legi, reforme, legea învățămîntului din 1922, instituții. E adevărat, crede autorul nostru, prin această "cecitate" s-a înfăptuit unificarea politică a țării, încît guvernarea liberală din 1922-1926, desi n-a fost deloc ideală, a fost, totuși, solidă, realizînd construcția României Mari. E unul dintre paradoxurile României, aș adaugă eu. Dar nu cred că autorul are dreptate cînd consideră că scandaloasa trucare a rezultatelor alegerilor în acest deceniu (că și în celălalt) se datora
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
vocea moralistului se dizolvă de fapt în portretul Don Juan-ului pe care incearca sa il convertească. Paradoxul, revin, este ca iubitele seducătorului sfîrșesc prin a avea un contur mai distinct decît soția moralistului, si asta pentru că ea rămîne simplă ipostază ideală. E invizibilă pentru că iubirea căsătorită, astfel definită, e mai abstractă decît iubirea romantică. E foarte ușor să citești "tratatul" lui Kierkgaard împreună cu o operă literară care să îl contrazică sau să îl infirme, pentru ca, așa cum spuneam la început, toposul literar
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]