755 matches
-
s-a scris despre autorul Expresivității limbii române componenta lingvistică „se află în continuare într-un con de umbră”, C. caută explicațiile acestei situații: una ar fi aceea că după 1913 învățatul a părăsit cercetările în domeniu, devenind adeptul școlii idealiste. Subliniind faptul că cercetările lui D. Caracostea au prefigurat domeniul stilisticii și al poeticii, C. pune în evidență concepția originală a acestuia, întemeiată pe „studiul fenomenelor limbajului, al literaturii populare și al celei culte, cu instrumentele performante ale lingvisticii”. Asociindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
meu intim, ca într-o zi să ne întâlnim, să ne placem reciproc și să ne iubim. Acest lucru nu corespunde deloc firii mele. Nu pot concepe, de fapt, decât să fiu iubit prin sacrificare. Aceasta vine dintr-o pornire idealistă a iubirii, care e, în chiar frenetica mea sexualitate, fundamentul structurii mele. Nu-mi caut nici măcar egali mie, ci superiori. Și ce poate fi atunci mai grozav, în dragoste, decât ca superioritatea copleșitoare a ființei iubite să se realizeze chiar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
A debutat în 1867, sub auspiciile Junimii, la revista „Convorbiri literare”, unde până la 1886 publică versuri, schițe și nuvele. Își reia colaborările, din 1906, la „Viața românească”. Articole, traduceri, discursuri i-au mai apărut (sau au fost reproduse) în „Revista idealistă”, „Făt-Frumos”, „Flacăra”, „Gazeta Transilvaniei”, „Timpul”, „Vocea adevărului” ș.a. Ecouri din lirica Văcăreștilor și a lui Costache Conachi se răsfrâng în stihurile lui G. (un volum intitulat Poezii apare în 1873 la Iași, în același an cu nuvela istorică Domnița Ruxandra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
parale în articole și broșuri. Asta în primul rând, probabil, din cauza piesei Les mains sales. Dar nu numai. Mai era și filozofia. Nimeni probabil nu citise L’être et le néant, dar ce putea să fie decât o filozofie dușmănoasă, idealistă, burgheză și decadentă ? Mai ales că, așa se auzise, era inspirată dintr-o filozofie nemțească numită „existențialism” a unuia Heidegger, hitlerist notoriu. Așa că în lunga perioadă a realismului socialist Sartre era făcut albie de porci și prin urmare noi, elementele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Durkheim și medicul psiholog Pierre Janet (fiul filozofului Paul Janet, a cărui ultimă carte, apărută în 1896, poartă titlul Principes de métaphysique et de psychologie). În Germania, școala neokantiană de la Marburg revenise strict la criticismul transcendental, făcând abstracție de sistemele idealiste post-kantiene și restrângând metafizica la problema posibilității și condițiilor cunoașterii a priori. Dar alte moduri de gândire, oarecum minoritare până atunci, au început să se impună în anii interbelici. Søren Kierkegaard, Lev Șestov, Nikolai Berdiaev devin stele călăuzitoare ale preocupărilor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dă autorul în suita celor 179 momente semnificative ale descoperirii Americii (ibid., pp. 202-211). Cunoașterea concretă se realizează pe coordonatele polul noosic-polul realității necesare. Polul noosic implică așa-numita vedere noosică. Contrar prejudecăților anti senzoriale și anti-somatice ale filozofiilor clasice idealiste, vederea noosică nu înseamnă repudierea sau nesocotirea vederii propriu-zise, empiric senzoriale. Adevărul nu e nici ceea ce nu se vede, nici doar ceea ce se vede. Pentru Camil Petrescu, una din cele mai crase forme de lene a minții este lenea percepției
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
începând cu anii '90 și continuând să influențeze politicile promovate astăzi o reprezintă teoria păcii democrate. O mare parte dintre subiectele care domină astăzi politica mondială sunt mult asemănătoare ideilor vehiculate în perioada interbelică de reprezentanți ai așa-numitei școli idealiste în Relațiile Internaționale, justificând interogații în legătură cu statutul liberalismului contemporan ca ideologie devenită hegemonică (Richardson, 1997, p. 5). Astfel, perceperea renașterii paradigmei idealist-liberale derivă din constatarea unei paralele între anumite idei și instrumente de politică externă propuse de curentul de gândire
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
în afacerile externe acesta din urmă Curentele de gândire liberale ce apelează la aceste idei în perioada interbelică pentru a prezenta principii alternative de organizare a unei noi ordini mondiale la sfârșitul primului război mondial superficial atribuite unei școli unitare idealiste sunt asociate cu anumite politici (precum dezarmarea, arbitrajul internațional sau securitatea colectivă) și instituții (Liga Națiunilor) și judecate prin prisma (in)succesului acestora în a preveni o nouă conflagrație mondială. În dimensiunea conceptuală, respingerea principiilor idealiste de către reprezentanți clasici ai
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
atribuite unei școli unitare idealiste sunt asociate cu anumite politici (precum dezarmarea, arbitrajul internațional sau securitatea colectivă) și instituții (Liga Națiunilor) și judecate prin prisma (in)succesului acestora în a preveni o nouă conflagrație mondială. În dimensiunea conceptuală, respingerea principiilor idealiste de către reprezentanți clasici ai realismului mai ales E.H. Carr și Hans Morgenthau se face pornind de la premisa disjuncției dintre sfera internă și sfera externă a politicii. Pentru Morgenthau, de exemplu, principiile internaționalismului pot opera în sfera politicii interne tocmai datorită
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
misiunea asumată de Carr în a denunța naivitatea idealismului utopic. Pentru recuperarea acestei secvențe, vezi scrierile lui Brian C. Schmidt. În această fascinantă literatură în dezvoltare, autorii se situează pe un continuum între poziția de negare a existenței unei școli idealiste unitare (Peter Wilson sau Cameron Thies) și eforturile de recuperare a adevăratului liberalism internațional din perioada interbelică (Osiander). În ultima parte a acestui capitol, voi folosi pretextul prezentării literaturii revizionist recuperatorii cu scopul de a îmbogăți cunoașterea acestui moment definitoriu
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
parte a acestui capitol, voi folosi pretextul prezentării literaturii revizionist recuperatorii cu scopul de a îmbogăți cunoașterea acestui moment definitoriu pentru Relațiile Internaționale prin accesarea câtorva raționamente interne care adeseori sunt ignorate. Internaționalismul liberal interbelic o arheologie revizionistă a raționamentelor idealiste Istoria convențională a teoriei Relațiilor Internaționale ce descrie nașterea disciplinei ca urmare a unei prime mari dezbateri între o școală de gândire idealistă dominantă în perioada interbelică și o școală de inspirație realistă ce pretinde victoria conceptuală în perioada de după
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
prin accesarea câtorva raționamente interne care adeseori sunt ignorate. Internaționalismul liberal interbelic o arheologie revizionistă a raționamentelor idealiste Istoria convențională a teoriei Relațiilor Internaționale ce descrie nașterea disciplinei ca urmare a unei prime mari dezbateri între o școală de gândire idealistă dominantă în perioada interbelică și o școală de inspirație realistă ce pretinde victoria conceptuală în perioada de după al doilea război mondial este tot mai contestată în ultimele două decenii de autori care, prin diverse strategii, acuză întemeietorii școlii realiste de
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
unei teorii liberale în Relațiile Internaționale: liberalismul ideațional, idealismul comercial și idealismul republican (Moravcsik, 1997). Celălat pilon al contestării istoriografiei convenționale a disciplinei este constituit din expunerea limitelor conceptualizării confruntării idealimrealism sub forma unei dezbateri. Este evident că, în măsura în care școala idealistă nu constituise o școală în adevăratul sens al cuvântului, serioase semne de întrebare planează asupra conceptului de dezbatere între școli adverse. Însă dincolo de acest aspect, existența unei dezbateri presupune un dialog consistent și consecvent între diverși autori, în jurul anumitor teorii
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
studierea politicii internaționale de către discipoli ai proiectului realist. În al doilea rând, probabil una dintre cele mai fascinante ipoteze de lucru lansate în ultimii ani o reprezintă teza lui Thies privind relația dintre idealism și realism. Astfel, în inventarea școlii idealiste, avocați ai tradiției realiste ignoră o importantă componentă a gândirii liberale interbelice în domeniul Relațiilor Internaționale problematica anarhiei și a relației sale cu conceptul de suveranitate numai pentru a deforma prin simplificare cealaltă componentă, problematica federalismului. Simultan, din această perspectivă
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
a oprit ci, dimpotrivă, a continuat și cu alte aprecieri negative care au condus În final la demonizarea efectivă a acestei publicații. Astfel, Necula Își motivase o intervenție astfel: „Poezia <<Eu>> emitea ideea imposibilității cunoașterii, incognoscibilității lumii, vieții (idee pur idealistă)” or, filozofia făurită de mințile bolnave al celor doi corifei germani de naționalitate (autocenzurat), Marx și Engels, propovăduia materialismul dialectic, contrar sută la sută idealismului de care omenirea a fost condusă Încă de la originile sale și până În prezent. Mare greșeală
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
student la o facultate privată este de 40 de Euro). În aceste condiții eu chiar mă mir cum rezultatele nu sunt, mecanicist vorbind, de 20-40 de ori mai proaste. Dar nu mă mir prea mult: educația este o profesie destul de idealistă și de implicantă. Pe aceasta pariază și guvernele și „sponsorii”: pe „plăcerea” (perversă?!) a muncii care ne costă salarii mici și răzmerițe ineficiente, dar și deprofesionalizarea. Acesta este ambientul financiar al situației de mai jos. Conduceri și profesori: starea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
accidentelor postvaccinale; am participat la Înmormântarea colegului, victimă a vaccinării, dr. Mircea Wegner*, m-am supus vaccinării În urma unui accident de muncă. Cred că nu s-a găsit Încă și va mai curge multă apă pe râurile țării până când o idealistă sau un idealist să-mi poată schimba convingerile formate, nu din cărți și vise, ci din propria-mi viață. Apreciez Încercările, Nu limbajul, fostului meu student Paul Alexandru (coincidență de nume), de a rezolva problema câinilor fără de stăpân (Editura Press
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
destui bani care să "lucreze" pentru ei. Ei vor să aibă o mașină de bani în loc să fie o astfel de mașină. Ei vor să aibă destui bani cît să ducă o viață armonioasă. De ce se implică majoritatea oamenilor în activități idealiste? Pur și simplu din cauză că nu au fondurile necesare pentru altceva. Este ca un cerc vicios. Mulți indivizi nu se pot implica într-o activitate preferată deoarece nu își dau seama cum ar putea face bani din asta. Desigur, toată lumea știe
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
viitor: când eram student m-au impresionat foarte mult dialectica istoriei a lui Hegel (Prelegeri de filozofie a istoriei) și cea a lui Karl Marx (Manifestul Partidului Comunist). Dar mi-am dat seama curând că se trata despre niște construcții idealiste sau materialiste. În istorie nu există nici o lege asemănătoare legilor naturii. Cursul istoriei nu este determinat de reguli în care se pot deduce principii pentru a acționa în viitor. În anii '50, la Roma, din perspectiva stagnării reformelor, rezultată în urma
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Tecuci în 1911), „Florile dalbe” (1919, împreună cu V. Voiculescu, Tudor Pamfile și Mihail Lungianu), „Graiul nostru” (1925-1927), „Scrisul nostru” (1929-1931). A mai colaborat la „Cosinzeana”, „Cele trei Crișuri”, „Familia”, „Junimea literară”, „Însemnări literare”, „Luceafărul”, „Miron Costin”, „Noua revistă română”, „Revista idealistă”, „Sămănătorul”, „Viața românească” ș.a. Este membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Nu atât valoarea versurilor lui T. a făcut ca numele său să fie reținut de istoria literară, cât mai ales devoțiunea cu care a ilustrat fenomenul denumit de Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
fizică anterioară, atunci maimuțele antropomorfe au făcut primul pas spre homo sapiens ca produs al evoluției speciilor, atunci senzația/interjecția a devenit sens/cuvânt, iar colectivitatea umană a intrat în posesia instrumentului cunoașterii și autocunoașterii prin care domină totul. Filozofia idealistă, la care se raportează și Scraba, substituie calea reală a cunoașterii de la senzație/interjecție la monada sens/cuvânt și de aici la noțiune, ca generalizare logică, cu o evoluție inversă, de la noțiune la cuvânt, eludând sensul acestuia și desființând în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vremurile vrea să-l prindă pe cât mai mult în adâncimea lui și să-l înmănuncheze, rămâne același, neschimbat, și ne supraviețuiește” (p. 87 urm.). G. D. Scraba consideră că a depășit materialitatea tuturor filozofiilor precedente, întrucât a pus în locul metafizicii idealiste, care menținea raportul cuvânt/sens - noțiune, o metafizică a noțiunilor pure, pe baza cărora a construit „Tezaurul limbii române”, reușind astfel să scoată cunoașterea din mocirla materiei. „Greșeala mare, fundamentală, a cercetărilor metafizice, afirmă el, a fost materializarea concepțiilor minții
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mărginind aspirațiile metafizice la fenomenele de conștiință. Câștigul metafizic a rămas însă fără valoare. Tiparele lui Kant, de necontestat, au dat avânt cercetărilor practice, prin materializarea fenomenelor sufletești, oprind însă în loc cercetările metafizice” (p. 92). Situat teoretic atât deasupra metafizicii idealiste, care nu se debarasează total de materie, cât și deasupra materialismului, care derivă abstractizările din cunoașterea senzorială, Scraba afirmă răspicat: „Pentru mine o teorie materialistă rămâne cu totul exclusă” (p. 8). Dacă însă zona noțiunilor ar fi preexistentă și demiurgică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lui Scraba - , ar trebui ca omenirea să aibă o singură limbă. Răspunsul cum că unică este doar metafizica limbii, către cunoașterea căreia omenirea tinde folosind diverse forme de limbă, nu face altceva decât să clarifice contradicția dintre realitate și perceperea idealistă a acesteia. Însuși Scraba nu a putut să rămână în metafizică și să opereze cu noțiuni pure. El alcătuiește „Tezaurul limbii române” în care noțiunile sunt marcate prin cuvinte românești, iar exemplificările nu vizează nemijlocit noțiuni, ci sensuri contextuale ale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
alți tineri poeți, unii dintre ei cu volume; cu toate acestea, cerberii partidului de la Scânteia și de la Lupta de clasă (organul teoretic al partiduluiă i-au mirosit Îndată pe cei doi și i-au atacat, „Înfierând aspru” „accentele lor burgheze, idealiste” care, „În ciuda tematicii generoase, Își arătau colții”. Dar nu numai În „organele” partidului erau atacați cei doi, care făceau timid primii pași În publicațiile literare, ci chiar și În Gazeta literară, Paul mergând cu versatilitatea sau... cu abilitatea până acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]