489 matches
-
pentru a fi conștientizată), sistemul straturilor ontologice va putea fi înțeles pe deplin doar printr-un raport fenomenologic cu experiența estetică. Acest lucru va duce la înțelegerea operei ca obiect real autonom și auto-suficient ce are o extensie într-o idealitate artistică. Această idealitate survine în urma contemplației. Prin urmare, opera de artă se află într-o stare închisă atunci când nu este supusă contemplației și într-o stare deschisă atunci când este supusă contemplației. Determinarea naturii sale ideale nu poate fi dată decât
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
conștientizată), sistemul straturilor ontologice va putea fi înțeles pe deplin doar printr-un raport fenomenologic cu experiența estetică. Acest lucru va duce la înțelegerea operei ca obiect real autonom și auto-suficient ce are o extensie într-o idealitate artistică. Această idealitate survine în urma contemplației. Prin urmare, opera de artă se află într-o stare închisă atunci când nu este supusă contemplației și într-o stare deschisă atunci când este supusă contemplației. Determinarea naturii sale ideale nu poate fi dată decât prin contemplație, în timp ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de artă Natura pune la dispoziție un spațiu și dă un timp unde lucurile și evenimentele se pot întâmpla. Prin urmare, natura reprezintă posibilitatea și puterea actului. Arta nu poate să fie diferită lumii în executare, ci este diferită prin idealitatea sa, de aceea înțelegerea operei de artă implică înțelegerea mersului lucrurilor lumești. 1. Ideea de operă de artă Orice încercare de înțelegere a operei de artă pleacă de la înțelegerea conceptului de artă în general. Înțelegem printr-un obiect de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pre-ontologic al operei, precum și pe seama transformărilor interioare ale operei: toate transformările au la bază starea de joc prin care omul devine o ființă a artei. Opera de artă este supusă transformării în structură pentru că numai prin aceste transformări jocul atinge idealitatea, iar "astfel el (jocul) poate fi destinat și înțeles ca joc"1. Înțelegerea idealității jocului înseamnă descifrarea și deschiderea activității sale ca pură prezență (Erscheinung), adică a operei în stare de existență non-estetică. În acest caz, adaugă Gadamer, jocul este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
starea de joc prin care omul devine o ființă a artei. Opera de artă este supusă transformării în structură pentru că numai prin aceste transformări jocul atinge idealitatea, iar "astfel el (jocul) poate fi destinat și înțeles ca joc"1. Înțelegerea idealității jocului înseamnă descifrarea și deschiderea activității sale ca pură prezență (Erscheinung), adică a operei în stare de existență non-estetică. În acest caz, adaugă Gadamer, jocul este permanent și repetabil având caracterul unei opere, a unui ergon și nu doar a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de a o interpreta ca obiect ideal. Dar, opera literară nu poate fi limitată la limbaj, propoziții și suportul material, care oferă realitatea obiectului său. Simbolul, imaginea, prezența sau narativitatea sunt numai o parte constituentă a literaturii ce-i definesc idealitatea. Altfel spus, dacă orginea temporală este dată de publicarea romanului Ulise, narativitatea sa simbolistică este atemporală și nu constituie, după cum spune Ingarden, doar o parte a sa, ci oferă existența reală autonomă a romanului. Perisabilitatea lui prevede, în special, natura
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
motive, ca muzica sau dansul, artificii artistice ce diversifică înțelegerea dramei. Modul de analiză a romanului și dramei presupune un prototip literar ce poate fi social și cultural variabil. Natura dihotomică a romanului este definită prin relația dintre realitatea și idealitatea sa, precum și prin structura lingvistică și stilistică a obiectului. Constituția ontică a romanului coincide, în mod egal, cu starea particulară sau universală a unui prototip literar. Fiecare termen concret face posibilă corespondența cu starea nominală subiectiv-expresivă, înțeleasă ca un termen
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
într-o formă dată și se diferențiază de la o artă la alta prin modul reflectiv al artistului. Din acest punct de vedere arta poate fi privită și ca reflecție originară asupra lumii și a ființei lumii. Prin urmare, realitatea și idealitatea obiectului conferă spațiul necesar de manifestare a tuturor elementelor ce constitue opera de artă vizuală. Imaginea și ideea sunt acte ale artei vizuale. Prin ele, arta vizuală poate fi supusă acțiunii și, astfel, poate fi executată. Imaginea face posibilă percepția
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Profunzimea [...] nu poate fi nici extrasă și nici pusă în această perspectivă de conștiință. Anunță o anumită legătură indisolubilă între lucruri (obiecte) și subiect prin care suntem plasați în fața lor"4. Profunzimea face posibilă viziunea și nu definește obiectul real. Idealitatea picturii nu este una statică deoarece este definită de anumiți tropi și principii ontologie, prin urmare este angajată într-o acțiune de reprezentare. Unitatea și identitatea picturii constau în determinarea și înțelegerea anumitor elemente vitale în procesul de constituire. Astfel
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiectele și elementele compoziționale ale filmului nu există independent de executarea filmului 13. Totodată, personajele cinematografice sunt figuri construite prin intermediul elementelor compoziționale, dovedind o realitate specifică cinematografiei și nu realității. Însă, filmul ca obiect real independent și autosuficient nu exclude idealitatea, întrucât modul de manifestare a imaginii este deteterminat de anumiți tropi ontologici sau figuri de stil. Filmul devine spațiul unei narativități unde fantasticul, mitul sau misticul au loc, elemente față de care subiectul aduce un raport în a le determina existența
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
much more complex situation presents itself". Barry Smith, "An Essay in formal ontology" în Grazer Philosophische Studien, 6 (1978), pp. 39-62 9 În The Literary work of art Ingarden folosește "ideal object" în sens larg, ce semnalează trei tipuri de idealități: obiectul ideal, ideile și calitățile ideale. 10 Guedo Küng, "Concrete and Abstract Properties", în Notre Dame Journal of Formal Logic, 5, 1964, pp. 31-36. 11 R. Oderbrecht vorbește despre reproșurile pe care Husserl le aduce schematismului ingardian al operei literare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
each image being a reconstruction by photographic means of a visual aspect of a determinate object or objective situation". Roman Ingarden, The Literary Work of Art, traducere de George G. Grabowicz, Northwestern University Press, Evanston, 1973, 323. 13 Diferența dintre idealitatea și realismul filmlui este redată prin modul de activare a evenimentelor compoziționale cu ajutorul anumitor tehnici. Casebier înclină în favoarea realismului, întrucât filmul este angajat într-o reprezentare artistică ce folosește elemente specifice artei și esteticii. Cf. Allan Casebier, Film and Phenomenology
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
intensitatea maximă, „amestecarea” („M-am amestecat cu cântul/ca mormântul cu pământul./ M-am amestecat cu dorul/ Ca sângele cu izvorul./ M-am amestecat cu tine/ Ca ce-așteaptă cu ce vine”). Se caută fervent sensul înalt al trăirii erotice, idealitatea, erosul având o semnificație mitică: femeia este taină în taina naturii, stăpână a marelui stăpân - Dorul, „lumină stinsă în lumină”. Misterul cosmic se strecoară în ritul nupțial, amplificând dimensiunile trăirii și traducându-l în acorduri de imn, madrigal, cantilenă și
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
u l u i ar avea sarcina de a stabili de fiecare dată gradul de exercitare a acestei funcții în discursuri. V. actualizare, grafem, motivare, semn, simbol. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN IDEALISM v. IDEALITATE IDEALITATE. Trăsătura de a fi de natura ideii, adică elaborat de gîndire și lipsit de aspect corporal, este denumită idealitate, iar realizarea unor interpretări și concepții bazate pe această trăsătură se numește idealism. Prin urmare, idealismul nu înseamnă numai faptul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
l u i ar avea sarcina de a stabili de fiecare dată gradul de exercitare a acestei funcții în discursuri. V. actualizare, grafem, motivare, semn, simbol. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN IDEALISM v. IDEALITATE IDEALITATE. Trăsătura de a fi de natura ideii, adică elaborat de gîndire și lipsit de aspect corporal, este denumită idealitate, iar realizarea unor interpretări și concepții bazate pe această trăsătură se numește idealism. Prin urmare, idealismul nu înseamnă numai faptul de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursuri. V. actualizare, grafem, motivare, semn, simbol. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN IDEALISM v. IDEALITATE IDEALITATE. Trăsătura de a fi de natura ideii, adică elaborat de gîndire și lipsit de aspect corporal, este denumită idealitate, iar realizarea unor interpretări și concepții bazate pe această trăsătură se numește idealism. Prin urmare, idealismul nu înseamnă numai faptul de a admite idealitatea unor realități, ci și faptul de a considera că astfel de realități sînt singurele autentice și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a fi de natura ideii, adică elaborat de gîndire și lipsit de aspect corporal, este denumită idealitate, iar realizarea unor interpretări și concepții bazate pe această trăsătură se numește idealism. Prin urmare, idealismul nu înseamnă numai faptul de a admite idealitatea unor realități, ci și faptul de a considera că astfel de realități sînt singurele autentice și că de la ele derivă toate celelalte. Pe plan științific, aceasta se poate manifesta ca cercetare exclusivă a laturilor mentale sau atribuindu-le acestora statutul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în care ea se constituie pentru a fi obiectivată. Pe terenul lingvisticii, teoria despre semnul lingvistic elaborată de Ferdinand de Saussure a fost apreciată ca fiind idealistă, fiindcă semnificantul și semnificatul sînt ambele de natură ideală și, de aici, decurge idealitatea semnului lingvistic și, implicit, o concepere a arbitrarului semnului în cadrele acestei idealități. De obicei însă, în tradiția lingvistică, nu se pune problema idealității sau materialității din perspectiva unui idealism sau unui materialism consecvent, dar din faptul că limba a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
despre semnul lingvistic elaborată de Ferdinand de Saussure a fost apreciată ca fiind idealistă, fiindcă semnificantul și semnificatul sînt ambele de natură ideală și, de aici, decurge idealitatea semnului lingvistic și, implicit, o concepere a arbitrarului semnului în cadrele acestei idealități. De obicei însă, în tradiția lingvistică, nu se pune problema idealității sau materialității din perspectiva unui idealism sau unui materialism consecvent, dar din faptul că limba a fost considerată de cele mai multe ori ca fiind cosubstanțială cu gîndirea, se induce o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca fiind idealistă, fiindcă semnificantul și semnificatul sînt ambele de natură ideală și, de aici, decurge idealitatea semnului lingvistic și, implicit, o concepere a arbitrarului semnului în cadrele acestei idealități. De obicei însă, în tradiția lingvistică, nu se pune problema idealității sau materialității din perspectiva unui idealism sau unui materialism consecvent, dar din faptul că limba a fost considerată de cele mai multe ori ca fiind cosubstanțială cu gîndirea, se induce o notă de idealitate și de problematică idealistă în studiul limbii. Cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
însă, în tradiția lingvistică, nu se pune problema idealității sau materialității din perspectiva unui idealism sau unui materialism consecvent, dar din faptul că limba a fost considerată de cele mai multe ori ca fiind cosubstanțială cu gîndirea, se induce o notă de idealitate și de problematică idealistă în studiul limbii. Cu toate acestea, chiar cînd se admite primatul idealității în studiul limbii, idealismul deplin nu se poate manifesta, deoarece de obicei sînt avute în vedere și realități specifice diferitelor limbi, fapte concrete, prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unui materialism consecvent, dar din faptul că limba a fost considerată de cele mai multe ori ca fiind cosubstanțială cu gîndirea, se induce o notă de idealitate și de problematică idealistă în studiul limbii. Cu toate acestea, chiar cînd se admite primatul idealității în studiul limbii, idealismul deplin nu se poate manifesta, deoarece de obicei sînt avute în vedere și realități specifice diferitelor limbi, fapte concrete, prin urmare, cărora li se poate atribui trăsătura materialității. Din asemenea constatări, se poate deduce că, nici
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vedere și realități specifice diferitelor limbi, fapte concrete, prin urmare, cărora li se poate atribui trăsătura materialității. Din asemenea constatări, se poate deduce că, nici pentru lingvistică în general și nici pentru analiza discursului în special, menținerea numai în latura idealității sau numai în cea a materialității nu este nici benefică și nici posibilă, decît numai ca o chestiune de principiu. A n a l i z a d i s c u r s u l u i nu s-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a discursului, determinările istorice, sociale, interpersonale sau de altă natură, care constituie factori al căror statut material nu poate fi contestat. În același timp însă, activitățile raționale și rezultatul lor, care însoțesc producerea discursului, precum și analiza lor, sînt elemente de idealitate în aceeași măsură indispensabile. V. arbitrar al semnului, materialitate, subiectivitate. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO IDENTITATE. În mod obișnuit, cuvîntul identitate semnifică "faptul de a avea trăsături proprii, de a fi identic cu sine", înțeles care permite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
însă, în teoria lingvistică, atît materialitate, cît și materie sînt, de asemenea întrebuințați, căci poate exista, la fel ca în filozofie, o orientare cognitivă denumită materialism. Din punct de vedere filozofic, materialismul este considerarea materialității ca factor primordial, iar a idealității ca factor secundar, dar, din punct de vedere științific, materialismul poate deveni doar orientarea de a studia numai aspectele materiale, palpabile, atestate ale unei realități, care poate avea însă și aspecte ideale. În acest mod, materialismul științific are multe aspecte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]