533 matches
-
asta dacă satul s-ar fi Încumetat să treacă peste un anume prag de neîncredere. Le aș fi putut lămuri informațiile politice de la Radio Europa Liberă și Vocea Americii, jucînd rolul duminical al lui Moromete În curtea vreunui Iocan local. Idealizez fără-ndoială și-n acest punct. Bătrînul sergent austro-ger man Johann Costin o fi avut În vedere numai o soluție de ultimă instanță, dacă nu m-ar fi ajutat statul, dacă alor mei li s-ar fi Întîmplat vreo nenorocire
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În cartea sa totul are puritatea lacrimii și sfințenia icoanelor: „Lui Nichita // Versul tău / O lacrimă / Ce sângerează.“ „Poezia, / Spovedania / Unei icoane / Care plânge.“ „Printre vise / Acoperite de zăpadă / Soldatul lustruind arma / Cu lacrimi dintr-o amintire“ etc. Iubita este idealizată în aceeași manieră naivă. Drept ofrande, i se aduc metafore peste metafore, care îi ascund chipul. Este un caz de ornamentare excesivă, ineficientă din punct de vedere literar, întrucât nu produce nici o emoție: „Surâsul tău / Curcubeu sculptat în rouă / Ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mă va decupa atent și mă va transforma într-un fel de Alice din Țara Minunilor, poftind la un borcan cu dulceață de portocale. Lucrările Lorettei Lux sunt, de fapt, „portrete imaginare care ilustrează ideea Copilărie. Copilăria a fost deseori idealizată drept Grădina pierdută a Raiului în care nu ne mai putem nicicând întoarce. Suntem veșnic excluși din această lumea a nepăsării, a inocenței. Dar tărâmul imaginar nu este altceva decât o proiecție a ideilor și preocupărilor adulte în imagine, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
dispariția mea a fost o întâmplare ciudată, bine determinată meteorologic, impecabil documentată și excelent structurată narativ. Părerea mea! Iată-ne reuniți într-o poveste de iubire roz-vânăt. Tu, citi toarea cumintecredulătâmpită și eu, autorul-erou, absent și contestabil. Detestabil. Absent. Hai, idealizează-mă! Bagă-te în pielea mea! Sub pielea mea. Unde vrei tu. În capul meu? Perfect. Diseară cinăm la mine în mansardă. Pulpă de miel cu tarhon. Sos de chimen. Garnitură legume la grătar. Mi-e o foame de mor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
stea închisă câte opt, zece ore în bucătării fără ferestre, pline de aburi, unde se auzeau doar strigătele pentru comenzi și troncănitul oalelor care îi aminteau că nu se află în iad. Nimic din toate astea nu apăruse în imaginea idealizată despre viața ei ca bucătar renumit. Încă și mai surprinzător era cât de mult îi plăcea să servească la masă și la bar, să stea de vorbă cu clienții și alți colegi și, mai târziu, ca asistent de manager general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Pe Apolo! Nu știam că Fidias e rudă cu această zeiță. Acum știu de ce e atît de frumoasă!... Și dacă era de ajuns ca grecul să coboare privirea pentru ca șarpele zdrobit de Apolo să redevină Întreg, faptul dovedește doar că, idealizînd, el nu vroia totuși să tragă un hotar inaccesibil Între sineși Olimp. Aceste gînduri Îmi par convingătoare, cel puțin pînă În clipa cînd, renunțînd să privim un templu grec din afara lui, vom Încerca să-l vedem dinlăuntru. Cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
înecat în Ghiol la Lintițaru. Îi plăcea să pescuiască. L-a luat sorbul și l-a adus înapoi mort. Ripleiso și acum a venit prefect dom’ Soporan. M-ați înțeles? Pancratz zâmbi înduioșat. - Așa vezi tu politica. Masele, în general, idealizează politica și țin cu ăla care urlă mai tare și spune măscări cât mai porcoase, sau le promite cât mai multe. Levcovici, când l-au adus în balconul Județenei, ce-a promis populației? Nu era plin de promisiuni, că aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și ea femeia, iubea fără sfârșit, obositor, te nimicea cu forța ei sexuală... ăăă... Ea, care, pe stradă, era atât de timidă. Ea, care era imaginea inocenței. — Cum de era așa de grozavă?, exagerezi, în timp, ai ajuns să o idealizezi, de-aia vorbești așa. Păi, defecte? Ceee, defecte nu avea?, și Tina are un ton ciudat, atât de ciudat, că Maestrul se uită lung la ea. Nu-și întorsese fața deloc spre el. Vorbea ca la pereți, dar lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fi trebuit să plec. Trebuie să recunoști că i-am stârnit interesul. Și asta înseamnă o bătălie pe jumătate câștigată, prietene. Fata îl urăște pe Chavel. —Dar eu nu sunt adevăratul Chavel, să nu uiți asta. Sunt un Chavel recreat, idealizat prin artă. Nu-ți dai seama cât de mult am de câștigat prin faptul că nu sunt stingherit de acest adevăr banal și, desigur, sordid? Dă-mi puțin timp și-o fac să-l iubească pe Chavel. M-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
conștientă de ceea ce comunismul mi-a luat decât după 1990. Mai ales când am ieșit prima dată din țară. Aveam 25 de ani. Viitorul mă speria la fel de mult ca trecutul recent. Trebuia să fac față unei lumi pe care o idealizam și pentru care, credeam atunci, nu eram pregătită. Mi-aduc aminte de prima fotografie pe care mi-a făcut-o cineva după ’90, o rudă de-a noastră din străinătate. Sunt îngrozitor de slabă, zâmbesc chinuit, am o față masculinizată, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pricep că iscusința șmecherului rege al Ithacăi l-a ajutat să-și acopere și lipsa de caracter. Cea mai nobilă aspirație a acestui mincinos dulce la vorbă pare a fi întoarcerea în Ithaca ― și, Doamne, cât de mult l-am idealizat pornind de la această prejudecată! ― dar să recitim cu atenție Odiseea. Ce aflăm? Că, în realitate, istețului și descurcărețului Ulise ― care și-a ales o soție foarte comodă, dispusă să-l aștepte douăzeci de ani ― îi place foarte mult să fie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în Coreea, dar toate acestea nu făceau decât să arunce asupra Americii o lumină fabuloasă, de țară putred de bogată, urîtă-pentru bogăția ei și pentru statuia Libertății care se înălța, sfidătoare, cu fața spre bătrâna Europa. Am ajuns, cred, să idealizez America, să-mi închipui că, în America, nu existau nici singurătate, nici mizerie. "Lumea Nouă" devenise, în mintea mea, un soi de Eldorado subversiv, extins la proporțiile unui continent. Tot ce venea de "acolo" avea ceva care impunea. Și oricine
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
De la Hașdeu. — Și ce scrii? — Poezie, proză... — Păi... dă-i drumul, citește-mi și mie ceva. Vasile a scos din buzunar un ghemotoc de hârtie dic tando și a citit un poem, „de dragoste“, firește, cu inconștiența vârstei care nu idealizează, de fapt, femeia, mai degra bă o dezbracă, o pune să danseze În ordinea preludiului, a sărutului, a Îmbrățișării neîmblânzite de natură, cu sânii strigând la lună, cu tristețea nenorocului și a fugii. Puiu Nistea s-a lăsat pe speteaza
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
la situația paradoxală în care “originalitatea barocă va însemna tocmai un exces al imitației, care, de la formă se extinde asupra materiei.” Ceea ce contează acum este materialitatea, componența fragilă, dematerializarea, accidentalul, defectuosul. În pictură și în sculptură, formele nu mai sunt idealizate, ci sunt scoase din starea lor perfectă prin surprinderea detaliului care amplifică și contorsionează forma și mișcarea. Pe când grotescul manierist inventează plăsmuiri subiective, artificiale prin deformările lor neverosimile, lipsite de credibilitate în plan obiectiv, grotescul baroc valorifică deformările deja existente
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de bord, coloana de direcție îndoindu-se sub greutatea toracelui ei planturos; mâinile slabe, familiarizate după o sută de jocuri televizate, încercând inutil să se agațe de grilajele tăioase ale scrumierei și de tabloul de bord; fața scufundată în sine, idealizată într-o sută de prim-planuri, iluminată pe trei sferturi de cele mai flatante intensități de lumină, lovindu-se de bordura superioară a volanului; puntea nasului zdrobită, incisivii superiori împinși prin gingii în palatul moale. Mutilarea și moartea ei deveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lăsat să mă Întorc de atîtea ori... CÎnd vorbeai cu el, trebuia ghicești printre Între cuvinte, căci acestea erau rare. Voia să vorbească de Christian, ghicea vîrtejul de simțăminte contradictorii care o chinuiau pe fiica lui În legătură cu el. - L-am idealizat Întotdeauna, Îl credeam invincibil pe mare. Credeam că mă va ocroti mereu... S-a dovedit laș, mincinos, egoist... Dar n-a avut nici măcar o șansă să se explice, murmură Marie. Milic rămase tăcut, tot frămîntîndu-și În mîini cascheta veche și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de fiecare dată și oricât de des vrea. Căci în cazul unui obiect putem doar să dobândim viziunea acestuia, să urmăm analiza sa, să-l tematizăm sau să ne întoarcem privirea de la el. În ceea ce privește faptul de a concepe, de a idealiza, de a abstractiza, dar și de a contempla, de a analiza, de a tematiza etc., viața nu este susceptibilă a o face, a efectua aceste operații constitutive ale cunoașterii științifice doar pe motiv că se identifică cu aceste operații, că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Aristide. Or, așa ceva era chiar primejdios. Ce căuta un sentiment viu între atâtea destine eșuate? Fiindcă așa e omul, nu-i place să se bălăcească singur; vrea să fie și alții alături de el în noroi. M-am îndârjit. N-o idealizam pe Laura, poate nu era un înger nici ea, dar am simțit în clipa aceea că aș fi iubit-o chiar dacă ar fi fost dracul în persoană. Pe la amiază sau poate trecuse de amiază, l-am văzut pe individul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prin preajmă, poate cu complicitatea mamei văduve (așa „căzuse În greșeală“ Trilby pentru prima dată), poate la Îndemnul de a-i poza nud. Era oare de neconceput să Își fi proiectat vinovăția asupra unei versiuni demonizate a amicului evreu, Svengali, idealizând-o pe Carry În Trilby și autoportretizându-se drept castul cavaler Little Billee? Oare aluziile lui Kiki la George Lee ca model pentru Svengali să fi fost doar o manevră menită să ascundă adevărata sursă a romanului? Cartea lui Moscheles mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
erau goale... Cinci ore le-au fost necesare specialiștilor noștri să se convingă că, în vecinătatea ta, nu fuseseră săpate nici tranșeele menite să-ți adăpostească posibilii complici. Nici picior de ziarist străin (care, relatîndu-ți, pentru străinătate, protestul, să te idealizeze) nu călcase pe-acolo. Erau trebuincioase deci doar șase perii de sârmă și zece kilograme de detergent, suficiente să curețe trotuoarul, imediat după ce-o să te aresteze... Până în acest punct al operațiunii, nu apăruse, vezi, nici vârf din necesitatea inspirației
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sunt 300 de ani până la Începutul erei creștine. Și mai gândiți-vă câte secole după Alexandru dimensiunea constantă a relației dintre cuceritori și cuceriți a fost violul, spolierea, crima individuală sau direct genocidul. - Mister Adam, nu cumva aveți tendința să idealizați comportamentul politic al lui Alexandru? Era totuși o epocă dură, În care argumentul forței prima În fața forței argumentelor... Cel care m-a Întrerupt părea - după fizionomie, cel puțin - rus. Altfel, engleza lui era perfectă. Plus că avea și ceva dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
l-a întâlnit întâmplător. De câțiva ani pensionar, venise la fiica cea mare, căsătorită în București, să-și vadă nepoții. Mult s-au bucurat amândoi de întâlnire. Stând de vorbă, pe picior de egalitate, cu personajul pe care l-a idealizat și cu care s-a mândrit întotdeauna, i-a fulgerat prin fața ochilor un episod tragi-comic, al cărui protagonist era chiar el. Totul s-a petrecut la Școala de Băieți și Fete Nr. 4, "Georgeta Mircea Cancicov". O clădire spațioasă și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu o cultură enciclopedică și un deosebit respect față de colegi. Era o plăcere să discuți cu el. Cu toate acestea, se intimida în fața fetelor. Făcuse școala elementară și liceul numai între băieți. Am impresia că își făcuse o părere prea idealizată despre sexul frumos, în general. Avea ceva din puritanismul lui John Milton. Slăbuț și înalt, totdeauna vesel și glumeț. Mulți îl confundau cu profesorul de sport. Toate fetele îl admirau, se topeau după el. Până a se însura, chiar și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
excelent. Dar n-a vrut !... Dorință dementă de... negarea oricăror amintiri. Parcă voia să dovedească nu știu cui că e disciplinată, fermă, un element sigur, care merită încre dere. Nu-și mai suporta frământările. Era derutată, înfricoșată. — N-avem de ce s-o idealizăm acum pe tovarășa Strihan ! strigă iar campionul, ca și cum mi-ar descifra sufletul, deși nu am apucat să spun nimic. Când ai fost nevasta lui Hariga, nu te mai recăsătorești ! Chestie de bun-simț. Și nu cu un directoraș de teatru. Nici măcar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
literatură. Iar adevărata supraveghere a făcut-o timpul. Dintre tinerii acelor vineri rămînÎnd cîțiva care-i reclamă-n continuare atenția. CÎnd spun tineri, nu-nseamnă că fenomenul nu știu dacă biologic, nu știu dacă normal m-ar Împinge vreodată să idealizez anii ’80, așa cum se-ntîmplă cu bătrînii care-și aduc aminte de armată cu bucurie umedă pe băncuțele din fața blocului. Ar fi imposibil să mai idealizez ceva. Nu mai am cu ce. Ne-au extirpat organul responsabil cu imaterialul Încă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]