1,197 matches
-
este director al revistei sibiene „Înălțarea” (1941) și scrie articole politice la cotidianul „Calendarul”. Colaborează, de asemenea, la „Cultura poporului”, „Țara noastră”, „Cuvântul”, „Scrisul românesc”, „Vitrina literară”, „Axa”, „Secolul”, „Curentul”, „Ideea națională”, „Cuget moldovenesc” (Bălți) ș.a. D. este un important ideolog al curentului ortodoxist, ca ramură a tradiționalismului profesat de gruparea de la „Gândirea”. Încă din 1919, în articolul Dogmatismul național („Luceafărul”), se pronunța în favoarea unui tradiționalism identificat cu ortodoxia, „element pivot al etnicității în artă” și unică sursă de specificitate. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
Naum), pe care l-a absolvit în 1933. Urmează, din 1934, Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, luându-și licența în filologie romanică și filosofie (1939). După o perioadă de profesorat în învățământul secundar (1940-1947), ajuns un ideolog al momentului, e redactor la „Contemporanul” (1946-1949), unde a semnat și cronica literară, director adjunct la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1951-1957), director al Editurii Tineretului (1957-1960), redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1961-1962), redactor la „Gazeta literară” (1962-1964
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
pe ceilalți; diavolul dă asalt după asalt, mai ales asupra celor pe care nu i-a putut birui, pentru ca toți cei drepți să-și întindă spre nelegiuiri mâinile lor. Cei trimiși la Gherla erau caracterizați în scriptele ofițerului politic mistici, ideologi și intransigenți. Asupra lor acționau slugile celui nevăzut ca să nu rămână nimeni curat. Dacă vor mai ieși vii din temniță, conștiința dezertării, a trădării, a crimei nu-i va îndreptăți să ridice ochii și să cuvânte în numele idealului creștin. Conștiințele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și eliberarea deținuților politici. Presiunile fizice și morale care se făceau aveau ca scop scoaterea din luptă a legionarilor înainte de eliberare, prin moarte sau epuizare biologică și morală. Securitatea încerca să stabilească dacă ești oarecare fanatic, cu atitudini de frondă, ideolog, cum erau numiți intelectualii de marcă sau cei ce se axau pe principii, sau mistic, un pericol ce era distrus cu uciderea. Această radiografie pusă la punct, am fost trimiși la Aiud unde, începând cu 1959, s-a declanșat acțiunea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ușor. Răspunsul pe care-l dă fiecare încercărilor prin care trece, arată stadiul de trăire, cota lepădării. Vi se pare că sunt mai multe feluri de legionari și ați ajuns să-i botezați în scripte pe unii mistici, pe alții ideologi, pe alții eroi sau mai știu eu cum. Legionarii nu s-au socotit niciodată pe ei înșiși altceva decât ceea ce erau: slujitori ai lui Dumnezeu în viața neamului. „Să vină aici cel ce crede nelimitat”, a zis Căpitanul. Acesta este
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
prin acțiunile și atitudinile lor politice pe ucraineni". El realizează instantaneu prin presă ceea ce în mass-media s-a numit "doctrina Brucan" față de Ucraina, doctrină la fel de dăunătoare față de țara în care acest alogen trăia și față de poporul român, de care fostul ideolog comunist nu s-a simțit niciodată legat. Avertismentul "gurului din Dămăroaia" a fost recepționat corespunzător de emulii săi din Cancelaria diplomatică a țării, într-un moment în care discuțiile începuseră pentru încheierea a ceea ce s-a numit, în epocă, tratate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
nu constituie în România o piedică spre a dobândi drepturi civile și politice și a le exercita”. Odată cu periculoasa ascensiune a nazismului în Germania, conducătorii multor state europene se molipsiseră de morbul antisemit cultivat cu mare grijă de către Hitler și ideologii partidului său. Din păcate, nici țara noastră n-a fost ocolită de acest curent distrugător de destine, în general, nevinovate. Ne-am permis scurta expresie „în general”, deoarece (după cum se va vedea în aceste scrieri cu caracter strict documentar!) deportarea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
scriitorului În țările Europei Centrale și Orientale după 1989 5. Schimbarea codurilor ideologice după 1989 Ieșirea din « literatura socialistă » Construcția socială a intelectualilor: o retrospectivă istorică Monografia ideologiilor literare Anii ’90: Întoarcerea cămășii Declinul Uniunii Scriitorilor, Înmulțirea premiilor literare Noii ideologi și spectrul revoluției conservatoare O spălare ideologică Dublul discurs al extremei 6. Winners și loosers Timpul profeților Noile structuri Politizarea intelectualilor Genealogii și traiectorii Întreprinzătorii noii ordini morale Bibliografie Prefață Această carte reunește pentru prima dată În limba română rezultatele
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
că „profesorii au libertatea de a alege sau nu principiile marxiste”, dar nu pot În același timp „să apere principii ne-marxiste și să pretindă că predau filosofie marxista” (Kapferer, ibidem, p. 114). Al doilea acuzator a fost Kurt Hager, ideolog-șef al partidului din 1955 până În 1989, care, În cadrul unui plen al Comitetului Central, a denunțat, printre diverșii complici ai grupului ostil Harich, câțiva dintre studenții profesorului Bloch. Criticile lui Bloch Împotriva dogmatismului au fost considerate de Hager drept o
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
locuri neutre», unde se Întâlneau «conducătorul luminat cu intelectualul clarvăzător». Bourdieu vorbește În acest sens de nouă koiné ideologică, neutralizata și rutinizată din punct de vedere școlar, impusă și inoculata, convertita În scheme de gândire și de acțiune politică (ibidem). Ideologii sunt astfel intelectuali de apărat sau doxosofi: numele apare pentru prima dată Într-un articol din 1972, care este o critică În toată regula a «științei politice», considerată ca fiind În realitate «o artă de a transmite clasei conducătoare și
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
odată cu critică noțiunii de ideologie datorată lui Marx și Încercarea să de a-i opune o «ideologie științifică», noțiunea beneficiază de o oarecare recunoaștere. Ea afirmă credință În rațiune și adevăr. Dimpotrivă, noțiunea a cunoscut un anumit declin de când critică «ideologilor», intelectuali fabricanți și comercianți de opium pentru popor, o va expune focului Încrucișat al unui antiintelectualism de dreapta și de stânga, intelectualii «de partid» dând adesea un prost exemplu: «trădarea» și complicitatea lor cu unele din tiraniile cele mai criminale
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
o va expune focului Încrucișat al unui antiintelectualism de dreapta și de stânga, intelectualii «de partid» dând adesea un prost exemplu: «trădarea» și complicitatea lor cu unele din tiraniile cele mai criminale ale secolului al XX-lea au pecetluit destinul «ideologilor», intelectualii lor profetici. În acest context trebuie amintit angajamentul lui Pierre Bourdieu În câmpul intelectual pentru un intelectual colectiv, Îndeosebi de la sfârșitul anilor ’80 - prin crearea revistei Liber, a Parlamentului scriitorilor, etc, - și criticile sale asupra neoliberalismului și a «intelectualului
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
oficiale (marxism-leninismul) până la ideologia totalitara care constituie reversul sau delegitimant, si la noul cuplu antagonist, ideologia liberală și naționalismul, care constituie principalele referințe ale perioadei «postcomuniste». În română literară curentă, cuvantul «ideologie» și-a dobândit noblețea de când au apărut noii ideologi și ideologiile nonsau anti-comuniste au fost reabilitate. Această schimbare de statut a producțiilor ideologice este o consecință directă a democratizării politice și a schimbărilor structurale intervenite În câmpul intelectual după 1990, inclusiv prin politizarea intelectualilor. Prin analogie cu definiția câmpului
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
80 pentru postmodernism. Cererea partidului de a produce opere literare reflectând problemele de actualitate și În același timp vigilenta cenzurii față de orice inovație În acest gen au Împins autorii spre trecut, romancierii contribuind și ei, alături de criticii și de istoricii ideologi la re-realizarea timpului prezent. Ieșirea din «literatura socialistă» Prăbușirea regimurilor comuniste, abolirea cenzurii și discreditarea intelectualilor «de partid» au fost considerate sfârșitul dominației ideologiei asupra artelor și literaturii. Deși În principiu favorabili pentru un examen al raporturilor dintre ideologie și
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
asupra altor culturi, În particular cele occidentale. Această invenție nu aparține aparatului ideologic de partid, ci unui respectabil profesor universitar, pe deasupra și fost deținut politic, a cărui origine și traiectorie nu seamănă prin nimic cu cele ale naționaliștilor de serviciu. Ideologi de partid, ziariști și critici literări, chiar sociologi au făcut parte dintre adepții și suporterii acestui erudit profesor, Edgar Papu, care s-a trezit În poziția de profet mai mult fără voie (Mihăilescu, 2002). De atunci, aceste polemici, care polarizaseră
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și modernist se puteau regăsi foștii intelectuali de partid deveniți figuri importante ale liberalizării literare și intelectuale din anii ’50, protectori ai tinerilor scriitori din anii ’80, În vreme ce-n tabăra opusă se situau funcționarii de partid, cadre culturale și noii ideologi, inspiratori sau apărători ai liniei naționaliste a regimului Ceaușescu. Și alte granițe erau transgresate, În măsura În care reprezentanții exilului au luat de asemenea poziție În această polemică. După unele ipoteze, Mircea Eliade ar fi fost chiar inspiratorul protocronismului (cf. Laignel-Lavastine, 2002). Cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Rebreanu, Vasile Conta, Mateiu Caragiale ș.a.). Alții, precum Radu Gyr, au fost eliberați din închisoare, dar regimul nu a fost interesat de totala lor reabilitare, ei purtând încă stigmatul "dușmanului de clasă". Totodată, Gheorghiu-Dej a decis să se debaraseze de ideologul de serviciu al partidului, Mihail Roller, responsabil în viziunea liderului PMR de proasta relație pe care partidul o avea cu intelectualitatea 11. Potrivit lui Pavel Țugui, șeful Sectorului de literatură și artă din cadrul Secției Propagandă și Agitație a CC al PCR
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din starea de primitivitate naturală și nemijlocită. I s-a părut sociologului literaturii că aceasta din urmă era o formulă clișeistică? Probabil nu e atât o delimitare ideologică de cele susținute de Karl Marx, cât o diminuare a sa ca ideolog. Paul Cornea rămâne însă un marxist, un adept al lichidării sistemului politic burghez, capitalist; iar acest aspect se vădește în critica sa la adresa romanului semnat de Eugène Sue, Misterele Parisului, tradus în 1968 în română 75. Pentru Cornea, așa-zisele
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
reafirma ideea după care "forța transformatoare a artei este condiționată într-o măsură hotărâtoare de concepția filosofică ce stă la baza ei""82. Prin urmare, Ianoși îi invocă - și nu rar - pe Marx, Lenin (și chiar N. Ceaușescu) inclusiv ca ideologi (singurii dezirabili). Conformismul se accentuează în cele două manuale de estetică din a doua jumătate a deceniului opt: Lenin este validat inclusiv ca filosof, iar paginile cărților abundă în citate din Ceaușescu și din documentele ideologice ale conducerii PCR83. De
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
vede liniștit de preocupările sale. Păstrează încă o precaută distanță între sine și lumea agitată din jur. Trei săptămâni mai târziu, la 15 septembrie, ajunge la conducerea oficiosului Uniunii Patrioților (anexă a Partidului Comunist), Tribuna poporului. Începe activitatea sa de ideolog, de combatant, de apărător al proletariatului și al valorilor sovietice. Așa, brusc, fără nici o uvertură?, suntem îndreptățiți să ne întrebăm. Ei, da, odată cu funcția de mentor al publicației partinice, pe care o acceptă fără ezitare, Călinescu publicistul suferă o metamorfoză
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
al unui Spencer sau Haeckel, la cel al igieniștilor francezi, începând cu Augustin Morel, al membrilor școlii de criminologie italiană, avându-l ca personalitate unanim recunoscută pe Cesare Lombroso, sau cel al unor semicalificați precum Max Nordau, la cel al ideologilor marxiști avem un spectru mult mai larg al configurării unui tablou apocaliptic al societății burgheze, amenințată cu "descompunerea" încă de la finele secolului XIX. Un rol important îl joacă și o tradiție a romanului decadent, fin de siècle, care tematizează declinul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
maniheiști și cel integrator, propriu liberalismului intelectual de orientare democratică. Pe acesta din urmă îl circumscriu printr-o interpretare a ideilor susținute de Adrian Marino, un intelectual trecut prin închisorile comuniste și care, în postcomunism, a resimțit ceea ce numesc "marginalitatea ideologului". Semnificații conceptuale La nivel terminologic, conceptele care constituie pilonii întreprinderii mele analitico-interpretative sunt cel de "intelectual" și cel de "ideologie" și, tocmai de aceea, în această secțiune mă concentrez, pe scurt, asupra semnificației pe care o atribui fiecăruia în parte
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
căror recunoaștere devine necesară, în măsura în care suntem interesați de conturarea direcției pe care a cunoscut-o, în societatea noastră, un alt tip de raportare la ideologie. Din acest punct de vedere, consider că ceea ce merită a fi urmărit este calitatea de "ideolog" asumată de cărturarul ieșean naturalizat, după trecerea prin închisorile comuniste, la Cluj. Într-o epocă în care reticența față de statutul politic și epistemic al "ideologiei" era una crescută, adică imediat după 1990 (situație observabilă și astăzi, până la un punct în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în aceea a memorialisticii, ca și în cea a publicisticii), promit să nu convină într-un spațiu intelectual "formatat" în spiritul maniheismului. Se adaugă acestei stări de fapt identitatea intelectual-politică a lui Marino, despre care am pomenit deja, aceea de "ideolog". Ceea ce aș numi "marginalitatea ideologului" într-o societate a etichetărilor și etichetelor lipsite de nuanțe se dovedește a fi, practic, un risc asumat, ceea ce, deloc întâmplător, îl determină pe cărturar să sublinieze că "(...) intelectualii ca noi, care cultivă al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și în cea a publicisticii), promit să nu convină într-un spațiu intelectual "formatat" în spiritul maniheismului. Se adaugă acestei stări de fapt identitatea intelectual-politică a lui Marino, despre care am pomenit deja, aceea de "ideolog". Ceea ce aș numi "marginalitatea ideologului" într-o societate a etichetărilor și etichetelor lipsite de nuanțe se dovedește a fi, practic, un risc asumat, ceea ce, deloc întâmplător, îl determină pe cărturar să sublinieze că "(...) intelectualii ca noi, care cultivă al treilea discurs, riscă să fie mereu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]