1,191 matches
-
Mihai Voevod, o versiune corectă, dar în limbaj actualizat. Tot din această perioadă datează și preocuparea de a da formă literară propriilor experiențe sau cunoștințelor arheologice și istorice. Volumul Scene din viața dobrogeană reunește povestiri fie rurale, fără acțiune, cam idilice, în care sunt abia schițate câteva personaje (La cișmea), fie din alt mediu social, mai agitat, cu oameni orbiți de patimă și băutură, apăsați de fapte necinstite, samavolnicii, toate părând însă niște pretexte pentru descrierea locurilor și obiceiurilor (Între pescari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
într-o companie aristocrată, a unor tineri, care pun tot felul de întrebări legate de dragoste, în maniera celor descrise a avea loc la curțile din Franța. Plăcerile nobile ale celor din regatul Napolelui au fost asociate cu toposul grădinii idilice, pline de splendoare, în care tinerii manierați trăiesc clipe de desfătare spirituală. Motivul acesta devine încărcat de melancolie pentru că amintește de o lume ideală, în acord deplin cu natura, pe care autorul se pare că a cunoscut-o, dar de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Symonds, Giovanni Boccaccio as Man and Author, AMS Press, Inc., 1968, p. 89. (trad. n.) 56 încercarea lor mărturisită de a valorifica, în unele dintre nuvele, o tradiție epică orală drept sursă.”136 Rama plasează acțiunea boccaccescă într-un spațiu idilic, îndepărtat de decăzuta și morbida Florență, măcinată de plagă. „Încadrând povestirile într-o ramă, Boccaccio se supune mai întâi unei imperative nevoi artistice de ordonare. Rama îl ajută să delimiteze istorisirile, să facă comentarii asupra lor și să controleze întreg
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
forța cuvântului propun o lume mai frumoasă. Iubirea este sentimentul dominant al lumii boccaccești, ea guvernează tot și ei i se supun legile firii, în numele ei naratorii fac uneori rabat și de la morală, iar Neifile, tânăra îndrăgostită, devine o imagine idilică a nubilei ce experimentează primele trăiri arzătoare ale dragostei. La polul opus iubirii nu poate fi decât trădarea și suferința, iar Elisa este cea asemănătoare Didonei, părăsită în mod nedrept de Enea.145 Desigur că au fost oferite, în critica
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
146 Prin aceste voci care reușesc să nu rămână doar simple alegorii, Boccaccio își trasează, încă din incipitul Decameronului, dorința de a realiza o inițiere într-o lume complexă, aflată sub semnul bucuriei, al jocului și al cântecului, o lume idilică și ademenitoare, care uneori cunoaște și supliciul dragostei neîmpărtășite și care dorește, cu orice preț, să se afirme, să fie recunoscută și recompensată pentru noile valori pe care le propovăduiește. Cu siguranță, tot refugiul lor și toată existența aproape edenică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și de gândire. Guvernând ca regină ziua a cincea, zi ce cuprinde istorisiri de dragoste care au un deznodământ fericit, așadar o tematică optimistă, Fiammetta nu-și dezminte natura veselă și plină de vitalitate, dorința de a oferi o alternativă idilică unei vieți amenințate de pericolul iminent și aproape inevitabil al morții și de a aduce o laudă femeilor virtuoase și înțelepte, cum ar fi donna Giovanna, cea care este impresionată vădit de dragostea plină de mărinimie pe care i-o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
femei, asistăm la o dihotomie - lumea masculină, reprezentată prin spiritul religios versus lumea feminină, a zânelor, a miraculosului. Întoarcerea târgoveței, prin basmul rostit, în acele timpuri magice poate fi interpretată ca o încercare de a crea o lume ideală sau idilică în care puterea de exprimare a femeilor și independența lor pot coexista, nemaifiind supuse opresiunii masculine, reprezentate simbolic de violul cavalerului. Pierderea lumii miraculoase, de basm, reprezintă simbolic feminitatea deposedată de posibilitatea de exprimare și de manifestare a independenței. Rolul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care, în același timp, îl înnobilează și îi cauzează suferință. Acestea sunt motive preluate și regăsite în poezia trubadurilor până la Dante. Dar, alături de aceste eterice și angelice doamne, găsim și femei ce par mult mai terestre. Într-o scenă familiară, idilică (Sonetul I), întâlnim tre angiolette 583 așezate lângă o fântână pe un câmp verde înflorit, probabil povestindu-și istorisiri ale propriilor iubiri („i loro amori forse narrando”584). Acest decor idilic, deși locuit de un număr cu valențe simbolice, mitice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ce par mult mai terestre. Într-o scenă familiară, idilică (Sonetul I), întâlnim tre angiolette 583 așezate lângă o fântână pe un câmp verde înflorit, probabil povestindu-și istorisiri ale propriilor iubiri („i loro amori forse narrando”584). Acest decor idilic, deși locuit de un număr cu valențe simbolice, mitice de doamne serafice, pare a fi dedicat unei iubiri profane și nu uneia sacre. Una dintre aceste femei își une întrebarea dacă celelalte ar 583 Giovanni Boccaccio, Rime, a cura di
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
doamne de la curtea napolitană”590, în care influența lui Dante se resimte puternic. În cele optsprezece scurte cântece avem o pendulare între fantezia mitologizantă și notele de realism. Naratorul boccaccesc 591, metamorfozat într-un cerb, se plimbă într-un decor idilic primăvăratic, meditând asupra necesității de a se feri de chinurile nemiloase ale dragostei, când i se pare că aude un glas ce le cheamă pe doamnele din Napoli la marea curte a Dianei. Este martor al unei vânători conduse de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
operă superioară în comparație cu celelalte creații ale tinereții, deoarece renunță la digresiunile livrești sau mitologizante, care atât de mult umbreau povestea lui Florio și a Biancifiorei. Ninfale fiesolano este o novella în versuri.616 În atmosfera rarefiată a unui decor rustic idilic, naratorul schițează delicatele emoții ale unor adolescenți care se luptă cu pasiunea ce crește în ei, cunoscând o evoluție de la inocență spre o maturitate a sentimentelor, pentru ca, în final, să se resimtă acut sentimentul disperării. Un simplu băiat de la țară
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de poeme, vizionare și alegorice, deși stilurile rămân distincte, originale, unice. Există patru astfel de poeme chauceriene ale activității literare de tinerețe: Cartea Ducesei, Casa faimei, Divanul păsărilor și Legenda femeilor cinstite. O operă chauceriană în care identificăm o imagine idilică a femeii este Cartea Ducesei (The Book of the Duchess, 1370), o elegie scrisă pentru a-l consola pe John of Gaunt, duce de Lancaster, la pierderea iubitei sale soții, Blanche, decedată la numai douăzeci și nouă de ani, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cât mai iscusit, trista poveste a cavalerului îndurerat și a preafrumoasei sale Dalba. Geoffrey Chaucer a ales să debuteze în literatură, acest poem este prima sa creație mai importantă, cu un elogiu adus perfecțiunii feminine, chiar dacă aceasta stă sub lumina idilicului și a oniricului. O altă operă a tinereții scriitorului englez este Divanul păsărilor (The Parliament of Fowls, c. 1380), scrisă de data aceasta într-o manieră comică și fiind structurată în patru părți: introducerea naratorului, rezumatul cărții lui Macrobius (o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu care suportă supliciul, o creștinare în masă, o schimbare radicală a celor ce făceau parte din aceeași societate. O martiră adevărată, bună, generoasă, cu solide cunoștințe biblice nu putea decât să-și influențeze în mod pozitiv concetățenii. Cu toate că rămân idilice, personajele feminine pozitive, donnele angelicate, reliefează necesitatea autorilor ale căror opere le dezbatem de a se încadra în tiparele moralizatoare ale vremii, de a oferi modele ale unei purități mai rar regăsite, de a 867 Ibidem, p. 456. 232 evidenția
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
perceput ca o stare de grație în comparație cu celibatul, prin prisma opiniilor personale ale lui Ianuarie, devine de-a dreptul hilară: „Pe câtă vreme omul însurat/ Acasă huzurește cumpătat/ Încovoiat sub jugul căsniciei;/ și plin, pe drept cuvânt, de bucurie-i...”880 Imaginea idilică a rolului femeii nu este lipsită de nota ironică a naratorului care ridiculizează din interior și minează cu sarcasm tot ceea ce Ianuarie încearcă să impună ca fiind perfect credibil: „Soția este darul Celui Sfânt;/ Ce alte daruri sunt pe-acest
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
caracterul inconsistent al extremei drepte, capabilă să se mobilizeze în direcții politice divergente. (Beichelt și Minkenberg 2002, 4). Extrema dreaptă mai este văzută și ca un efort radical de a anula schimbările sociale, radicalizând și punând accent pe o imagine idilică a omogenității sociale. (Minkenberg 1998) Definiția acoperă și câmpul semantic al partidelor extremiste, xenofobe, naționaliste și autoritare, care au în comun populismul ultranaționalist (Minkenberg și Perrineau 2007, 3). Pentru a specifica și o direcție de acțiune, extremismul rasist este considerat
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
oratoriei sau al versificației. De asemenea, discursul său este marcat frecvent de nostalgia față de natura simplă, neîntinată, mai apropiată de primordial, pe care anticii au redat-o. Este apreciat, în acest sens, Virgiliu, care a ales să surprindă frumusețea peisajului idilic și nu fastul Romei. Într-atât este Fénelon de îndrăgostit de puritatea naturii originare încât ajunge să afirme că: "Ceea ce trebuie îndreptat este orgoliul nostru excesiv și atroce, nicidecum nobila simplitate a anticilor."84 Aceasta este, de fapt, una din
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un individ săvârșește răul, o face doar din necunoașterea binelui. Astfel, ar fi suficient ca acelui om să i se arate ce este bine și ce este rău ca el să nu mai săvârșească răul. Nimic mai fals. Această viziune idilică poate reprezenta maniera în care un gânditor își reprezintă lumea din jur din rațiuni ce țin, probabil, de confortul interior. Iar la Socrate putem bănui că acesta reprezenta un reper cu atât mai important cu cât preocuparea pentru cel exterior
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
înfricoșătoare. Lupta lui Marlowe cu imensa caracatiță e, de fapt, o luptă cu spiritul metropolei moderne. Raymond Chandler și-a însușit, desigur, teoriile privind malignitatea marilor conurbații ivite în a doua parte a secolului al XIX-lea. Într-o lume idilică, pastorală, în care oamenii se cunosc între ei, probabil că literatura polițistă ar fi fost un gen exotic. E nevoie de frustrările, fobiile, spaimele și, mai ales, de viteza marelui oraș modern pentru a cuprinde întreaga energie negativă secretată de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
conversații, din amintirile altor protagoniști ai aventurii sale filmice - de pildă, memoriile lui Howard Hawks - răzbate o cu totul altă variantă. Departe de a fi instituția represivă - variantă modernistă a spațiului concentraționar -, Hollywoodul prelungea, dincolo de spațiul virtual al filmului, lumea idilică a unei adolescențe neconsumate: săli de biliard, baruri cu băutură la discreție, restaurante cu mâncăruri exotice, flirturi peste flirturi. Chandler n-a ieșit cu un milimetru din stilul comportamental impus de „tradiție”, având și el o aventură plină de zgomot
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
propriile priviri, dintr-un Los Angeles isteric și incontrolabil, mizând pe forța artistică a reflectării inspirate de proximitatea plină de sugestii a orașului. De data aceasta, nu mai e vorba de componentele sordide, abjecte ale realismului, ci de un tronson idilic până la naivitate: Locul are o climă pe cinste. Trebuie să treci printr-o iarnă englezească pentru a o aprecia. Arareori cald și arareori rece, orașul e construit pe o limbă de pământ înconjurată din trei părți de Pacific, cu dealuri
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
neglijare a travaliului literar. De fapt, această proză a vieții imediate, premergătoare celei optzeciste, reține mai cu seamă gesturile sadice, iresponsabile ale unor declasați, pentru a descoperi tensiunea din cotidian atunci când sunt înfățișate, fără implicare afectivă, întâmplări banale. Refuzând constant idilicul și sentimentalul și apelând la tehnici de ciné-vérité, M.-S. scrie o literatură a demitizării, a autencității, în care reconstituie din notații rapide și exacte, centrate asupra detaliilor semnificative, un spectacol vorbind despre eșec și dezumanizare într-o lume meschină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288233_a_289562]
-
o piesă să fie elegantă, nu trivială, comică, nu bufonă, tragică, însă nu sângeroasă. A realizat, din necesități de repertoriu, prelucrări și traduceri. Doi țărani și cinci cârlani (1849), probabil o adaptare, e o farsă fără aplomb, cu o atmosferă idilică. Muza de la Burdujăni, după un proverb dramatic al lui M.-Th. Leclercq, întreprinde o satiră a cosmopolitismului și a exagerărilor lingvistice, nu numai latiniste. Cucoana Caliopi, un fel de Chiriță a Burdujenilor, vorbește un jargon imposibil, franțuzist, ciunist etc. Carantina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
o vârstă înaintată pe care o acordă zeii. Parodiile burlești i-au tentat pe numeroși scriitori, de la Matthew Prior (în The Ladle, "Lingura cea mare" (1704) la Emil Prinz von Schonaich- Carolath în Philemon und Baucis (1894), piesă în versuri idilice și patetice în care Jupiter se aprinde după Baucis reîntinerită și vrea să facă din ea una din cuceririle lui. Dar fidelitatea sa îi pune la încercare chiar și pe zei. Robert Graves reia această temă în An Idyll of
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a polonezului Maryan Gawalewicz, Philemon i Baucis (1897), în care Filemon și Baucis și-au pus dorința de a trăi din nou o zi de tinerețe înainte de a muri, și această dorință împlinită le permite să retrăiască, încă o dată, jocul idilic al dragostei și tandrețea sa bucolică, până când își iau rămas bun, preschimbându-se în arbori. Numele Filemon și Baucis au intrat în literatură pentru a caracteriza doi soți bătrâni puțin favorizați de binefacerile soartei, dar fără ambiții și fără regrete
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]