2,482 matches
-
suferință clinică, cât și prin diminuarea progresivă a funcției renale prin pielonefrita secundară. Aceste elemente, la care vom adăuga elementele utile ale chemolizei și ale curei hidrominerale, vor fi conținute în capitolele următoare. Adăugăm câteva cuvinte legate de litiaza renală idiopatică, uni sau bilaterală. Desigur, este vorba despre eliminări de calculi formați la bolnavi la care nu se evidențiază nici o modificare morfologică reno-ureterală. Credem că în cazurile în care formarea de calculi este constatată bilateral, absența unor cauze anatomice de stază
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
în măsura necesităților este un deziderat deplin justificat. Conducându-ne după constatările bazate pe statistica efectuată în clinica noastră, ne-am oprit la separarea următoarelor capitole pentru a înfățișa tratamentul litiazelor reno-ureterale explicate de devieri ale metabolismului sau de litiaze idiopatice: litiaza oxalică, inclusiv calculii micști cu preponderență oxalică; litiaza fosfatică și - de asemenea - calculii fosfatici micști; calculii urici și calculii urici micști; litiaza cistinică; alte litiaze, rare. Am avut în vedere, pe lângă compoziția chimică a calculilor și frecvența lor pe
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
deosebit de utilă pentru instituirea și controlul unui tratament cât mai eficace, întrucât într-un mare număr de cazuri, în jur de 75% , se evidențiază devieri metabolice responsabile. Pentru restul de aproximativ 25%, care deocamdată nu pot fi etichetate decât ca idiopatice în așteptarea unor progrese viitoare, rezultatul acestor examene este totuși util, atât pentru urmărirea evoluției litiazei în raport cu tratamentul indicat, cât și pentru că uneori repetarea unor examene reușește să pună în evidență anomalii intermitente, neevidențiate la un prim examen. HIPERCALCIURIA Este
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
50-75%) constatată, mai ales în litiazele oxalice și fosfocalcice , iar tratamentul bolnavului litiazic presupune deci și corectarea acesteia. Întrucât cauzele hipercalciuriei sunt diferite, și modalitățile de tratament sunt diferite; dacă în unele cazuri (ca în hipercalciuriile de absorbție și cele idiopatice) restricția alimentară de calciu este utilă, în altele ea este puțin folositoare, iar uneori chiar dăunătoare (fiind cunoscut că un aport moderat de calciu alimentar este util, el blocând o parte din calciul oxalic intestinal sub formă de oxalat de calciu
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
excesiv cu corticoizi, tratament excesiv cu geluri de aluminiu, abuz de diuretice tiazidice. În hipercalciuria de absorbție, deci prin absorbție intestinală crescută de Ca, cauzele pot fi: o dereglare a producției renale de calcitriol, fie prin hipofosforemie (ca în hipercalciuria idiopatică), fie prin hipersecreție de parathormon (ca în adenomul, carcinomul sau hiperplazia paratiroidiană). Precizarea acestor cauze de hipercalciurie de absorbție se poate face în instituții specializate și ele se bazează pe următoarele constatări: a) pentru hipercalciuria de absorbție idiopatică: calciul (total
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
în hipercalciuria idiopatică), fie prin hipersecreție de parathormon (ca în adenomul, carcinomul sau hiperplazia paratiroidiană). Precizarea acestor cauze de hipercalciurie de absorbție se poate face în instituții specializate și ele se bazează pe următoarele constatări: a) pentru hipercalciuria de absorbție idiopatică: calciul (total și ionizat) seric este normal, parathormonul este normal sau subnormal, iar calciuria pe nemâncate este normală; b) pentru hiperparatiroidia primitivă: atât calciul, cât și parathormonul sunt în general moderat crescute. Între mijloacele de investigație neagresive și deosebit de utile
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
sau parenteral) sau oprirea medicamentoasă (prin diuretice tiazidice) a fugii renale de calciu, crește calciul ionizat extracelular și frânează secreția de parathormon (în caz de hiperparatiroidie autonomă, aportul de calciu crește calcemia fără a frâna secreția de parathormon). -Hipercalciuria renală idiopatică (Bénévent D. și colab. Alte cauze de hipercalciurie renală: -Maladia lui Butler-Allbricht, sau acidoza tubulară distală. Este o tubulopatie congenitală însoțită foarte frecvent de litiază sau de nefrocalcinoză (contrar acidozei proximale). -Acidoză tubulară distală (Bénévent D. și colab. Acidoza încetinește
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
și numele său de tirocalcitonină); de asemenea, este bine cunoscut rolul hiperparatiroidiilor primitive, ca și acela al hiperfuncției suprarenale în explicarea unor hipercalciurii. Am prezentat hipercalciuria deosebind cele trei tipuri, prin hiperabsorbție intestinală, prin defect de reabsorbție tubulară și hipercalciuria idiopatică, în conformitate cu clasificarea devenită clasică. Urmează să se precizeze rolul sodiului, al citratului și al încărcăturii proteice și probabil al unui factor genetic de absorbție, supraadăugat. HIPEROXALURIA Un nivel crescut al acidului oxalic în urină, principal factor de risc litiazic, se
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
este mai severă; de aceea urmărirea nivelului acidului oxalic în urină este un factor principal în stabilirea tratamentului preventiv și în urmărirea eficacității acestuia. În afara litiazelor oxalice secundare unor cauze cunoscute și care reprezintă minoritatea, cele mai multe litiaze oxalice sunt cele idiopatice, în care descoperirea unor abateri de la normal capătă o importanță deosebită. Pentru litiazele oxalocalcice bilanțul biologic trebuie să cuprindă obligatoriu calciul, fosforul, acidul oxalic și acidul uric în sânge; calciul, fosforul, acidul uric și sodiul în urină, alături de celelalte examene
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
întârzie nucleația și creșterea cristalelor calcice. Aceeași autori menționează următoarele cauze de hipocitraturie: acidoza tubulară renală; acidoza metabolică prin diaree cronică sau prin infecții prelungite și repetate ale aparatului urinar înalt; hipokaliemia prin tratament tiazidic, la acestea adăugându se hipercitraturiile idiopatice. În litiaza calcică în general, s-a constatat un deficit de citrat și de magneziu în urină . Dacă datele experimentale și clinice sunt încă deficitare, în ceea ce priveste acest capitol al inhibitorilor cristalizării, importanța lor este în general recunoscută, ceea ce
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
creșterea calciului sanguin legat de proteine și nu de creșterea calciului sanguin ionizat, deci biologic activ); 4) fie la bolnavii care se încadrează în grupul cel mai important (el fiind și cel mai numeros) al hiperoxaluriilor pe care le numim idiopatice. Încadrarea bolnavului în una din aceste categorii, impune și conduita terapeutică: regimul alimentar, aportul cantitativ și calitativ de lichide, eventual adausul unui tratament medicamentos, după cum vom arăta mai departe. Un alt factor de risc frecvent întâlnit în litiaza oxalică (aproximativ
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
oxalatului în urină cu o deviație standard peste medie are o mare importanță în formarea calculilor oxalici. De aici rezultă ponderea pe care regimul alimentar hipooxalic îl poate avea în tratamentul preventiv al acestei litiaze urinare. În cadrul tratamentului litiazei oxalice idiopatice, regimul alimentar trebuie să urmărească evitarea excesului de alimente bogate în acid oxalic, și nu suprimarea lor, ceea ce dealtfel este imposibil, dată fiind existența acidului oxalic într un foarte mare număr de alimente, așa cum rezultă din datele deja amintite. S-
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
potasiu care acidifică celulele tubulare); diareea cronică; aport protidic excesiv (prin metabolizarea citratului cu eliberarea de bicarbonat și tendința la alcaloză consecutivă, care scade reabsorbția tubulară renală). În ceea ce privește necesitatea limitării aportului alimentar de hidrați de carbon în tratamentul litiazei oxalice, idiopatice, limitare recomandată încă de la începutul acestui secol, ea are la bază datele referitoare la acidul oxalic provenind din hidrații de carbon, a căror oxidare este incompletă (sistată la acidul oxalic, în loc să continue până la stadiul de acid carbonic). Dintre lucrările mai
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
cel puțin frânat;restricția alimentară calcică, oxalică și urică, trebuie să fie bazată pe date biologice, mai ales pe nivelul urinar al calciului, acidului oxalic și acidului uric. În cazul hipercalciuriilor secundare, trebuie tratată cauza acestora. În cazul litiazelor oxalice idiopatice evolutive (active metabolic, complicate, bilaterale) regimul alimentar de restricție calcică, oxalică, urică, trebuie condus atât de rezultatele unor examene de laborator de control, cât și de evoluția clinică, în fiecare caz în parte. c) Tratamentul medicamentos al litiazei oxalice Acesta
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
în parte. c) Tratamentul medicamentos al litiazei oxalice Acesta este rezervat litiazelor metabolic evolutive (repetate formări de calculi, litiaze bilaterale etc.) în care nu se obțin rezultatele propuse prin regim alimentar (inclusiv aportul lichidian). În general, este cazul litiazelor oxalice idiopatice, în care de regulă examenul de laborator nu evidențiază abateri metabolice. Am văzut că atât aportul protidic, cât și cel calcic, oxalic, de grăsimi, de hidrocarbonate, trebuie redus în grade diferite, în raport cu caracteristicile fiecărui caz în parte, având în vedere
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
a fost constatată la bolnavii cu litiază oxalică ce au o hiperuricozurie izolată, menționând că mecanismul de acțiune al allopurinolului în aceste cazuri nu este elucidat. O constatare făcută de repetate ori este normalizarea uricuriei în litiaza oxalică. În hipercalciuria idiopatică, I. Lemann recomandă, alături de tiazidă, de ortofosfat, de citrat K, și hidroxid de magneziu. În urma administrării asociate de tiazidă și allopurinol, au fost constatate frecvente manifestări alegice, în special cutanate. Efectele nocive pe care unele din medicamentele preconizate a fi
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
o relație între frecvența litiazei urinare și gradul de duritate al apelor potabile. În legătură cu această afirmație subliniem contribuția lui R. Caudarella și colab., care au cercetat influența a trei tipuri de apă minerală la 22 de bolnavi cu litiază oxalică idiopatică. Concluzia principală a acestor cercetări este că apa dură nu este mai litogenică decât apa moale. În plus, ele demonstrează: influența apelor minerale asupra factorilor de risc în litiaza calcică pare a fi asociată cu alți componenți, ca Mg, bicarbonatul
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
la o parte dintre pacienții cu diabet zaharat recent. În prezent s-au acumulat de asemenea date care aduc argumente puternice în favoarea unui rol al STNH-3 și în patogeneza altor boli renale; astfel defectul tubular care este asociat sindroamelor nefrotice „idiopatice”, atât experimentale cât și clinice, este asociat cu scăderea ratei de activare a STNH-3 (și a altor transportori), fenomen observat și în insuficiența renală acută de cauză ischemică. Este probabil ca mecanismul inhibării STNH-3 în aceste cazuri să fie dopaminergic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
î î 13 î 2 + - = 3. întârzierea creșterii. Talia mică Cauzele tulburărilor de creștere pot fi dintre cele mai variate. Pentru a fi cât mai sistematici și cuprinzători, tulburările de creștere și dezvoltare ar putea fi clasificate în organice și idiopatice (planșa 25). Tulburările de creștere organice implică afecțiuni în cadrul cărora întârzierea de creștere reprezintă un simptom. Ele pot fi la rândul lor clasificate în tulburări de creștere primare, care țin de modificări intrinseci de dezvoltare a sistemului osos (disfuncții ale
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
altuia dintre hormonii implicați în procesele de creștere. Clasificarea tulburărilor de creștere este dificilă, deoarece unele tulburări de creștere sunt ambiguu definite, putând cuprinde concomitent mai multe cauze, diferite între ele, dar care pot uneori coexista. De exemplu, statura mică idiopatică include ca două entități separate atât statura mică genetică, cât și întârzierea constituțională de creștere și maturare, dar ele pot adesea coexista la același pacient, acesta putând avea un retard de dezvoltare staturală mai important. Este posibil ca în cadrul staturii
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
ca două entități separate atât statura mică genetică, cât și întârzierea constituțională de creștere și maturare, dar ele pot adesea coexista la același pacient, acesta putând avea un retard de dezvoltare staturală mai important. Este posibil ca în cadrul staturii mici idiopatice să fie incluse sindroame genetice încă incomplet cunoscute și definite. Mai mult, impreciziile testelor de diagnostic al tulburărilor de creștere prin deficit de GH fac dificilă diferențierea entității denumite generic deficit parțial de GH de statura mică idiopatică . Tulburările de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
staturii mici idiopatice să fie incluse sindroame genetice încă incomplet cunoscute și definite. Mai mult, impreciziile testelor de diagnostic al tulburărilor de creștere prin deficit de GH fac dificilă diferențierea entității denumite generic deficit parțial de GH de statura mică idiopatică . Tulburările de creștere caracterizate prin talie mică la naștere, denumite retard de creștere intrauterină, au o paletă largă de expresie fenotipică, incluzând copii care recuperează handicapul statural inițial, dar și copii care vor avea un risc crescut de a rămâne
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
fi localizată la nivel hipotalamic sau hipofizar, adesea fără a se putea face o distincție netă între cele două localizări. Atunci când deficitul de GH nu e însoțit de o leziune definită anatomic, fiziopatologic sau genetic, el capătă denumirea de GHD idiopatic și reprezintă peste 70% din totalul cazurilor de GHD. Leziunile care determină GHD pot fi infecțioase, traumatice, iatrogene, tumorale, postiradiere, inflamatorii, necrotice, autoimune și din ce în ce mai frecvent cauzate de defecte moleculare ale procesului de diferențiere hipofizară (planșa 29), care încep să
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
GHD. Leziunile care determină GHD pot fi infecțioase, traumatice, iatrogene, tumorale, postiradiere, inflamatorii, necrotice, autoimune și din ce în ce mai frecvent cauzate de defecte moleculare ale procesului de diferențiere hipofizară (planșa 29), care încep să explice din ce în ce mai multe dintre cazurile de nanism hipofizar idiopatic . Incidența copiilor cu GHD, definiți ca fiind copiii cu talie mai mică de 2 DS și tratați cu GH recombinant în urma răspunsului incomplet (nesatisfăcător) al GH la teste de stimulare (vezi mai jos) e în jur de 1/4.000
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
talie corespunzătoare taliei părinților va fi mult mai suspect de nanism decât un copil de talie mică ai cărui părinți sunt și ei de talie mică . Fără îndoială, diagnosticul de GHD este supralicitat, cu precădere diagnosticul de GHD parțial dobândit idiopatic izolat . Excesul diagnostic se datorează impreciziei testelor actuale de definire a GHD. Acestea sunt teste de stimulare a secreției GH bazal (pentru detalii, vezi mai jos, capitolul referitor la diagnostic). Un test este considerat diagnostic dacă, în urma stimulării, nivelul GH
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]