614 matches
-
îl urmărește îndeaproape. Evident că istoria nu prezintă doar lupte și "relații de putere", ci și alte aspecte dincolo de conflictele umane. Istoria e dinamică social-politică, pe urmă mod de a scrie, mod de a meșteșugi poveștile. A fi încremenit în idolatria scrisului istoric nu e o modalitate de a înțelege autentic istoria. Parcă-l văd pe acel istoric însetat de perfecțiune narativă, de erudiție și de poliglotism în căutarea scrierii cărții perfecte. Dreptul la iluzii este unul universal și gratuit. În ciuda
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
profund fetișism al ideilor, venit dinspre filosofi, ceea ce conduce în mod evident la: 1) fanatism; 2) intoleranță față de opinia celuilalt; 3) exclusivism intelectual și de discurs public. Așadar acest fetișism al ideilor și al conceptelor e mult mai toxic decât idolatria faptelor, care, dacă sunt bine stabilite și repuse în circuitul lumii prezentului, nu deranjează pe nimeni, decât grupurile de interese politice care vor să-și impună discursul și controlul asupra istoriei scrise. Ceea ce știm și ceea ce gândim se află într-
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
poate eluda misterul acestuia. De aici deschiderea teologică a economiei. Deja marile firme sau asociații de firme și-au constituit și departamente de teologie. Banii născători de bani exercită o fascinație similară vechilor idoli. Acesta este pericolul: căderea într-o idolatrie perdantă, slujirea falșilor zei ai modernității și aparenta libertate și bunăstare oferită de aceștia. Noul Avraam trebuie să-și înceapă "aventura": să-și părăsească "țara", "familia" și vechii săi dumnezei, pentru a porni întru regăsirea de sine, la chemarea transcendenței
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
dominante și celor dominate. Pentru aceasta, trebuie găsite expresii noi valorilor holiste refulate. Scientismul a putut progresa cum spuneam grație înlocuirii religiei ca ghid de comportament. Locul liber (de ce liber?) trebuia într-adevăr să fie umplut, dar nu printr-o idolatrie a științei. Consensul democratic se fondează în jurul ma-rilor principii etice, care trebuie să inspire și să controleze aplicațiile științei, ca și revărsările ideologice. Astfel, critica necesară a modernității se poate face în numele unui ideal care nu-i este străin și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
acele elemente de înfrumusețare prin care scriitorul exprimă o stare de beatitudine și recunoștință tardivă față de Mamă. În contextul literaturii române, exemplul cel mai elocvent și de necontestat este M. Sadoveanu. Mai mult decât iubire, a avut un sentiment de idolatrie față de mama sa, țărancă simplă, neștiutoare de carte, din satul Verșeni: "Am fost copilul preferat al mamei mele. Îi semăn ei, și unele însușiri de la dânsa le-am dobândit. Eu o iubeam, pentru că era mereu veselă și expansivă, și pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cititorului, ce trebuie bruscat prin senzaționalul tip horror, psi factor, SF. Eco se apropie de paroxismul ficțiunii pe măsură ce tărâmurile închipuite doar de cartografii timpului, gen Cosmas, îi intră în pagină. Simultan vizionăm ritualuri de euharistie canibalică, ceremonii de autolesionism religios, idolatrie, zoomorfism incestuos ș.a.m.d. Bolgiile infernale sau bucolice, scenele de violență transformistă, figuranții aflați parcă sub un blestem al reprezentărilor livrești, damnați să retrăiască istoria prodigioasă și frenetică a coșmarului universal, sunt în vădit contrast cu realismul decupajelor de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Oeuvres complètes, 3 vol., C.-H. Boudhors, Leș Belles Lettres, Paris, 1930 MESCHONNIC, Henri, Modernité. Modernité, Gallimard, Paris, 1998 MICHAUD, Guy, Esquisse de l'ethnotype françis, în La mentalité française. Analyse et textes, Klincksieck, Paris, 1967, p.19-32 MICHAUD, Stéphane, Idolatrie, în DUBY, Georges; PERROT, Michelle, Histoire des femmes en Occident. Le XIXe siècle, ț.4, Plon, Paris, 2002, p.147-173 MILLIOT, Vincent, Paris en Bleu. Images de la ville dans la littérature de colportage (XVIe-XVIIIe siècles), Parigramme, Paris, 1996 MIRAUX, Jean-Philippe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ca, înainte de a muri, să dau foc la butoaiele cu pulbere din pivnițele Institutului. Nebunia finală, ce refugiu superior în fața senilității ce amenință oficiile! Și misterul lui Iisus pentru Nietzsche: faptul că o anume negație valorează mai mult decît anumite idolatrii! Că unele refuzuri sunt semne ale unei iubiri mai adînci decît adeziunile filistinilor avari și prefăcuți. Fără să vreau, le raportez pe toate la Hristos. Zarurile aruncate au fost descifrate ...Sau cel puțin așa suține tînărul și neliniștitul filosof parizian
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de împrumut e că nu ai dreptul să faci prea multe greșeli. Or, doar căutînd incorectitudinea fără a abuza de ea, atingînd în fiecare clipă solecismul, poți da o aparență de viață scriiturii. (NN) Cioran nu cade însă în păcatul idolatriei stilului și știe că, în fond, realitatea nu e mai puțin găunoasă atunci cînd figurația ei verbală este strălucită și ambiguă. Pe de altă parte, acesta poate fi un răspuns, un pansament eficace la o suferință ontologică constitutivă, în plan
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se înalță noi edificii, ci prin persistența ei materială și prin semnul neșters pe care îl lasă pe suprafața lumii. În acest scenariu, istoricul este cel care vestește muțenia trecutului, materialitatea sa care conține, în filigran, chemarea mesianică. Excurs: Despre idolatrie. Violență și lege Alături de Theologisch-politisches Fragment, de altfel conceput în aceeași perioadă, textul Zur Kritik der Gewalt (1921) reprezintă unul dintre locurile în care Benjamin se plasează explicit în centrul tensiunii dintre teologie și politică. Dificultatea și chiar obscuritatea acestui
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
die der Mythos mit dem Recht bastardierte.“ Manifestare pură, neplanificată și incomprehensibilă, violența divină este invizibilă în ea însăși. Aparent secundară în text, afirmația lui Benjamin devine esențială din perspectiva unei teorii a reprezentării care stă sub cenzura teologică a idolatriei. În Theologisch politisches Fragment este negată semnificația politică a teocrației. Ordinea profanului este ruină, iar nu imagine a revelației divine. Prezența originii este sesizată tocmai în spațiile infinitezimale dintre lucruri, în diferența lor, nu în lucrurile însele. Am încercat, până în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Fericitul ar fi putut-o ajusta. Aniversarea în sine era firească. Dar stilul ei mi-a amintit de o nu prea fericită "tradiție omagială" autohtonă. "Album aniversar", "Volum omagial", film documentar realizat de Trinitas, ceremonii ample, discursuri înaripate, texte riscând idolatria, când nu frizau prostul gust (ziarul Lumina a recurs, flasc, la toate clișeele acestui tip de eveniment: Patriarhul s-a născut "în zilele fierbinți ale lunii lui Cuptor", la Dobrești, "un sat binecuvântat de Dumnezeu cu oameni credincioși". Încă de la
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
adevărată opoziție structurată politic, cu partide care aveau experiența și memoria democrației parlamentare, cu o societate civilă la început in statu nascendi, apoi tot mai matură care a știut să susțină aceste partide, chiar dacă oscila în privința lor între neîncredere și idolatrie. Existența, coeziunea și evoluția rapidă a acestei opoziții explică de ce, în pofida unor analogii inaugurale, România este azi membru al NATO și UE, alături de țările baltice, și nu a rămas blocată în limbul în care se zbat încă vecinii săi de la
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
alții. În Statele Unite, mulți îl consideră pe președinte un radical care duce, așa cum spunea un comentator, o politică externă "mai mult decât preventivă, orgolioasă din punct de vedere teologic; unilaterală, dar și periculos de mesianică; arogantă și oarecum vecină cu idolatria și blasfemia"2. Suporterii lui susțin că, dimpotrivă, guvernarea sa este eroică și ideală pentru amenințările acestei epoci și în acord cu cele mai bune tradiții ale Americii. Primul meu impuls, mai ales atunci când președintele trâmbițează meritele libertății, este să
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ"(Ieșirea 20, 3-4). În mod evident, porunca aceasta era menită să ferească poporul ales de pericolul idolatriei, situație pentru care profesorul de istorie a religiilor François Bœspflug propune două posibile căi de interpretare 280: una trimițând spre ideea interzicerii imaginilor altor zei, iar cealaltă spre refuzul adorării lui Iahve prin intermediul idolilor (eidolon), adică al statuilor care să
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
opune oricărei reprezentări vizuale, cultice sau devoționale a lui Allah, una din sursele acestei atitudini regăsindu-se în aceleași porunci ale Decalogului, de care aminteam mai sus. Ca și în cazul anterior, interzicerea imaginii cultice avea, și aici, rolul prevenirii idolatriei, în islam, activitatea artistică a omului fiind bănuită de a concura cu activitatea creatoare a lui Dumnezeu, luând prin aceasta un caracter cvasi-blasfemator. Creștinismul se arată, deci, mult mai flexibil din acest punct de vedere decât iudaismul și islamismul. Deși
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
lui Brâncuși, întărind crezul lui Alain Besançon, care avea să susțină că "abstracția este produsul unei mistici, este chiar mișcarea cea mai mistică pe care a cunoscut-o vreodată pictura"445, conducând însă, așa cum tot el o spune, "la o idolatrie cum nu se mai văzuse de două milenii"446. Mai amintim, de asemenea, particularitatea creatoare a artiștilor suprarealiști, care, așa cum este și cazul lui Max Ernst sau Salvador Dali, au afirmat importanța subconștientului și a visului, revelând "o moștenire subiacentă
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sfinte. (Vezi Mary Hollingsworth, Arta în istoria umanității, Enciclopedia Rao, București, 2004, p. 208). 413 William Fleming, Arte și idei, vol. I, Editura Meridiane, București, 1983, p. 370. 414 L. Grünberg, op. cit., p. 5. 415 Este vorba de acuzațiile de "idolatrie", negoț cu indulgențe și practici devoționale medievale de câștigare a mântuirii prin fapte caritabile, care îi erau imputate Bisericii Catolice de la acea dată. (Cf. Iole Carlettini, Controversa asupra imaginilor în timpul Reformei și Contrareformei, în vol. Ghid de artă creștină, coord
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
lichelelor ar însemna depopularea planetei. Prostia în artă e precum bășicile pe limbă. Numai imbecilii simt viața ca pe o perpetuă croazieră. Imbecilii nu se împiedică în regrete. Scriitorii nu pot fi comparați între ei precum merele. Idealul prostului e idolatria. Alpiniștii se urcă pe vârful muntelui, ca să poată vedea frumusețile din vale. Nici prostia nu mai are frontiere. Prostul se agață de partea întunecată a îndoielii. Între proști mă simt, pur și simplu, idiot. În dreptul unei guri de canal scria
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe cel mai slab, apoi setea de avere, pe care nimeni nu o poate lua cu sine, ci trebuie să o lase”, constată episcopul Romei. Și încă o corupție care s-a înrădăcinat prin intermediul „unei economii a excluderii”, o „nouă idolatrie a banului”, și a „unei averi care guvernează în loc să slujească, o „inechitate care generează violență”. E necesar deci, ca mai înainte de a intra în gândirea lui Bergoglio, să încercăm și noi să luăm cunoștință cel puțin despre „figurile” principale ale
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
când o astfel de dominare nouă a reclamat imediat o totală autonomie, trecută sub tristul cuvânt de ordine cunoscut ca deregulation. În scurt timp, după cum a scris juristul Guido Rossi, liberalizarea și dereglementarea au devenit obiectul unei proprii și adevărate idolatrii. Dar, ceea ce rezultă astăzi este prăbușirea unui capitalism, privat de baza sa istorică și normativă, redus la lăcomia oarbă a banului. Este vorba despre o aurea sacra fames, cu atât mai distructivă cu cât e mai mult abandonată sieși, separată
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
care îl face pe om să înțeleagă că nu este autosuficient, ci are nevoie de alții și de inima incoruptibilă a lui Dumnezeu, mereu gata să ierte. Aici este vorba de transcendență, ca ceva ce se opune autosuficienței și egocentrismului, idolatriei de sine însuși sau a ceea ce azi numim narcisism. Deci pentru acest prim motiv, corupția nu poate fi iertată, „în mod simplu pentru faptul că la rădăcina oricărei atitudini corupte există o indiferență față de transcendență: în fața lui Dumnezeu care nu
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Autor al unei poezii rescrise, Doinaș a fost până la moarte un mare poet retrăit, readus, nostalgic și melancolic, printre noi, ca să nu uităm noțiunile de mare poet și mare poezie. 113 Ultimul mare modernist Nichita Stănescu se află astăzi între idolatrie și negare, iar asta nu spune prea multe despre personalitatea sau opera lui, ci mai ales despre climatul în care azi sânt judecate valorile în România. Se înfruntă azi în cultura noastră o atitudine "legitimistă" și una "revizionistă", amândouă fiind
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bătuse capul și cu critica lui. Cred că dacă l-ar fi întîlnit cu adevărat pe criticul nostru din State s-ar fi prosternat, pe trotuar, în fața lui. Niciodată n-am întîlnit atî-ta devoțiune însoțită (să fie o marcă a idolatriei?) de atât de puțină înțelegere pentru textele reale. Dincolo de "Zacharias Lichter" nu prea-l interesa literatura. Nu-nțeleg cum Dumnezeu îi căzuse romanul lui Matei Călinescu în mâini. Poate ca-n faimoasa scriere SF unde urmașii decăzuți ai unei civilizații dispărute
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Poate ca-n faimoasa scriere SF unde urmașii decăzuți ai unei civilizații dispărute se-nchinau la o "scriptură" ce nu era de fapt decât un cont de bancă al unuia, Leibowicz, dacă mai țin bine minte... De cele mai multe ori, cred, idolatria în cultură se bazează pe o asemenea neânțelegere. Eu însumi, mi-e rușine s-o recunosc, am fost în adolescență absorbit cu totul de o carte (de ce ea și nu alta, habar n-am), și anume de "Doctor Faustus" a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]