6,525 matches
-
1, semn de considerație și, în 1906, îi întocmește referatul care îi va aduce laurii premiului Academiei. La apariția, în martie 1906, a Vietii Românești, C. Stere scria entuziastul eseu Poetul pătimirii noastre, Goga devenind prieten și colaborator al revistei ieșene. Numele personalității sale lirice urca spre zenit, admirat peste tot în lumea românească. Va mai publică, pînă în 1916, alte trei volume de poezie (Ne cheamă pămîntul, 1909, Din umbră zidurilor, 1913 și Cîntece fără țară, 1916), după care, pînă
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
foarte probabil că autorii articolelor, în general nesemnate, nu erau greu de aflat; și probabil că ar trebui să trecem atît conferință niciodată publicată, cît și notița polemică din Constituționalul, în beneficiul lui Maiorescu. Polemică are un ecou în ziarul ieșean Era nouă, de orientare junimista și el, care replică lui Delavrancea că nu înțelege argumentele logicii elementare: "Cînd dl. Maiorescu esplică pentru ce toate formele politicii nu înseamnă nici un progres real și ne produc cel mult jenă ce trebuie să
T. Maiorescu si conditiunile progresului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18182_a_19507]
-
represiv, punitiv și incriminator. Ele protejează, declarativ, drepturile "poporului", insă dincolo de coaja subțire a principiilor dai imediat de interesul personal sau de grup. Multă lume s-a arătat indignata de acțiunile de tip Sabin Gherman sau partidul moldovenilor al primarului ieșean, Simirad. Însă mai nimeni nu a vrut să vadă, dincolo de stângăciile retorice ale acestor personaje, îndreptățirea reală a demersului lor. Și anume, ca pe zi ce trece, România, ca stat, devine o entitate neviabila, un domeniu al dictaturii bunului-plac, o
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18177_a_19502]
-
se întreabă de unde sîntem; cel de al doilea: încotro mergem". O conexiune cu incomoda scriere, din 1907, a lui Dimitrie Drăghicescu, Din psihologia poporului român, e plauzibilă. Polemizînd cu N. Iorga și cu A.C. Cuza, ridiculizînd doctrina xenofoba a universitarului ieșean ("ideea care se găsește în programul lumii culte europene: nu poți să gonești pe străini, ci să pui pe străini în serviciul intereselor naționale"! Că și: "Idealul naționalist a d-lor Cuza și Iorga nu este idealul care convine celor
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
Roxana Covrig Un ieșean care a votat la referendumul de demitere a președintelui susține că este terorizat de autorități. Bărbatul, care locuiește în Iași, este chemat la audieri în Brașov, acolo unde a votat la referendum, pe listă suplimentară, aflându-se în vacanță. Valentin
Dosarul REFERENDUMUL. Un ieșean spune că este terorizat. Ce riscă by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21941_a_23266]
-
nesfârșită alegorie. Temele sunt generoase, pictorul refuză prototipurile. Arta sa este rafinată, nu putem să nu remarcăm maiestria, echilibrul, spiritualitatea, imaginația surprinzătoare. Elron crează posibilul din imposibil. Imaginile sunt suspendate în ireal. Pictura sa este fantastică-surrealistă. Unul dintre admiratorii săi ieșeni, poetul Adi Cristi, crede că „Baruh Elron a existat pentru a fi în imediata noastră apropiere... Pictorul adună într-o singură lume toate lumile posibile și, mai ales, cele imposibile". E adevărat. Noi, cei care l-am cunoscut pe Bik
O aventură spirituală Expoziția Baruch Elron în România. In: Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
aduc drept exemplificare implicarea S.R.I.-ului în recentul caz Tepro-Iași. Faptele sunt cunoscute: un lider sindical colțos ce se opunea semnării contractului dintre directorul întreprinderii și patronul unei agenții de bodyguarzi este ucis la ieșirea din apartament. Muncitorii de la întreprinderea ieșeană intră imediat în grevă, opinia publică ia foc, televiziunile trimit reporteri speciali în cetatea de pe Bahlui. Politicienii se întrec în declarații despletite, ziarele vorbesc de posibile implicații politice. Se scrie chiar despre "internaționalizarea" cazului, având în vedere că fabrica intrase
Moartea vine pe bandă de casetofon by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16746_a_18071]
-
în declarații despletite, ziarele vorbesc de posibile implicații politice. Se scrie chiar despre "internaționalizarea" cazului, având în vedere că fabrica intrase sub controlul financiar al unei firme din Cehia. Urmează două zile de încordare înfricoșată, de proteste vehemente ale muncitorilor ieșeni, de ultimatumuri din partea jurnaliștilor, a sindicaliștilor înfuriați, a demagogilor politici. Spre uluiala generală, aceeași poliție neputincioasă în fața lui Fane Spoitoru, neștiutoare în legătură cu dispariția patroanei FNI, depășită de biografia internațională a generalului-bancher Stănculescu și a miliardarului Păunescu rezolvă enigma cât ai
Moartea vine pe bandă de casetofon by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16746_a_18071]
-
ca ilustrele capete din fruntea instituției să lase figurile de primadone jignite și să spună răspicat din ce motive au decis să intercepteze convorbirile conducerii Tepro. Nu vreau să spun că n-ar fi existat motive ca boșii de la fabrica ieșeană să fie puși sub urmărire. Poate c-au existat. Poate c-au fost altele decât cele care i-au dus, în cele din urmă, pe paginile întâi ale ziarelor. Dar S.R.I.-ul e dator să intre în legalitate. Evident, nu
Moartea vine pe bandă de casetofon by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16746_a_18071]
-
multora dintre militarii români, sancționați de trupele imperiale". Astfel s-a băjenit, peste Carpați, Ștefan Creangă, oprindu-se în Pipirig, cu turmele sale, parcurgînd, din Ilva Mare, numai 100 km. Au fost bine primiți și s-au așezat. Vrednicul cercetător ieșean Gh. Ungureanu a descoperit, în Catagrafia moldovenească din 1774, pe Ștefan Creangă, cu adaosul profesional bîrsanul, și pe ceilalți Crengești. Autorul cărții pe care o comentez stabilește, pornind de la întemeietoarea familiei Titiana Creangă șase urmași (Ștefan, Mihai, Ioana, David, Smaranda
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
Nicolae Manolescu Un articol al d-lui Theodor Codreanu din Cronica ieșeană (nr. 7), intitulat Noi dovezi despre "suprimarea gazetarului" Eminescu, este consacrat unei relativ recente cărți despre boala și despre sfîrșitul poetului. E vorba de cartea d-lui Călin L. Cernăianu, Recurs Eminescu. Suprimarea gazetarului, de la Editura Semnele Timpului, București, 2000
Politizarea bolii lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16815_a_18140]
-
caracteriza: "eu nu pot vorbi abstract, este o incapacitate din naștere", semnalînd "timiditatea mea, de cîte ori mă apropiu de mari probleme abstracte pentru care nu sînt făcut". Altădată (în 1933), referindu-se la opera fostului său profesor de la universitatea ieșeană, declara tot atît de sincer: "Xenopol era mai ales un gînditor, ale cărui concluzii asupra istoriei nu întrec numai competența mea, care nu sînt filosof și n-am căutat să fiu vreodată, dar și curiozitatea mea, interesul meu pentru aceste
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
ce i se cuvine în istoria literaturii române contemporane. În final, un gînd bun și - dacă mi se permite - afectuos pentru Sorana Coroamă-Stanca; am colaborat direct cu această "femeie de oțel" la două dintre cele mai importante spectacole ale Naționalului ieșean, din ultimele stagiuni: O seară romantică, adaptare după texte de Vasile Alecsandri, Matei Millo și Constantin Negruzzi și D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale. E un desăvîrșit om de teatru, profesor și regizor, dar, iată, cu o sensibilitate deschisă
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
comentarii [...] Istoria literară este un alt domeniu de care mă simt apropiat, dar nu istoria factologică sau cea impregnată de pasiune ideologică, așa cum o practicau istorii literari în epoca formării mele, ci cu grija de a salvgarda factorul estetic..." * TIMPUL ieșean (numărul pe iunie) reia din revista germană Das Gedicht nr. 7, 1999-2000, un top al poeților secolului XX. Topul este rezultatul unui vot al unui grup de critici, poeți, germaniști, traducători, antologatori etc. cărora li s-a solicitat să indice
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16939_a_18264]
-
un Leonid Dimov, un Alexandru George, un Iordan Chimet apar tratați cu grimasa unei subtile desconsiderări, ca niște nume ce ar strica jocurile deja făcute. Dar cazul cel mai izbitor al injustiției îl reprezintă probabil Ion D. Sîrbu, căruia universitara ieșeană Elvira Sorohan i-a dedicat o carte, expresiv intitulată Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv. Captiv atît în sensul trimiterii sale de către regimul comunist, care l-a prigonit în Gulag și-n adîncurile de mină (aidoma lui Ion Caraion
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
într-o demonstrație de vitalitate a unui gen prin excelență transoceanic: musical-ul (în cazul de față inițial un film-cult al lui Roger Corman!). "Morala" sloganului "Lăcomia distruge omenia" ar putea fi adaptată și la spectacolul de avangardă al Naționalului ieșean. În viziunea canadianului de origine română Alexander Hausvater (Premiul juriului ex aequo), Roberto Zucco, piesa lui Bernard-Marie Koltès, a devenit o operă rock și nu doar datorită prestației live a formației Destine, ci și prin aportul trupei evoluînd într-o
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
Nicolae Manolescu Arghezianismul este, înainte de toate, în proză, ca și în poezie, un stil. Recitesc Manualul de morală practică, ediția de la Albatros, 1997, care o reia întocmai pe aceea ieșeană de la Pygmalion, 1946, și nu contenesc să mă uimesc de cîtă strălucire țîșnește din opacitatea limbii lui Arghezi, orbindu-te și făcînd să-ți pară indiferent tot ce se află dincolo de ea. (Trebuie să mărturisesc că am prins gustul oximoronului
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
lumea rurală, înfăptuit în 1918-1921, creînd ceea ce economiștii și politicienii vremii au numit țărănizarea agriculturii. Și trecînd, o clipă, dincolo de populismul antebelic, aș spune că, aici, dreptate a avut nu Stere, ci Ibrăileanu care, la reapariția, în 1920, a revistei ieșene a recunoscut, loial, dispariția idealului social poporanist, din care reținea, pe plan estetic, numai teorema specificului național și dragostea pentru țăran. Stere, dimpotrivă, a încercat să reanime poporanismul, după război, în doctrina țărănistă (Mihalache, dr. N. Lupu, chiar Madgearu i-
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
vizibil în poezie, s-a petrecut odată cu apariția volumului Călăuza tăcerii semnat de Andreea-Luciana Dumitriu. Aflată acum puțin peste vîrsta majoratului, autoarea confirmă lucrurile bune care s-au spus, în anii din urmă, despre lirica sa, publicată în reviste culturale ieșene ori citită în cenaclurile, foarte active, ale Iașului literar. Abia cu promoția ei se constituie ceea ce s-ar putea numi o nouă paradigmă poetică (estetică și de sensibilitate): aceștia sînt, dacă vor fi, "lupii tineri" ai literaturii noastre contemporane. Fapt
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
Mureșan, N. Danilov, M. Cărtărescu, A. Mușina, A. Pantea, L.I. Stoiciu, F. Iaru ș.a. Există, după părerea mea, cel puțin trei nuclee: bucureștean (mult prea mediatizat pentru a-i mai numi aici), clujeano-brașovean (Mureșan, Crăciun, Mușina, Al. Vlad ș.a.) și ieșean (Danilov, Vasiliu ș.a.). Din "ciocnirea" acestora s-au născut cele mai importante texte. Care? Care vor fi scrise... de nouăzeciști, poate... M.V.: Atunci, cînd de-abia aflaserăți de acești scriitori români, cu cine ați fi vrut să vă cunoașteți personal
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
stabilește, în 1911, la Iași, unde devine ajutorul lui Ibrăileanu în redacția Vieții Românești, făcînd munca de selecție a materialului și de "reparator" al manuscriselor trecute prin ciurul condeiului său sagace. A devenit, desigur, și colaborator permanent al prestigioasei reviste ieșene iar volumele încep să-i apară din 1916 (Balade vesele, Parodii), apoi, în 1918, Amintiri din luptele de la Turtucaia, selecția Balade vesele și triste, în 1920, și, apoi, în 1930, Scrisori fără adresă și Pirin Planina, 1936. Poetul se adaptase
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
să-i apară din 1916 (Balade vesele, Parodii), apoi, în 1918, Amintiri din luptele de la Turtucaia, selecția Balade vesele și triste, în 1920, și, apoi, în 1930, Scrisori fără adresă și Pirin Planina, 1936. Poetul se adaptase fericit în ambianța ieșeană (a povestit asta, mai tîrziu, în conferința Cum am devenit moldovean), căpătase pasiunea vînătorii, petrecîndu-și sfîrșiturile de săptămînă, spre iritarea lui Ibrăileanu, în prelungite partide vînătorești cu Sadoveanu, Demostene Botez, M. Sevastos și alți comilitoni, care învățaseră bine năravul. Odată
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
al revistei, Ibrăileanu. Își făceau și vacanțele împreună, la mînăstiri sau în localități din apropierea munților Moldovei și, apoi, cu toții contribuiau la alcătuirea celei mai bune reviste din țară. Poetul nostru a trăit, din 1916, momentul temporarei sistări a apariției revistei ieșene, a participat la război (evocîndu-l, apoi, în două-trei proze nelipsite de interes) și s-a înhămat, după război, la reapariția publicației, îngrijindu-se, alături de Ibrăileanu și ceilalți (Stere nu mai era printre ei) de buna ei condiție. După Ibrăileanu, Topârceanu
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
ad-hoc, cu intenții glumețe, derivatul iașiot, de atribuit probabil lui Luca Pițu - "Eseul iașiot" ("Cotidianul", LA&I, 20, 1992, 5); vezi și "pagini iașiote" ("România literară", 1, 1996, 16). Apărînd nu dintr-o necesitate denominativă - există deja substantivul și adjectivul ieșean! - termenul iașiot e clar marcat de intenții persiflante. Un alt exemplu de creație expresivă, care respectă și regula fonetică a adaptării la baza lexicală, este sloboziot, de la Slobozia - "sloboziotul badibuzat" ("Phoenix", 37, 1990, 4). Nu tot atît de semnificativ, pentru că
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
cu bursa acordată de societate (apoi cu alta acordată de Maiorescu ca ministru) și-a putut continua studiile juridice, fără a izbuti să-și obțină atestatul de absolvire, nemulțumindu-l - ca și Eminescu - pe conducătorul Junimii. După un scurt episod ieșean, se stabilește la București devenind, spre sfîrșitul lui ianuarie 1877, redactor la Timpul, unde, din noiembrie, i se alătură și Eminescu, ei fiind, de fapt, realizatorii ziarului conservator (la care, din 1878, a lucrat și Caragiale), deși, din ianuarie 1878
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]