1,026 matches
-
stejar, avea un gust atât de dulce, încât își spuseră că n-aveau să-l uite toată viața. Când terminară de mâncat, ceața din valea de jos începuse să se risipească. Văzură o prăpastie și un pod suspendat, acoperit cu iederă. Dincolo de pod se înălța un zid de piatră plin cu mușchi verde și gros. Locul era cufundat în întuneric și un vânt trist sufla încontinuu. Unde-i tubul de semnalizare? întrebă Hideyoshi. Dați-i-l lui Mosuke și învățați-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
tautologic sau de sinonimie, adversativ, contrastant sau de opoziție, cumulativ sau de enumerație și progresiv sau de gradație. În transfigurarea poetică sunt prezente diferite trepte, de la simpla relatare până la alegorie. Metaforele cele mai frecvent întâlnite sunt de tip onomastic (mândra - iederă, badea - trandafir) și de relație (codrul - frate), care stabilesc legături cu cadrul fizic. Surse: N. Pauletti, Cântări și strigături românești de care cântă fetele și feciorii jucând (1838), îngr. și introd. I. Mușlea, București, 1962; V. Alecsandri, Poezii populare ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
-și făurește o lume suficientă sieși, întocmai visului. Invenția e modernă, dar imaginile provin dintr-un romantism aproape auroral (Ești la vârsta, Viața în asalt). Asocieri insolite, reprezentări livrești ale unei cosmogonii inundate de lumini spirituale domină lungul poem Spirala iederii. Mai vechea tentativă de a institui un neoromantism revoluționar este, în volumul Prima zăpadă (1990), potențată printr-un patos susținut, probabil, și de evenimentele din decembrie ’89. Prima secțiune a plachetei conține o bună poezie patriotică, chiar dacă surprinde pe alocuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
spune că dincolo de haloul reciprocității, un ochi atent poate până la urmă distinge într-un cuplu pe cel care iubește, de cel care se lasă iubit. Pe cel care dă de cel care primește. Pe cel care parazitează de cel parazitat, iedera de stejar, cel care a cedat de cel care s-a impus, puternicul de slab, dificilul de cel bun, sacrificatul de cel care-i primește sacrificiul. etc. etc. Niciodată ca în contemplarea acestui cuplu exemplar nu mi-a fost mai
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
coordonatorul redacției între anii 1987 și 1990. Ca traducătoare, s-a specializat în literatura italiană, preferințele îndreptându-i-se spre Grazia Deledda. Versiunile sale, nu doar exacte și elegante, dovedesc și „excelente calități de scriitor-traducător” (Alexandru Balaci). Traduceri: Grazia Deledda, Iedera, București, 1967 (în colaborare cu Mihai Murgu), Comoara din Sardinia, București, 1993, Dragoste și speranță, pref. Alexandru Balaci, București, 1993; Elio Vittorini, Călătorie în Sicilia. Oameni și neoameni, București, 1968; Michele Prisco, O spirală de ceață, București, 1973. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288317_a_289646]
-
aflu unde dispăruse ceasul meu, sau sperând să găsesc altul nou, mi-am propus să ajung dincolo, în partea cealaltă a lagunei. Mergând pe malul stâncos, am ajuns la ruinele unei porți de marmură albă, coloanele fiind acum acoperite de iederă, trandafiri sălbatici și alte plante agățătoare, unele înflorite, altele atârnând deasupra arcadei, parcă amintind de alte vremuri, plantele înviorând marmura prin prospețimea lor eternă și colorată. Poarta era doar un arc în mijlocul drumului, câteva coloane vechi, însă cândva fusese mult
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
apa unei piscine sau a unui mic lac artificial, Într-o prefăcută dezgărdinare de roți dințate, iar În fundal se regăsesc eșafodajele de tuburi Dalmine și marile guri căscate ale Beaubourg-ului - ca un Titanic abandonat lângă un perete mâncat de iederă, naufragiat Într-un crater al lunii. Unde n-au reușit catedralele, marile tambuchiuri transoceanice șușotesc În contact cu Fecioarele Negre. Le descoperă numai cine știe cum să navigheze prin preajma lui Saint-Merri. Așa că trebuie continuat, am o urmă, sunt pe cale să dau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca un cimitir, necropola cavalerilor sacrificați. Rue de Bretagne, până la intersecția cu rue Vieille du Temple. Rue Vieille du Temple, după intersecția cu rue Barbette, are niște magazine ciudate de lampadare electrice bizare, În formă de rață, de foi de iederă. Prea ostentativ moderne. Nu mă Înșală ei pe mine. Rue des Francs-Bourgeois: mă aflu În cartierul Marais, Îl cunosc, peste puțin or să apară vechile măcelării kosher, ce legătură au evreii cu Templierii acum, când am stabilit că locul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de fotbal, nici pâinea pe cartelă, în jumătăți negre și îmbietoare, nici bărbații cu parpalace trei numere mai mari, patrulând la Șosea și pe bulevarde, și nici măcar buldozerele răvășind imaginea orașului pe retină, apoi mai aproape, urcate pe zidurile cu iederă, traversând grădina bunicilor până la țesutul cărnos al naivității mele. Eroii mei zburau prin timp, superbi și neschimbați. Pif și Hercule cădeau săptămânal de pe-acoperișuri, pentru a se ridica dezinvolt și-a continua bătaia începută cu țigle; Placid mânca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asfaltul se rupea, casele vechi începeau trist, abrupt, cu zidurile laterale retezate și grădinile ciobite de moloz. Îți venea să urli. Privirea se-așeza apoi liniștită pe ochiurile mansardelor. Acoperișurile de țiglă apăreau dintre copaci, coloanele și capitelurile străluceau prin iederă, brâurile din piatră albă de râu alunecau pe fațade și-n colțul irisului, împreună cu câte-un motan leneș care încerca să se cațere pe ele. Grădinile foșneau discret, puțin neîngrijite, puteai să întinzi mâna și să simți izma printre ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o zi, sortit pieirii: „ ?i În noaptea nefiin?ei totul cade, totul tace, ??ci În sine Împ?cât? reîncepeterna pace ". Chiar propria-i existen??, Închinat? cu sfin? enie ideii de cunoa?tere („Este drept c? via?a ntreag? / Că ?i iedera de-un arbor, de-o idee i se leag?") este supus? aceleia?i „soarte oarbe": „ Po?i zidi o lume-ntreag?, po?i s-o sf?râmi... orice-ai spune, Peste toate o lopat? de ??rân? se depune. Mâna care-au
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
după prăbușirea parțială a terasei, s-au putut conseva cca.850 m2 din acesta. Mozaicul cuprindea în lungul pereților un brâu cu o lățime de cca.6,2m alcătuită din 8 registre cu motive ornamentale diverse, funii torsadate, vrejuri de iederă cu frunze intercalate, solzi de pește etc. Pe axa longitudinală a mozaicului erau realizate trei mari cercuri cu diametrul de 7m ( din care numai două mai există, unul însă numai parțial), cuprinzând diferite motive florale stilizate, vase kantharos cu frunze
Edificiul roman cu mozaic de la Tomis-Constan?a. Cine a fost executantul mozaicului? by Paul-Emil Ra?cu () [Corola-publishinghouse/Science/83671_a_84996]
-
care numai două mai există, unul însă numai parțial), cuprinzând diferite motive florale stilizate, vase kantharos cu frunze, arme și lateral o singură reprezentare zoomorfă, un porumbel. Spațiile dintre cele trei mari cercuri cuprindeau patru câmpuri dreptunghiulare incluzând vrejuri de iederă, funii răsucite, diverse patrate, crucea gamată etc. în total 74 de motive ornamentale. Mozaicul policrom utiliza tesele având culorile roșu, negru, ocru, albastru închis, verde, galben și alb grupate în trei culori de bază, dar în 7 nuanțe diferite asamblate
Edificiul roman cu mozaic de la Tomis-Constan?a. Cine a fost executantul mozaicului? by Paul-Emil Ra?cu () [Corola-publishinghouse/Science/83671_a_84996]
-
civilizația navală și istoria veacului al XVII-lea. În cartierul Lidingö unde se află și Ambasada României într-un parc imens, cu fântâni arteziene felurite, cu copaci bătrâni și case vechi și noi, unele invadate și înecate în țesături de iederă, am poposit într-o după-amiază, la locuința de vară a sculptorului în lemn, Carl Milles și a soției sale, Olga, după numele austriac Granner, pictoriță. După ce a colindat și lucrat, fie la Paris, fie în America, unde se află cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în mijlocul aglomerației de pe Bulevardul Michigan, pentru că n-a făcut decât să comenteze traficul. După ce-am ieșit din Parcul Washington, am luat-o spre est pe Sixtieth Street și, bineînțeles, am zărit universitatea, o clădire ciudată dar odihnitoare, acoperită de iederă cu foșnet de vară târzie. Am identificat Greenwood Avenue și Azilul. În față era un gard de patru pe patru, cu uluci cu vârf ascuțit, care înconjura două loturi de pământ cu straturi de ochiul-boului proptite pe suporturi făcute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
coborau în întuneric. M-am dus la librăria Carson, pe Wabash Avenue, la raionul de cărți de la parter, cald și plin de tot felul de clienți întârziați care făceau ultimele cumpărături în clinchetul de clopoței de Crăciun și ghirlandele de iederă argintie. Nu aveam obiceiul să zăbovesc prea mult, ca să atrag atenția asupra mea. Știam dinainte ce voiam să iau, un Plotin, ediție rară, o ediție englezească a Enneadelor care costa o grămadă de bani, mai mult decât valora. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
stai între pereții aceștia care îi imitau pe cei din lumea veche. Simțeam că erau idolatri și monumentali. În fond, când briza bătea spre sud și vest, venind dinspre oborul de vite cu praful de la plantele crescute în bălegar, prin iedera bogată, câteva dintre stadiile dintre creație brută și minte sublimă păreau a fi fost sărite, și mi se părea că mersul la facultate însemna să fac un ocol prea mare. În iarna aceea mi-am încercat norocul la Administrația Lucrărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
trenuri, Vlad a telefonat Sorinei. I-a răspuns doamna Marcu. A, tu s-a bucurat femeia. Vino pe la noi dacă poți, dar peste vreo trei sferturi de oră. A pornit încet, la vale, spre cartierul cu case vechi, împodobite de iederă, printre care, ca o prezență aparte, vila doctorului Marcu se vede încă de departe. Socotea că, mergînd așa încet, cu privirea aplecată, gîndind aiurea, puțin obosit, va ajunge la vremea propusă de doamna. Vlad! s-a auzit strigat din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
celelalte atribute uzitate de cei ce apără cluburile ai căror membri sunt exclusiv bărbați. Mașinile nu aveau acces Înăuntru. În mijlocul curții era o Întindere de gazon impecabil. Peste tot domnea o liniște agreabilă și m-am Întrebat dacă nu cumva iedera ce se Încolăcea În sus, de-a lungul peretelui de piatră, fusese cumva plantată, inițial, În scopul de a asigura o izolație fonică primitivă. Câțiva porumbei nerușinat de grași mi-ai tăiat calea cu un mers legănat, fără vreun semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la capătul coridorului și, după calculele mele, Încăperea cu pricina se putea mândri cu o priveliște spre curtea principală. Am bătut și am intrat. Confirmându-mi așteptările, ferestrele Înalte din fața mea se deschideau spre pajiștea verde și peretele Îmbrăcat În iederă. Foarte idilic. M-a Întrebat dacă, În clipele de răgaz, Gavin nu visa cumva că e un distins specialist al Dreptului, pe cale să-și Înceapă seminarul În prezența unui grup admirativ de studenți. Că tot veni vorba, cred că fantezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
joc, Adam începu să se târască prin iarba înaltă, evitând să strivească melcii pe care ploaia îi scosese la suprafață și a căror greutate încovoia firele de iarbă. Se strecură pe sub niște rugi de mure și pe sub un arbust de iederă, în adâncul desișurilor, pe lângă vechiul teren de tenis năpădit de bălării, acolo în hățișul unde sălășluiau vulpile. Adam, ca și bunica lui, știa de vulpi, dar nu sufla o vorbă. Pe sub movilițe de pământ fin desțelenit, se aflau vizuini cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Chiar în după-amiaza aia, Evie m-a sunat implorându-mă să mă externez și să-i fac o vizită. Casa lui Evie era mare - albă cu obloane verzi vânătorești, o casă colonială cu două etaje, cu uriașe coloane în față. Iederă cheală și trandafiri cățărători - trandafiri galbeni - se urcaseră pe trei metri de la sol în jurul fiecărei coloane uriașe. Aici ți l-ai imagina pe Ashley Wilkes tăind iarba, sau pe Rhett Butler dând jos obloanele de furtună, dar Evie, ea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
străjuit de un set de arbori exotici (aduși din Himalaya), are un hipodrom și terenuri de sport, are un castel miniatural, un pod suspendat și un teatru de vară iar lîngă teatrul de vară, se găsește o casă acoperită de iederă și de un covor fremătător de gîndaci vegetali roșii. Casa a fost gîndită ca o reședință de vară pentru vechii proprietari; În comunism a luat diverse alte Întrebuințări, pentru ca În cele din urmă să fie Încredințată Uniunii Artiștilor Plastici, pentru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de la coadă, părea pregătit să Înfrunte cu demnitate pe oricine și orice. Din când În când, din pricina frigului, dar și a bătrâneții, se ducea să se ușureze. Își alesese un loc lângă gardul Înalt și plin de fire uscate de iederă al ambasadei. Și acolo stătea drept și demn, cu privirea albastră și ascuțită proptită În betonul gardului. Cei care Îl vedeau - și erau mulți - nu se uitau la el ca la un fitecine care-și deșartă bășica, ci ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce, pregătind o bătălie importantă, n-are cum să ia În seamă amănunte neglijabile cum ar fi ușurarea În public. Nu știu dacă Înțelegi: lumea domnule, Îl respecta și când Își scotea tulumba și uda la rădăcină butucii uscați de iederă. Este cel mai demn om pe care l-am Întâlnit În viața mea. Stai să vezi. Vine lângă mine și Începe să-mi vorbească oarecum Îngrijorat, dar și cu ușurarea celui ce tocmai izbutise să se ferească de un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]