561 matches
-
și fânețe naturale, vii și pepiniere viticole, livezi și pepiniere pomicole. Terenul arabil reprezintă suprafața care se ară în fiecare an sau la mai mulți ani și se cultivă cu plante anuale sau perene. Pășunile reprezintă terenurile acoperite cu vegetație ierboasă, instalată pe cale naturală sau regenerată prin însămânțare, destinate pășunatului animalelor. Fânețele reprezintă terenurile acoperite cu vegetație ierboasă, instalată pe cale naturală sau regenerată prin însămânțare, destinate recoltării pentru obținerea de fân. Viile și pepinierele viticole reprezintă suprafețele cu plantații viticole, pepiniere
Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_491]
-
ară în fiecare an sau la mai mulți ani și se cultivă cu plante anuale sau perene. Pășunile reprezintă terenurile acoperite cu vegetație ierboasă, instalată pe cale naturală sau regenerată prin însămânțare, destinate pășunatului animalelor. Fânețele reprezintă terenurile acoperite cu vegetație ierboasă, instalată pe cale naturală sau regenerată prin însămânțare, destinate recoltării pentru obținerea de fân. Viile și pepinierele viticole reprezintă suprafețele cu plantații viticole, pepiniere viticole și terenul în pregătire pentru vii. Livezile și pepinierele pomicole reprezintă suprafețele cu plantații pomicole, arbuști
Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_491]
-
un altoi de la pomul de testat și pe acesta un altoi indicator. Pentru fiecare pom de testat se execută 2-4 altoiri. Ca plante indicatoare pentru Apple mosaic virus se folosesc soiurile de măr Lord Lambourne și Golden delicious, iar plantele ierboase folosite în seră, în transmiterile mecanice, sunt Cucumis sativus, la care apar leziuni locale clorotice și piticire, Vigna rosea, Vigna sinensis, cu linii clorotice sistemice, Chenopodium murale ș.a. Pentru Apple chlorotic leaf spot virus se folosesc ca plante indicatoare soiul
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by Isabela Ilișescu () [Corola-publishinghouse/Science/644_a_1058]
-
margini concav/convexe la origine) este fracturată în proporție aproximativă de 2/3, de asemenea, în vechime. Pe circumferința feței inferioare lipsește un mic sector, fracturat recent (fig. 1). Suprafețele sunt puternic afectate prin acțiunea acizilor generați de rădăcinile plantelor ierboase; urmele specifice sunt observabile mai ales pe fața inferioară (fig. 2). 4. Tipologie. Descriere Idol/pandantiv/amuletă antropomorf(ă) feminin(ă) din corn de cerb, descoperit(ă) în inventarul Locuinței nr. 5. Piesa a fost publicată sumar în raportul anual
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
stat format prin asocierea mai multor state care își păstrează organizarea lor proprie. STAȚIE DE EPURARE instalație complexă de purificare a apelor uzate, rezultate în urma proceselor industriale, prin separarea substanțelor poluante cu metode mecanice (decantare) sau biologice. STEPĂ formațiune vegetală ierboasă, caracteristică regiunilor temperat-continentale; este alcătuită din ierburi scunde și arbuști; poartă diferite denumiri: în America de Nord - prerie, în America de Sud - pampas, în Europa și Asia - stepă. STRÂMTOARE fâșie îngustă de ape ce face legătura între două mări, două oceane, o mare și
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
perioadei de înflorire, udatul trebuie oprit complet. și de legumele cultivate. Frecvența udatului depinde, în sfârșit, de tipul plantelor: în general, legumele care fac fructe și rădăcinoasele au nevoie să fie udate mai rar și mai puțin abundent decât legumele ierboase, care au frunze mari. În general, în zilele frumoase, este mai bine să vă udați grădina mai rar, dar în mod consecvent, decât să îndesiți udările: dacă v-ați protejat culturile cu paie, puteți să udați doar o dată pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
grosime de aproximativ 20 de centimetri. Dacă aveți posibilitatea, în cazul în care locuiți aproape de mare, puteți adăga straturi de alge de 10 centimetri grosime. De exemplu, puteți așeza un strat cu resturi de la bucătărie amestecate cu cenușă și reziduuri ierboase, apoi un strat de gunoi cu paie. Cu o grosime între 20 și 30 de centimetri, al doilea strat este în general compus din resturi organice mixte și fărâmițate. Puteți presăra peste fiecare strat activator de compost, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
apropiată de valoarea minimă necesară fotosintezei. Mărind concentrația de 10 ori, intensitatea fotosintezei crește proportional. Peste 2-4% CO2, concentrațiile sunt inhibitoare, iar cele de 10-15% sunt toxice. Sporirea concentrației de CO2 poate avea efect stimulator asupra creșterii plantelor. La plantele ierboase, aceasta se poate realiza prin administrarea de îngrășăminte organice care sporesc activitatea microorganismelor și intensifică respirația solului, care este sursa de CO2. In sere sau răsadnițe se pot folosi conducte de gaz metan sau CO2. Datorită numărului mare, cloroplastele determină
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
proporțiilor de nutrienți care pot fi disponibile pentru satisfacerea cerințelor microorganismelor și animalelor. Adesea buruienile au un conținut ridicat de minerale comparativ cu ierburile sau trifoiul, iar leguminoasele au conținuturi ridicate de Ca, Mg, Cu, Zn, și Se în comparație cu speciile ierboase. 3.2. Nutrienții necesari plantelor Analizarea compoziției chimice a plantelor poate oferi indicații cu privire la natura nutrienților necesari pentru creșterea și dezvoltarea lor. Nutrienții majori care sunt necesari speciilor cultivate sunt astăzi bine cunoscuți pe baza unei documentații temeinice anterioare. O
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
stratului de minerale din sol. Eliberarea potasiului fixat în sol este mai lentă decît rata de preluare, de aceea conținutul de potasiu schimbabil din sol va scădea în timpul perioadei de vegetație și va crește din nou odată cu defrișarea culturii. Speciile ierboase au abilitatea de a extrage cantități mari de potasiu, cultura succesivă putînd fi afectată din această cauză, în sol existînd, pe perioade de timp scurte, cantități limitate de potasiu accesibil. Prin resturile vegetale (frunze, paie, rădăcini) încorporate în sol, culturile
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
utilizate pentru mulcire, cum ar fi ierburile (fînul) și paiele, conțin mult potasiu. Calciul, magneziul și sodiul conținut de materialele tipice mulcirii este mic comparativ cu potasiul, rezultînd o preluare preferențială a potasiului de către rădăcinile majorității culturilor agricole. Abilitatea speciilor ierboase de a prelua și reține puternic potasiul din sol, poate fi exploatată pe terenurile joase și în cazul benzilor înierbate pentru a ridica nivelul de potasiu accesibil plantelor în stratul arabil al solului. Există și surse minerale de potasiu neacceptate
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
de mortalitate. La alegerea metodelor preventive, trebuie să se țină cont că în aceste biotopuri naturale trăiesc o serie de micromamifere (șoareci, hârciogi, cârtițe), care pot migra în culturile legumicole. De asemenea, unele specii perene sau spontane din aceste covoare ierboase sunt gazde intermediare pentru patogeni (Solanum nigrum, Raphanus raphanistrum) sau pentru dăunători. Stimularea activității auxiliarilor se poate realiza prin: ̀nființarea de culturi care atrag auxiliari și sunt repelente pentru dăunători. Semănatul gramineelor de talie joasă în benzi de patru
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
perioade de vegetație, în lunile mai și septembrie. testarea se face în scopul identificării plantelor infectate cu virusuri latente, prin inoculări artificiale pe plante, care reacționează prin simptome evidente. Speciile lemnoase utilizate în acest scop sunt denumite indicatori, iar plantele ierboase se numesc plante test. Testarea portaltoilor vegetativi și a plantelor furnizoare are loc în două etape: o pretestarea este o operație care se execută primăvara în seră și servește la identificarea rapidă a virusurilor comune la specia respectivă, metodele și
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
în forma în care apare și se dă vederii 17: " Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele,/ Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii// De freamăte ridică, se mparte-n ramuri, crește.../ Încet, încet, pe scoarță ghiceam cum se ivește/ Ierbos și încă umed un strai sărbătoresc;/ Cum mai adânc, sub blana de mușchiuri unduiesc// Nelămuriri de cărnuri, cum se răsfiră vine,/ Cum toată viața aspră, sălbatecă din lunci/ Se-adună, se strecoară prin rădăcini și vine/ Ca laptele-n gâtlejul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
diatomee, alge verzi, alge albastre. Domeniul periglaciar cuprinde suprafețele neacoperite de gheață, situate la periferia inlandsis-urilor, unde predomină procesele de înghet-dezgheț. Aici vegetația se prezintă sub forma unor petece sau fâșii înguste, fiind destul de rară (vegetația de tundră, de mlaștini ierboase etc) Fauna zonelor cu zăpezi veșnice este destul de săracă, ursul polar (Ursus maritimus) fiind cel mai important reprezentant, întâlnit în Svalbard și Franz Josef, precum și în Novaia Zemlea. III.3.1. TUNDRA ARCTICĂ Tundra reprezintă un sistem de formațiuni ierboase
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
ierboase etc) Fauna zonelor cu zăpezi veșnice este destul de săracă, ursul polar (Ursus maritimus) fiind cel mai important reprezentant, întâlnit în Svalbard și Franz Josef, precum și în Novaia Zemlea. III.3.1. TUNDRA ARCTICĂ Tundra reprezintă un sistem de formațiuni ierboase, subarbustive și arbustive scunde, deschise, formate în condițiile unui climat rece, ocupând bordura nordică a Penisulei Scandinavia, Peninsula Kola, o fâșie de lățimi variabile în lungul țărmului euro-asiatic și nord american, precum și o parte a insulelor din Arhipelagul Arctic, Islanda
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
arbustive (în care predomină tufișurile de sălcii și mesteceni) până la landele cu ericacee sau la pajiștile propriu-zise de tundră (formate mai ales din graminee și ciperacee). Predominante rămân însă formațiunile de mușchi și de licheni, la care se adaugă formațiunile ierboase. Temperaturile scăzute și sezonul vegetativ scurt (6-10 săptămâni) nu permit dezvoltarea arborilor, care sunt de asemenea împiedicați să crească și din cauza permafrostului. Plantele au necesitat adaptări atât la temperaturile scăzute cât și la vânturile puternice, suferind fie o serie de
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
formare a turbei este de cca.1mm/an. Reprezentând prima etapă în formarea cărbunilor, turba este utilizată drept combustibil, chiar dacă are o putere calorică inferioară. Tundra mezofilă se dezvoltă pe soluri permeabile și mai bine drenate, fiind dominată de formațiuni ierboase: graminee (Deschampsia arctica, Poa abreviata, Trisetum spicatum), ciperacee (Carex rigida, C.pedata, C.nardina). Tundrele secetoase sau tundrele alcătuite din licheni (Lichenosa) se dezvoltă pe solurile cu umiditate foarte redusă, preferând relieful calcaros și nisipos. Cuprind lichenul renului (Cladonia rangiferina
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
înregistrând un maxim la sfârșitul verii. Mult mai reduse sunt cantitățile de precipitații înregistrate în Alaska, nordvestul Canadei, centrul și nordestul Siberiei. În unele din aceste locuri precipitațiile sunt atât de scăzute încât limitează creșterea arborilor, vegetația caracteristică fiind una ierboasă. În Siberia Centrală și de Est, persistența regimului anticiclonal în timpul iernii explică valorile mici ale precipitațiilor solide din acest anotimp. Cea mai mare parte a zonei de taiga, recent afectată de glaciația cuaternară, are numeroase depresiuni lacustre în care s-
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
America de Nord: nucul, arțarul, la care se adaugă și unele conifere: cedrul, molidul. O caracteristică a pădurilor de foioase este existența a trei straturi: stratul arboricol (cu arbori de până la 40m înălțime), stratul arbustiv (cu arbuști cu frunze căzătoare) și stratul ierbos. VI.2.1. PĂDUREA DE FOIOASE ȘI MIXTĂ DIN ZONA TEMPERATĂ A AMERICII ȘI ASIEI Pădurile de foioase din continentul nord-american ocupă o mare parte a bazinului fluviului Mississippi și prezintă o mare varietate de formațiuni. În sud-est predomină stejărișurile
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Crataegus monogyna), porumbarul (Prunus spinosa), jugastrul (Acer campestre), gladișul (Acer tataricum), mărul pădureț (Malus silvestris), părul pădureț (Pyrus pyraster), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea), alunul (Coryllus avellana), caprifoiul (Lonicera xylosteum), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), măcieșul (Rosa canina) etc. Stratul ierbos se dezvoltă în raport de gradul de lumină, condițiile edafice și termice. Primăvara, când arborii sunt desfrunziți, apar: ghiocei (Galanthus nivalis), brebenei, toporași. Vara, sub influența căldurii și umidității moderate apar: iarba moale, păiușul de pădure, firuța de pădure, vinarița
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
între zona pădurilor de foioase și stepă se face prin intermediul silvostepei (formată din pâlcuri de pădure și ochiuri de stepă, mai mari sau mai mici). Aceasta lipsește în vestul Europei unde pădurea de foioase contactează direct cu vegetația mediteraneană. Formațiunile ierboase care domină stepele europene sunt alcătuite în cea mai mare parte din graminee ca: păiușca (Festuca sulcata), negara sau colilia (Stipa capillata), obsiga sau iarba ovăzului (Bromus secalinus), bărboasa sau păiușul dulce (Andropogon ischemum), ovăsciorul (Avenastrum pubescens). Apar numeroase plante
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Centrale Americane. În nord, preria intră în contact cu pădurea de conifere, printr-o fâșie îngustă de silvostepă. Aceasta ocupă regiuni ale podișurilor interioare, de la râurile Saskatchewan, Athabaska, până la partea de nord a Câmpiei Mexicane și aliniamentul râului Arkansas. Covorul ierbos este dominat de graminee, iar covorul arborescent are specii de stejar, arțar, frasin. Flora preriilor nord-americane este mai bogată ca cea a stepelor euroasiatice. Preria se diferențiază spațial în funcție de condițiile climatice (în special precipitații). În nord-est, preria este bogată în
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
anuale mari, prin cantități mici de precipitații care pot cădea în orice sezon. Vegetația cuprinde îndeosebi specii de graminee și ciperacee: firuța bulboasă (Poa bulbosa), rogozurile de deșert (Carex pachystilis, C.physodes, C.hostii), alături de care sunt și alte specii ierboase: Lepidium perfoliatum, Draba verna, Holosteum umbellatum, Sclerochloa dura. Deșerturile sărăturoase au o serie de specii adaptate solurilor: Salicornia herbacea, Halocnemum strobilaceum, Artemisia maritima, Kochia prostrata, Haloxylon aphyllum. Deșerturile au reputația unor locuri cu faună săracă, însă în realitate sunt numeroase
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
verzi,pepenilor galbeni și dovleceilor Viroze 8.4.1. Mozaicul castraveților Cucumber mosaic virus Boala are o mare răspândire, fiind cunoscută la o mulțime de bostănoase cultivate, solanacee cultivate (tomate, ardei, vinete) sau spontane precum și la alte specii de plante ierboase sau lemnoase. Simptome. Pe frunzele tinere de la castraveți apar pete galbene-verzui, circulare sau colțuroase, delimitate de nervurile secundare (fig. 111). Simptomul clasic de mozaic se observă la frunzele bătrâne, unde alternează petele verzi-deschis cu cele galbene, iar limbul frunzei prezintă
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]