1,031 matches
-
Îmbrăcând rasa monahală în mănăstirea Gorovei (în apropiere de Dorohoi), i se preschimbă numele de Nicolae în Neofit. (Ca și fratele său Filaret, mai târziu și-l va adăuga și pe acela de Scriban.) În 1827 era psalt al mănăstirii. Ieromonah la Iași, la Trei Ierarhi, în 1833 își reia studiile, audiind cursuri (literatură, filosofie, latină, greacă, franceză) la Gimnaziul Vasilian, apoi la Academia Mihăileană. În 1838 urcă treapta de singhel, fiind numit totodată predicator și catihet la Mitropolie. Rodul îndeletnicirilor
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
de atitudine și reportajelor, intervențiile aparținând lui Al. O. Teodoreanu, Radu Gyr, Simion Mehedinți, Tudor Măinescu, Cicerone Teodorescu, George Ivașcu, I. M. Sadoveanu. Se retipăresc extrase din scrierile lui Liviu Rebreanu (fragmente din romanul Crăișorul) și Mihail Sadoveanu (din Lacrimile ieromonahului Veniamin), precum și versuri despre eroism și țară, avându-i autori pe George Coșbuc și pe Octavian Goga. C.M.B.
SENTINELA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289622_a_290951]
-
traduse în limba slavă până în vremea sa, V., originar din „Țara Rusească”, este autorul unor scrieri dedicate temei „rugăciunea lui Iisus”, alcătuite ca predoslovii la patru autori duhovnicești: Grigorie Sinaitul, Filotei Sinaitul, Isihie Sinaitul și Nil Sorski. În 1715 devine ieromonah la schitul din Dălhăuți, în ținutul Vrancea, apoi egumen. Prin 1730-1733 întemeiază în localitatea buzoiană Bisoca schitul Poiana Mărului, al cărui stareț va fi până la moarte. V. este în același timp conducătorul duhovnicesc a încă unsprezece schituri. Personalitatea sa are
VASILE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
1817 și 1819. Este vorba despre prima ediție românească, sub titlul Scrisoarea Moldovei, realizată în 1806 (după cea germană, Frankfurt-Leipzig, 1771), dar imprimata abia în 1825 tot la mănăstirea Neamț, prin grijă mitropolitului Veniamin Costache și cu o prefață a ieromonahului Gherontie, care explică întârzierea prin „știutele întâmplări ale vremilor” (manuscrisul a fost păstrat cu grijă de fostul ucenic nemțean Grigorie Dascălul, devenit în 1823 mitropolit al Țării Românești). Pentru istoria Imperiului Român cărturarul s-a adresat unor sinteze franțuzești: Jean
VARNAV-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290435_a_291764]
-
anonimă a Moldovei (1661-1709). Pseudo-Nicolae Costin, încearcă să lumineze starea unui text asupra căruia s-au aplecat mulți. Din nou o foarte atentă prefirare a tuturor datelor, o izbutită așezare în sistem și strădania de găsire - în persoana lui Sava Ieromonahul - a unui autor pentru această scriere, pe care tradiția o pune fără temei pe seama școlitului fiu al lui Miron Costin. În ultima carte, Miron Costin. Raporturile literare cu contemporanii și posteritatea sa istoriografică, apărută postum, spiritul cel mai însemnat pe
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
Cazacu, Moldova dintre Prut și Nistru (1812-1918), Chișinău, 1992, p. 181-182. </ref>. Promovarea unei atare politici de rusificare și de deznaționalizare În Basarabia a generat o mișcare cu caracter de masă, cu implicații național-religioase: mișcarea inochentistă, numită astfel după numele ieromonahului Inochentie de la mănăstirea Balta (Transnistria). Succesul mișcării se explica prin faptul că Inochentie predica Într-o aleasă limbă românească. Anton Crihan, unul dintre participanții activi la mișcarea națională a românilor basarabeni din ajunul Unirii Basarabiei cu România, Îl considera pe
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
ref id="80">80 I. Nistor, op. cit., p. 237. </ref>, ulterior și ziarul cu același titlu, publicații periodice care au avut un rol important În pregătirea Unirii Basarabiei cu România la 1918. Această mișcare a continuat chiar și după surghiunirea ieromonahului Inochentie la o mănăstire de lângă lacul Ladoga <ref id="81"> 81 ANRM, fond 297, inventar 5, dosar 35, f. 3.</ref>. Zeci de mii de oameni Își părăseau averea, casele, luând drumul lung și anevoios al pelerinajului la lăcașul unde
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
averea, casele, luând drumul lung și anevoios al pelerinajului la lăcașul unde continua să predice noul „profet”. Mulți dintre aceștia și-au pierdut viața pe Întinsurile nordului Rusiei. Amploarea mișcării a scăzut numai după judecarea și o nouă alungare a ieromonahului, de data aceasta la mănăstirea Solovki de pe o insulă din Marea Albă, unde nenorocitul călugăr, izolat și părăsit de lume, s-a pocăit <ref id="82">82 ANRM, fond 88, inventar 2, dosar 253, f. 1-6. </ref>. Una dintre formele
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
îl va premia în 1923 și în 1929. Versurile, proza, articolele i-au fost publicate în „Falanga”, „Gândirea”, „Azi”, „Cele trei Crișuri”, „Ritmul vremii”, „Cetatea literară”, „Cuvântul liber”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar”, „Tribuna poporului”, „Familia”, „Orizont” ș.a. Semnează și Ieromonahul Grigorie, Ghiță Tac, Gheorghe Tărăban, Țic-Țic. Primul volum de versuri al lui T., Flori de lut (1920), dezvăluie predilecția pentru o poezie a simbolurilor, pentru atmosfera melancolică, elegiacă, dar și pentru „lirica de idei”. Următorul, Râsul apei (1923), așază în
TALAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290037_a_291366]
-
în limba română a Noului Testament, apărută în 1648 la Alba Iulia. Continuând preocupările vechi de un secol pentru tălmăcirea textelor religioase în românește, dar și ca urmare a unor inițiative oficiale, ce intenționau calvinizarea ortodocșilor ardeleni, traducerea, începută de ieromonahul muntean Silivestru, a fost coordonată de mitropolitul Simion Ștefan. Tipărirea acestei cărți - Noul Testament sau Împăcarea au leagea noao a lui Is. Hs. Domnului nostru - este un eveniment important în istoria culturii române, datorită valorii lingvistice și literare a textului, dar
NOUL TESTAMENT DE LA BALGRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288486_a_289815]
-
, călugărul (a doua jumătate a sec. XVII), copist interpolator. Un „ieromonah Misail” de la mănăstirea Putna iscălea un act în 1676, timp din care datează o copie după versiunea lui Simion Dascălul a cronicii lui Grigore Ureche. Manuscrisul, care conține o serie de adăugiri atribuite lui M., atestă un copist conștiincios, un
MISAIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288179_a_289508]
-
definitivă. Doresc să mulțumesc tuturor celor care au sprijinit vocea subiectivă a acestei cărți și, mai ales, soției mele Ema. M-am bucurat totodată de sfatul părintesc și prietenesc al unor slujitori ai altarului, pe care doresc să-i menționez: ieromonahul Iustin Marchiș de la biserica Stavropoleos din București, în prezența căruia am simțit puterea vindecătoare a rostirii adevărului; preotul Nicolae Marcu din parohia Micălaca-Nouă a orașului Arad, sacerdot transilvănean mult încercat în anii grei ai comunismului, generos și mereu dezinteresat în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Poate nu degeaba un arhimandrit de la Athos remarca, vizitându-ne țara, că avem mulți monahi, dar nu și un monahism... Ce va fi zicând oare patronul pustnicilor, cel îmbrăcat în mantie de călugăr ca Botezător al Domnului? Când oare vreun ieromonah virtuos a rostit un cuvânt răspicat despre maladiile momentului, fără să fi primit totuși o mustrare, scrisă ori verbală, de la arhiereu? Câți dintre Irozii și nerozii puterii seculare de astăzi au fost oare înfruntați la scenă deschisă, după modelul Înaintemergătorului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
regăsesc, cu o debordantă efervescență și căutată trecere, în personalitatea părintelui Teofil Părăianu. Bătrânul acesta cu chipul rumen și pletele dalbe, robust, surâzător și hâtru, ascunde o taină. Nefirescul său e dincolo de handicapul congenital (nevederea) sau de condiția sa activă (ieromonah). Numit „duhovnic al ASCOR-ului” ori „avvă coborât din Pateric” (C. Galeriu), părintele Teofil viețuiește într-o bine-cunoscută mănăstire de la poalele Făgărașilor. Atunci când vine printre noi, aduce cu sine ceva din ascuțimea crestelor cărunte, parfumul proaspăt al coniferelor și tăria
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
spunând sau auzind ceva nou” (Fapte 17, 21), părintele Sofronie s-a făcut asemănător apostolului Pavel, coborând cu zel și smerenie în areopagul filozofilor și al cărturarilor. Astfel, el n-a plecat mai departe fără ucenici. Unul dintre aceștia este ieromonahul Zaharia Zaharou, duhovnic foarte căutat al mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul și autor al unei excepționale teze de doctorat despre teologia arhimandritului Sofronie, susținută cu succes la Universitatea din Tesalonic (sub îndrumarea profesorului G. Mantzaridis). Traducerea în românește a lucrării părintelui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în românește a lucrării părintelui Zaharia ne oferă prilejul de a zăbovi asupra temelor centrale care alcătuiesc arhitectura viziunii teologice a arhimandritului Sofronie - recunoscut deja în numeroase medii bisericești ca un părinte sfânt, păstrător și înnoitor al predaniei apostolice. Studiul ieromonahului Zaharia Zaharou, intitulat Hristos, calea vieții noastre, este o reușită sinteză a întregii teologii dogmatice și ascetice pe care starețul Sofronie (cum îl denumește autorul, în sensul duhovnicesc al grecescului geron) ne-a lăsat-o moștenire. Deși redactată ca teză
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Zizioulas, arhimandritul Sofronie nu opune într-un stil existențialist „natura umană” vs „persoana”. Pentru Sofronie Saharov, natura umană restaurată prin har nu mai trăiește sub dictatura necesității, ci a pășit deja în sfera eshatologică a libertății. În excelentul rezumat al ieromonahului Zaharia aflăm că principiul ipostatic este „darul lui Dumnezeu către făptura rațională prin care aceasta își înstăpânește firea”2, ajungând astfel la „libera determinare de sine (eleutheros autoprosdiorismos)”. Primirea acestui dar poate fi verificată: atunci când atinge pragul de jos al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deceniu de la mutarea sa către cele veșnice, părintele Sofronie ne vorbește prin gura inspirată a unui discipol înzestrat nu doar „cu cuvânt, ci și întru putere” (I Tesaloniceni 1, 5). Datorită limpezimii exprimării și a relativei autonomii a capitolelor cărții ieromonahului Zaharia, aceasta va atrage, cu siguranță, interesul cititorilor deja captivați de frumusețea învățăturilor cuviosului Siluan și de aerul rarefiat al teologiei monastice transmise de către starețul Sofronie noilor generații de creștini. Chemarea la adâncirea personală în taina smereniei universale reprezintă mesajul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și biserici. Reface curtea domnească și cetatea Târgoviștei. Vasile Lupu, la îndemnul mitropolitului Varlaam, pune bazele unei academii la Iași și, tot el, se adresează mitropolitului Petru Movilă al Kievului, rugându-l să-i trimită dascăli învățați, între ei pe ieromonahul Sofronie Pociațki, fost rector al Academiei din Kiev, cel care la Iași va fi profesor de literatură latină și egumen la Trei Ierarhi. Este perioada în care în Moldova se studiază limbile greacă, slavonă, latină; de asemenea, teologia, filosofia, retorica
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Pera, Völker, Golitzin, Louth, pe care o califică drept „holistică” (concordanța dintre corpus și Tradiție). Trece repede peste teoria anacronică a lui Stăniloae. Art. „Pseudo-Denis l’Aréopagite”, În DECA, tom I, pp. 652-659. Gh. Drăgulin, Identitatea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul cu Ieromonahul Dionisie Smeritul (Exiguul), Craiova, 1991. Ibid. Ortodoxie și românism, introducere și note de C. Schifirneț, București, 1998 (ediția a doua), pp. 161-162. „Introducerea traducătorului”, În Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, București, 1983, pp. 5-42. J.-Cl. Larchet, Introducere la volumul Saint
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cheltuiala Domniei-Sale, Domnului Hagi Nicolae Ghiță Poenarul"92. După construirea bisericii, "și alți donatori au contribuit, (...) dăruind acestei sfinte monastiri: unii pământ, alții vite, iar alții chiar sume de bani"93. De altfel, mânăstirea Cocoș fusese întemeiată în 1835 de către ieromonahul Visarion, un mocan călugărit, iar la Babadag s-a zidit în 1828, cu sprijinul financiar al mocanilor din Mahmudia, o altă biserică românească 94. Primele comunități de germani s-au stabilit în Dobrogea la sfârșitul deceniului cinci al secolului al
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
schematic decât naturalist. Deasupra fiecărui element se afla o cifră și sub desen o legendă. 1. Sfânta Mănăstire „Izvorul Tămăduirii“ zidită prin anul 1300. Distrusă de vitregia vremurilor prin anii 1614, 1762-1785, a rămas pustie până În anul 1940, când starețul Ieromonah Filoghie OȚA din Sf. Munte Atos, a Început refacerea e’ (Primul punct al legendei nu are În dreptul lui o propoziție care să se Încheie cu punct, ci o pată neagră o continuă după aceleași reguli tipografice și ortografice care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
deci ceva care introduce dubiul asupra verosimilității ansamblului. Poate că tot ce e desenat acolo nici nu există cu adevărat, poate că totul trebuie zidit după macheta dată cu ajutorul acestor mii de lei, iar opera de refacere Începută de starețul ieromonah În 1940 nu constă decât În Înfigerea unui țăruș orientativ În preajma izvorului sau a ruinelor. Jos de tot, În mijloc și cu litere mici, mai scrie; Înregistrat la no. 89/1945 al Sf. Mănăstiri X. O Însemnare ce poate trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
făcută de Tasie Petrache fost cămăraș de izvoade. Fostul cămăraș de izvoade spune: “Facem știre cu această carte a noastră că, din poronca luminatului preînălțatului domnului nostru... viind înaintea noastră svințiia sa arhimandritul Paisie, egumenul de la Galata, și svințiia sa, ieromonah Paisie, egumenul de Sventâi Ioan Zlatoust, epitropul sfintei mănăstiri... de la Rumele, Adriano, de la Arghirocastro, au arătat zapise amândoi,... scriind pre niște locuri de casă și de dughene ce au amândoao... pre Ulița Mari, lângă Podul Vechiu, denainte Tri Sfetilor. S-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lângă Târgul Boilor era un mormânt al turcilor. --Acum te-oi întreba de ce mă lași pe mine să vorbesc de fețe bisericești, dragule? --Așa s-a întâmplat, sfințite, dar am să iau asupra mea spusele din 20 octombrie 1731 ale ieromonahului Zaharia de la mănăstirea Zlataust. Iaca ce spune ieromonahul: “Aflându-se puțin loc al mănăstirii” cu “patru prăvălii... înspre Târgul de Vite în partea stângă, în care prăvălii era... pivniță, care loc fiind nefolositor și greu de folosit pentru vreun interes
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]