511 matches
-
mai scurt, cel al înlănțuirii diavolului. Așadar, millenium‑ul se dedublează într‑o oarecare măsură, devine simbolul unic a două segmente de timp, calitativ diferite unul de celălalt. După trei ani și jumătate diavolul va fi învins și aruncat „în iezerul de foc”, alături de „fiară și de proorocul mincinos”. În interpretarea lui Augustin, fiara închipuie Cetatea necredincioșilor, opusă Cetății lui Dumnezeu, în timp ce „profetul mincinos” este Anticristul. Cu toate acestea, soluția propusă nu pare a avea o importanță prea mare pentru exeget
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
căutând scăpare] la regii de la Miazănoapte/ Silind poporul la război./ Dar nici nu încep bine răzvrătiții lupta împotriva oștirii lui Dumnezeu/ Că sunt răpuși de îngeri./ Înșelătorul și profetul său cel mincinos sunt prinși/ Și dimpreună aruncați de vii în iezerul de foc, pradă chinurilor./ Comandanții, căpeteniile și legații/ Din pricina nelegiuirii lor, vor ajunge sclavii sfinților./ Apoi sfinții ajung în pământul sfânt,/ Unde, cu nemăsurată bucurie, primesc cele făgăduite de Dumnezeu. Instructiones I, 42 (traducere fr. de J.‑M. Poinsotte): DESPRE
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos și vor domni împreună cu el vreme de o mie de ani” 20,6); eliberarea diavolului și așezarea cetății sfinților; „focul din cer” care îi nimicește pe dușmani; izgonirea diavolului în iezerul de foc în care se află deja cele două fiare; judecata finală și viziunea noului Ierusalim. Descrierea noului Ierusalim este simbolică de la un capăt la altul: cetatea are douăsprezece porți, trei câte trei orientate către fiecare punct cardinal; deasupra fiecărei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mare, șarpele cel de demult, care se cheamă diavol și satana, cel ce înșală toată lumea, aruncat a fost pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el”; și 20,10: „Și diavolul, care‑i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc și de pucioasă, unde este și fiara și prorocul mincinos. Și vor fi chinuiți acolo, zi și noapte, în vecii vecilor”. De asemenea, Iuda 6‑7 (îngerii rebeli sunt aruncați „în întuneric” suferind „pedeapsa focului veșnic”). În afara acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
inclusiv de titluri) în viitoare culegeri și intrate în patrimoniul lirismului românesc: Noi, cântăreții leproși, Semne, Taina inițiatului, De mână cu Marele Orb, Tăgăduiri, Ioan se sfâșie în pustie, Vrajă și blestem, Rune, La curțile dorului, Ani, pribegie și somn, Iezerul și multe altele. Din teatrul său, Blaga a încredințat revistei fragmente din Zamolxe, Ivanca și Avram Iancu. Din opera filosofică, în afară de aforisme și articole, i-au apărut fragmente masive din studiile ce compun Trilogia cunoașterii și Trilogia culturii, precum și din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
ascensiunile lor divinitățile cerești nu produc perturbații atmosferice; numai cele malefice, atunci când urcă pe spirală în sus, produc vârtejuri (furtuni) în urma lor, uneori destul de dăunătoare oamenilor. Acestea din urmă sar repercuta în fenomenele de dezorientare pe drumurile din zona La Iezer.Aceste aspecte, descriind căile mirifice trasate pe pământul românesc, sunt relevante asupra substratului cultural autohton, ceea ce a înțeles și ilustrat Constantin Brâncuși sub forma complexului monumental de la Tg.Jiu, consacrat eroilor din războiul de reîntregire a neamului (mai importantă fiind
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
culturii Aurignaciene, în punctul "Huciul lui Cantemir", la 1 Km NE de Țibana. Una din așezările de la sfârșitul paleoliticului aparținând culturii Gravetiene, situată la 406 m altitudine, a fost pusă în evidență de specialiș ti pe platoul calcaros "Mlaștina la Iezer", în proximitatea hotarului comunelor Țibana, Țibănești și Mironeasa, având o vechime de cea 20000 ani. Repartizarea pe epoci a stațiunilor arheologice din comuna îibănaș ti se grupează în felul următor: 1. Epoca paleolitică: 2 așezări existente și încă 2 probabile
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
bazinul hidrografic mijlociu al Ș acovățului (cu o lungime totală de 40,2 km, între comuna Sinești și vărsarea lui în rîul Bîrlad), fiind Încadrată de dealurile: Tansa 465,72 m la vest, Dumbrava 272,4 m la nord, La Iezer 406,21 m la nord-est, La CheiaRecea 335,6 m la est și dealul Rediu 289,31 m la sud. Altitudinea medie a reliefului este de aproximativ 201 m, un relief înalt și fragmentat cu un substrat marno argilos și
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
la București. Iar dacă nu, atunci, după excursia pe munte, voi mai rămâne aici un oarecare timp și, bineînțeles, vă voi scrie. Al vostru, Petia și pentru că porneam din Câmpulung-Muscel, și pentru că deja „cucerisem“ Mateiașul, am luat munții la rând: Iezerul, care ne amintea schematic de Făgăraș și de lacurile sale, apoi Păpușa, de pe înălțimea domoală și verde a căreia puteam cuprinde dintr-o privire aproape toți Carpații Meridionali. Aici drumurile erau și ele domoale, iar lipsa accidentelor pregnante ne dispunea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un cozonac moldovenesc?... Aici, În Giurgiu, refugiul amorurilor mele clandestine, urbea primitoare cu cea mai plăcută, pentru mine, lume de excelenți birtași și cârciumari, de pricopsiți și buni-primitori negustori de pește, de oieri și de porcari cu turme rătăcind printre iezerele cu păduri de sălcii, de păpuriș și de trestie, și de birjari cu echi paje ca nicăieri În țară, toți oameni de ispravă de la care m-am și ales și am și Învățat câte ceva; aici, unde m-am ospătat din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
heleșteului lui Mihai, a unei prisăci din braniștea Bohotinului și peste zece sălașe de țigani. Despre mănăstirea Galata din Vale vorbește explicit un englez - John Newberie - care, vizitând Moldova în anul 1582, spune: „La nord-vestul orașului este un lac mare (iezerul cel mare al Bahluiului) și pe țărmul cel mai îndepărtat se află o mănăstire mare.” Despre locul unde s-a aflat mănăstirea Galata din Vale își spune părerea și N.A.Bogdan, în lucrarea sa „Orașul Iași”. El spune că biserica
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Numai fața Domnului-Dumnezeului tău va sta întru măreție și slavă". Locuri Pinteu Florești Brădățel Pojar Fundu Bourei Brânzeni Popăscu Neagu Gemenea Brohotiș Puiu Glodu Alb Budai Radu Gângu țigan Cârligeni Bujor Sandu Hotaru Lupului Buda Silvestru Hulubii negri Călinești Sima Iezerul lui Mandrea Căpăținoasa Stamate Itu lui Cataramă Cârlani Stroie popă Larga lui Labă Cârligați Șerban Leușteni Grădina lui Lazur Orgon Mănești Cățelești Știubei Mărunței Cneaza Tudor Braniștea-Popei Mandu Colțun Tatu Mitocul lui Belciug Bolboceni Marele cel Mare Moara lui Costică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mandu Colțun Tatu Mitocul lui Belciug Bolboceni Marele cel Mare Moara lui Costică Cârja Ulea Mohorâți subt pădure Cornul Pietrei Vrabie Motani Costina Zahana Onești Orzeni Crângu Zagură Sare Iapa Crețești Pârău Rău Dealul Cucului Țuțora La Clonț în Valea iezerului Braniștea Bistriței Dumbrava Podul lui Vetea Fântâna lui Epure Valea Ulmului Poienița Klingului Budăul lui Onică Ariniș Vindirei Poiana lui Brumă Fântâna lui Pipirig Dumbrava lui Crăciun Vâlcan Chezaș demască Poiana Nastei Fântânițe Hold = leagă pârgari Prisaca lui Badin Straja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ani și care mai fusese de multe ori în munte iarna, după lemne pentru casă. Iar ca să admire priveliștea de sus, urcase numai acum o săptămână, chiar în ziua de crăciun, împreună cu alți flăcăi de-ai satului până sus la Iezer, dincolo de Șeaua Caprei, numai pentru a-și desfăta privirea cu priveliștea țării de dincolo și de dincoace de creastă. Mai făcuse pe călăuza și pentru alți drumeți, iar domnul Mock administratorul îi încredințase cheia cabanei pentru întreaga iarnă, imediat ce s-
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Munții Făgărașului reprezintă lanțul din Carpații Meridionali limitat de râul Dâmbovița la Est și râul Olt la Vest. Culmea lui principală care se întinde pe o lungime de 70 de kilometri , este dublată pe partea sa de Sud de culmile Iezer - Păpușa - Ghițu - Frunți - Cozia. Munții Făgărașului sunt caracterizați ca munți înalți, masivi cu trăsături alpine, cu vizibile urme ale glaciației cuaternare. Cu lacuri, custuri și văi glaciare. Climatul este de asemenea alpin, cu precipitații abundente, cu vânturi predominante din Vest
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
gol, pustiu, adânc”), alb. gojë „gură”, gjuhë „limbă”, cu a goli (gol) și a vărsa. Vezi vorbă. Heleșteu, cuvânt autohton, cf. magh. halastó, compus din halas „care abundă în pește” și tó „bazin”, pentru care vezi și rom. tău „baltă, iezer, prăpastie, abis”, iar pentru întregul cuvânt, denumirile de localități Heleșteu, Heleșteni, Herăstrău, numele lacului Herăstrău din București. În maghiară hal înseamnă „pește” dar și „a muri” (halal „moarte”); cf. engl. hell „iad; speluncă, tripou”, vgr. πέλαγος (mare, ocean, abis, beznă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în Transilvania, în anul 1334, sunt aceia din sudul Basarabiei, din ținuturile Cetatea Albă și Chilia, pe unde prădaseră trupele lituaniene cu un an mai înainte și erau conduși de către Altamos Dimitrie, emirul de Cetatea Albă și Cadlubach, oglanul de la iezerul Catlabuch. Lipsa lor de acasă, pe o așa de mare durată de timp, avea să aibă consecințe. Negustorii venețieni, care primiseră încă în 1330, de la marele han Uzbek, dreptul de a ridica un așezământ comercial în „Cetatea Donului”, la Tana
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
partidul, pe secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, pe drumul bărbătesc al muncii, al păcii, al încrederii în om, în știință, frumusețe și adevăr.“ („Valori umane“, Cântarea României, iulie 1987) NISTEA Victor „[...] Eu-tu un front dezvelit de scoarța întunericului iezer curgând printre pietre albe un drum fără întoarcere și fără oprire între durerile lumii cununa spicelor de grâu pe fruntea mirilor. Eu-tu două cuvinte simple ca lumina dimineții două nopți de beznă și închisoare un ocean de brațe unite
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
atac prin surprindere, posibilitatea de a îndrepta atacurile în două direcții: la Nistru contra tătarilor și la Dunăre, împotriva turcilor, atacând Brăila (pe atunci raia), Tighina și Cetatea Albă. La 10 iunie 1574, oastea moldo-cazacă era învinsă, prin trădare, la Iezerul Cahulului, iar după ce s-a predat turcilor în tabăra de la Roșcani, este ucis de turci, în ciuda promisiunilor. Domnia și moartea voievodului au fost extrem de sugestiv descrise de Mihail Sadoveanu în cunoscutul roman istoric Nicoară Potcoavă. Drept recompensă, tătarii primeau acordul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în Moldova”, care, dată fiind încadrarea cronologică, nu putea fi decât cel al Hușilor. Întâiul episcop cunoscut la Huși a fost Ioan, pomenit în hrisovul lui Ieremia Movilă din 15 decembrie 1598, prin care dăruia mănăstirilor Bistrița și Râșca „un iezer ce se numește Cavahul (Cahul), cu toată apa și cu toate gârlele câte intră în ele și ies..., cu tot venitul lui [...] ca să le fie deopotrivă pentru folosința celor două mânăstiri”. În iunie 1600, episcopul Ioan a fugit, împreună cu alți
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pedeapsa lui Dumnezeu nu lasă loc de îndoială, căci pentru minciună, pedeapsa este moartea veșnică: “Iar partea celor fricoși și necredincioși și spurcați și ucigași și desfrânați și fermecători și închinători de idoli și a tuturor celor mincinoși este în iezerul care arde, cu foc și cu pucioasă, care este moartea a doua.” (Apocalipsa 21, 8). Cum trebuie să vorbească un creștin care clădește clipă de clipă în viața sa înțelepciunea harică prin frica de Dumnezeu, aflăm din Sfânta Scriptură: “Dacă
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
și a chestiunilor complicate, era une affaire de femmes. De mâna turcului se putea muri nu numai la Istanbul Când a fost ucis, în 1574, Ion Vodă cel Viteaz era un învins. Fusese înfrânt în luptele de la Roșcani și de la Iezerul Cahulului. Călugărul Azarie, cronicarul, pentru care, între 1572 și 1574, pe tronul Moldovei stătuse, printr-un inexplicabil capriciu al sorții, un soi de monstru, o arătare născătoare de spaime, un individ de o nemaiîntâlnită cruzime ce și-a stropit drumul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
domnești din Târgu Frumos, unde inițial figurtase: (traducere) „Pomenește, Doamne, sufletul robului tău Petru Voevod și Doamna lui, Elena, și fiii lui Iliaș voievod și fratele lui, Ștefan, și Constantin și Ruxandra...”)59, cum stau lucrurile - poate - în pomelnicul Mănăstirii Iezerul („Aici se pomenesc domnii țării Românești: Io Antonie voevod [din Popești]. Io Mircea voevod [Ciobanul] si gidja ego Chiajna i snu ego Pătru voevod [cel Tânăr]. Io Radul voevod. Io Mircea voevod. Io Șerban voevod. Satha. Io Ștefan voevod”60
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Editura Academiei R. S. România, 1979, p. 213. 58. Vezi Elena Sintu, Pomelnicul de la Bisericani, în „Romanoslavica”, XIV, București, 1967, p. 437, 411 și urm. 59. Vezi Nicolae Iorga, Inscripții ..., vol. II, p. 291. 60. Vezi Aurelian Sucerdoțeanu, Pomelnicul mănăstirii Iezerul, în „Mitropolia Olteniei”, XIV, 1962, nr. 7-9, p. 202; Idem, Pomelnicul Mănăstirii Govora, în „Mitropolia Olteniei”, XIII, 1961, nr. 10-12, p. 795 și urm. Pentru pomelnicul schitului vâlcean Cheia vezi At. Mironescu, Istoricul eparhiei Râmnicului, București, 1906, p. 352-358. 61
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
suferinței este numit, în Noul Testament iad („Și în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe, pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui” - Luca 16, 23), ghena (Matei 5, 2, 29, 30; Luca 12, 5), iezer de foc, întunericul cel mai dinafară (Matei 25, 30) sau pur și simplu muncă veșnică (Matei 25, 46)505. în scena Judecății de Apoi, secțiunea rezervată „Iadului” îl întâmpină pe credincios chiar din clipa apropierii de Biserică. Discursul cultic îi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]