429 matches
-
piept aveau să greveze serios bugetul familiei. De pe o zi pe alta, Nel se găsi despărțită de părinți, despărțită de Hector, care, în ce-l privește, zăcea și făcea greva foamei, transplantată într-un mediu sever, cu maniere pline de ifose, și supusă la numeroase obligații. Nefericită și închisă în sine, se plictisea de-a lungul săptămânii, așteptând-o pe Silvia care venea duminica. Dar timpul le era măsurat. Nel trebuia mai întâi să meargă la liturghie, care dura o bună
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mă cutremur vreodată! A.B.Suntem la finalul interviului nostru, cât de repede a trecut timpul și mai aveam atâtea de spus. Aveți să transmiteți ceva anume cititorilor Dumneavoastră? Cei mai dragi îmi sunt cititorii așa-ziși obișnuiți. Cititorii fără ifose de scriitori. Nu suport lumea critică, aia ultra intelectuală care strâmbă din nas la orice și... bârfește din inerție. Scriitorii au multe trăsături comune cu jurnaliștii care vânează în folosul trustului căruia îi aparțin. Nu pentru că nu ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
poezie făcând-o una cu pământul. Noi nici nu avem viață socială, de altfel. Că în accepția termenilor viață socială înseamnă ceva ce se supune unor reguli, unei viziuni. La noi se trăiește la întâmplare, de azi pe mâine, după ifosele politicului. Noi părem o turmă cu păstorul beat, atunci când păstorul nu este și idiot. Uită-te numai la ce specimene am trimis în Parlamentul European...! Ce-ți pasă? Te ascunzi în turnul de fildeș... Turnul de fildeș a fost privatizat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să mă vadă și mi-a vorbit cu emfază de întoarcerea triumfală a lui Ionel, deoarece germanii sunt bătuți. Am fost cam rece cu el, instinctiv. În urmă am aflat că lucra cu Nenițescu. Acesta, ca și ciracul, își pierduse ifosul și, de unde nu era vorbă decât de detronarea regelui Ferdinand, acum spusese lui Popo vici-Hațeg că germanii sunt învinși. Iar Virgil Arion, revenit de la Stockholm, a speriat Bucureștii cu descrierea mizeriei de la Iași. D-nele Costică Arion și Zoe Sturdza asistau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Wilhelm, excluzând (din fericire pentru români) pe toate celelalte elemente etnice, ca să probeze Kaiserului că are în Orient o avangardă germană tot atât de devotată ca cei mai buni prusieni. Sărmanii sași! Ce ironie a soartei! Aceasta însă nu le-a tăiat ifosul, la fiecare ocazie își arată trufia: „Den Hunden und Rumänien ist der Eintrit verboten“( Intrarea câinilor și a românilor este interzisă (germ.).), era afișat pe ușa unui local de petreceri înainte de război. femeile ardelene Dar suntem după război și totul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
zile albe. Tăiem pădurile pentru că fac prea multă umbră, dar și bani. Am recitit un poem de Eminescu: denigratorii pot muri liniștiți. * Am recitit o pagină din Iorga: îngrețoșații de poporul român pot elimina în continuare pe gură. * Hoții cu ifose de intelectuali ne dau în continuare lecții de cinste, democrație și civilizație. * Regimul comunist cade greu la stomacurile celor ce s-au suprasaturat cu bunurile lui. * Doar foștii comuniști pot condamna public comunismul; foștii condamnați - nu. * Toate descoperirile de corupție
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
care a fost totodată medic și naturalist), vremurile (și caracterele omenești prea orgolioase) i-au îndepărtat pe medici de naturaliști. Fiecare dintre aceste părți a devenit nu numai independentă, ci, mai cu seamă ostilă una alteia. Când știința este puțină, ifosul mult este", scrie un contemporan al începuturilor acestei Societăți, grecul Panthatheos din Smirna. De vreo zece ani, la inițiativa lui Const. Mândru, ceea ce fusese parte s-a contopit cu întregul Societatea, dezbinată, înțelegând că unitatea proiectată odinioară este necesară, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
fiind, nu a cunoscut nici incidentele, nici accidentele deraierilor. Mi se pare că a fost o perfectă ilustrare a ceea ce trebuie să fie o revistă tânără care, de cele mai multe ori, este în pericol de a-și da, cum se spune, "ifose". Fără închinăciuni care erau, totuși, inevitabile în acele timpuri, dar Symposionul a știut să se oprească doar la reci-politicoase complezențe, fără a se avânta în dimensiuni care nu erau pe măsura unui periodic studențesc, rămânând medicală, dar și de solidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
opinie culturală în emisiuni de radio și TV. Având ca punct de pornire cronicile sale scrise pe marginea acelui volum de corespondență, el reia lectura, din perspectiva studiului literaturii epistolare ("corespondența mijloc terapeutic, loc de liniștire, zonă de stilistică ludică, ifose introspective, tandrețuri în oglindă și alinturi capricioase /.../ scrisoarea face bună medie/re/ între oglindirea necruțătoare, crudă și nudă, a jurnalului și travestiul oficial al operei publicistice. Este un interstițiu, un limb, spațiu filtrant al extremelor, care estompează, dar nu falsifică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
gest n-a fost lipsit de un pic de răutate intenționată, vroind oarecum să mă răzbun de timpurile pe când le văcsuiam noi cizmele turcilor. Ei!... așa se întoarce câteodată roata lumei. Turcul, după ce îmi făcu o temenea 119 cu tot ifosul lui de ex-suzeran, se așeză dinaintea mea, își scoase periile, șipurile 120 cu vacs și începu să mă facă frumos la picioare. Dar fiindcă orice faptă omenească, cât de neînsemnată, găsește imitatori, numaidecât m-am pomenit lângă mine cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o provoacă aceste evenimente. Cu aceeași emotivitate cu care am fost dăruit până la maturitate - când mă țineam de braț cu Ion Minulescu, amândoi În pas cu muzica militară, tăcuți și Înduioșați de amintirea copi lăriei noastre - voi Încerca acum, fără ifose istorice, să evoc câteva peisajii din pitorescul vieții de toate zilele a Bucureștilor din această primă jumătate de veac, cu frământările sale lu mești interesând mai mult istoria măruntă a moravurilor unei epoci, oricum, Îndepărtate În multe privințe, și cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nici unul dintre colaboratorii noștri evrei de la Noua Revistă Română nu ne-a dat vreodată de rușine În prietenia și devotamentul reciproc și de lungă constanță ca acei dintre românașii noștri, abia făcând tulee În redacție și trecuți, repede și cu ifose sfidătoare, la prăvăliile literare cu tiraj de peste drum, sau la pamfletele cu mare răsunet de stradă, din pra gul cărora persiflau, acum, pe directorul prea milostiv cu „biletele de recomandație“ care serviseră mizerei lor pregătiri școlărești; și venindu-mi greu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dată În grija Învățătorului din Ciocănești-Ilfov, iar alta În a unui funcționăraș al Asigurărilor Sociale, din Turtucaia. După ce-am privit cu jale la dulapul cu cărți prăfuite, cu registrul-inventar rămas intact de la donația, primă și unică, a bancherului cu ifose culturale Aristide Blank și cu registrul de Împrumut al cărților virgin de orișice Însemnare, inspecția noastră din Ciocănești s-a Încheiat cu o masă aleasă și vin negru În „cămașa“ lui, la conacul domnesc al lui Grigore Ghica Vodă, cel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
copilă cres cută, la fel ca frații ei, cu strașnică rigoare părintească, din pri cină că locuiau lipit de hotelul Duca, plin numai cu femei și cu perdelele mereu lăsate, din inima mahalalei noastre cu lume amestecată; crescuți apoi cu ifose mari de tot, fiindcă taică-său, cusătorul de dosare, se dădea a fi șef de birou În minister, iar mai că-sa, bucătăreasa, profesoară de pian În casa Lahovăreștilor. Vecinătatea relelor exemple, cum le-ar numi un pedagog fără copii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
calmat.“ Deși nu modificasem un cuvânt, l-am aprobat ipocrit: „La rece, toate se judecă altfel“. Mai târziu, mi-am dat seama că toată povestea avea o rațiune paralelă, pe care nici eu pe vremea aceea, nici bietul slujbaș cu ifose de stăpân și minte puțină al editurii nu o realizam. Copiat, cum s-ar spune, „pe curat“, romanul avea o cu totul altă prestație emoțională decât în condiția dintâi de manuscris cu sute de intervenții de toate naturile. Proverbele săracilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de-acum multă lume, fiindcă familia D. e frecventată. Totuși, puțini discută condiția morală a foștilor stăpâni, care s-au lepădat de câine atunci când, bătrân și bolnav, „nu mai dădea bine la rang“, nu mai plusa prin prezența lui la ifosele casei. Tocmai pentru că era mare cât un vițel și tot ceea ce impresiona plăcut atunci când era tânăr stânjenea acum, când era terminat. Îi deranja neajutorarea lui mare. Să fi fost mai mic, probabil că-l mai țineau. Te-ai aștepta ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a unei comparații care ne lovește ca o cacofonie, cititorul are de-a face cu o încropeală pentru rafinați: studenți, Heidegger, Dachau, disperare, erudiție, tragedie, învârtire, rafale de idei... Numai tentații conceptuale pentru amatorii de producții cu buget mic și ifose mari. Te-ai aștepta ca în studenta Kathleen să aibă loc o mutație, o revelație, o incubație, o transpirație sau o masturbație elitistă. Revelația, incubația, constipația țin de logica subiectului. Dacă însă logica faptelor e dată complet peste cap și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu pățaniile și matrapazlîcurile a fel de fel de terchea-berchea ajunși pe post de vedete naționale, când presa scrisă și mulțime de trăncănitori în spațiul public, politicieni sau mai puțin, ne invadează intimitatea, când spectacolul jalnic al unor mediocrități cu ifose și conștiințe ale națiunii române sunt propagate ca proiecte de țară, dramele istoriei consumate în ultimii 50-60 de ani și istoriile atâtor oameni de valoare striviți de tăvălugul comunismului ajung să nu mai intereseze pe ( mai) nimeni. Apar mereu cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
duios, fără să mai aștepte întrebarea care țâșnea din ochii lui: «Îhî: o coconiță mică». Iar el, lăsând jos căldările pline cu apă rece, și-a făcut semnul crucii, spunând înfocat: «Să ne trăiască». Sus, pe prag, Maia, plină de ifose, o întrebă pe Mitrana: «Mai vii odată, sau muriși acolo?»“ (Cronică Muma) [...] Îți trimit amintirea noastră, a tuturor, morți și vii. Mamie III Sâmbătă, 12 martie [1949] Azi-dimineață, pe când eram încă adormită - sau, mai bine spus, pe când mă aflam între
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
au botezat vrăjmașii: "Ucigător al neamului moldovenesc"! Se împiedică în cârpele ce-i oblojesc piciorul. Daniil, îmbufnat, bombăne ironizându-l: Alta acum! "Ucigător"... Da, mai stai locului, Măria ta! Faci vânt și-mi stingi lumânările! Poate... poate trebuia să las ifosele! Trebuia să mă plec! Să ling papucii padișahului! Un domn adevărat pentru țara lui face orice mârșăvie! N-am putut s-o fac! N-am putut! Îmi dau palme pentru trufia mea nesăbuită! Și-acu eu... eu ce să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îl vezi lepădat, cetluit într-o cușcă zăbrelită, ca pe-o lighioană spurcată, dat în târg prin toată Împărăția, ca orice nespălat de osmanlâu să-l poată scuipa minunându-se cât de pricăjit și împuțit e "ghiaurul moldovan" plin de ifose, că s-a dat mare crezând o clipă că poate umbri gloria nepieritoare a "Marelui Fatih Fratele Soarelui", ce, numai cu un deget, l-a trosnit ca pe un păduche scârbos?!" Iisuse! Ajută-l! se cutremură Daniil frângându-și mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
război așa de mare". Ha! Ha! Ha! Mi-am găsit un rege! Să-mi trăiască! rânjește Ștefan cam strâmb. De mult n-am râs cu mai multă pohtă! Boierii, revoltați, protestează: Mârșăvie! Halal "demnitate regală"! Un înfumurat! Prea plin de ifose. Se mânjește cu sângele altuia! Îl mușcă de inimă pizma! Îți poartă zâmbrele că i-ai răpit laurii, gloria! -Laurii aiștea-s stropiți cu sânge! Nedreptate strigătoare la cer! Curată batjocură! Ștefan tace copleșit de o surdă mânie pe care și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai există parteneri potriviți; psihiatrii sunt mai grăbiți, iar bolnavii s-au schimbat și ei, și-au pierdut farmecul. Parcă ar fi o lipsă de curaj din partea ambelor părți; medicul nu are curajul de a ieși din carapacea sa profesională (ifosele unei caste străvechi), iar bolnavul nu-și mai permite să-și dea pe față boala în întregul ei, fiind temperat de medicamente mai eficiente, oarecum "educative". Adevărul este că astăzi nici psihiatrii, nici bolnavii nu mai sunt destul de nebuni. * Paradoxal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în strânsă legătură cu artele plastice. În ceea ce mă privește, deși îmi dau seama de calitatea de "kitsch" a celor mai multe produse din Place du Tertre (aflată în inima lui Montmartre), mă simt mai atras de lumea artiștilor diletanți decât de ifosele snobului cu gusturi artistice confirmate de modă. * In Place du Tertre se simțea toamna. Odată cu rărirea frunzelor, se răriseră și oamenii. Era cald, de departe se auzea, uriașă, respirația orașului, pictorii își vedeau de treabă, mă simțeam, cum se spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și la Elisabeta, mai demult... — Invitat de Iliescu? — Nu de Iliescu, nici de Constantinescu. La Elisabeta te-a invitat Buzura, când voia să te atragă să publici la fundația lui. Ai uitat? Mai erau Breban și o cuconiță plină de ifose, o poetesă căzută în admirația marelui romancier. — A lui Breban? Nu, nu-i vorba de Breban, celălalt mare romancier. Hai, nu mai face pe prostul, că înțelegi tu ce vreau să spun! Nu mai suport să mă bată la cap
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]