1,391 matches
-
Arles și Valerian din Cimiez Ilarie a ajuns la Lérin după 420 după ce abandonase cariera politică și fusese chemat acolo de starețul Honorat. Se născuse prin 401, poate în Galia Belgica, într-o familie nobilă și bogată. Ulterior, în 427-428, Ilarie a plecat din Lérin și l-a însoțit pe Honorat la Arles unde acesta fusese ales epicop. Honorat a rămas la Arles până la moartea sa survenită la puțină vreme după aceea (429-430), și locul său pe scaunul episcopal a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Lérin și l-a însoțit pe Honorat la Arles unde acesta fusese ales epicop. Honorat a rămas la Arles până la moartea sa survenită la puțină vreme după aceea (429-430), și locul său pe scaunul episcopal a fost luat de Ilarie. Acesta a dobândit faimă mare și în 444 a intrat în conflict cu papa Leon pentru că voia să impună primatul său diocezei din Arles, însă acțiunea s-a soldat cu un eșec. A murit în 449. Ilarie a scris Viața
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost luat de Ilarie. Acesta a dobândit faimă mare și în 444 a intrat în conflict cu papa Leon pentru că voia să impună primatul său diocezei din Arles, însă acțiunea s-a soldat cu un eșec. A murit în 449. Ilarie a scris Viața lui Saint-Honorat (Vita Honorati), predecesorul său, sub forma unui discurs funebru pronunțat în 430. Pare să fi scris și omilii pentru sărbătorile de peste an, o explicație a simbolului creștin, multe scrisori și chiar poeme; toate s-au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Saint-Honorat (Vita Honorati), predecesorul său, sub forma unui discurs funebru pronunțat în 430. Pare să fi scris și omilii pentru sărbătorile de peste an, o explicație a simbolului creștin, multe scrisori și chiar poeme; toate s-au pierdut. Biografia lui Ilarie a fost scrisă de Honorat, episcop de Marsilia. Bibliografie. Ediții: SChr 235, 1977 (M.-D. Valentin); 404, 1995 (Vita Hilarii: P.-A. Jacob). În schimb, nu e sigur că a fost călugăr la Lérin Valerian, episcopul din Cimiez (Cemenelum), lângă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doi fii ai lui Euherie, Salonius și Veranus, au fost aduși la Lérin de tatăl lor; Salonius e menționat ca episcop încă din Epistola 9 și din Cârmuirea lui Dumnezeu, scrise de Salvianus, care fusese maestrul amândurora la Lérin împreună cu Ilarie și Vincențiu; rezultă de aici că Salonius devenise episcop înainte de 439; sediul său a fost la Vienne, însă nu cunoaștem sediul lui Veranus. Salonius a participat la un conciliu convocat la Arles în jurul anului 461 și menit să pună capăt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Africa); altele se referă la data sărbătorii de Paște în privința calculării căreia apăruse o divergență între Biserica din Roma și cea din Alexandria; unele sunt trimise conducătorului Imperiului Roman de Răsărit; o scrisoare de mustrare (nr. 10) este trimisă lui Ilarie din Arles care demisese un episcop în virtutea întâietății pe care o avea în Galia, independent de Biserica din Roma; un grup (98; 100-101; 104-106) are caracter disciplinar și sunt expresia opoziției papei la conținutul canonului 28 al conciliului din Calcedon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Leon însuși și-a strâns omiliile în două culegeri, din care prima le conținea pe cele din anii 440-445, când a obținut de la Valentinian al III-lea condamnarea maniheilor și legea privind numirea episcopilor care a pus capăt controversei cu Ilarie din Arles, în timp ce a doua culegere conține omiliile referitoare la acceptarea simbolului stabilit la Calcedon. Omiliile papei Leon sunt foarte solemne, concise și se caracterizează prin pregnanța expresiei. Și aici frazele sunt bine articulate și sobre, înregistrându-se o abundență
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aspra și semibarbara societate francă l-au constrâns să producă o serie aproape neîntreruptă de celebrări encomiastice ale regilor și ale potentaților. b) Operele în proză Venantius a mai scris, în proză, șapte scurte Vieți de sfinți locali, cum sunt Ilarie de Poitiers, Marcellus, Germanus și alții; cea mai importantă dintre ele este biografia protectoarei sale, Sfânta Radegonda, unde, oricum, lipsește orice motivație personală, orice accent de gratitudine sau de afecțiune, pentru că preocuparea hagiografică este preponderentă și sunt puse în lumină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
puteau aduna pentru a cânta imnuri și în case private); în consecință, noi sunt structura și forma. Același proces are loc și în Occident unde am văzut cum s-a format (pp. 457-459) o poezie creștină cultă cu Victorinus și Ilarie, într-o primă perioadă, apoi cu Paulin și Prudențiu, dar am înregistrat și încercarea lui Ambrozie de a da formă literară poeziei populare. Metrul folosit de Ambrozie în Imnurile sale este, după toate regulile, un metru clasic, însă putea fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ultimul prietin, București, 1916; Mântuirea, Sibiu, 1920; Lilica iubește, Sibiu, 1921; Rodica. În vârtejul războiului, București, 1921; Judecătorul, Sibiu, 1922; Teatru de copii, București, 1925; Povestiri din viața copiilor, Sibiu, 1928. Repere bibliografice: N. Iorga, „Martirii”, „Neamul românesc”, 1908, 18; Ilarie Chendi, „Martirii”, VLT, 1908, 8; Const. Șăineanu, „Martirii”, ADV, 1928, 13 650; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 99; Constanța Hodoș, U, 1934, 22 aprilie; Sextil Pușcariu, Constanța Hodoș. 1860-1934, DR, 1934- 1935; Traian Mager, Scriitoarea Constanța Hodoș, „Hotarul” (Arad
HODOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287440_a_288769]
-
plin. În scurta ei perioadă de apariție, H. a reușit să atragă printre colaboratori câțiva tineri scriitori talentați, dintre aceștia unii devenind nume de referință ale culturii române. Dintre poeți se remarcă Horia Stamatu (Amintiri), Radu Gyr (Program cotidian, Bordel), Ilarie Voronca (Pregătiri de plecare), Radu Boureanu (Domnița din lut), la care se adaugă și alții, mai puțin importanți: N. Crevedia, Andrei Tudor, Dumitru Cosma, G. Șt. Cazacu, Ilariu Dobridor, Constantin Nisipeanu, Cicerone Theodorescu, Petre Vișineanu. Numeroase și substanțiale sunt paginile
HERALD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287428_a_288757]
-
, Ilarie (27.IX.1934, Vânjuleț, j. Mehedinți), poet și publicist. Este fiul Anicăi (n. Buzatu) și al lui Constantin Hinoveanu, țărani. A urmat școala primară și gimnaziul la Vânjuleț (1941-1948), Liceul „Traian” din Turnu Severin (1948-1952), Facultatea de Mecanică a Institutului
HINOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287434_a_288763]
-
1820-1906”, cuprinzând descrierea bibliografică a fiecărui periodic, cu diferite mențiuni și informații, uneori reproducând și articole-program mai importante. Preocupat de valorificarea manuscriselor eminesciene, H. a editat o primă culegere de Poezii postume (1902) și a început pregătirea pentru tipar, împreună cu Ilarie Chendi, a unui ciclu de Opere complete, din care s-a tipărit numai primul volum, Literatura populară (1902). Remarcabilă a fost și prima reeditare (pe cont propriu) a scrierii lui Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriii mele (1910), însoțită de o
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
Ioan Bianu și Dan Simonescu), I-III, București, 1903-1936; Publicațiunile periodice românești (în colaborare cu Al. Sadi Ionescu), I, introd. Ioan Bianu, București, 1913. Ediții: Mihai Eminescu, Poezii postume, pref. edit., București, 1902, Opere complete, vol. I: Literatura populară, pref. Ilarie Chendi, București, 1902; Contele de Moriolles, Le Voyage en Moldavie, introd. edit., București, 1903; Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriii mele, introd. edit., București, 1910; Enea Hodoș, Simeon Balint. Viața și luptele lui în Munții Apuseni ai Ardealului la 1848-49, București
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
manualele au cunoscut o largă răspândire în Banat, Ardeal și Bucovina, făcând importante servicii învățământului românesc. H. a militat pentru impunerea principiului fonetic în scrierea românească; a realizat „o bună explicație” a subdialectului bănățean, apreciată de B.P. Hasdeu și de Ilarie Chendi; a întocmit, „pentru școale și particulari”, un Mic dicționar (1929), de asemenea apreciat, cuprinzând „peste cincisprezece mii de neologisme, cuvinte străine, unele provincialisme, arhaisme ș.a. Ca istoric, a înfățișat „viața și lucrarea” unor cunoscuți militanți pentru cauza națională în
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
din diferite colecțiuni, Caransebeș, 1901; Frumoasa din nor și alte povești, Sibiu, 1914; Frunzulițe din război, I-II, Sibiu, 1918. Ediții: Mihai Eminescu, Câteva poezii, Caransebeș, 1901. Traduceri: I. S. Turgheniev, Clara Milici, Sibiu, 1890, Ceasul, Sibiu, 1909. Repere bibliografice: Ilarie Chendi, Zece ani de mișcare literară în Transilvania (1890-1900), Oradea Mare, 1901, 1-3, 6-8; Ilarie Chendi, Doi membri corespondenți ai Academiei, Enea Hodoș și Dimitrie Dan, „Sămănătorul”, 1904, 14; Andrei Ghidiu, Iosif Bălan, Monografia orașului Caransebeș, Caransebeș, 1909, 241-242; Onisifor
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
război, I-II, Sibiu, 1918. Ediții: Mihai Eminescu, Câteva poezii, Caransebeș, 1901. Traduceri: I. S. Turgheniev, Clara Milici, Sibiu, 1890, Ceasul, Sibiu, 1909. Repere bibliografice: Ilarie Chendi, Zece ani de mișcare literară în Transilvania (1890-1900), Oradea Mare, 1901, 1-3, 6-8; Ilarie Chendi, Doi membri corespondenți ai Academiei, Enea Hodoș și Dimitrie Dan, „Sămănătorul”, 1904, 14; Andrei Ghidiu, Iosif Bălan, Monografia orașului Caransebeș, Caransebeș, 1909, 241-242; Onisifor Ghibu, Chestiunea manualelor în școalele noastre secundare, T, 1913, 3; Ion Breazu, Literatura Tribunei (1884-1895
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
critica”, C. Dobrogeanu-Gherea, șeful unei „noi școli”, „magistrul” N. Iorga, a cărui epocă „de directivă” a dat „întreaga pleiadă” a vremilor lui Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu ș.a., „cu acea literatură țărănistă care îi mirosea a opincă literatului diplomat Duiliu Zamfirescu”, Ilarie Chendi, „analistul fin și desăvârșit”, G. Ibrăileanu, „o autoritate determinând un curent nou” potrivit principiilor de luptă socială ale lui C. Stere. În schimb, îi persiflează pe Mihail Dragomirescu și pe „secondantul” său E. Lovinescu, „veșnicul sburător literar” care a
LECTURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
11; Chendi, Schițe, 39-42; Nichifor Crainic, Viața Agapiei, U, 1931, 236; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 209; Dimitrie Hogea, Din trecutul orașului Piatra Neamț, Piatra Neamț, 1936, 166; Predescu, Encicl., 481; Iosif E. Naghiu, O scriitoare, VAA, 1942, 470; Mircea Popa, Ilarie Chendi, București, 1973, 157; G. T. Kirileanu, Corespondența, îngr. și pref. Mircea Handoca, București, 1977, 500-501. O.I.
LECCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
câteva tinere nume cari acolo se manifestaseră și acolo publicau mai mult: Camil Petrescu, Sanda Movilă, Vl. Streinu, I. Valerian. Întrebăm, fără să fim răutăcioși, și cu o legitimă curiozitate, unde o să-și mai plaseze producțiile d-l Camil Baltazar, Ilarie Voronca (cum i-o fi chemând în realitate?) și d-na Hortensia Papadat-Bengescu?” (Deces). G.O.
LICARIRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]
-
club Mateiu Caragiale de Ion Barbu sau criticatul poem Somn în oraș de Remus Luca. De fapt, încă din primele numere, poeții promovați au fost cei considerați „luptători” sau „sociali”: Magda Isanos, Emil Isac, Nina Cassian, Aurel Baranga, Dumitru Micu, Ilarie Voronca, Mihu Dragomir, Ion Frunzetti, Scarlat Callimachi, Veronica Porumbacu ș.a. În afara micilor medalioane literare de prezentare a poeților prezenți în revistă, Savin Bratu semnează un articol intitulat Orizontul poetic al lui D. Th. Neculuță. La rubrica „Proză” Marin Preda se
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
analizează activitatea de compozitor și dirijor a lui Gh. Dima. Neobositul Horia Petra-Petrescu mai publică textul conferinței Mișcarea noastră teatrală și zbuciumul sufletesc al intelectualilor de la noi, un medalion St. O. Iosif și Câteva amintiri, urmat de un alt medalion, Ilarie Chendi. Sunt de reținut și un articol al lui Radu Negură, Teatrul nostru, fragmentele intitulate Din vorbirile lui Iosif Vulcan (Progresul nostru cultural până în 1884), făcând parte dintr-un volum a cărui apariție e anunțată pentru anul 1914, precum și un
REVISTA TEATRALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289265_a_290594]
-
Reportaj, Al. Vlahuță semnează mai multe articole referitoare la actualitatea politică și culturală, iar Ovid Densusianu scrie cronici politice și literare, precum și note (semnate D.), în care abordează chestiuni de artă, literatură, știință. Tot cu cronici literare colaborează G. Bogdan-Duică, Ilarie Chendi și Ștefan Petică. Publicistica militantă, vizând diverse aspecte ale problemei naționale, aparține lui N. Iorga, I. Gorun, I.A. Bassarabescu, în timp ce D. Nanu, P.V. Haneș, E. Lovinescu, Șt. Orășanu, N. Vaschide și C. Rădulescu-Motru figurează, sporadic, cu studii și
ROMANIA JUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289314_a_290643]
-
tineri, aflați în plină afirmare: Radu Gyr (Piață, Carioca, Pentru o alteță japoneză), Eugen Jebeleanu (Fulgere, Revenire spre ziuă, Jertfă îndoită), apoi Dimitrie Stelaru, Emil Botta, Constant Tonegaru, și chiar includerea în sumar a versurilor unor avangardiști ca Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Sașa Pană, ceea ce arată o salutară receptivitate față de modernism, vizibilă și în ancheta Poezia modernistă (10-11/1934). De foarte bună calitate și destul de diversă este și proza, printre semnatari numărându-se, de asemenea, autori de valoare. În primul rând
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
trecutului prezent”, clamând schimbarea metafizicii „de altădată în materialismul științific de azi [...], în condițiile de viață ultimă, în nevoile firești și în drepturile imperative ale omului”. Astfel, nu întâmplător primul volum al lui R., tipărit la Paris prin grija lui Ilarie Voronca și cu ilustrații de Victor Brauner, e numit Poeme în aer liber (1929). Imaginația poetului sugereză o permutare continuă, dinamică și fantezistă a elementelor și faptelor, într-o libertate deplină, iar expresia se află la confluența esențială a dadaismului
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]