412 matches
-
un anume Roman, comunist curajos și dăruit, care „n-a vorbit”, iar, în final, insinuează că ilegalistul Marin Iosif nu e doar plevușcă, ar putea fi și cel care l-a vândut pe Roman Siguranței. Deci un trădător, nu un ilegalist de nucleu dur. E prea puțin însă pentru a contrabalansa între barea care se năștea și în mintea ultimului spectator dintr-o sală a anului 1982 : deci, ce- am auzit, că poveștile astea cu ilegaliști sunt 90% niște invenții, e
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Deci un trădător, nu un ilegalist de nucleu dur. E prea puțin însă pentru a contrabalansa între barea care se năștea și în mintea ultimului spectator dintr-o sală a anului 1982 : deci, ce- am auzit, că poveștile astea cu ilegaliști sunt 90% niște invenții, e adevărat ? Aproape că e o jignire pentru Secvențe faptul că nu a fost interzis, în vreme ce filme pur și simplu proaste - ca Adio, dragă Nela sau Sezonul pescărușilor - figurează ca victime ale cenzurii comuniste pe pereții
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu fidelitate liniile politice de evoluție ale PCR. A fost mai întâi prosovietică, internaționalistă, antiromânească, apoi național-comunistă, anticitadină, antiintelectuală, antioccidentală, vehicul al cultului lui Ceaușescu. Temele de propagandă observabile pe toată perioada comunistă sunt : - Rezistența anticapitalistă și antifascistă a comuniștilor ilegaliști și a „protocomuniștilor”. Aproximativ 57 de filme au un scenariu bazat pe lupta comuniștilor în ilegalitate (1924-1944). Începând cu Nepoții gornistului (1953) și sfârșind cu A doua variantă (1987), toate construiesc o istorie contrafăcută, menită să furnizeze legitimitate Partidului unic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
menită să furnizeze legitimitate Partidului unic dictatorial, ajuns la putere prin fraudă și șantaj. Este cea mai amplă operațiune de falsificare propagandistică întreprinsă într-un domeniu al artei în comunismul românesc. Numărul imens, în raport cu dimensiunile cinematografiei noastre, de filme cu ilegaliști conturează o rezistență antifascistă și anticapitalistă de proporțiile unui război civil. Pare că divizii întregi de români idealiști, în special tineri, dedicați clasei muncitoare în alianță cu țărănimea patriei, sabotau o dată la câteva zile „mașina de război hitleristă” și dictatura
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nu mai apar decât filme de propagandă rudimentare. Apoi dispar și acestea : ultimul film despre colectivizare se face în 1984 - Amurgul fântânilor (regia Virgil Calotescu), ultimul film cu spioni imperialiști în 1985 - Racolarea (regia George Cornea), ultimul film cu comuniști ilegaliști în 1987 - A doua variantă (regia Ovidiu Ionescu). Din vara anului 1987 și până în decembrie 1989, propaganda aproape dispare din cinema, ca și cum regimul s-ar fi temut și de umbra lui. Dar, deși au dispărut din cinema, ideile vehiculate propagandistic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
un veteran, născut în 1895. Ceilalți semnatari ai mesajului: Corneliu Mănescu, fost ambasador al României la Paris în perioada 1977-1982, Alexandru Bârlădeanu, fost membru al Comitetului Executiv al Comitetului Central, promovat în 1965, și I. Răceanu, cu o carieră de ilegalist sinuoasă. Tonul scrisorii era amenințător, vechii tovarăși afirmând că s-au hotărât să vorbească înainte de a fi prea târziu. Este foarte ciudat că Ceaușescu și clanul său nu au luat în considerare pericolul pe care îl reprezenta acest mesaj, prin
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
că Ceaușescu și clanul său nu au luat în considerare pericolul pe care îl reprezenta acest mesaj, prin conținutul său și prin faptul că circula. Ceaușescu îl cunoștea pe Pârvulescu, știa că acesta nu îl suportă, îl considera un fals ilegalist. Pârvulescu are curaj: a "făcut" revoluția din 1917-1918, a intrat în partid de la înființare, a fost arestat în 1930, a evadat și s-a refugiat în URSS. Întors în România, datorită încrederii totale din partea sovieticilor, va deveni șeful Comisiei de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
egida ambasadei Statelor Unite, unde se grăbise să se ducă, pentru "a ne trăda pe toți". Potrivit lui Bârlădeanu, tovarășul Pârvulescu ar fi acceptat să semneze dar cu o condiție: ca faimoasa scrisoare să apară mai întâi în Pravda. Din partea unui vechi ilegalist, acest atașament față de Moscova pare plauzibil. Să fi cunoscut Ceaușescu aceste divergențe, gelozii, rivalități și perspective contradictorii ale semnatarilor scrisorii? În cazul în care conducătorul ar fi aflat ceva despre această poveste, pe termen foarte scurt, putea sta liniștit. Veteranii
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pildă, încă din 1966-1967, dezbaterile pregătitoare ale operației, niciodată terminate, de de-stalinizare, care dezvăluiau ilegalități în cascadă, înfierau politica lui Gheorghiu-Dej și obediența față de Moscova, enormele pagube materiale și umane ale celor 15 ani de început ai regimului, denunțau falși ilegaliști și reabilitau adevărați comuniști patrioți, în frunte cu Pătrășcanu, recunoscându-i calitatea de victimă a luptelor acerbe pentru putere la vârful partidului după moartea lui Stalin. Se inventa astfel un spațiu de libertate controlată, care evita atent punctele prea sensibile
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Gherla, Tg. Ocna și Aiud poate părea hazardată și de-a dreptul ofensatoare pentru miile de victime ale fostului regim comunist. Suferința celor care au trecut prin chinurile temnițelor comuniste este inimaginabilă și incontestabilă. La fel cum nici realitatea suferinței ilegaliștilor comuniști nu trebuie discreditată. Analogia nu își propune nici să bagatelizeze suferința victimelor regimului comunist, nici să pună pe același plan al suferinței și terorii sistemele concentraționare în care au îndurat partizanii comuniști în interbelic și opozanții regimului în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
împrumut din discursul oficial. Simplistă formal, decupată în câte trei acte, fiecare fiind segmentat în tablouri cu replici scurte și precise, seria Oameni în luptă propune scenarii de acțiune (tipărire de manifeste, sabotaje ș.a.m.d.), adecvate mitologiei ideologice a ilegaliștilor urmăriți de Siguranță, dispuși în piesă într-o galerie de personaje-tip, opuse maniheist altora, care ilustrează îngroșat postura negativă. Defectul tehnic rezidă în sufocarea conflictului. Piesele încep și se termină la nivelul indicațiilor scenice, atent precizate ideologic, desfășurarea ulterioară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
redundanța facilă a versului, mai ales când tonul grav al baladei este înlocuit cu romanța lacrimogenă (Rapsodie albă, Nelimitare). Versurile din Piatră de hotar (1977) cultivă tot registrul patriotic, susținut de clișeele ideologice ale epocii, transpuse în motive poetice: Carpații, ilegalistul, pacea, trecutul glorios, ostașii, cât și poeții „santinele”. Dar V. ține să își identifice ascendența în lirica ardeleană („Poeții ardeleni sunt dascălii mei/ [...] Cântecele lor îmi țin, adesea, dor de-acasă”), câteodată sonurile livrești adăugându-se fibrei sale oltenești. De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
vechii domnitori Callimachi, cu studii de drept la Paris, membru al Partidului Comunist din 1932. Fondează la Botoșani ziarul antifascist Glasul nostru și Clopotul - organ al Comitetului Antifascist din România, în 1933. Supranumit Prințul Roșu, Callimachi a fost un comunist ilegalist, închis pentru activitatea sa, timp de un an, la Miercurea-Ciuc. S-a afirmat și ca poet, memorialist, traducător, istoric. Este autor al volumelor de poezie Frunze (1921), Tăceri imobile (1921), Alb și negru (1926), Erotice (1933), cu impact slab în
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cu serioase rezerve și multe suspiciuni. Cu timpul, ea a devenit un eficient instrument de propagandă oficială a regimului politic totalitar. Figurile emblematice și exemplare din punct de vedere mental și comportamental ale celor cinci decenii de comunism românesc erau ilegalistul, muncitorul, pionerul și haiducul. Pe acestea le analizează competent și subtil Gelu Teampău în partea a treia a cărții sale. În același timp, banda desenată a fost și un subtil mijloc de ironie subversivă și de critică mascată a multor
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
politică etc. nu pot să înșele. Ele sunt impuse de necesități economice, în primul rând (obsesia națională a carității internaționale, denumită și liniile de credit), dar și de nefericita noastră situație geostrategică. Cine a făcut studii la Moscova, a fost ilegalist, activist, nomenclaturist, nu poate fi organic vorbind un autentic proeuropean. Sunt realități și deprinderi elementare, definitive. Evocarea lor este doar aparent polemică. Analizez, de fapt, la rece, numai idei generale și substratul lor social politic. În același spirit pe care
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Poeții reprezentativi: Dan Deșliu, A. Toma, Mihai Beniuc, D.Corbea, Victor Tulbure, Mihnea Gheorghiu, Vlaicu Bârna, Eugen Jebeleanu, A.E.Baconsky, Eugen Frunză, Maria Banuș, Veronica Porumbacu, Nina Cassian ș.a. În 1953-1955, discursul liric se bazează pe motive ca: partidul, ilegalistul, colectiva, chiaburul, cartierul, minerii, sabotorii, grănicerii, zidarii, sondorii, marinarii, moții, alegeri, festival al tineretului, congres, peisaj sovietic etc. Scrieri reprezentative: numeroasele volume publicate În acest răstimp de poeții pomeniți mai sus și altele semnate de: M.R.Paraschivescu, Cicerone Theodorescu, Marcel
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Al.Andrițoiu, Ștefan Iureș, George Dan, Mihu Dragomir, Nicolae Tăutu, Radu Boureanu, Letay Lajos, Majtenyi Erik ș.a. Harta poeziei r-s din perioada 1959-1963, adaugă pe lângă creațiile poeților amintiți În cele două segmente anterioare, alte poezii având ca repere: figura ilegalistului și a luptătorului comunist, colectivizarea, contrastul trecut-prezent, iubirea, evul glorios socialist, elogiul muncii, al „comunei de aur” - viitorul comunist ș.a. Cele mai reprezentative opere pe aceste structuri tematice sunt scrise de: Cezar Baltag (Comuna de aur), Alexandru Andrițoiu (Cartea de lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
r-s și-a clădit potențialul apologetic și/sau social instigator, combativitatea de clasă și spiritul de partid prin: dezvăluirea exploatării sociale, a rolului maselor În construcția istorică, prin demascarea putreziciunii burgheze și zugrăvirea chipului luminos al luptătorului progresist sau ilegalistului. Autori reprezentativi: Zaharia Stancu (Desculț, Dulăii), AL. Jar (Evadarea, Interogatoriul, Sfârșitul jalbelor ș.a.), Eusebiu Camilar (Negura), Ion Pas (Lanțuri), A.G.Vaida (Clocote), M.Sadoveanu (Nicoară Potcoavă), Camil Petrescu (Un om Între oameni), N.Jianu (Izvorul roșu), Petru Dumitriu (Cronică de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
stat, dar se insistă totuși asupra congruenței dintre aceasta și "transformările revoluționare care au avut loc în țară" (Dobrinescu: 1988, 24-32). Cu acordul liderilor PNȚ (Iuliu Maniu), PNL (I.C. Brătianu), PSD (Titel Petrescu) și a reprezentantului PCdR Lucrețiu Pătrășcanu, deși ilegalistul Constantin Pârvulescu apărea în cotidianul comunist Scânteia cu titulatura de secretar general al partidului la începutul lui septembrie 1944 (Constantiniu: 2003, 8; Deletant, Pearton: 1998, 183-184) regele Mihai a desemnat componența noului guvern, avându-l ca prim-ministru pe generalul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
că între anii 1945-1947, înainte de a ocupa funcția de ministru de Externe, a permis, împreună cu Luca și Georgescu, integrarea în PCR a multor membri cu un trecut politic indezirabil sau cu o pregătire ideologică insuficientă (Ciuceanu, Lungu: 2003, 219-220). Fostul ilegalist Alexandru Sencovici se pronunța foarte clar și pragmatic în legătură cu acest aspect: Dacă el spune: iertați-mă că am făcut această porcărie, am fost analfabet din punct de vedere politic, și va fi controlat în continuu de voi, ca să fie un
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
grupării Pauker activităților fracționiste ale lui Lavrenti Beria, liderul securității sovietice, încarcerat și executat la câteva luni de la moartea lui Stalin datorită enormei puteri pe care o acumulase, îngrijorându-și astfel colegii din eșalonul superior al PCUS. Astfel, Valter Roman, ilegalist care luptase în războiul civil din Spania, se declară de acord cu Nicolae Ceaușescu în privința acestui aspect, subliniind la rândul său că "trebuie văzut în acest grup o agentură a lui Beria" (Neagoe-Pleșa, Pleșa: 2006, 344; vezi și King: 1981
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Politic, nesusținută nici la nivel politic, nici, mai ales, la nivel ideologic. O altă consecință a destalinizării "simulate" s-a petrecut în vara lui 1958, cu puțin înaintea demarării procesului de retragere a trupelor sovietice din România. Mai mulți vechi ilegaliști, colaboratori de-ai lui Gheorghiu-Dej în perioada interbelică, au fost excluși din PMR, cu ocazia unei ședințe plenare a Comitetului Central al PMR, convocată special în acel scop. După 1945, aceștia fuseseră marginalizați datorită cunoștințelor pe care le aveau despre
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
foștilor săi colegi, care i-au pus întrebări tendențioase despre paralelele existente între erorile comise de el și cele prezente, ajungându-se până la insinuarea, gratuită, dar de efect, că ar fi jucat un rol în organizarea și coordonarea protestului foștilor ilegaliști (Tudor, Cătănuș: 2000, 155-164). Desigur, acuzații, impropriu comasați sub denumirea de "grupul Doncea" deoarece cei mai mulți nu se cunoșteau între ei, au fost excluși din partid și "trimiși la munca de jos". Eliminarea "grupului Doncea" nu reprezenta prima acțiune de acest
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
partid și "trimiși la munca de jos". Eliminarea "grupului Doncea" nu reprezenta prima acțiune de acest gen a lui Gheorghiu-Dej; în vara anului 1956, cu puțin înaintea declanșării periplului revoluționar din Polonia și Ungaria, fuseseră excluși din partid alți foști ilegaliști care, încurajați de dezghețul ideologic din Uniunea Sovietică și nemulțumiți de politicile economice și politice ale PMR, își permiseseră să formuleze câteva reproșuri timide la adresa conducerii partidului. 4.7. Fructele obedienței: trupele sovietice părăsesc teritoriul Republicii Populare România Așa cum am
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Stalin, I.V. (1952b), Opere, vol. 13, traducere de către o comisie specială a CC al PMR, București, Editura Partidului Muncitoresc Român. Stănescu, Florin; Zamfirescu, Dragoș (1998), Ocupația Sovietică în România. Documente, 1944-1946, București, Editura Vremea. Tudor, Alina, Cătănuș, Dan (2000), Amurgul ilegaliștilor. Plenara PMR din 9-13 iunie 1958, București, Editura Vremea. Tudor, Alina, Cătănuș, Dan (2001), O destalinizare ratată. Culisele cazului Miron Constantinescu Iosif Chișinevschi, 1956-1961, București, Editura Elion. U.R.S.S. S.U.A: să justificăm speranțele popoarelor lumii (1987), București, Buletin
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]