649 matches
-
neîncredere publică, acesta indicând nivelul de legitimitate/delegitimare. În mod paradoxal, scandalurile nu sunt simptome de delegitimare, căci nu se pot produce decât atunci când există o anumită libertate de expresie. Invers, regimurile în care scandalurile pot izbucni nu sunt neapărat ilegitime. În anumite cazuri excepționale, scandalul poate chiar să apară ca un test al funcționării democratice a regimului. Afacerea Dreyfus și afacerea Watergate sunt adevărate monumente care onorează democrația franceză și pe cea americană. În puține țări din lume, democrația e
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
și pierderea. În cazul unei respingeri conștiente trebuie să vorbim de ilegitimitate"38. Așa cum subliniază Juan Linz, "niciun regim politic nu este legitimat 100% de către populație, nici întreaga sa conducere, nici pentru totdeauna și probabil foarte puține regimuri sunt total ilegitime bazate doar pe coerciție"39. Legitimitatea nu reunește niciodată unanimitatea. Nu toate grupurile și nu toți indivizii evaluează în mod egal autoritatea puterii politice. Există straturi apatice și subculturi răzvrătite, oponenți pacifiști și teroriști înarmați, și între aceste extreme, majoritatea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
aproape zece ani, ei domnesc cu prudență, acționînd, cu orice prilej, ca niște adevărați suverani. Ei trebuie să țină piept unei serii de revolte, mai ales, ale ducilor de Aquitania, de Bavaria și de Alamania, care consideră puterea lor ca ilegitimă și încearcă să devină independenți. Pentru a-și marca intențiile, cei doi frați instalează pe tronul neocupat încă din 737, un nou merovingian, Childeric III. Această părere de rege nu-i împiedică nici să guverneze după bunul plac și nici
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
n.n.) aparținând zisei mânăstirii și alte scutiri pentru preoții guardiani din partea domnitorului Matei Basarab (1623-1654), cu favoarea Maiestății Sale din Polonia, de unde se poate înțelege că nu au fost ei (Observanții) totdeauna, iar acea puțină perioadă în care au fost ilegitim nu au avut bunuri stabile; și numai ei au fost cei care au risipit ceea ce preoții Conventuali au adunat, punând și acum în pericol mânăstirea datorită falselor lor pretenții, pe căi strâmbe și inoportune, după cum se poate vedea și din
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
analiză critică cu scopul de a înțelege realitatea trecutului (adică a ceea ce poate primi numele de "perlaborare clioanalitică"), ci urmărește o finalitate strict condamnatorie. Trecutul comunist este confruntat și răfuit doar pentru a fi pus la zid și condamnat ca "ilegitim și criminal". În acest fel, Raportul Tismăneanu nu reflectă atât o "politică a regretului" cât mai curând o "politică a revanșei" (Rusu, 2013a). La fel ca și în cazul Raportului Wiesel, Raportul Tismăneanu a fost urmat de introducerea unui curs
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
asemenea, documentul conține, în anexă, lista biografiilor nomenklaturiștilor, întocmind un gen de index infamis nominum al protagoniștilor umani găsiți responsabili de crimele regimului comunist. Concluzia sentențioasă a Raportului, trasă încă dinainte de demararea analizei 30, este că regimul comunist a fost "ilegitim și criminal" (Raport, 2006, p. 638). Verdictul ilegitimității și criminalității regimului comunist este ideea vector care străbate expunerea istorică pe toată lungimea ei, întreaga analiză fiind înfășurată în jurul acestei teme axiale. Meta-narativa istorică produsă de "comisia adevărului" este structurată pe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În contextul politicilor asupra memoriei purtate în cultura română postcomunistă, Raportul Tismăneanu și condamnarea comunismului pe care acesta a legitimat-o istoric semnalează succesul forțelor democratice anticomuniste de a impune în conștiința istorică românească grila de interpretare a comunismului ca ilegitim și criminal. Coroborate cu celelalte acțiuni concertate (înființarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc [IICCMER] ca o "procuratură istorică" de cercetare a trecutului comunist cu scopul de a identifica autorii crimelor în timpul fostului regim și de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
victimelor regimului comunist etc.), asumarea Raportului simbolizează de fapt o mișcare tectonică în ordinea mnemonică românească: răsturnarea "regimului de adevăr" conservator și a întregii ordini discursive articulată în cadrul acesteia și instalarea "regimului de adevăr" anticomunist în care meta-narativa comunismului ca ilegitim și criminal exercită hegemonie interpretativă asupra trecutului comunist (Foucault, 1980). Intenția simbolică urmărită de Raport este de a marca cezura dintre totalitarism și democrație prin denunțarea trecutului stalinist. Problema este că realizează acest lucru într-o manieră tipic stalinistă. Una
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Raportului de "a se interzice drept forme de negaționism, pedepsibile prin lege, tentativele deapologie a regimului comunist" (p. 642). Orice disidență hermeneutică - exprimată prin devierea de la linia interpretativă a Raportului care condamnă nu doar crimele, ci întregul regim comunist ca "ilegitim și criminal" - devine astfel posibil de incriminat ca act apologetic și negaționist ce reclamă cu imperiozitate morală condamnarea sa juridică. 4.4. Rezistența nostalgică: memoria roșie a comunismului Procesul comunismului, sfârșit prin condamnarea fostului regim ca ilegitim și criminal, trebuia
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
regim comunist ca "ilegitim și criminal" - devine astfel posibil de incriminat ca act apologetic și negaționist ce reclamă cu imperiozitate morală condamnarea sa juridică. 4.4. Rezistența nostalgică: memoria roșie a comunismului Procesul comunismului, sfârșit prin condamnarea fostului regim ca ilegitim și criminal, trebuia să marcheze ruperea societății românești democratice de trecutul comunist totalitar. Devenirea democratică necesita, în concepția Raportului, eliberarea de povara trecutului comunist. Ca atare, Raportul a fost conceput pe baza principiului biblic "adevărul (istoric) ne va elibera (politic
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
loc în decembrie 1989. Și mai sugestiv este faptul că, într-un scenariu electoral în care Nicolae Ceaușescu ar candida astăzi la președinție, 41 la sută dintre români l-ar vota. Iar cu privire directă la condamnarea regimului comunist ca ilegitim și criminal, rezistența nostalgiei populare se reflectă în faptul că doar 37 la sută dintre români împărtășesc ideea că regimul a fost criminal, în timp ce 41 la sutăse împotrivesc acestei sentințe. În privința ilegitimității regimului comunist, 42 la sută aderă la concluzia
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la o strategie de confruntare fățișă a trecutului comunist. Opțiunea pe care s-a mers a fost "luarea în stăpânire" a trecutului comunist prin supunerea acestei perioade unui proces de criminalizare, judecare și în cele din urmă de condamnare ca "ilegitim și criminal". Stăpânirea trecutului (eng. mastering the past, germ. Vergangenheitsbewältigung) presupune inițierea unor proceduri oficiale de reglare a conturilor cu trecutul problematic moștenit de societatea curentă în urma tranziției către o ordine politică posttotalitară. Cea mai frecvent utilizată modalitate de luare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și unele elemente de demonizare a fostului regim. În locul unei analize sine ira et studio, fără ură și părtinire, Raportul Tismăneanu a intentat un proces pasional regimului pe care l-a condamnat in corpore în tribunal politic al istoriei ca ilegitim și criminal. În locul unei examinări critice, fundamentată pe o sobrietate analitică și precizie terminologică, Raportul Tismăneanu reflectă mai degrabă o pasionalitate revanșardă de a pune la punct regimul comunist. Spre deosebire de condamnarea a priori a comunismului, comisionată politic de președintele României
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
următorul traseu: odată cu consolidarea democrației autohtone, pe fondul unei creșteri economice care să producă modificări semnificative în calitatea vieții, nu ar fi deloc surprinzător ca gradul nostalgiei colective să descrească. Acest fapt ar permite narativei oficiale a comunismului ca regim ilegitim și criminal să capete o mai mare legitimitate atât în arena publică, unde deține deja un statut hegemonic, cât și în cadrul conștiinței colective a societății românești, care este deocamdată scindată. Trecerea timpului, alături de incursiuni de cercetare mai puțin pasionale în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
traumă colectivă, pentru o bună parte a populației, încă nostalgică după vremurile precapitaliste, comunismul continuă să fie reperul de normalitate. Elitele anticomuniste au câștigat bătălia asupra memoriei în arena publică, odată cu oficializarea prin decret prezidențial a narativei comunismului românesc ca ilegitim și criminal. Rămâne de purtat campania mult mai laborioasă împotriva nostalgiei populare, de data asta nu în sfera publică, ci în frontul subiectiv al amintirilor personale. Or problema majoră a elitelor anticomuniste este că împotriva "nostalgiei roșii" pe care un
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
drept corespondență, ci doar ideea despre proprietatea alethică a judecății. Atunci când adevărul este determinat așa cum se întâmplă astăzi în mod curent drept ceea ce aparține 'în chip propriu' judecății și când în sprijinul acestei teze este invocat Aristotel, invocarea aceasta este ilegitimă și, mai cu seamă, conceptul elin al adevărului este greșit înțeles. Adevărul', în sensul grec, și deci mai originar decât amintitul logos, este aisthesis, perceperea sensibilă pură a ceva." Martin Heidegger, Ființă și timp, p. 44. În același sens, a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-o cum va arăta în final. Fiind catolici, trebuiau să respecte reguli stricte privind căsătoria. Cu Inchiziția nu era de glumit. Din acest motiv, fiind interzisă prezența femeilor pe corăbii, spaniolii s-au descurcat cum au putut, creînd un hibrid ilegitim din două puncte de vedere. Acest copil ilegitim se chema "el gaucho" și nu era acceptat nici de spanioli și nici de populațiile băștinașe, indienii. El gaucho era un renegat care-și ducea viața în afara celor două comunități care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trebuiau să respecte reguli stricte privind căsătoria. Cu Inchiziția nu era de glumit. Din acest motiv, fiind interzisă prezența femeilor pe corăbii, spaniolii s-au descurcat cum au putut, creînd un hibrid ilegitim din două puncte de vedere. Acest copil ilegitim se chema "el gaucho" și nu era acceptat nici de spanioli și nici de populațiile băștinașe, indienii. El gaucho era un renegat care-și ducea viața în afara celor două comunități care l-au născut. Rasele amestecate, chiar dacă se detestau, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
afirma că "toți americanii sînt mai individualiști decît toți sud-coreenii", deși media scorurilor pe dimensiunea individualism/colectivism indică o pronunțată disponibilitate a americanilor pentru individualism și una intensă a sud-coreenilor pentru colectivism. Dar eroarea de suprageneralizare se cuvine evitată, fiind ilegitimă, și trebuie reformulată astfel: "Marea majoritate a americanilor sînt mai individualiști decît mare parte din sud coreeni", ceea ce nu exclude posibilitatea ca unii (puțini sociologic) subiecți sud-coreeni să fie mai individualiști decît unii subiecți americani (vezi figura 1). Oricum, mediile
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
producere-reparare, apar deteriorarea celu- lelor și malfuncția. O altă teorie mult dezbătută în prezent este scurtarea telomerelor, proces esențial în senescență (8). Telomerul este o structură complexă, care acoperă porțiunea distală a cromozomilor pentru a-i proteja de fuziuni terminale „ilegitime”. ADN-ul și proteinele care alcătuiesc structura telomerului au rolul de a regla lungimea sa. În felul acesta este protejată integritatea genomului. Orice celulă normală are un număr limitat de diviziuni, determinat genetic („limita Hayflick”), înainte de oprirea ireversibilă a creșterii
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
internaționale, ci constituie o problemă internă, de competență națională a fiecărui stat, acesta fiind singurul care poate lua măsurile necesare pentru a asigura garantarea prin lege și exercitare în practică a acestor drepturi" (Tinu în Vlad: 1981, 159). Dimpotrivă, tendințele ilegitime de supranaționalizare a respectării drepturilor omului, considera Romulus Neagu sunt "departe de a stimula conlucrarea dintre națiuni pentru soluționarea problemelor umanitare" și "nu fac decât să învenineze atmosfera, aducând daune directe promovării drepturilor și libertăților umane" (Neagu: 1983, 424). Cel
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mai impozantă în plan internațional. Drepturile omului trebuiau puse în practică pentru oameni "concreți", nu "abstracți", fiind condiționate deci de specificități culturale, sociale, economice și politice; caracterul lor universal, postulat de către propaganda "burgheză", nu ar reprezenta altceva decât un mijloc ilegitim de amestec în politica internă a statelor socialiste. Respingând universalitatea drepturilor omului, leninismul romantic se poziționa în continuitate directă cu gândirea conservatoare sau chiar reacționar-romantică, embrionar fascizată și fascizantă: pentru Edmund Burke (2000, 100-104, 129) sau Joseph du Maistre, drepturile
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
simt o adâncă afinitate religioasă, și eroziunea facilităților culturale și educaționale pentru minoritatea maghiară" ("Trade and the Human Rights issue...": 22 July 1982, 3). Comuniștii români deveniseră tot mai iritați de pretențiile umanitare americane, pe care le considerau o imixtiune ilegitimă în politica internă a țării. Când George Bush, viitorul președinte al Statelor Unite a vizitat în 1983 România, printre subiectele aflate în discuție s-a aflat și spinoasa chestiune a drepturilor omului. Bush a declarat, cu această ocazie, pentru a risipi
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul (București, 1936). Iorga a atacat concluziile lui Panaitescu în privința originii lui Mihai Viteazul. Acesta susținea că Mihai Viteazul nu a fost fiul lui Pătrașcu cel Bun (un domn al Valahiei), ci fiul ilegitim al unei "rachierițe". "Cît de elegant a democratizat profesorul Panaitescu originea lui Mihai Viteazul!" remarca Iorga. "Mihai Viteazul a ieșit deci din pîntecele unei vînzătoare de țuică beată criță și a căzut pe dușumeaua unui han. Poate că și el
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
început să fie considerați persoane indezirabile pretutindeni. Chiar în perioada suspendării președintelui Traian Băsescu, persoană obedientă față de S.U.A., consilierul secretarului de stat, domnul Philip Gordon și-a permis o vizită la București în care s-a întreținut cu o persoană ilegitimă, căreia parlamentul și poporul român i-au dat o pedeapsă pentru nerespectarea constituționalității. Este aceeași problemă ca în cazul unor persoane sancționate să li se acorde favoruri și recompense. Domnul Gordon trebuia să vorbească mai întâi cu președintele interimar, în
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]