14,068 matches
-
o cotă maximă, cota marii performanțe. Unde să-l plasăm într-o apreciere obiectivă? Cât cântărește ideologia (destructivă) în raport cu inspirația artistică (fecundă, foarte originală)? Ne întoarcem la antagonismul care a marcat destinul unor prsonalități de seamă în secolul XX. Céline ilustrează aceeași bifurcare de traseu ca și Cioran și Eliade, la care am zăbovit cu alt prilej. Aplicăm criteriul enunțat în critică în analiza lor: necesitatea de a zice adevărul, oricât de compromițătoare și rușinoase ar fi unele dezvăluiri ale derutei
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
publicație edificatoare pentru spiritul timpului, tradus în modul de a se exprima al elevilor, este Școala nouă - Buletinul liceului de băieți nr. 1 (Piatra Neamț), imprimat la șapirograf în mai 1949. Articolul de fond, La început, cuprinde rînduri ca acestea: Vom ilustra voința noastră de a fi elevi ai școlii noi, oglindind lupta dusă pentru cucerirea pozițiilor din ce în ce mai avansate pe drumul către cucerirea Ťcetății științeiť. Vom demonstra ura noastră neînduplecată față de cei ce ne-au ținut atîta vreme în întuneric, față de dușmanul
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
dar pe exemplarul aflat la îndemîna noastră sînt notate cu creionul inițialele autorilor: St. C. & M. W. (St. C. = Ștefan Cazimir; M. W. = un elev din cl. XI). Cei doi stăpîneau binișor artificiile retorice și efectele persuasive ale repetiției:"Vom ilustra�, "Vom demonstra" - "Vom demonstra"; "față de organizația noastră" - "față de părintele nostru" - "față de clasa muncitoare"... Remarcabilă prin aplomb și densitate este parada clișeelor obligatorii: luptă, ură, dușmanul de clasă, demascare, exemplul sovietic, Lenin și Stalin, partidul, clasa muncitoare etc. Ar fi greu
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
a Ruxandrei Cesereanu pare ingenuă, autoarea asumându-și, pe cât posibil, o anume obiectivitate a perspectivei de interpretare asupra definițiilor emoțional-resentimentare ale românismului. Însăși selecția operată de astă dată asupra materialului publicistic și, pe alocuri, literar, respectiv opțiunea deliberată pentru a ilustra imaginarul "românilor" exclusiv prin dimensiunea sa violentă, este doar în aparență o metodă de cercetare care presupune neutralitatea științifică. Dimpotrivă, această focalizare asupra violenței proiecțiilor imaginare, tradusă în plan lingvistic, constituie încă din primele pagini ale cărții o premisă accentuat
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
Hamlet, cu toții croiți pe același tipar. În continuare, Vladimir Streinu se referă la tipul pasional (Werther) din care descind Adolphe al lui Benjamin Constant, și la noi, mult mai târziu, doctorul Codrescu din Adela lui Ibrăileanu și de tipul intelectual, ilustrat de A. France, Rémy de Gourmont, Valéry, Huxley. Acești eroi cerebrali sunt văduviți de erotism, “secătuiți în puterea de a trăi cum trăiesc oamenii de rând”, alcătuind “o elită de infirmi, fiind vecini sufletești, în parte, ai lui Hamlet și
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
destin; de unde și exponențialitatea celor două personaje importante ale cărții: „Copilul fără nume” (Daniel) și „Copilul anume” (Theo). Pentru că și credința și lipsa de credință (sau blasfemia) fac parte din aceeași lume, imaginile pictate în biserică de Theo trebuie să ilustreze ideea prin îmbinarea între tradiție și modernitate: motivele, temele clasice, binecunoscute din scenele biblice sînt zugrăvite, pe pereții bisericii noi, într-un stil neconvențional. Interpretarea mai liberă a scenelor și a personajelor biblice înseamnă, de fapt, aducerea mai aproape de înțelegerea
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
și i-a prefațat prima carte, nota deja “ecourile salutare ale suprarealismului”, aerul de “neglijență ordonată” al discursului, disponibilitatea ludică, cu o discutabilă, totuși, trimitere, privind aceasta din urmă, la Rimbaud, iar Ion Caraion prefera să sublinieze “conceptul de convulsie”, ilustrat de “o serie de noțiuni între dezgust și moarte, între tijele absurdului și paradigmele morții (din categoria cărora aceea de spaimă vibrează la loc de frunte)”. Asocierile din registrul sumbru al notației sau imaginarului sunt frecvente încă la acest debut
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
privirii celei vii cu cu ochii bărbatului din amintire poate apărea ca o “teribilă potrivire sexuală”. Definiția “capriciului”, cu statutul său de impuls aleatoriu, necontrolat și efemer, poate fi reformulată cu avantaje în ordinea duratei, întrucât scurtele poeme ce-l ilustrează secvențial au valoarea gestului spontan, autentic, a unei prezențe franc și imediat exprimate a sentimentului; ca atare, cum ni se spune în exergă, după Oscar Wilde, “un capriciu durează mai mult decât o pasiune”. Spitalul manechinelor (1998) continuă acest proces
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
ce fel trebuie ilustrată o carte de aventuri. titlul ilustrației, care prinde un moment dat - de cotitură, aș putea spune - al realizării textului, trebuie să fie un fragment senzitiv". În acest fel, o fotografie cu Umberto Eco la tribună va ilustra fraza: „umberto eco, din postura sa arheologică de descoperitor al unor manuscrise ezoterice, m-ar fi privit în ochi și m-ar fi înjurat...". Înghesuite "fără milă" în aceeași listă, alcătuită după dicționarele savante ale lui Mircea Horia Simionescu, personaje
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
revista "22"). Revenind la capitularea unor renumiți cărturari se poate preciza că la baza târgului rușinos a stat frica. Ea a însoțit ca o umbră fiecare gest și fiecare vorbă. Presiunea covârșitoare marchează domnia absolută a politicului. Am căutat să ilustrez situația de ananghie, spațiul nu permite zăbovirea la prea multe detalii. La senzația de neputință în fața grosolăniei și a ferocității contribuia și impresia că dictatura va dura la nesfârșit și că nu se întrevăd scene de relaxare sau de mântuire
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
adus proba că pot crea grandios, că stăpânesc o tehnică narativă superioară. Subit, însă, calitățile s-au volatilizat și luând parte la competiția mediocrităților în serviciul ideologiei nu se mai diferențiau de grămadă. În scrierile lor comandate, se căzneau să ilustreze teze din acțiunea de reeducare a maselor: alungarea moșierilor, naționalizarea, colectivizarea agriculturii, deșteptarea conștiinței de clasă la muncitori și țărani. Se instituise un jargon, o limbă de lemn, obligatorie și inevitabilă. În afară de asta se dorea respectarea unei liste de subiecte
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
scris mult în anii '50 și chiar în termeni atât de elogioși, încât astăzi, când ecourile notorietății de atunci s-au stins, avem sentimentul că prin omiterea numelui său din panoramele poeziei spaniole postbelice se comite o nedreptate". Alexandru Busuioceanu ilustrează perfect afirmația lui Mihai Zamfir despre talentul literar, cultura și capacitatea lingvistică a acelor exilați din Est care se plasau deasupra mediului în care fuseseră nevoiți să trăiască. Bun cunoscător al celorlalte limbi romanice, a reușit să se familiarizeze repede
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
reluată frecvent în lucrări teoretice, ca de exemplu Problemática de la literatura (Problematica literaturii) de Guillermo de Torre, apărută la Buenos Aires în 1950, în care un capitol se intitulează chiar "Poezia ca activitate a spiritului și metodă de cunoaștere" și este ilustrat cu două poezii: prima aparține lui Tristan Tzara, iar a doua este o poezie a lui Busuioceanu. Opiniile sale despre poezie ca instrument de cunoaștere au devenit subiect de discuție la Congresul de poezie spaniolă din 1952, ținut la Segovia
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
încrederea în inevitabilitatea progresului pe care partidul comunist/ bolșevic /muncitoresc îl ipostaziază, pe scena istoriei. Odată avangarda domesticită sau eliminată din scenă, misiunea de a exprima, oracular, geniul național îi este încredințată și, împreună cu ea, sarcina de a apăra și ilustra un regim care închide un ciclu istoric și face să culmineze o aspirație seculară către rațiune, egalitate și lumină. În acest scenariu, rolurile sunt distribuite cu atenție și nimic nu este abandonat întâmplării: actul de naștere al noii literaturi sovietice
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
rezerve 1. Un întreg capital simbolic este pus în slujba stalinismului și operațiunea de seducție având ca destinatar intelectualitatea occidentală nu se poate dispensa de un creator al cărui prestigiu cauționează potemkiniada totalitară. Pactul dintre putere și intelectualul umanist este ilustrat de această relație ce furnizează oficialității o cale de a-și asocia vocea cărturarului propriului discurs propagandistic. Dincolo de colectivizare și gulag, Gorki celebrează, poematic, nașterea unei utopii moderne, care nu datorează nimic atât de detestatului individualism burghez. Antifascismul și mai
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
ați inclus acestei ediții pe cel ce ostenise pentru cea dintâi fără să fi apărut într-însa Acest fecior de clăcaș de la Holda, din ținutul Neamțului, e unul dintre cărturarii moldoveni cei mai reprezentativi. De o rară distincție sufletească, el ilustra câteva din marile virtuți ale neamului nostru: în primul rând dragostea de țară și de tot ce-i românesc, până la jertfa de sine; apoi o dărnicie nespus de largă și caldă, mai presus de cea a lui Mecena, tocmai fiindcă
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
prăpastia dintre "lucruri femeiești" și "lucruri bărbătești" și batem în cuie așa-zise diferențe care emană exclusiv din sexul omului? Se schițează apoi un traseu de inițiere, în patru trepte, al homosexualului, precedat însă de o discuție a complexului Orfeu, ilustrat de Aragon și de compozitorul Leonard Bernstein (abandonarea unei relații heterosexuale, adeseori epuizată, în favoarea celuilalt eros). Continuând marșul prin istoria culturii în același sens gay, se ajunge la interpretări trase de păr: "Dincolo de justificările teologice ale scenei, recunoaștem problematica foarte
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]
-
unii, ";din lume") care apare însoțită de un DVD, adică de o colecție sistematizată de secvențe filmate pe teren (în timpul nunților, horelor, vizitelor nocturne ale băieților la fete etc.). Unele secvențe dau seamă de viața muzicală a Oașului; altele însă ilustrează experimentele întreprinse de autori. (Unul dintre cele mai interesante experimente a constat - o spun în treacăt - în testarea reacției localnicilor la auzul danțurilor culese de Béla Bartók în 1912 și executate de un ordinator portabil pe care oșenii l-au
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
iertați cuvântul pedant " în spirite dispuse să proiecteze dacă nu să creeze sau să construiască mici modele cosmice, universuri posibile. Dar lecțiile lui Henri Jacquier nu constituie doar ultimul și cel mai evident exemplu pe care-l invoc pentru a ilustra ceea ce numeam paradoxul universului universitar, paradox rezidând, repet, în conjugarea dintre limitarea, parcelarea acestuia, fragmentarismul său și deschiderea sa posibilă asupra nelimitării, a totalului, a universului. În francezul acesta, care și-a sfârșit zilele în țara noastră, am întâlnit un
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
Unde, „din prima clipă", s-a gîndit „ce se putea face pentru țară"1) - dar unde putea găsi un rost, cunoștințe și, bineînțeles, familia matrimonială. în plus, Neagu Djuvara nu era un „oarecare" refugiat român: numele Djuvara (ortografie occidentală!) fusese ilustrat în Franța de un cunoscut anatomist, Ernest Djuvara, iar alt Djuvara, bunicul autorului, avea o sumă de bani depusă la o bancă din Marea Britanie cu mulți ani în urmă... Iar noul venit fusese el însuși un valoros diplomat de carieră
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
Boué și Friedgard Thoma, care rîd printre lacrimi. Enunțul sau "Am fost un mare vînător de fuste" nu e deloc inexact. Cu acuități și ingenuități copilărești, el este un fel de Don Juan, dar altfel decît Stavroghin, favoritul sau. Cioran ilustrează acel tip de donjuanism despre care se spune că își are forță de atracție paradoxala tocmai în caracteristicile care, aparent, ar fi contrare donjuanismului și nu l-ar defini: aspectul adolescentin, candid, în esență neviril. ("Cioran se arătă încă puternic
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
găsit vraiște. Nimic nu mai seamănă cu ce-am lăsat. PSD-ul a ieșit de la guvernare, Andreea Bălan e “între dragoste și Dumnezeu” (am primit un comunicat de presă de la casa ei de discuri, care mă anunță chestia asta și ilustrează toată treaba cu niște poze foarte urâte ale Andreei Bălan), miniștrii PDL au fiecare câte două portofolii, în calitate de nou ministru al Mediului, madam Udrea se pregătește chiar să lanseze “legea picnicului”, vremea e urâtă și așa mai departe. Da’ ce-
Job de vampir, condiții grele, salariu mic by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21216_a_22541]
-
PORC ȘCHIOP Citeam în presă, acum vreun an, cred, o scrisoare deschisă de mulțumire. Autor: o femeie oarecare din județul Constanța. Adrisant: Andreea Bănică. Subiect: numita Andreea Bănică o ajutase pe doamna respectivă cu, dacă nu mă-nșel, niște mobilă. Ilustrată cu o poză mare a sufletului caritabil care este Andreea Bănică (mă rog, mai mult a trupului caritabil care este), scrisoarea era nu doar deschisă, ci și foarte lungă. Și - să vezi chestie! - conținea, de cîteva ori, precizarea că Andreea
Chiloții lui Prigoană vs. lipsa de chiloți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21197_a_22522]
-
adesea asta e treaba senior editorilor sau chiar a redactorului-șef. În orice caz, ideea nu era să arăt cu degetul înspre niște jurnaliști sau spre o publicație anume (de astă nu am precizat unde au apărut articolele), ci să ilustrez un fenomen generalizat în presa din România - tabloidizarea titlurilor. am citit eu greșit “semnat” în loc de “semnalat”. scuze.
Jurnalismul la Londra și la București by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82446_a_83771]
-
nu putem fi niciodată în același timp și în același loc: propria moarte. Am să vă las să descoperiți singure răspunsurile convingătoare pe care bunul terapeut le oferă celei mai mari nelininiști care ne poate bântui vreodată și am să ilustrez unul dintre aceste răspunsuri, acela că fizicalitatea morții ne distruge, dar că ideea morții ne salvează, cu o amintire care mă face să prețuiesc și mai mult frumusețea crudă a fiecărui răsărit și a fiecărui apus la malul mării. Puțină
Frica cea mare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82456_a_83781]